Prescripţia răspunderii penale în cazul infracţiuni continue. Momentul în care începe să curgă termenul de prescripţie. Infracţiunea de tulburare de posesie, prevăzută de art. 256 alin. (1) c. pen.

Prescripţia răspunderii penale în cazul infracţiuni continue. Momentul în care începe să curgă termenul  de prescripţie.  Infracţiunea de tulburare de posesie, prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen.

Legea nr. 286/2009 privind Codul penal: art. 154 alin. (2)

Faţă de dispoziţiile  art. 154 alin. (2) C. pen., în cazul infracţiunii continue, se impune a se stabili momentul epuizării infracţiunii pentru a se determina aplicabilitatea instituţiei prescripţiei răspunderii penale.

Infracţiunea de tulburare de posesie prevăzută de art. art. 256 alin. (1) C. pen., săvârșită în modalitatea ocupării unui imobil prin strămutarea semnelor de hotar, în luna septembrie 2013 se consumă în momentul ocupării definitive a imobilului, epuizându-se la momentul la care încetează ocuparea fără drept a acestuia.  În condiţiile în care acţiunea de ocupare nu a încetat, nu a intervenit şi epuizarea infracţiunii, moment care este relevant pentru curgerea termenului de prescripţie a răspunderii penale. 

Ca atare, întrucât acţiunea ilicită de  ocupare a imobilului aflat în folosinţa părţii civile nu a încetat până la momentul judecării cauzei, termenul de prescripţie a răspunderii penale  începe să curgă la momentul rămânerii definitive a hotărârii.

(Secţia penală, Decizia penală nr. 63/A din 20 ianuarie 2020,

rezumată de judecător Monica Badescu)

Prin sentinţa penală nr. 213/26.07.2019 pronunţată în dosarul nr. […]/290/2017, Judecătoria Reşiţa a hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (1), (6) C. pr. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. pr. pen. a dispus încetarea procesului penal fata de inculpatul A..., ca urmare a intervenirii decesului.

În baza art. 396 alin. (1), alin. (4) C. pr. pen., raportat la art. 256 alin. (1) C.pen, a aplicat  inculpatei B..., pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „tulburare de posesie”.

În baza art. 83 alin. (1) şi (3) C. pen., a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.[....]

A admis acțiunea civila şi în consecință obligă inculpata B... la plata sumei de 2500 lei către partea civila C... .

În baza art. 274 alin. (1) C. pr. pen., a obligat inculpata la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpații A... şi B... prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 753/15.03.2013, prin care numitul D..., în calitate de vânzător a transmis au dobândit dreptul de proprietatea asupra terenului înscris în CF nr. […] Reşiţa (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. […]), nr. top. […], în suprafaţă de 4316 mp, teren situat administrativ în extravilanul municipiului Reşiţa, în locul numit […] (f.81-82 dup).

După încheierea contractului de vânzare-cumpărare, numitul D... s-a deplasat împreună cu inculpații  A... şi B... la terenul ce a făcut obiectul vânzării. Cu această ocazie, D... i-a pus practic în posesie, sens în care le-a explicat celor doi suspecţi care sunt limitele de hotar, indicându-le semnele de necomunitate şi vecinătăţile terenului pe care l-au cumpărat.

Cu toate că aveau cunoştinţă care sunt limitele de proprietate ale terenului pe care l-au cumpărat de la D..., teren care se învecinează cu terenul închiriat de C..., numiţii A... şi B... au procedat în cursul anului 2013 la ocuparea unei părţi din imobilul teren aflat în posesia petentului, sens în care au demontat porţile de acces, au desfiinţat şi au mutat gardul ce despărţea cele două imobile, ocupând astfel o suprafaţă de aproximativ 300 mp din terenul închiriat de C....

Persoana vătămată C... a deţinut imobilul teren în suprafaţă de 400 mp, teren situat în municipiul Reşiţa, în locul numit „[…]”, în baza contractului de închiriere nr. 2100/10.02.2006, încheiat cu Consiliul Local Reşiţa – Serviciul Public ”Direcţia pentru Administrarea Domeniului Public şi Privat al Municipiului Reşiţa” – Serviciul pentru Administrarea Terenurilor (f.42 dup). Acest contract a fost prelungit de-a lungul timpului, relevante în speţă fiind actele adiţionale nr. 5/2013, nr. 6/2014, nr. 7/2015 (f.43, 44, 48 dup), încheiate de C..., în calitate de locatar.[....]

În drept, fapta inculpaților A... şi B... care în cursul anului 2013 au demontat porţile de acces, au desfiinţat şi au mutat gardul ce despărţea imobilul proprietatea lor de terenul închiriat de C... ocupând astfel o suprafaţă de aproximativ 300 mp  îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen..  [....]

Cu privire la legea penală aplicabilă, având în vedere faptul că, de la săvârşirea acestor infracţiunilor – şi până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, instanţa de fond a analizat infracţiunea de tulburare de posesie în raport de legea determinată ca fiind mai favorabilă, conform art. 5 C. pen.[....]

*

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa, inculpaţii A... şi B..., precum şi de partea civilă C..., în termenul legal, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Timişoara la data de 02.12.2019 sub acelaşi număr de dosar, respectiv […]/290/2017.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa, prin apelul formulat, a criticat hotărârea instanţei fond pentru nelegalitate în ce priveşte temeiul juridic reţinut în sarcina inculpatului A..., respectiv art. 16 alin. (1) lit. f) C. pr. pen. în loc de art. 16 alin. (1) lit. g) C. pr. pen., iar în ce o priveşte pe inculpata B..., a fost criticat procedeul utilizat de instanţa de fond întrucât instituţia amânării aplicării pedepsei este incompatibilă cu pronunțarea unei soluţii de condamnare şi în consecinţă s-a solicitat stabilirea unei pedepse pe seama acesteia şi ulterior amânarea aplicării pedepsei.

Prin apelul formulat în cauză, partea civilă apelantă C... a solicitat desfiinţarea sentinţei apelate şi în rejudecare, reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatei B... în sensul majorării pedepsei, arătând că inculpata a avut o atitudine sfidătoare pe tot parcursul procesului, nu a recunoscut fapta, nu a recunoscut o decizie dată de instanţă, ocupând şi în prezent, în mod abuziv, terenul aflat în litigiu.

Prin apelul formulat în cauză de inculpaţii A... şi B..., prin apărătorul ales, s-a solicitat desfiinţarea sentinţei apelate şi în rejudecare, achitarea inculpatei, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) şi c) C. pr. pen. raportat la art. 396 alin. (5) C. pr. pen., iar cu privire la inculpatul A..., decedat, s-a solicitat modificarea temeiului juridic în baza căruia a încetat procesul penală faţă de acesta, din art. 16 alin. (1) lit. g) C. pr. pen. în art. 16 alin. (1) lit. f) C. pr. pen., arătându-se că terenul a fost cumpărat cu acte legal, este un teren pe care au fost făcute îmbunătăţiri, fiind situat în locul numit Zăpodia, a fost audiată arhitecta care a efectuat planul urbanistic zonal în zonă şi a spus că 80% din terenuri sunt proprietate privată, iar inculpaţii nu au ocupat nimic fără drept, nefiind vinovaţi de fapta reţinută în sarcina lor.

Examinând sentinţa apelată atât prin prisma motivelor invocate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în condiţiile prevăzute de art. 417 alin. (2) C. pr. pen., curtea constată că sunt fondate apelurile Ministerului Public, al inculpatului A... şi al părţii civile C... .[...]

Referitor la apelul declarat în cauză de către inculpaţi, curtea constată că numiţii A... şi B... au invocat prescripţia răspunderii penale, solicitând încetarea procesului penal.

Tulburarea de posesie este o infracţiune continuă, care se consumă în momentul ocupării definitive a imobilului, epuizându-se la momentul la care încetează ocuparea fără drept a acestuia. În condiţiile în care, după cum rezultă din probele administrate în cauză, ocuparea imobilului aflat în folosinţa părţii civile nu a încetat nici în momentul de faţă, se poate constata că termenul de prescripţie a răspunderii penale a început să curgă la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Prescripţia răspunderii penale presupune în mod esenţial stingerea raportului juridic penal după trecerea unui anumit interval de timp de la data săvârşirii faptei sancţionate penal, drept consecinţă a nesoluţionării cauzei în mod definitiv.

Înlăturarea răspunderii penale se produce în condiţiile prevederilor art. 153 şi următoarele C. pen., legiuitorul limitând dreptul statului de a trage la răspundere persoanele care săvârşesc infracţiuni, respectiv de a aplica pedepse, la împlinirea termenelor de prescripţie prevăzute de legea penală.

Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt determinate în funcţie de natura şi gravitatea pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunile comise.

Ţinând seama de infracţiunea reţinută în sarcina inculpaţilor, respectiv tulburare de posesie prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen., curtea, prin raportare la dispoziţiile art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., constată că termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani.

Conform art. 154 alin. (2) C. pen., în cazul infracţiunilor continue, termenele de prescripţie încep să curgă de la data încetării acţiunii sau inacţiunii.

În condiţiile în care, după cum rezultă din probele administrate în cauză, ocuparea imobilului aflat în folosinţa părţii civile nu a încetat nici în momentul de faţă, se poate constata că termenul de prescripţie a răspunderii penale, pentru infracţiunea ce formează obiectul prezentului dosar, nici nu a început să curgă în privinţa inculpatei B..., inculpatul A... fiind decedat, astfel că nici nu poate fi pusă în discuţie împlinirea termenului de prescripţie.

Este adevărat faptul că în luna septembrie 2013, la momentul la care inculpaţii au ocupat terenul aflat în folosinţa părţii civile, infracţiunea de tulburare de posesie s-a consumat, însă, până la acest moment, în condiţiile în care acţiunea de ocupare nu a încetat, nu a intervenit şi epuizarea infracţiunii, moment care determină curgerea termenului de prescripţie a răspunderii penale. 

Pe cale de consecinţă, curtea nu va putea reţine intervenţia prescripţiei răspunderii penale în prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct.1 lit. b) C. pr. pen. apelul declarat în cauză de inculpata B... a fost respins ca nefondat, celelalte apeluri au fost admise, iar hotărârea primei instanţe modificată în sensul celor deja arătate.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. pr. pen. inculpata B... a fost obligată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat în apel, în temeiul art. 275 alin. (3) C. pr. pen. restul cheltuielilor judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare