Obligaţia de a face

Dosar nr. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA a VII-a CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 2379

Şedinţa publică de la 27.04.2021

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE -JUDECĂTOR SINDIC: ELENA BLIDARU MATEESCU

GREFIER: MARILENA SANDU

Pe rol se află soluţionarea cererii formulate de reclamanta debitoare ***prin administrator special **** şi administratorul judiciar ****în contradictoriu cu pârâta creditoare *** având ca obiect „obligaţia de a face”.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică de la 06.04.2021, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea la datele de 13.04.2021, 20.04.2021 şi 27.04.2021, când a pronunţat prezenta sentinţă:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă la data de 18.02.2021, reclamanta debitoare S*** prin administrator special *** şi administratorul judiciar ***. a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa în contradictoriu cu pârâta creditoare ***., să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 293.434,79 lei, reprezentând debit restant urmare a ridicării utilajelor ce au făcut obiectul contractelor de leasing nr. DF-55208/01.08.2018, nr. DF-55108/13.07.2018, nr. DF-50726/23.05-2016 şi nr. DF-49082/30.07.2015. A solicitat totodată obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii a arătat că între părți au fost încheiate patru contracte de leasing, respectiv nr. DF-55208/01.08.2018, nr. DF-55108/13.07.2018, nr. DF-50726/23.05-2016 şi nr. DF-49082/30.07.2015.

În baza acestor contracte, pârâta-creditoare ***. în calitate de finanţator s-a obligat ca, în schimbul achitării ratelor de leasing de către societatea debitoare, să transfere dreptul de proprietate asupra bunurilor finanţate constând în: un Buldoexcavator JCB lCX, un Cilindru vibrocompactor JCB VM115D, un Cilindru vibrocompactor JCB VM117D şi un Autogreder zoomlion PY190B la un preț fix, denumit în contract valoarea reziduală.

Urmare a deschiderii procedurii insolvenţei împotriva debitoarei la data de 04.02.2020, pârâta-creditoare a formulat declaraţie de creanţă pentru suma totală de 622.578,21 lei, reprezentând facturi emise anterior deschiderii procedurii de insolvenţă (în sumă totală de 111.260,70 lei, la care se adaugă penalităţi de întârziere în sumă totală de 10.219,43 lei) şi valoarea tuturor ratelor de facturat până la finalul contractelor de leasing (105.052,01 euro, echivalent a 501.098,08 lei cu titlul de daune interese), fiind înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor cu întreaga suma solicitată, respectiv 622.578,21 lei.

Prin cererea de înscriere la masa credală, pârâta-creditoare a menţionat, în mod expres, că „în măsura în care bunurile se vor recupera, subscrisa înțelege să diminueze suma solicitată a fi înscrisă în tabelul creditorilor cu valoarea de piaţă a bunurilor stabilită de către un evaluator.”

A menţionat reclamanta că pârâta ***. a avut la data deschiderii procedurii de insolvenţă o poziţie privilegiată, având în garanţie bunurile finanţate care, fiecare în parte, valora mai mult decât valoarea totală a ratelor neachitate împreună cu restul sumelor datorate de reclamantă până la finalul respectivului contract de leasing.

Astfel, pentru utilajul Buldoexcavator JCB lCX, societatea mai avea de plată suma de 11.245.71 lei, reprezentând majorări şi penalităţi calculate ulterior achitării integrale a ratelor de leasing (inclusiv a valorii reziduale), iar valoarea de piaţă a utilajului rezultată în urma evaluării era de 150.087 lei;

În cazul utilajului Cilindru vibrocompactor JCB VM115D, reclamanta mai avea de plată suma de 42.274,11 lei, iar valoarea de piaţă a utilajului rezultată în urma evaluării era de 159.770 lei;

În cazul utilajului Cilindru vibrocompactor JCB VM117D, societatea mai avea de plată suma de 226.284 lei, iar valoarea de piaţă a utilajului rezultată în urma evaluării era de 256.600 lei;

În cazul utilajului Autogreder zoomlion PY190B, societatea mai avea de plată suma de 342.674,68 lei, iar valoarea de piaţă a utilajului rezultată în urma evaluării era de 349.556 lei.

În aceste condiţii, în situaţia în care pârâta şi-ar fi încasat integral sumele convenite prin contractul de leasing, ar fi primit mult mai puţin decât valoarea actuală de piaţă a bunurilor finanţate.

Mai mult, în ceea ce priveşte utilajul Buldoexcavator JCB lCX, reclamanta a achitat integral toate ratele de leasing, inclusiv factura pentru valoarea reziduală, situaţie în care se justifică graba cu care pârâta-creditoare a acţionat în sensul denunţării contractelor de leasing în baza Legii 85/2014, chiar înaintea depunerii declaraţiei de creanţe, declaraţie prin care a reiterat opţiunea de a recupera bunurile ce au făcut obiectul contractului de leasing.

***. şi-a motivat opţiunea de a recupera bunurile pe dispoziţiile art. 123 alin. 11 lit. b) din Legea nr. 85/2014. În acest sens, legiuitorul a acordat finanţatorului societate de leasing dreptul de alege între a transfera dreptul de proprietate asupra bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing către debitor şi a rămâne creditor garantat cu acele bunuri sau să recupereze bunurile, cu diminuarea creanţei cu valoarea de piaţă a bunurilor recuperate, stabilită de un evaluator.

În cazul de faţă, după preluarea bunurilor, pârâta a omis să acorde reclamantei o corectă despăgubire, în condiţiile în care valoarea bunurilor preluate a depăşit cu mult valoarea totală a creanţei sale.

În ipoteza în care pârâta ar fi ales să dea curs variantei prevăzute la art. 123 alin. 11 lit. a) din Legea nr. 85/2014 şi bunurile ar fi fost valorificate la valoarea de piaţă, în calitate de creditor garantat, aceasta ar fi primit contravaloarea creanţei sale, iar diferenţa pozitivă ar fi fost distribuită celorlalţi creditori în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2014.

Alegând să preia bunurile, ***. nu poate să beneficieze de o sumă superioară creanţei sale, astfel, dacă aceasta păstrează în integralitate bunurile finanţate, este obligată să despăgubească reclamanta cu suma de 293.434,79 lei reprezentând diferenţa între valoarea bunurilor predate (stabilită prin evaluare la valoarea de piaţă) şi creanţa înscrisă în tabel.

A precizat reclamanta că, deşi pârâta şi-a asumat prin declaraţia de creanţă ca, în măsura în care bunurile se vor recupera, să diminueze suma solicitată a fi înscrisă în tabelul creditorilor cu valoarea de piaţă a bunurilor stabilită de către un evaluator, după ce a preluat utilajele, aceasta nu a mai înțeles să despăgubească societatea debitoare și, implicit, restul creditorilor din procedură, pentru sporul de valoare obţinut peste sumele incluse în clauzele contractului de leasing.

Ca urmare a adresei nr. 396/26.02.2020 și a cererii de înscriere la masa credală, prin care pârâta a optat în conformitate cu art. 123 alin. 11 pentru recuperarea bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de leasing, reclamanta a comunicat în repetate rânduri că este dispusă să întreprindă toate măsurile ce îi stau în putinţă pentru a achita în cel mai scurt timp posibil ratele restante și apoi întreaga valoare finanţată.

Cu toate acestea, faţă de faptul că pârâta a insistat în predarea utilajelor, administratorul judiciar a publicat cerere de ofertă pentru servicii de evaluare a utilajelor obiect al contractelor de leasing antementionate.

Din ofertele primite, în conformitate cu art. 154 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, Comitetului Creditorilor a desemnat în calitate de evaluator pe *** pentru a evalua cele 4 utilaje.

Evaluatorul desemnat a stabilit următoarele valori de piaţă: Buldoexcavator JCB lCX, serie fabricatie/motor 1744991 - 150.087 lei; Cilindru vibrocompactor JCB VM115D serie fabricatie/motor 2901258 – 159.770 lei; Cilindru vibrocompactor JCB VM117D serie fabricatie/motor 1928667 - 256.600 lei; Autogreder zoomlion PY190B serie fabricatie/motor 2302055 – 349.556 lei.

Administratorul judiciar a depus raportul de evaluare la dosarul cauzei, iar un anunţ cu privire la depunerea acestuia și un extras cuprinzând o sinteză a sa au fost publicate în B.P.I. nr. **. Mai mult, administratorul judiciar a comunicat, pe email, raportul de evaluare către pârâta-creditoare *** în data de 16.06.2020.

Ulterior, în data de 25.06.2020, reclamanta a comunicat pârâtei adresa nr. 493 prin care a arătat faptul că va da curs solicitării de a preda utilajele, numai în măsura în care prin această operaţiune se vor respecta prevederile legale aplicabile în cauza și principiile statuate de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. S-a învederat prin aceeaşi adresă că valoarea de piaţă a bunurilor depăşeşte cu 293.434,79 lei valoarea creanţei cu care pârâta este înscrisă la masa credală, motiv pentru care i s-a solicitat acesteia ca în termen de 5 zile de la data intrării în posesie a celor 4 utilaje să achite în contul de insolvență diferenţa dintre valoarea bunurilor preluate și creanţa deţinută.

În temeiul art. 123 alin. 11 lit. b) din Legea 85/2014, în perioada 01.07.2020 - 03.07.2020, reclamanta a predat către *** toate cele 4  utilaje.

În aceste condiţii, urmare a predării bunurilor, pentru o datorie de 622.578,21 lei, pârâta a primit bunuri în valoare de 916.013 lei și, prin urmare, figurează în evidențele reclamantei ca fiind obligată să restituie diferenţa în sumă de 293.434,79 lei.

În caz contrar, s-ar crea grave prejudicii debitoarei şi celorlalţi creditori, prin diminuarea activelor societăţii, iar în patrimoniul societăţii ***., s-ar înregistra o îmbogatire fără justa cauză.

Reclamanta debitoare a arătat că a încercat soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului, astfel că, la data de 07.08.2020 a transmis prin poștă, cu confirmare de primire, notificarea nr. 561, prin care a solicitat pârâtei achitarea sumei de 293.434,79 lei.

Demersul debitoarei a rămas însă fără răspuns şi deci, fără rezultat.

A menţionat că administratorul judiciar a întocmit tabelul definitiv al creanţelor, în care *** a fost înscrisă cu valoarea „zero”, ca urmare a compensării integrale a creanţei solicitate cu o parte a valorii de piaţă a bunurilor predate.

A învederat instanţei că, în contextul expus, rezultă că în raport de dispoziţiile art. 1345 C.Civ., se află în situaţia unui fapt juridic ilicit, respectiv în situaţia unei îmbogăţiri fără justă cauză a patrimoniului pârâtei-creditoare ***

Prin îmbogăţire fără justă cauză se înțelege acel fapt juridic licit prin care are loc mărirea patrimoniului unei persoane, prin micşorarea patrimoniului altei persoane. Din acest fapt juridic, ia naştere un raport obligaţional, în cadrul căruia, cel care şi-a mărit patrimoniul va trebui să restituie celui însărăcit, valoarea îmbogăţirii sale. Creditorul este cel însărăcit, iar debitorul este cel îmbogăţit. Dacă debitorul, nu-şi îndeplineşte obligaţiunile de restituire, creditorul poate înainta o acţiune în justiţie, prin care să pretindă restituirea, „actio in rem verso”.

În speţă, ***. este debitorul îmbogăţit, iar reclamanta - creditorul însărăcit, din moment ce pentru o datorie de 622.578,21 lei, pârâta a primit în baza dispoziţiilor Legii nr. 85/2014 bunuri în valoare de 916.013 lei, astfel încât avea obligaţia să restituie diferenţa în sumă de 293.434,79 lei.

În cauză, sunt indeplinite condiţiile pentru ca îmbogăţirea fără justă cauză să dea naştere raportului obligaţional de restituire.

Astfel, există o îmbogăţire a debitorului (pentru o datorie de aproximativ 622.578,21 lei înregistrată față de averea reclamantei și înscrisă la masa credală, a primit bunuri în valoare de 916.013 lei), reprezentând prejudiciul suferit în patrimoniul reclamantei.

Există totodată o însărăcire a creditorului, care constă în neplata diferenţei în sumă de 293.434,79 lei, iar între îmbogăţirea debitorului şi însărăcirea creditorului există o legătură directă, întrucât prin înglobarea în patrimoniul pârâtei a celor 4 utilaje, pârâta și-a crescut averea cu suma de 916.013 lei, în condiţiile în care aceasta era înscrisă în tabelul de creanţe cu suma de 622.578,21 lei,.

În mod evident reclamanta este prejudiciată, prin încălcarea flagrantă a tratamentului corect și echitabil al creanţelor, prevăzut de art. 139 alin. 2 lit. b), conform căruia „nicio creanţa aparţinând unei categorii nu primeşte mai mult decât valoarea totală a creanţei sale”;

A adăugat reclamanta că îmbogăţirea pârâtei şi însărăcirea reclamantei sunt lipsite de un temei care să le justifice, întrucât nu există un act juridic, o hotarîre judecătorească sau o dispoziţie legală care ar justifica îmbogăţirea.

Conform art. 17 lit. d) din „Condiţiile generale la Contractul de leasing”, utilizatorul va datora finanţatorului „contravaloarea tuturor sumelor de plată până la finalul contractului (sume solicitate de finanţator și acceptate în tabelul preliminar de creanţe întocmit în cauză) din care se va scade se va deduce (...) valoarea bunului”.

Or, suma de 622.578,21 lei cuprinde toate sumele datorate de **** către M***. în baza contractelor de leasing (inclusiv daune interese, penalităţi, accesorii de orice natura).

De asemenea, reclamanta justifică și buna-credinţă, iar acest mijloc juridic de realizare a dreptului reclamantei de creanţă împotriva îmbogăţitului (pârâtei-creditoare) reprezintă unicul mod de recuperare al creanţei.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 194 şi următoarele C.Proc.Civ.,  art. 451 C.Proc.Civ., dispoziţiile art. 4 alin. 4, art. 41, art. 45 alin. 1 lit. r) şi alin. 2, art. 115 şi următoarele, art. 123 alin. 11, art. 139 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, prevederile art. 1345 şi art. 1640 C.Civ.

În probaţiune, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 115 alin. 1 din legea nr. 85/2014 privind proecdurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

În temeiul dispoziţiilor art. 223 alin. 3 C.Proc.Civ., reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Pârâta ****. a depus la data de 26.03.2021 întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că între aceasta, în calitate de finanţator și reclamantă, în calitate de utilizator, s-au încheiat contractele de leasing financiar nr. DF 49082.30.07.2015, DF 50726.23.05.2016, DF 55108.13.07.2018 și DF 55208.01.08.2018, având ca obiect transmiterea către debitoare a dreptului de folosinţă asupra bunurilor proprietatea pârâtei, în schimbul plăţii ratelor de leasing și a celorlalte obligaţii contractuale legate de folosinţa bunurilor, utilizatorul având dreptul de a intra în proprietatea acestora la sfârşitul perioadei de leasing, prin plata valorii reziduale și a tuturor celorlalte obligaţii contractuale.

La data de 04.02.2020, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei *** în cauza nr. *** a Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă

În baza art. 102 și următoarele din Legea nr. 85/2014, pârâta a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor cu suma totală de 622.578,21 lei, compusă din: 111.260,70 lei - facturi emise și neachitate; 10.219,43 lei - penalităţi de întârziere calculate în baza paragrafului 8.6 din Condiţiile Generale ale Contractului de leasing până la data deschiderii procedurii și 105.052,01 Euro, respectiv 501.098,08 lei - restul sumelor datorate în baza contractelor de leasing.

Totodată, pârâta a notificat administratorul judiciar al reclamantei cu privire la rezilierea contractelor de leasing, ca urmare a nerespectării obligaţiilor de plată de către reclamantă.

Bunurile ce au făcut obiectul contractelor de leasing mai sus menţionate, nu erau recuperate la momentul deschiderii procedurii. În temeiul art. 123 alin. 11 lit. b) din Legea 85/2014, pârâta a optat pentru recuperarea bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de leasing și a comunicat administratorului judiciar faptul că, în măsura în care bunurile se vor recupera, pârâta va diminua suma solicitată a fi înscrisă în tabelul creditorilor cu valoarea de piaţă a bunurilor stabilite de către un evaluator sau cu suma de valorificare a acestora.

Bunurile ce au făcut obiectul contractelor de leasing au fost ulterior recuperate și valorificate parţial, fiind obţinută suma de 505.546,27 lei, după cum urmează: bunul ce a făcut obiectul contractului de leasing DF 49082.30.07.2015 a fost recuperat de la debitoare în data de 01.07.2020 și valorificat în data de 30.07.2020, fiind obţinută suma de 103.407,19 lei; bunul ce a făcut obiectul contractului de leasing DF 50726.23.05.2016 a fost recuperat de la debitoare în data de 08.07.2020 și valorificat în data de 30.07.2020, fiind obţinută suma de 172.345,32 lei; bunul ce a făcut obiectul contractului de leasing DF 55108.13.07.2018 a fost recuperat de la debitoare în data de 03.07.2020 și valorificat în data de 30.07.2020, fiind obţinută suma de 229.793,76 lei.

Bunul ce a făcut obiectul contractului de leasing DF 55208.01.08.2018 a fost recuperat, dar nu a fost valorificat, valoarea nefiind încă stabilită datorită specificităţii acestuia, dublată de lipsa unor echipamente similare pe piaţa din România.

Având în vedere valorificarea parţială a bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de leasing, obținându-se suma de 505.546,27 lei, pârâta a formulat o cerere modificatoare a cererii de înscriere, solicitând actualizarea creanţei.

Astfel, pârâta a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor, cu ordinea de preferinţă prevăzută la art. 161 pct. 8 raportat la art. 105 alin. 3 lit. c) din Legea nr. 85/2014, a sumei de 117.031.94 lei, reprezentând diferenţa dintre totalul creanţei datorate de către debitoare la momentul rezilierii contractelor de leasing (622.578,21 lei) și suma obţinută din valorificarea bunurilor.

A menţionat pârâta că acţiunea în restituirea îmbogăţirii este o acţiune patrimonială, supusă termenului general de prescripţie. Legea instituie două condiţii cu privire la admisibilitatea unei astfel de acţiuni, respectiv: îmbogăţirea trebuie să subziste la data sesizării instanţei; și cel al cărui patrimoniu s-a sărăcit să nu aibă la îndemână o altă cale de acţiune.

Cu privire la cea de-a doua condiţie, legea reglementează prin art. 1348 N.C.Civ., caracterul subsidiar al acţiunii întemeiate pe o îmbogățire fără just teme, întrucât cererea de restituire nu poate fi admisă dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acţiune pentru a obţine ceea ce îi este datorat.

În cauză, drepturile și obligaţiile fiecărei părți au natura contractuală, cu respectarea legislaţiei specifice, respectiv a Ordonanţei nr. 51/1997 modificată.

În aceste condiţii, prin raportare la caracterul subsidiar al actio de in rem verso, acţiunea formulată de reclamant este inadmisibilă, pretenţiile acesteia fiind de natură contractuală și nu de natura faptei juridice licite.

Pentru aceste motive, se impune admiterea excepţiei inadmisibilității și respingerea acţiunii, ca inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, a menţionat pârâta că reclamanta își invocă propria culpă, respectiv nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate prin semnarea contractelor de leasing sus menţionate, din moment ce la momentul rezilierii contractelor de leasing, reclamanta figura în evidentele pârâtei cu următoarele restanțe la plata ratelor de leasing: 111.260,70 lei - facturi emise și neachitate și 10.219,43 lei - penalităţi de întârziere calculate în baza paragrafului 8.6 din Condiţiile Generale ale Contractului de leasing;

Potrivit art. 123 alin. 11 lit. b) din Legea nr. 85/2014, în cazul rezilierii contractelor de leasing financiar de către finanţator, acesta va putea opta pentru una dintre următoarele variante: recuperarea bunurilor ce fac obiectul material al contractului de leasing, iar finanţatorul va fi înregistrat la masa credală potrivit prevederilor art. 161 pct. 8, dacă nu există alte bunuri care să confere titularului calitatea de creditor care beneficiază de o cauză de preferinţă, cu contravaloarea ratelor şi accesoriilor restante facturate şi neplătite la data deschiderii procedurii, la care se adaugă restul sumelor datorate în temeiul contractului de leasing minus valoarea de piaţă a bunurilor recuperate, stabilită de un evaluator independent, potrivit prevederilor art. 61.

Obligaţia unei persoane de a restitui valoarea îmbogatirii sale fără un temei just implică îndeplinirea următoarelor condiţii: să existe o îmbogăţire a unei persoane dar, în acelaşi timp, corespunzător şi corelativ acestei îmbogăţiri, să existe o sărăcire a patrimoniului unei persoane; să nu existe niciun temei legal, nicio justificare pentru îmbogăţirea persoanei respective.

Legea nu prevede când îmbogăţirea este nejustificată, însă lămureşte pe deplin situaţiile în care îmbogăţirea este considerată justificată. Prin aplicarea principiilor de interpretare a normei juridice, per a contrario, se deduce că, atunci când nu este incidentă niciuna dintre situaţiile de mai jos, îmbogăţirea este fără just temei. Prin urmare, îmbogăţirea unei persoane are un titlu just atunci când rezultă din executarea unei obligaţii valabile, de pildă, dintr-o obligaţie contractualaă, legală sau stabilită printr-o hotărâre judecătorească.

De natura contractului de leasing este faptul că proprietarul bunurilor finanţate în cadrul acestei operaţiuni este finanţatorul, până la momentul achitării de către utilizator a tuturor obligaţiilor contractuale.

Potrivit art. 1345 N.C.Civ. „cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ţinut dincolo de limita propriei sale îmbogățire. Față de dispoziţiile mai sus menţionate, urmează a se avea în vedere faptul că reclamanta nu dovedeşte îmbogăţirea pârâtei, valorile evaluate ale bunurilor neavând nicio relevanță prin raportare la preţul de valorificare a acestora. De altfel, evaluarea la care se raportează reclamanta nu are nicio legătura cu valoarea de tranzacţionare a bunurilor. Oricum, reclamanta avea posibilitatea să identifice un eventual cumpărător sau cesionar al drepturilor rezultate din contractele de leasing, însă a fost evident mult mai comod să numească un evaluator de casă pentru stabilirea unor valori a bunurilor care nu au corespondent pe piaţa de desfacere a bunurilor de acest gen. Ca urmare, a învederat că nu există nici o îmbogăţire a pârâtei.

Cu privire la cea de a doua condiţie, pentru a putea vorbi de obligaţia unei persoane de a restitui valoarea îmbogăţirii sale fără un temei just este necesar să nu existe niciun temei legal, nicio justificare pentru îmbogațirea persoanei respective. În cauza, O.G. nr. 51/1997 republicată reglementează dreptul de proprietate al pârâtei asupra bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de leasing, iar valorificarea acestora nu poate crea altă obligaţie în sarcina pârâtei decât cea de a diminua valoarea creanţei solicitată a fi înscrisă în tabelul creditorilor.

Nu în ultimul rând, raţionamentul reclamantei este absurd din moment ce orice utilizator aflat în dificultate financiară ar înceta să efectueze plata ratelor de leasing, urmărind despăgubirea pe temeiul actio de in rem verso.

Cu privire la susţinerile reclamantei privind „graba” cu care pârâta a ales să rezilieze contractele, urmează a se observa cuantumul restanțelor la momentul rezilierii, precum și alternativele reglementate prin Legea nr. 85/2014. De altfel, chiar reclamanta arată în cererea introductivă faptul că „în acest sens, legiuitorul a acordat finanţatorului societate de leasing dreptul de a alege între a transfera dreptul de proprietate asupra bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing către debitor și a rămâne creditor garantat cu acele bunuri sau să recupereze bunurile, cu diminuarea creanţei cu valoarea de piaţă a bunurilor recuperate”. Prin solicitarea justei despăgubiri reclamanta adaugă la lege. În măsura în care legiuitorul ar fi înțeles să acorde utilizatorului o despăgubire în cazul în care valoarea bunurilor ar fi mai mare decât valoarea creanţei, cu siguranţă că textul de lege ar fi prevăzut acest lucru.

În drept, pârâta a invocat dispoziţiile art. 205 C.Proc.Civ, art. 1345 și următoarele C.Civ.

În probaţiune, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri..

În conformitate cu dispoziţiile art. 411 alin. 2 C.Proc.Civ., a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

În cauză, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, potrivit art. 255 raportat la art. 258 C.Proc.Civ., apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul sindic reţine următoarele:

Situaţia de fapt

Între pârâta ***, în calitate de finanţator și debitoarea ***. (fostă ***L.), în calitate de utilizator, s-au încheiat un număr de patru contracte de leasing, respectiv contractul de leasing financiar nr. DF 49082.30.07.2015, contractul de leasing financiar nr. DF 50726.23.05.2016, contractul de leasing financiar nr. DF 55108.13.07.2018 și contractul de leasing financiar nr. DF 55208.01.08.2018, având ca obiect transmiterea către debitoare a dreptului de folosinţă asupra bunurilor proprietatea pârâtei, în schimbul plăţii ratelor de leasing și a celorlalte obligaţii contractuale legate de folosinţa bunurilor, utilizatorul având dreptul de a intra în proprietatea acestora la sfârşitul perioadei de leasing, prin plata valorii reziduale și a tuturor celorlalte obligaţii contractuale (f. 10-37).

Prin aceste patru contracte, a fost transmis debitoarei dreptul de folosinţă asupra următoarelor utilaje: Buldoexcavator JCB lCX, serie fabricaţie/motor 1744991, Cilindru vibrocompactor JCB VM115D serie fabricaţie/motor 2901258, Cilindru vibrocompactor JCB VM117D serie fabricaţie/motor 1928667 şi Autogreder zoomlion PY190B serie fabricaţie/motor 2302055.

Prin încheierea pronunţată în cauza nr. *** la data de 04.02.2020, Tribunalul București - Secţia a VII-a Civilă a admis cererea debitoarei, cu consecinţa deschiderii procedurii generale a insolvenţei împotriva acesteia.

Prin aceeaşi hotărâre, judecătorul sindic a desemnat în calitate de administrator judiciar pe ***

Urmare a deschiderii procedurii insolvenţei împotriva *** (fostă ***.), la data de 16.03.2020 pârâta creditoare *** a formulat cerere de înscriere la masa credală cu suma totală de 622.578,21 lei, compusă din: 111.260,70 lei - facturi emise și neachitate; 10.219,43 lei - penalităţi de întârziere calculate în baza paragrafului 8.6 din Condiţiile Generale ale Contractului de leasing până la data deschiderii procedurii și 105.052,01 Euro, respectiv 501.098,08 lei - restul sumelor datorate în baza contractelor de leasing (f. 39-49).

Urmare a analizării declaraţiilor de creanţă formulate în cauză, administratorul judiciar a procedat la întocmirea Tabelului Preliminar al creanţelor, depus la dosarul cauzei şi publicat în B.P.I. nr. 5731/25.03.2020, tabel în cuprinsul căruia pârâta creditoare figurează înscrisă cu suma de 622.578,21 lei, conform art. 159 alin. 1 pct. 3 – creanţă garantată cu bunurile obiect al contractelor de leasing (f. 46-56).

Reţine judecătorul sindic faptul că, anterior formulării declaraţiei de creanţă, la data de 26.02.2020, ***. a notificat administratorului judiciar intenţia sa de denunţare a celor patru contracte de leasing, antemenţionate.

Astfel cum rezultă din conţinutul adresei nr. 396/26.02.2020, creditoarea a arătat că, în temeiul art. 123 alin. 11 lit. b) din Legea nr. 85/2014, optează pentru recuperarea bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de leasing, solicitând stabilirea unui loc şi a unei date pentru predarea bunurilor (f. 38).

În aceste condiţii, administratorul judiciar a procedat la efectuarea demersurilor necesare evaluării bunurilor, ofertele primite în vederea desemnării unui evaluator fiind supuse aprobării Comitetului Creditorilor, conform art. 61 din Legea nr. 85/2014.

Prin hotărârea Comitetului Creditorilor din data de 14.04.2020, publicată în B.P.I. nr. 8721/02.06.2020, a fost desemnat în calitate de evaluator pe **** pentru a evalua cele 4 utilaje.

În consecinţă, evaluatorul astfel desemnat a procedat la întocmirea Raportului de evaluare (f. 57-81), din cuprinsul căruia rezultă următoarele valori: Buldoexcavator JCB lCX, serie fabricaţie/motor 1744991 - 150.087 lei; Cilindru vibrocompactor JCB VM115D serie fabricaţie/motor 2901258 – 159.770 lei; Cilindru vibrocompactor JCB VM117D serie fabricaţie/motor 1928667 - 256.600 lei; Autogreder zoomlion PY190B serie fabricaţie/motor 2302055 – 349.556 lei.

Raportul de evaluare a fost depus la dosarul cauzei nr. 1680/3/2020 şi, distinct de aceasta, administratorul judiciar a procedat la publicarea unui anunţ cu privire la depunerea Raportului și un extras cuprinzând o sinteză a sa - publicate în B.P.I. nr. 10234/23.06.2020 (f. 82-84).

Niciun fel de obiecţiuni nu au fost formulate cu privire la Raportul de evaluare astfel întocmit.

Ulterior evaluării bunurilor, reclamanta a transmis pârâtei adresa nr. 493/25.06.2020 (f. 85-88), prin care a comunicat celei din urmă că va proceda la predarea utilajelor „cu respectarea prevederilor legale aplicabile în cauza și a principiilor statuate de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență”.

În concret, a menţionat debitoarea prin aceeaşi adresă că valoarea de piaţă a bunurilor depăşeşte cu 293.434,79 lei valoarea creanţei cu care pârâta este înscrisă la masa credală, motiv pentru care i s-a solicitat acesteia ca în termen de 5 zile de la data intrării în posesie a celor 4 utilaje să achite în contul de insolvență diferenţa dintre valoarea bunurilor preluate și creanţa deţinută .

Astfel cum rezultă din procesele-verbale de predare-primite încheiate la datele de 01.07.2020, 03.07.2020 şi 08.07.2020 (f. 89 – 98), la datele menţionate debitoarea a predat către ***. toate cele 4  utilaje.

Ulterior preluării acestora de către societatea de leasing, bunurile au fost valorificate parţial, fiind obţinută suma de 505.546,27 lei după cum urmează: bunul ce a făcut obiectul contractului de leasing DF 49082.30.07.2015 a fost recuperat de la debitoare în data de 01.07.2020 și valorificat în data de 30.07.2020, fiind obţinută suma de 103.407,19 lei; bunul ce a făcut obiectul contractului de leasing DF 50726.23.05.2016 a fost recuperat de la debitoare în data de 08.07.2020 și valorificat în data de 30.07.2020, fiind obţinută suma de 172.345,32 lei; bunul ce a făcut obiectul contractului de leasing DF 55108.13.07.2018 a fost recuperat de la debitoare în data de 03.07.2020 și valorificat în data de 30.07.2020, fiind obţinută suma de 229.793,76 lei (f. 117 – 122).

Bunul ce a făcut obiectul contractului de leasing DF 55208.01.08.2018 a fost recuperat, dar nu a fost valorificat.

Acesta este contextul în care reclamanta debitoare solicită obligarea pârâtei creditoare la restituirea sumei de 293.434,79 lei, reprezentând valoarea îmbogăţirii fără justă cauză a patrimoniului creditoarei.

Dispoziţiile legale aplicabile

În drept, judecătorul sindic reţine incidenţă dispoziţiilor art. 123 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, precum şi dispoziţiile art. 1345 – art. 1348 C.Civ.

Astfel, potrivit art. 123 din Legea nr. 85/2014, contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii, art. 1417 din Codul civil nefiind aplicabil. Orice clauze contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare, de decădere din beneficiul termenului sau de declarare a exigibilităţii anticipate pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. (...) În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, într-un termen de prescripţie de 3 luni de la data deschiderii procedurii, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate să denunţe orice contract, închirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu au fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate. Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile de la primire, notificării contractantului, formulată în primele 3 luni de la deschiderea procedurii, prin care i se cere să denunţe contractul; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunţat. Contractul se considera denunţat: a) la data expirării unui termen de 30 de zile de la recepţionarea solicitării cocontractantului privind denunţarea contractului, dacă administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu răspunde; b) la data notificării denunţării de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar (alin. 1). (...) Debitorul decade din beneficiul termenului dacă, în primele 3 luni de la data deschiderii procedurii, cocontractantul notifică administratorului judiciar intenţia privind denunţarea contractului sau declararea anticipată a exigibilităţii. Ulterior menţinerii contractului, cocontractantul poate solicita rezilierea acestuia pentru culpa debitorului, soluţionarea cererii făcându-se de judecătorul-sindic (alin. 3). (...) În cazul rezilierii contractelor de leasing financiar de către finanţator, acesta va putea opta pentru una dintre următoarele variante: a) transferul proprietăţii asupra bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing, către debitor, caz în care finanţatorul dobândeşte o ipotecă legală asupra acelor bunuri, având rang egal cu cel al operaţiunii de leasing şi este înregistrat la masa credală, conform ordinii de prioritate prevăzute la art. 159 alin. (1) pct. 3, cu contravaloarea ratelor şi accesoriilor restante facturate şi neplătite la data deschiderii procedurii, la care se adaugă restul sumelor datorate, în temeiul contractului de leasing, fără a se putea depăşi valoarea de piaţă a bunurilor, stabilită de un evaluator independent, potrivit prevederilor art. 61; b) recuperarea bunurilor ce fac obiectul material al contractului de leasing, iar finanţatorul va fi înregistrat la masa credală potrivit prevederilor art. 161 pct. 8, daca nu exista alte bunuri care sa confere titularului calitatea de creditor care beneficiază de o cauza de preferinţă, cu contravaloarea ratelor şi accesoriilor restante facturate şi neplătite la data deschiderii procedurii, la care se adaugă restul sumelor datorate în temeiul contractului de leasing minus valoarea de piaţă a bunurilor recuperate, stabilita de un evaluator independent, potrivit prevederilor art. 61 (alin. 11) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) teza I, în cazul contractului de leasing financiar, dacă finanţatorul nu îşi exprimă, în termen de 3 luni de la data deschiderii procedurii, acordul expres pentru menţinerea contractului, acesta se consideră denunţat la data expirării acestui termen. În cazul care, în acelaşi termen, finanţatorul transmite administratorului judiciar o notificare prin care i se cere să denunţe contractul, acesta se considera denunţat la expirarea unui termen de 30 de zile de la data recepţionării notificării de către administratorul judiciar (alin. 12).

Astfel, potrivit art. 1345 C.Civ., cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri.

Conform art. 1346 C.Civ., îmbogățirea este justificată atunci când rezultă: a) din executarea unei obligații valabile; b) din neexercitarea de către cel păgubit a unui drept contra celui îmbogățit; c) dintr-un act îndeplinit de cel păgubit în interesul său personal și exclusiv, pe riscul său ori, după caz, cu intenția de a gratifica.

Potrivit art. 1347 C.Civ. restituirea nu este datorată decât dacă îmbogățirea subzistă la data sesizării instanței (alin. 1). Cel care s-a îmbogățit este obligat la restituire, în condițiile prevăzute la art. 1.639 și următoarele (alin. 2).

Potrivit art. 1348 C.Civ., cererea de restituire nu poate fi admisă, dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acțiune pentru a obține ceea ce îi este datorat.

Excepţia inadmisibilităţii

Faţă de dispoziţiile art. 248 alin. 1 C.Proc.Civ., care prevăd faptul că instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii, invocate de către pârâta ***., excepţie care în caz de admitere, ar face de prisos cercetarea în fond a cererii introduse de către reclamanta debitoare.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, instanţa reţine că argumentul pentru care pârâta apreciază că există un veritabil fine de neprimire a acţiunii ţine de pretinsa incidenţă a dispoziţiilor art. 1348 C.Civ. în cauză, în condiţiile în care – susţine pârâta -societatea debitoare invocă pretenţii de natură contractuală, astfel că are la dispoziţie o acţiune întemeiată pe prevederile Ordonanţei nr. 51/1997.

Susţinerile pârâtei sunt nefondate în aprecierea judecătorului sindic.

Se impune astfel menţionat, în primul rând faptul că între cele două părţi litigante nu mai există în derulare raporturi contractuale, tocmai în urma manifestării de voinţă a societăţii creditoare.

Astfel, ***. şi-a manifestat în mod neechivoc intenţia de denunţare unilaterală a contractelor de leasing financiar încheiate cu societatea debitoare, în condiţiile art. 123 din Legea nr. 85/2014.

În consecinţă, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi din însăși derularea în fapt a raporturilor juridice dintre părţi, anterior expusă de instanţă, între acestea nu mai există contracte în vigoare, toate cele patru contracte de leasing financiar fiind reziliate ulterior deschiderii procedurii insolvenţei.

Mai mult, însăși rezilierea acestor contracte a avut loc pe temeiuri extracontractuale, întrucât pârâta creditoare a înţeles să îşi exercite drepturile prevăzute de dispoziţiile art. 123 din Legea nr. 85/2014, iar nu de convenţia părţilor.

Modul de aplicare de către societatea creditoare al acestor prevederi şi respectarea drepturilor pe care normele antecitate le conferă debitoarei fac obiectul criticilor reclamantei, iar nu executarea contractelor de leasing.

Invocând îmbogăţirea fără justă cauză a pârâtei ***., reclamanta se întemeiază nu doar pe dispoziţiile de drept comun (art. 1345 – art. 1348 C.Civ.), ci în special pe cele art. 123 din Legea nr. 85/2014, care au întemeiat opţiunea creditoarei de reziliere a contractelor şi recuperare a bunurilor.

Pe cale de consecinţă, se impune cu evidenţă concluzia că reclamanta nu avea la dispoziţie o acţiune diferită, decurgând din contracte, pentru a cere restituirea sumelor invocate.

Faţă de aceasta, judecătorul sindic apreciază excepţia invocată drept neîntemeiată, urmând a o respinge în consecinţă.

Soluţia pe fondul cauzei

Astfel cum rezultă din prevederile legale antecitate, îmbogăţirea fără justă cauză implică în mod necesar îndeplinirea cumulativă a următoarelor trei condiţii:

-Existenţa îmbogăţirii unei persoane (pârâtul), prin mărirea patrimoniului sau prin dobândirea unui bun, a unei sume de bani sau a unei creanţe sau chiar prin diminuarea pasivului patrimonial (de exemplu, stingerea unei datorii);

-Existenţa unei însărăciri a reclamantului, prin micşorarea patrimoniului său, ca o consecinţă a măririi altuia;

-Existenţa unei legături între sporirea unui patrimoniu şi diminuarea celuilalt.

Aplicând exigenţele legale la situaţia de fapt reţinută anterior în cauză, judecătorul sindic apreciază că fiecare dintre cele trei condiţii este îndeplinită.

Astfel, mărirea patrimoniului societăţii ***., ca urmare a preluării celor patru utilaje ce au făcut obiectul contractelor de leasing încheiate cu societatea debitoare rezultă cu prisosinţă în cauză, din simpla examinare comparativă a tabelului preliminar al creanţelor, în cuprinsul căruia creditoarea a fost înscrisă cu suma de 622.578,21 lei şi a raportului de evaluare întocmit în cadrul procedurii de insolvenţă, din care rezultă o valoare de piaţă a bunurilor de 916.434,79 lei.

Unul din argumentele pe care îl invocă pârâta în susţinerea neîndeplinirii acestei condiţii este legat de valoarea la care bunurile în discuţie au fost valorificate de către societatea de leasing, partea susţinând că valoarea obţinută este cea la care trebuie să se raporteze eventualul excedent în patrimoniul creditoarei.

În opinia judecătorului sindic, susţinerile creditoarei nu sunt întemeiate.

În acest sens, are în vedere instanţa dispoziţiile art. 123 alin. 11 lit. b) din Legea nr. 85/2014, text ce face referire la diminuarea creanţei înscrise în favoarea societăţii de leasing cu valoarea de piaţă a bunurilor recuperate, stabilită de un evaluator independent, potrivit prevederilor art. 61.

 Rezultă astfel că prevederile Legii nr. 85/2014 au în vedere în situaţia concretă a recuperării bunurilor în contextul aplicării art. 123 alin. 11 lit. b) din lege, valoarea de piaţă a bunurilor, stabilită în condiţiile art. 61 din acelaşi act normativ, iar nu valoarea obţinută de către creditor în urma valorificării ulterioare.

Logica unei astfel de prevederi decurge din specificul procedurii, ce implică reunirea drepturilor şi intereselor debitoarei şi tuturor creditorilor în acelaşi cadru procesual, respectiv din natura colectivă şi concursuală a procedurii.

Un astfel de cadru implică asigurarea transparenţei demersurilor, inclusiv în ceea ce priveşte evaluarea, dar şi posibilitatea oricăruia dintre creditori de a contesta un raport de evaluare ce priveşte bunurile ce fac obiectul garanţiei unui alt creditor.

Aceasta pentru că satisfacerea drepturilor de creanţă nu se poate face în procedură decât cu respectarea prevederilor Legii speciale, în vederea concilierii intereselor concurente ale debitoarei şi creditorilor.

Ce este relevant în opinia judecătorului sindic este faptul că societatea creditoare a dobândit, prin recuperarea utilajelor, bunuri în valoare de 916.013 lei, valoare stabilită în procedura insolvenţei, cu respectarea prevederilor legale incidente.

Că este aşa rezultă din hotărârea Comitetului Creditorilor din data de 14.04.2020, antemenţionată, publicată în B.P.I. 8721/02.06.2020 (prin care a fost desemnat evaluatorul), din publicarea în B.P.I. a anunţului de depunere a raportului la dosarul cauzei şi a extrasului cuprinzând sinteza evaluării.

Având cunoştinţă de evaluarea realizată în procedură, nici creditoarea **** şi nici alţi creditori nu au înţeles să uzeze de dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 85/2014, în sensul criticării rezultatului evaluării, prin formularea de obiecţiuni.

Pe cale de consecinţă, valoarea stabilită de evaluator a devenit una definitivă, prezumată acceptată de către participanţii la procedură şi opozabilă creditoarei pârâte.

Nu pot fi primite în acest context criticile formulate de pârâtă cu privire la lipsa de relevanţă a evaluării efectuate în procedură, în condiţiile în care partea putea uza exclusiv de prevederile art. 62 din lege pentru a susţine eventuala supraevaluare a bunurilor, cale de care nu a înţeles să uzeze însă nici în termenul legal şi  nici în vreun alt moment până în prezent.

Se impune astfel concluzia că prin raportare la această valoare, de 916.013 lei urmează a fi analizată existenţa unei îmbogăţiri a patrimoniului pârâtei.

Or, simpla diferenţă între valoarea bunurilor dobândite şi valoarea creanţei pârâtei relevă o astfel de îmbogăţire.

Faptul că trei din cele patru utilaje au fost valorificate de către societatea de leasing la o valoare cu mult inferioară valorii de evaluare, acceptate de către parte, nu poate constitui un motiv suficient pentru a înlătura existenţa unei îmbogăţiri a societăţii creditoaree.

Opţiunea pârâtei de a prefera o valorificare rapidă, la mai puţin de o lună de la momentul preluării acestor bunuri, acceptând un preţ inferior valorii lor de piaţă constituie rezultatul unei aprecieri de oportunitate a părţii însăși, în considerarea raţiunilor economice pe care această societate le apreciază a fi prioritate pentru propria activitate.

O astfel de alegere nu poate însă afecta nici drepturile debitoarei însăşi şi nici pe cele ale celorlalţi creditori înscrişi la masa credală, având în vedere că excedentul de valoare ce a intrat în patrimoniul creditoarei pârâte reprezintă în esenţă o diminuare a activului societăţii debitoare.

Ipoteza invocată de către *** ar duce la situaţia absurdă în care pârâta ar putea să înstrăineze bunurile recuperate la preţuri derizorii şi să rămână înscrisă în continuare la masa credală a debitoarei, cu diferenţa neobținută din valorificare.

De altfel, ignorând prevederile art. 123 alin. 11 lit. b), care prevăd diminuarea creanţei înscrise la masa credală cu valoarea de piaţă a bunurilor, creditoarea a solicitat în cadrul procedurii actualizarea creanţei sale, în sensul diminuării acesteia cu valoarea recuperată (iar nu de piaţă), urmărind astfel să rămână înscrisă la masa credală, deşi a primit bunurile superioare ca valoare creanţei iniţial afirmate.

O astfel de interpretare a prevederilor art. 123 nu poate fi primită, în condiţiile în care întinderea drepturilor creditorului – finanţator sunt explicit şi clar formulate.

De altfel, creditoarea încă deţine în patrimoniu un ultim utilaj, rămas nevalorificat, evaluat la suma de 349.556 lei.

În ceea ce priveşte diminuarea patrimoniului societăţii debitoare cu suma de 293.434,79 lei, aceasta rezultă de asemenea din cauză.

Este adevărat, astfel cum susţine pârâta, că societatea debitoare nu era proprietar al utilajelor în discuţie. De altfel, în ipoteza în care ar fi fost proprietar, incidenţa art. 123 alin. 11 din Lege ar fi fost de plano exclusă.

Cu toate acestea, în temeiul contractelor de leasing debitoarei i s-a transmis dreptul de folosinţă asupra bunurilor proprietatea pârâtei, utilizatorul având totodată dreptul de a intra în proprietatea acestora la sfârşitul perioadei de leasing, prin plata valorii reziduale și a tuturor celorlalte obligaţii contractuale.

Rezultă astfel că, în condiţiile achitării integrale a costurilor contractuale, debitoarea urma să devină proprietar al acestor bunuri.

Or, prin predarea, la cererea pârâtei, a bunurilor evaluate la suma de 916.013 lei, debitoarea s-a eliberat de toate obligaţiile contractuale – însumând 622.578 lei, însă a fost privată de posibilitatea de a deveni proprietar al bunurilor.

Aceasta este premisa în care se analizează sărăcirea patrimoniului debitoarei.

În condiţiile în care ar fi operat transferul proprietăţii asupra bunurilor pe care le deţinea în folosinţă, debitoarea ar fi devenit dobândit bunuri în valoare de 916.013 lei, în vreme ce creanţa societăţii de leasing ar fi fost aceeaşi, rezultând astfel diferenţa de valoare de 293.434,79 lei – în patrimoniul debitoarei.

În condiţiile în care debitoarea nu a avut niciun drept de alegere cu privire la menţinerea ori rezilierea contractelor de leasing, nici cu privire la transferului proprietăţii asupra bunurilor ce fac obiectul acestora, deciziile în discuţie fiind lăsate la latitudinea exclusivă a creditoarei *** judecătorul sindic apreciază că poziţia privilegiată a creditoarei garantate nu poate fi absolutizată, prin negarea oricărui drept al debitoarei.

Faptul că diminuarea patrimoniului debitoarei este o consecinţă directă a măririi patrimoniului creditoarei reiese în mod evident în cauză, din simpla prezentare a situaţiei de fapt.

Prin recuperarea bunurilor, creditoarea a dobândit utilaje în valoare de 916.013 lei, în vreme ce debitoarea (având un drept contractual de a le cumpăra) a pierdut atât folosinţa bunurilor, cât şi dreptul de a le achiziţiona.

Apreciind că sunt îndeplinite în cauză condiţiile legale pentru a reţine existenţa unei îmbogăţiri fără justă cauză, judecătorul sindic urmează a răspunde ultimului argument invocat de către pârâtă  în apărare, respectiv cel al incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 1346 lit. a) C.Civ. - îmbogățirea este justificată atunci când rezultă (...) din executarea unei obligații valabile.

Invocă în acest sens pârâta faptul că „de natura contractului de leasing este faptul că proprietarul bunurilor finanţate în cadrul acestei operaţiuni este finanţatorul, până la momentul achitării de către utilizator a tuturor obligaţiilor contractuale. În aceste condiţii, care este pierderea suferită de reclamantă?”

Din această perspectivă, este adevărat că pârâta poate invoca în mod valabil dispoziţiile art. 123 alin. 1  lit. b) din Lege în justificarea recuperării bunurilor.

Cu toate acestea, rezultă din interpretarea aceloraşi dispoziţii, faptul că preluarea bunurilor se face prin raportare la valoarea de piaţă a acestora, iar nu fără niciun fel de refer cu privire la creanţele finanţatorului şi valoarea bunurilor recuperate în vederea stingerii acestora.

Din moment ce creditoarea a înţeles să îşi exercite drepturile prevăzute de Legea nr. 85/2014, în cadrul concursual şi colectiv, judecătorul sindic apreciază că aceasta nu poate avea loc decât cu respectarea drepturilor şi intereselor tuturor părţilor. Un astfel de deziderat presupune inclusiv protejarea patrimoniului debitoarei, asupra căreia nu doar aceasta (din perspectiva reorganizării), ci şi creditorii au drepturi şi evitarea diminuării acesteia prin acţiuni contrare scopurilor procedurii, printre care şi maximizarea averii debitoarei.

Ca argument, instanţa are în vedere situaţia prevăzută de art. 123 alin. 11 lit. a), respectiv faptul că în ipoteza în care creditoarea ar fi ales să transfere proprietatea bunurilor către debitoare, aceasta ar fi rămas titulara aceleiaşi creanţe, însă debitoarea ar fi avut în patrimoniu, în calitate de proprietar, bunuri în valoare de 916.013 lei.

Distinct de alternativa utilizării utilajelor în vederea derulării activităţii sale curente, debitoarea avea posibilitatea de a le valorifica la valoarea de piaţă, diferenţa de valoare constituind parte a activului societăţii, în beneficiul tuturor celorlalţi creditori.

Or, existenţei acestei diferenţe între valoarea de piaţă a bunurilor şi valoarea  creanţei pârâtei nu poate fi înlăturată prin simpla manifestare de voinţă a creditoarei.

Opţiunea creditoarei, realizată în mod unilateral, din raţiuni de oportunitate proprii exclusiv acestei creditoare nu poate fi însă prejudiciabilă celorlalţi participanţi la procedură.

Faţă de toate acestea aspecte, apreciind că reclamanta a făcut dovada temeiniciei susţinerilor sale, judecătorul sindic urmează să admită cerere formulată de reclamanta debitoare ***., prin administrator special ** şi administrator judiciar ***. în contradictoriu cu pârâta S.C. *** cu consecinţa obligării pârâtei la plata către debitoare a sumei de 293.434,79 lei, reprezentând diferenţa între valoarea bunurilor predate şi creanţa înscrisă la masa credală.

Faţă de soluţia pronunţată asupra fondului cauzei, constatând că pârâta are calitatea de „parte care a pierdut procesul”, în temeiul art. 453 C.Proc.Civ., judecătorul sindic va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă, în cuantum de 17.850 lei, reprezentând onorariu avocaţial, conform facturii fiscale nr. 795/01.04.2021 şi ordinului de plată din data de 06.04.2021 (f. 129, 130).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta ***., ca neîntemeiată.

Admite cerere formulată de reclamanta debitoare *** prin administrator special *** şi administrator judiciar ** în contradictoriu cu pârâta ***.

Obligă pe pârâta **. la plata către debitoare a sumei de 293.434,79 lei, reprezentând diferenţa între valoarea bunurilor predate şi creanţa înscrisă la masa credală.

Obligă pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 17.850 lei, reprezentând onorariu avocaţial.

Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicare, prin publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, ce se va depune la Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII – Civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27.04.2021.

PREŞEDINTE, GREFIER,

*** ****

Înlocuirea, din oficiu, a lichidatorului judiciar

Este lacunară activitatea desfăşurată de  administratorul  judiciar fără o examinare cuprinzătoarea a activităţii debitorului în raport cu situaţia de fapt, fără conducerea propriu-zisă a activităţii debitorului, denunţarea unor contracte încheiate de debitor, urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului și fără a veni cu propuneri ferme și  viabile pentru societatea  debitoare (activitatea acestuia rezumându-se doar la lichidarea unor active) în contextul în care perioada de reorganizare a fost depășită și fără să fi fost implentat planul de reorganizare.

Procedura insolvenţei este guvernată primordial de principiul soluţionării cu celeritate conform art. 5 din Legea nr. 85/2006 , care impune asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare şi de derulare a procedurii, într-un timp util şi rezonabil ; de asemenea conform art. 6 § I din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, „orice persoană are dreptul la judecarea[...] într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă [...], care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil".

Refuzînd să dea curs dispoziţiilor instanţei pentru clarificarea statusului societății debitoare,  tergiversând procedura şi afectând drepturile creditorilor, administrator judiciar a încălcat principiul de asigurare a unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare şi de derulare a procedurii impus de art 5 din legea insolventei.

(TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A VII-A CIVILĂ

Incheierea pronunţată la 30.09.2020

Judecător ******)

Asupra înlocuirii , din oficiu , a lichidatorului judiciar, instanta retine urmatoarele:

În drept, potrivit art 20 din legea 85/2006, principalele atribuţii ale administratorului judiciar, sunt: 

a) examinarea situaţiei economice a debitorului şi a documentelor depuse conform prevederilor art. 28 şi 35 şi întocmirea unui raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 20 de zile de la desemnarea administratorului judiciar; 

b) examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, şi asupra existenţei premiselor angajării răspunderii acestora, în condiţiile art. 138, precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar; 

c) întocmirea actelor prevăzute la art. 28 alin. (1), în cazul în care debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia respectivă înăuntrul termenelor legale, precum şi verificarea, corectarea şi completarea informaţiilor cuprinse în actele respective, când acestea au fost prezentate de debitor; 

d) elaborarea planului de reorganizare a activităţii debitorului, în funcţie de cuprinsul raportului prevăzut la lit. a) şi în condiţiile şi termenele prevăzute la art. 94; 

e) supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului; 

f) conducerea integrală, respectiv în parte, a activităţii debitorului, în acest ultim caz cu respectarea precizărilor exprese ale judecătorului-sindic cu privire la atribuţiile sale şi la condiţiile de efectuare a plăţilor din contul averii debitorului; 

g) convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului şedinţelor adunării creditorilor sau ale acţionarilor, asociaţilor ori membrilor debitorului persoană juridică; 

h) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor; 

i) sesizarea de urgenţă a judecătorului-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative; 

j) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor; 

k) verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, precum şi întocmirea tabelelor creanţelor; 

l) încasarea creanţelor; urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi; 

m) cu condiţia confirmării de către judecătorul-sindic, încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale; 

n) sesizarea judecătorului-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta. 

(2) Judecătorul-sindic poate stabili administratorului judiciar, prin încheiere, orice alte atribuţii în afara celor stabilite la alin. (1), cu excepţia celor prevăzute de lege în competenţa exclusivă a acestuia. 

Prin încheiere de şedinţă pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Civilă în data de 16.10.2013 s-a admis cererea debitorului, iar în temeiul art.32 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei s-a deschis procedura generală împotriva debitorului ***, iar prin sentinţa civilă nr. 4743/29.06.2016 a fost confirmat Planul de reorganizare nr.514/14.04.2016, propus de administratorul special al societăţii.

Întrucât nu s-au respectat prevederile planului de reorganizare, prin Sentinţa civilă nr. 5982/25.10.2017, pronunţată în dosarul nr. ***, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Civilă a admis modificarea planului de reorganizare, constând în înlocuirea unor active propuse pentru a fi vândute şi modificarea planului de plăţi.

Așadar, la acest moment, durata de implementare a Planului de reorganizare a *** a expirat , context în care instanţa a pus în discuția creditorilor și a administratorul judiciar *** clarificarea statusului juridic de funcţionare a debitoarei.

Pentru termenul de judecată de astăzi deşi  judecatorul sindic a pus în vedere prin încheierea din data de 08.07.2020 administratorului judiciar desemnat să convoace Adunarea creditorilor în vederea clarificării statusului juridic de funcţionare al debitorului , a onorariului administratorului judiciar și pentru a se prezenta stadiul recuperării creanțelor semnificative  , respectiv **** , practicianul în insolvență a convocat Adunarea cu o altă ordine de zi , așadar fără să dea curs dispozițiilor instanței , limitându-se a face remarci proprii faţă de cele dispuse punctual  şi esenţiale în derularea procedurii.Aceste  măsuri au fost dispuse și ca urmare a solicitării unor creditori minoritari din procedură , ***  care au depus cerere de tergiversare a procesului și de înlocuire a administratorului judiciar ; la această ultimă cerere ulterior au renunțat , solicitând judecătorului sindic să se sesizeze din oficiu și să dispună înlocuirea societății de insolvență , depunând la dosar la termenul de judecată din data de 08.07.2020  un Raport de Control privind verificările efectuate la *** emis de Şeful Corpului de control al primului-ministru, iar perioada supusă controlului a fost 2017 – 2018.

La punctul III.din Raport, la Secțiunea Concluzii s-a reținut:

"I. Remuneraţia administratorului judiciar a fost stabilită prin încheierea pronunţată, la data de 16.10.2013, de către judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Bucureşti - Secţia a Vll-a Civilă, la suma de 3.000 lei din averea debitorului.

Ulterior, în prima şedinţă a Adunării Creditorilor *** cu nerespectarea prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost aprobat onorariul administratorului judiciar în cuantum de 3.500 euro/lună + TVA şi un procent de 2,2% + TVA, din averea societăţii debitoare, în condiţiile în care deliberarea privind acest aspect nu s-a aflat pe ordinea de zi a convocatorului şedinţei, iar la şedinţa în cauză nu au participat titularii tuturor creanţelor.

Având la bază aprobarea privind onorariul, în perioada ianuarie 2014 -februarie 2018, administratorul judiciar al **, a emis un număr de 57 facturi în valoare totală de 1.385.590,18 Ie1 (inclusiv TVA), din care a încasat suma totală de 1.099.161,71 lei (inclusiv TVA), în circumstanţele în care:

>judecătorul sindic nu s-a pronunţat asupra deliberării privind onorariul administratorului judiciar. în condiţiile dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. d) şt art. 14 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

>*** nu a contestat procesul verbal al Adunării Generale a Creditorilor nr. 5967/08.01.2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, cu modificările si completările ulterioare.

II.La data de 29.06.2016, prin Sentinţa civilă nr. 4743, pronunţată deTribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Civilă, a fost confirmat Planul de reorganizare nr.514/f4.04.2016, propus de administratorul special, şi, în consecinţă, a fost deschisă procedura de reorganizare judiciară faţă de ***

Întrucât nu s-au respectat prevederile planului de reorganizare, prin Sentinţa civilă nr. 5982/25.10.2017, pronunţată în dosarul nr. ***, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Civilă a admis modificarea planului de reorganizare, constând în înlocuirea unor active propuse pentru a fi vândute şi modificarea planului de plăţi.

În urma derulării programului de licitaţii din perioada 25.01.2018 -29.03.2018, proprietăţile imobiliare incluse, spre valorificare, în Planul de reorganizare modificat nr. 3880/29.05.2017, nu au fost vândute, urmând să se reia procedura în perioada următoare.

III.***a înregistrat o creştere a datoriilor cu 9,27%, o scădere a veniturilor cu 9,84%, la 31.12.2017 faţă de valoarea acestora la data de 31.12.2015, iar rezultatul financiar negativ al anului 2017 a fost de 4.883.618 lei.

În anul 2017, *** a înregistrat pierdere din activitatea tipografică în sumă de 9.859.840,76 lei. La data de 31.12.2017, *** avea un debit neîncasat de la clienţi în valoare totală de 13.741.848,50 lei, din care 10.669.728,21 lei - clienţi incerţi sau în litigiu, respectiv 3.072.120,29 lei - clienţi curenţi.

În acelaşi an, la nivelul *** veniturile înregistrate din activitatea tipografică au fost în sumă de 10.173.752,05 lei, în condiţiile în care chettuielite de exploatare au fost de 21.377,061,27 lei, rezultând o pondere a cheltuielilor de

exploatare în totalul veniturilor din activitatea tipografică, de 211,41% (cheltuielile aferente activităţii adiacente de închiriere spaţii nu au reprezentat o componentă esenţială).

IV.Reprezentanţii *** au înstrăinat un imobil constituit din teren însuprafaţă de 14.403,08 mp şi construcţii în suprafaţă totală de 7.164,40 mp lapreţul de 7.439.085,50 lei (cu TVA) şi au cumpărat un teren de aproximativ 4 orimai mic pe care au construit o clădire în suprafaţă desfăşurată de doar 1.355,01mp, valoarea terenului şi construcţiei fiind 5.476.743,07 lei (cu TVA), pe care aurelocat **** la un cost total de 9.374.397,62 lei (cu TVA),de 1,26 ori mai mare.

Aşadar, ** a cheltuit 9.374.397,62 lei în vederea relocării activităţii *** în noul sediu, în condiţiile în care preţul încasat de către companie pentru vânzarea activului situat în **** a fost de 7.439.085,50 lei, astfel că manopera relocării, în loc să genereze un profit, a generat cheltuieli suplimentare în sumă totală de 1.935.312.12 lei şi. în plus, a determinat închiderea sucursalei.

V.În anul 2017, la nivelul ***, achiziţiile de materii prime s-au realizat de către fiecare sucursală în parte şi nu unitar la nivel de companie. Astfel, se constatăcă cele mai mici preţuri de achiziţii materii prime au fost obţinute de sediul central *** în comparaţie cu preţurile de achiziţii pentru celelalte sucursale, precum şifaptul că **** au încheiat contracte cuaceeaşi societate, respectiv *** având diferenţe de preţ, deexemplu, şi de 70 euro/tonă pentru achiziţia hârtiei offset 64x88/80 şi termene deplată diferite.

VI.în urma analizei unui număr de 13 contracte de închiriere şi actele adiţionale aferente acestora, a rezultat faptul că acestea nu prezintă viza de controlfinanciar preventiv, fiind astfel încălcate prevederile Ordonanţei Guvernului nr.11911999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 63 dinROF.

În ceea ce priveşte preţul de închiriere raportat la metru pătrat, acesta nu a mai fost modificat din anul 2009.

VII.*** a încheiat cu societatea *** (înperioada ianuarie 2014 - martie 2018) un număr de 4 contracte locative. Deşi ** avea dreptul de a rezilia aceste contracte după 90 de zile de întârziere la plată, iar potrivit Fişelor analitice partener la data de 31.05.2018 societatea *** figura cu un debit restant în valoare de 1.112.342,86 lei, reprezentanţii ** nu şi-au exercitat acest drept.

VIII. La data intrării în insolvenţă a ***, datoriile acesteia faţă de **** au fost în valoare de 5.087.230,29 lei, acestea ajungând la data de 31.12.2017 la suma de 10.720.257,36 lei. Cauza principală care a determinat acumularea de datorii faţă de ** a fost neîncasarea la timp a veniturilor rezultate din prestarea serviciilor tipografice şi din chirii.

IX.În perioada 01.01.2017 - 26.03.2018, la nivelul ***, valoarea creanţelor de recuperat s-a majorat cu 15,27%, respectiv cu suma de 1.321.837,33 lei.  ** a încasat din creanţe suma de 152.063,75 lei, reprezentând 1,52% dintotalul creanţelor acumulate la data de 26.03.2018 (9.977.883,1 lei), astfel sumarămasă de recuperat fiind de 9.825.819,35 lei.

X.Compartimentul juridic, Serviciul financiar - contabil şi directorul economic, structuri aflate în directa îndrumare a directorului general interimar, aveau atribuţii de a asigura, a urmări şi a răspunde de încasarea creanţelorsocietăţii, atribuţii care nu au fost respectate, consecinţa fiind nerecuperarea înprocent considerabil a creanţelor.

** nu a prezentat înscrisuri din care să rezulte măsurile întreprinse pentru recuperarea sumei totale de 1.261.024,85 lei de la societăţile ****

XI.Rezultatele negative ale companiei atât (a nivel consolidat, cât şi lanivelul fiecărei sucursale teritoriale, reflectă un management defectuos al *** în ultimii ani, practicat de către persoanele care s-au aflat la conducereacompaniei. Elementele care conturează acest aspect îl constituie, în principal, diminuarea veniturilor din activitatea tipografică, recuperarea lentă atât adebitelor neîncasate de la diverşi clienţi (chirii şi servicii tipografice), cât şi acreanţelor acumulate de companie, creşterea arieratelor faţă de bugetul generalconsolidat, achiziţionarea de materii prime de către fiecare sucursală în parte şinu unitar la nivel de companie, precum şi lipsa unei bune colaborări dintrecompartimentele companiei.

Prezentul raport de control nu constituie un act administrativ în sensul Legi/ contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, fiind un act de informare a prim-ministrului Guvernului României şi, (după caz, de sesizare a organelor de urmărire penală).

Rezultă astfel o activitate lacunară  desfăşurată de  administratorul  judiciar pentru perioada menționată , fără o examinare cuprinzătoarea a activităţii debitorului în raport cu situaţia de fapt , fără conducerea propriu-zisă a activităţii debitorului , denunţarea unor contracte încheiate de debitor, urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului și fără a veni cu propuneri ferme și  viabile pentru societatea  debitoare ( activitatea acestuia rezumându-se doar la lichidarea unor active) în contextul în care perioada de reorganizare a fost depășită și fără să fi fost implentat planul de reorganizare.

Procedura insolvenţei este guvernată primordial de principiul soluţionării cu celeritate conform art. 5 din Legea nr. 85/2006 , care impune asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare şi de derulare a procedurii, într-un timp util şi rezonabil ; de asemenea conform art. 6 § I din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, „orice persoană are dreptul la judecarea[...] într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă [...], care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil".

Reţinând că respectivul administrator judiciar nu a dat curs dispozițiilor instanței pentru clarificarea statusului societății debitoare,  deşi i s-a pus în vedere în vedere în repetate rânduri, așadar a demersurilor specifice etapei procedurii insolventei - omisiuni de natură să tergiverseze procedura şi să afecteze drepturile creditorilor, instanta apreciază că prin mentinerea acestui administrator judiciar se încalcă principiul de asigurare a unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare şi de derulare a procedurii impus de art 5 din legea insolventei.

Pentru considerentele expuse, retinând ca administatorul judiciar nu si-a îndeplinit atributiile conferite de legea insolventei prin art 20 din lege , precum si cele stabilite în sarcina sa de către judecatorul sindic la mai multe termene de judecată , fiind încalcat astfel principiul celeritatii prevazut la art 5 din lege  , cu  afectarea drepturilor creditorilor, instanta urmează să dispună, în temeiul art 22 alin 2 din legea 85/2006 înlocuirea administratorului judiciar ** cu o altă societate de insolventă , care a depus ofertă de servicii la dosarul cauzei, respectiv ***.

Prin decizia civilă nr.414/05.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. 29789/3/2013/a5 hotărârea instanţei de fond a devenit definitivă, prin respingerea apelului ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare