Litigii cu profesioniștii. Ordonanță de plată – art. 1014 și următoarele din Codul de procedură civilă. Aplicabilitatea oug 29/2020.

Instanța reține că poate fi invocată forța majoră doar pentru perioada stării de urgență:

16.03.2020 - 14.04.2020.  De asemenea conform convenției părților, redevența este de 65.500 euro/an, la cursul BNR din ziua plății, și se achită în rate trimestriale, nefiind deci vorba despre o datorie ce se achită lunar. OUG nr. 29/2020 instituie măsuri temporare si speciale de protecție a IMM-urilor dar nu le exonerează, de plano, de îndatoririle lor contractuale. Forța majoră poate fi invocată de IMM-uri împotriva contractelor în derulare, mai exact în scopul suspendării sau încetării propriilor lor obligații din respectivele contracte, dar nu și atunci când obligațiile privesc bunuri de gen, față de faptul că art. 1634 alin. 6 C. civ. se opune ca debitorul unei obligații care are ca obiect bunuri de gen să invoce, pur și simplu, imposibilitatea fortuită de executare pentru a se exonera de această obligație. În caz contrar ar însemna că, deși conform art. X alin. 1 din OUG 29/2020 într-un contract de locațiune locatarul are doar beneficiul amânării la plata chiriei pentru un spațiu pe care nu îl folosește la capacitatea avută în vedere la momentul încheierii contractului, în alte contracte s-ar putea elibera de orice obligație invocând forța majoră.

Instanța nu poate reține susținerea creditorului în conformitate cu care redevența datorată de debitoare reprezintă o creanță fiscală. Astfel, conform art. 2 alin. 2 lit. b Cod de procedură fiscală, doar redevențele miniere, redevențele petroliere și redevențele rezultate din contracte de concesiune, arendă și alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă, încheiate de Agenția Domeniilor Statului, constituie creanțe fiscale, fiind prevăzute expres de lege. În ceea ce privește însă redevența datorată în prezenta cauză, aceasta își află sediul material în convenția părților, fiind reglementată de norme de drept privat, în timp ce creanța fiscală își are sediul de reglementare în acte normative de drept public. Raporturile contractuale presupun poziții de egalitate juridică între părți, pe când raporturile de drept fiscal sunt raporturi de subordonare, de autoritate, iar nu raporturi juridice civile.

Prin ordonanța nr. 28/08.02.2022, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. 3639/115/2021, s-a admis în parte cererea formulată de creditorul U. A. T. J. C.-S., prin P. C. J. C.-S., domnul R.-D. D., în contradictoriu cu debitorul A. C. SA, pentru emiterea ordonanței de plată; s-a ordonat debitoarei ca, în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe, să plătească creditorului suma de 791.369,37 lei, reprezentând redevență pentru perioada: trimestrul II 2019 – trimestrul III 2021, și penalități de întârziere, calculate conform art. 3 alin. 21 din OG 13/2011, pentru ratele trimestriale de redevență neachitate, începând cu ziua următoare ultimei zile lucrătoare din fiecare trimestru și până la plata efectivă, cu excepția perioadei 16.03.2020 - 14.04.2020. Totodată, s-a respins cererea de obligare a debitoarei la plata penalităților de întârziere aferente perioadei 16.03.2020 - 14.04.2020 și s-a respins cererea de obligare a debitoarei la plata majorărilor de întârziere calculate conform Codului de procedură fiscală, nefiind acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 08.11.2021, sub nr. 3639/115/2021, creditorul, în contradictoriu cu debitoarea, a formulat cerere de emitere a ordonanței de plată, solicitând instanței să dispună emiterea unei ordonanțe de obligare a debitorului A. C. S.A la plata sumei de 897.278,00 lei (compusă din redevența în cuantum de 791.369,37 lei și majorări de întârziere aferente în sumă de 105.908,63 lei), la care se adaugă penalizări care curg până la data plății efective, reprezentând redevența neplătită în calitate de concesionar al unui imobil din domeniul public al județului Caraș-Severin, precum și majorările de întârziere aferente, potrivit Contractului de Concesiune nr. ............, amendat prin Actul Adițional nr. ........, pentru perioada 03.06.2019 - 30.09.2021, cu precizarea sumei și a termenului de plată care să nu depășească 30 de zile de la data comunicării ordonanței de plată.

Tribunalul reține că, potrivit disp. art. 1014 alin. 1 Cod procedură civilă:

„Prevederile prezentului titlu (TITLUL IX - Procedura ordonanței de plată) se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate  între un profesionist și o autoritate contractantă(…)”.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale.

Astfel, potrivit art. 663 alin. 2, 3 și 4 Cod procedură civilă:

„(2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.

(3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.

(4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.”

De asemenea conform art. 1270 Cod Civil:

„(1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.”

Având în vedere înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că între părți s-a încheiat contractul de concesiune nr. ........., modificat prin actul adițional nr. ......., având ca obiect concesionarea de către C. J. C.-S. către A. C. SA a unui bun imobil (teren și clădiri) din domeniul public al județului Caraș-Severin, pentru desfășurarea de activități aeroportuare, în schimbul unei redevențe anuale.

Având în vedere precizările reprezentantului creditoarei din ședința publică din data de 13.12.2021 (fila ... dosar vol. ...), instanța reține că prin prezenta cerere de ordonanță de plată se solicită debitoarei plata redevenței pentru perioada: trimestrul II 2019 – trimestrul III 2021, în sumă de 791.369,37 lei, fiind emise facturile fiscale aferente. Față de susținerile reprezentantului debitoarei din ședința publică din data de 13.12.2021 și având în vedere notele scrise depuse de aceasta la data de 06.01.2022 (filele ... dosar vol. ...), instanța reține că nu a fost contestat cuantumul sumei solicitate de creditor cu titlu de redevență. În consecință instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile contractului încheiat de părți, debitoarea A. C. SA datorează creditorului suma de 791.369,37 lei reprezentând redevență pentru perioada: trimestrul II 2019 – trimestrul III 2021.

În ceea ce privește apărările debitoarei care solicită respingerea cererii reclamantei de obligare a sa la plata contravalorii acestor facturi fiscale invocând forța majoră în baza art. X alin. 3 din OUG 29/2020, instanța reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 1351 alin. 1 și 2 Cod civil:

 „(1) Dacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forță majoră sau de caz fortuit.

(2) Forța majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil.”

Conform art. X alin. 3 din OUG 29/2020:

„(3) Se prezumă a constitui caz de forță majoră, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, împrejurarea imprevizibilă, absolut invincibilă și inevitabilă la care se referă art. 1.351 alin. (2) din Codul civil, care rezultă dintr-o acțiune a autorităților în aplicarea măsurilor impuse de prevenirea și combaterea pandemiei determinate de infecția cu coronavirusul COVID-19, care a afectat activitatea întreprinderii mici și mijlocii, afectare atestată prin certificatul de situație de urgență. Prezumția poate fi răsturnată de partea interesată prin orice mijloc de probă. Caracterul imprevizibil se raportează la momentul nașterii raportului juridic afectat. Nu vor fi imprevizibile măsurile luate de autorități în conformitate cu actul normativ care a instituit starea de urgență.”

Conform art. 2 lit. a din Ordinul ministrului economiei, energiei și mediului de afaceri nr. 791/2020 privind acordarea certificatelor de situații de urgență operatorilor economici a căror activitate este afectată în contextul pandemiei SARS-CoV-2:

„Certificatele de situație de urgență sunt emise în două forme:

a) TIP 1 (ALBASTRU) - eliberat în forma prezentată în anexa nr. 1*), pentru solicitanții care cer acordarea acestuia în baza declarației pe propria răspundere emise în forma prezentată în anexa nr. 3, din care rezultă întreruperea totală sau parțială a activității, ca urmare a efectelor deciziilor emise de autoritățile publice competente, potrivit legii, în perioada stării de urgență decretate;”

Debitoarea a obținut Certificatul pentru situație de urgență TIP 1 (fila ... dosar vol. ...) pentru întreruperea activității total sau parțial pe perioada stării de urgență.

În ceea ce privește starea de urgență, instanța reține că aceasta a fost instituită prin  Decretul Președintelui României nr. 195/2020, pe o durată de 30 de zile, de la data de  16 martie 2020, fiind încuviințată  prin Hotărârea Parlamentului României nr. 3/2020.

Față de dispozițiile legale menționate, instanța reține că poate fi invocată forța majoră doar pentru perioada stării de urgență: 16.03.2020 - 14.04.2020. Ori, conform convenției părților, redevența este de 65.500 euro/an, la cursul BNR din ziua plății, și se achită în rate trimestriale, nefiind deci vorba despre o datorie ce se achită lunar. OUG nr. 29/2020 instituie măsuri temporare si speciale de protecție a IMM-urilor dar nu le exonerează, de plano, de îndatoririle lor contractuale. Forța majoră poate fi invocată de IMM-uri împotriva contractelor în derulare, mai exact în scopul suspendării sau încetării propriilor lor obligații din respectivele contracte, dar nu și atunci când obligațiile privesc bunuri de gen, față de faptul că art. 1634 alin. 6 C. civ. se opune ca debitorul unei obligații care are ca obiect bunuri de gen să invoce, pur și simplu, imposibilitatea fortuită de executare pentru a se exonera de această obligație. În caz contrar ar însemna că, deși conform art. X alin. 1 din OUG 29/2020 într-un contract de locațiune locatarul are doar beneficiul amânării la plata chiriei pentru un spațiu pe care nu îl folosește la capacitatea avută în vedere la momentul încheierii contractului, în alte contracte s-ar putea elibera de orice obligație invocând forța majoră.

În consecință, instanța constată că nu se poate reține forța majoră pentru ca debitoarea să fie scutită de la plata redevenței pentru perioada trimestrul II 2019 – trimestrul III 2021.

În ceea ce privește penalitățile de întârziere, acestea au fost solicitate de creditor în baza art.  3 alin. ultim din contractul părților:

"Neplata redevenței sau executarea cu întârziere a acestei obligații duce la plata de penalități conform prevederilor legale la data nașterii obligațiilor de plată".

Creditorul a susținut că penalitățile de întârziere solicitate au fost calculate conform art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în conformitate cu care:

„(2) Nivelul majorării de întârziere este de 1% din cuantumul obligațiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.”

Instanța nu poate reține însă susținerea creditorului în conformitate cu care redevența datorată de debitoare reprezintă o creanță fiscală. Astfel, conform art. 2 alin. 2 lit. b Cod de procedură fiscală, doar redevențele miniere, redevențele petroliere și redevențele rezultate din contracte de concesiune, arendă și alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă, încheiate de Agenția Domeniilor Statului, constituie creanțe fiscale, fiind prevăzute expres de lege. În ceea ce privește însă redevența datorată în prezenta cauză, aceasta își află sediul material în convenția părților, fiind reglementată de norme de drept privat, în timp ce creanța fiscală își are sediul de reglementare în acte normative de drept public. Raporturile contractuale presupun poziții de egalitate juridică între părți, pe când raporturile de drept fiscal sunt raporturi de subordonare, de autoritate, iar nu raporturi juridice civile.

În consecință, instanța reține că, în conformitate cu disp. art. 3 alin. ultim din contractul părților, penalitățile datorate de debitoare pentru neplata redevenței sunt egale cu dobânda legală penalizatoare, conform art. 1535 Cod civil:

„(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”.

În ceea ce privește modul de calcul al dobânzii legale penalizatoare, acesta este prevăzut de art. 3 alin. 21 din OG 13/2011:

„(21) În raporturile dintre profesioniști și între aceștia și autoritățile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 8 puncte procentuale.”

Având însă în vedere disp. art. X alin.4 din OUG 29/2020:

„(4) Penalitățile stipulate pentru întârzieri în executarea obligațiilor decurgând din contractele încheiate cu autoritățile publice de către întreprinderile mici și mijlocii prevăzute la alin. (1) nu se datorează pentru durata stării de urgență”

instanța reține că debitoarea nu datorează creditorului penalități de întârziere pentru perioada 16.03.2020 - 14.04.2020, cât a durat starea de urgență.

În consecință, față de cele reținute, în baza art. 1022 Cod procedură civilă, instanța va admite în parte cererea creditorului și va emite ordonanța  de plată  pentru suma de 791.369,37 lei reprezentând redevență pentru perioada: trimestrul II 2019 – trimestrul III 2021, în termen de 30 de zile de la comunicare. De asemenea va ordona debitoarei ca, în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe, să plătească creditorului penalități de întârziere, calculate conform art. 3 alin. 21 din OG 13/2011, pentru ratele trimestriale de redevență neachitate, începând cu ziua următoare ultimei zile lucrătoare din fiecare trimestru (conform art. III alin. 3 din actul adițional nr. ... la contractul de concesiune nr. ..........) și până la plata efectivă, cu excepția perioadei 16.03.2020 - 14.04.2020.

Ordonanța nr. 28/08.02.2022 nu a fost atacată cu cerere în anulare.

Domenii speta

Spete similare