Acțiune în constatare

Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, temeiul de drept invocat de

reclamantă – art. 254 alin. 1 din Codul Muncii, precum și existența raportului de muncă între părți, Tribunalul reține că legea aplicabilă este Legea nr. 53/2003, care reglementează la art. 1 totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii.

Chiar dacă angajatorul este o asociație, înființată în temeiul OG. nr. 26/2000, sunt

aplicabile dispozițiile Codului muncii.

Potrivit dispozițiilor art. 254 alin. 1 din Codul Muncii republicat, salariații răspund

patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătura cu munca lor.

Astfel, pentru a fi angajată răspunderea patrimonială este necesar să fie îndeplinite,

cumulativ, următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, existența prejudiciului cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs și vinovăția salariatului.

În această situație, numai întrunirea cumulativă a acestor condiții atrage răspunderea

patrimonială a salariatului, lipsa chiar și a uneia dintre condițiile enumerate înlăturând această răspundere.

Prin sentința civilă nr. 934/28.05.2021, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în

dosarul nr. 693/115/2020, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. J. V. P. S. C.-S. în contradictoriu cu pârâtul C. M., reclamanta fiind obligată să-i plătească pârâtului suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 693/115/26.03.2020, reclamanta A. J. V. P. S. C.-S. a chemat în judecată pe pârâtul C. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate producerea unui prejudiciu acesteia prin mărirea nejustificată și nelegală a drepturilor salariale pentru contabilul T. A., pe perioada 01.02.2017 - 31.08.2019, în sumă de 10.557 lei, și să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 10.557 lei, reprezentând prejudiciu produs acesteia, cu cheltuieli de judecată.

În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri, din a căror analiză instanța reține următoarea stare de fapt:

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, Tribunalul, având în vedere motivele invocate în susținerea acesteia, califică această excepție ca fiind o apărare pe fondul cauzei, urmând a fi analizată ca atare.

Analizând fondul cauzei, în raport de susținerile reclamantei, apărările pârâtului, dar și în raport de dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține următoarele:

Pârâtul C. M. a fost angajatul reclamantei A. J. V. P. S. C.-S. în funcția de director, conform contractului individual de muncă încheiat în data de 01.06.2001 cu nr. ... și înregistrat la ITM sub nr. .../08.10.2007, ale cărui efecte juridice au încetat la data de 12.04.2019.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta angajatoare a solicitat obligarea fostului salariat pârât la plata despăgubirilor materiale, reprezentând prejudiciul produs acesteia pe perioada 1.02.2017-31.08.2019, motivând că acesta, în calitate de director, a mărit nejustificat și nelegal drepturile salariale ale contabilului șef al asociației reclamante.

Prin apărările sale, pârâtul a susținut că în prezent este pensionar și nu mai are calitatea de salariat al reclamantei, deoarece i-au încetat relațiile contractuale de muncă începând cu data de 12.04.2019, nefiind îndeplinită condiția – existența calității de salariat a persoanei care a produs prejudiciul pentru a putea fi antrenată răspunderea patrimonială a acestuia. 

Așadar, se impune a se califica raportul juridic dedus judecății și dispozițiile legale aplicabile acestuia. 

Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, temeiul de drept invocat de reclamantă – art. 254 alin. 1 din Codul Muncii, precum și existența raportului de muncă între părți, Tribunalul reține că legea aplicabilă este Legea nr. 53/2003, care reglementează la art. 1 totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii.

Chiar dacă angajatorul este o asociație, înființată în temeiul OG. nr. 26/2000, sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii.

Susținerile pârâtului în sensul că acțiunea reclamantei este inadmisibilă având în vedere lipsa calității de salariat pentru antrenarea răspunderii patrimoniale nu sunt justificate deoarece este lipsit de relevanță faptul că în prezent pârâtul nu mai este salariatul reclamantei, întrucât reclamantul solicită repararea prejudiciului pretins a fi produs în timpul derulării relațiilor contractuale, când pârâtul a dispus majorările salariale și avut calitatea cerută de lege pentru antrenarea răspunderii patrimoniale.

În acest sens sunt și disp. art. 266 din Codul Muncii, coroborate cu art. 1, lit. n, p și i și cu art. 211 lit. c din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Reclamanta și-a întemeiat pretențiile bănești pe disp. art. 254 alin. 1 din Codul muncii, arătând că prin fapta culpabilă exclusivă a pârâtului – de a acorda măriri de salariu în mod abuziv și ilegal, ce nu au fost aprobate, i-a creat acesteia un prejudiciu cert, considerând că sunt îndeplinite condițiile cumulative pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului.

Potrivit dispozițiilor art. 254 alin. 1 din Codul Muncii republicat, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătura cu munca lor.

Astfel, pentru a fi angajată răspunderea patrimonială este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, existența prejudiciului cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs și vinovăția salariatului.

În această situaţie, numai întrunirea cumulativă a acestor condiţii atrage răspunderea patrimonială a salariatului, lipsa chiar şi a uneia dintre condiţiile enumerate înlăturând această răspundere.

Cât privește prima condiție – calitatea de salariat, Tribunalul reține că aceasta este îndeplinită, după cum s-a arătat mai sus.

Referitor la cea de-a doua condiție - fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, Tribunalul constată că aceasta nu este îndeplinită pentru următoarele considerente:

Prin afirmațiile sale, reclamanta a arătat că măririle de salariu care au condus la prejudicierea patrimoniului acesteia ar fi fost dispuse fără aprobarea în prealabil de către Consiliul asociației.

Reclamanta este înființată potrivit disp. OG. nr. 26/2000, având reguli proprii de funcționare. Astfel, conform art. 2 alin. 2 din Statutul asociației, aceasta își desfășoară activitatea potrivit statutului, având deplină autonomie organizatorică, funcțională și financiară.

Pentru verificarea legalității măsurilor dispuse de fostul salariat pârât, instanța va analiza actul de constituire al asociației reclamante, care este fără îndoială cel mai prețios instrument aflat la îndemâna angajatoarei în raport cu salariații săi.

Structura organizatorică a acesteia este următoarea: Adunarea generală, Consiliul asociației și comisia de cenzori, sau, după caz, cenzorul asociației.

Directorul asociației este propus de către Consiliul asociației, cu aprobarea Adunării generale și avizul Consiliului AGVPS., la care este afiliată, iar printre competențele sale prevăzute la art. 21 din Statut amintim: d – răspunde de întocmirea situațiilor financiare prevăzute de Legea nr. 82/1991 și elaborează proiectul programului de activitate și proiectul bugetului de venituri și cheltuieli, iar după aprobare răspunde de realizarea acestora; f – întocmește organigrama, statul de funcții, grila de salarizare; g – încheie, modifică și desface contractele individuale de muncă, acordă premii și sancționează personalul organizației.

Raportat la aceste atribuții, pârâtul, în calitate de director, a dispus prin Decizia nr. .../11.05.2016, Actul adițional nr. .../29.12.2017 și Actul adițional nr. .../19.12.2018 creșterea salariului persoanelor cu contract individual de muncă, modificând astfel clauza contractelor individuale de muncă referitoare la salarizare.

Însă, aceste dispoziții nu au constituit simple acte discreționare ale pârâtului, ci au fost verificate de membrii comisiei de cenzori. Astfel, potrivit art. 23 din Statutul asociației, membrii comisiei de cenzori verifică, pe baza evidențelor contabile, întreaga activitate economico-financiară a reclamantei și răspund, în fața Adunării generale, de veridicitatea documentelor verificate și de legalitatea desfășurării acestei activități.

Ulterior, proiectul bugetului de venituri și cheltuieli, întocmit de salariatul pârât, a fost aprobat de Consiliul de administrație, potrivit art. 18 din Statut, în ședințele anuale ale acestuia, după cum rezultă din P -V încheiat la data de 16.12.2016 și ședința asociaţiei din data de 15.12.2017 (filele ... dosar). 

Așadar, Tribunalul reține că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile răspunderii patrimonialeă a salariatului, lipsa chiar şi a uneia dintre condiţiile enumerate înlăturând această răspundere.

Față de considerentele expuse, Tribunalul, având în vedere dispozițiile legale menționate mai sus, va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. J. V. P. S. C.-S. în contradictoriu cu pârâtul C. M..

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța, reținând că reclamanta este în culpă procesuală, o va obliga să-i plătească pârâtului suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. .../07.08.2020.

Prin decizia nr. 1386/18.10.2021, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 934/28.05.2021.

Domenii speta

Spete similare