Litigii cu profesionişti – acţiune în pretenţii – despăgubiri pentru prejudiciul moral

„Deşi pârâta răspunde juridic în baza poliţei RCA, instanţa apreciază că această formă de răspundere nu este una contractuală, aşa cum se susţine prin întâmpinare.Caracterul răspunderii asigurătorului RCA faţă de terţi este unul complex, fiind o formă de răspundere legală (pentru că obligaţia de despăgubire în privinţa poliţelor RCA izvorăşte din lege), grefată pe răspunderea civilă delictuală a asiguratului răspunzător de producerea accidentului.

(...) În ce priveşte prejudiciul moral, instanţa va avea în vedere numărul de 130-140 de zile de îngrijiri medicale stabilite prin raportul de expertiză medico-legală efectuat de SCJML C în dosarul nr........ al Judecătoriei C, având ca obiect asigurare de dovezi.

Totodată, instanţa va ţine cont şi de partea corpului afectată, respectiv pelvis, umăr stâng, gambă dreaptă, ca urmare a unor fracturi multiple ale gambei, fractura capătului inferior al osului radial, fractura claviculei, precum şi de necesitatea suportării a 3 intervenţii chirurgicale, pentru remedierea fracturii de şold, inclusiv pentru protezarea acestuia”.

Cuprins:

„Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr...1/118/2020, reclamantul O F a solicitat, în contradictoriu cu pârâta E A R S.A şi intervenientul forţat M A, obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 euro daune morale, 33.041,32 lei daune materiale, 0,2% /zi de întârziere  la suma de 33.041,32 lei daune materiale de la data formulării cererii şi până la achitarea debitului, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că la data de 22.01.2018, în timp ce conducea auto Mercedes cu nr.CT .. XX pe drumul principal II -27 în direcţia D, din cauza neadaptării vitezei la condiţiile de drum – carosabil acoperit cu gheaţă şi zăpadă - a pierdut controlul direcţiei şi a colizionat cu un copac aflat pe marginea drumului, în urma accidentului rezultând avarierea vehiculului şi vătămarea corporală gravă a pasagerilor auto, printre care şi reclamantul.

Intrucat, in urma producerii evenimentului rutier, a fost grav vatamat corporal, reclamantul a fost transportat in regim de urgenta 1a o unitate spitaliceasca din orasul V, B unde i s-au acordat ingrijirile medicale urgente şi  a fost supus unor interventii chirurgicale complexe.

A fost diagnosticat cu multiple vatamari din care cele mai importante au fost: fractura polifragmentata in zona acetabului drept cu dislocare semnificativa a fragmentelor in deviatia dorsocraniana a osului femural, fractura clacvicula dreapta, fractura os iliac dreapta, fractura radius, fracturi multiple ale gambei dreapta.

Ulterior externarii din Spitalul din V, B, pe parcursul unui an intreg, a suferit mai multe interventii chirurgicale atat in Romania cat si in Turcia, ocazie cu care a indurat considerabile suferinte de natura fizica si psihica cu precizarea ca, nici pana in prezent, starea de sanatate a reclamantului nu este refacuta.

In concluziile raportului de expertiza medico-legala nr. 1848/144/Alrutier/2019/22.10.2019 emis de SJML CONSTANTA, s-a retinut ca: - a avut nevoie, pana in prezent, de un numar de 140 zile ingrijiri medicale; - necesită in continuare monitorizare si tratament ortopedic si recuperator; - aprecierea referitoare la numarul final de zile ingrijiri medicale şi cu privire la existenta unui deficit morfo - functional urmeaza a avea loc dupa epuizarea tuturor posibilitatilor de tratament ortopedic si recuperator; - prezintă invaliditate grad III si capacitate de munca pierduta cel putin 50%.

Dificultatea de autoingrijire cu care s-a confruntat ca urmare a faptului ca a fost imobilizat la pat (nu s-a putut misca in mod liber timp indelungat) i-a produs un puternic sentiment de jena si inutilitate si, totodata, l-a constrans sa depună un efort suplimentar ridicat si frustrant pentru a realiza activitatile cotidiene, firesti, pentru orice persoana: asigurarea igienei corporale, realizarea alimentatiei, imbracare/incaltare, etc .

Ulterior producerii evenimentului rutier, singura preocupare a fost aceea de a-şi redobandi sanatatea fapt care, raportat si la termenul indelungat in care a urmat programul impus de specialisti, l-a impiedicat sa participe in mod activ la viata familiala precum si la activitatile sociale, recreative firesti.

Cu referire la daunele materiale solicitate in cuantum de 33.041,32 lei, asa cum rezulta si din inscrisurile atasate cererii, in vederea refacerii sanataţii a trebuit sa suporte multiple interventii chirurgicale complexe, sa urmeze tratamente corespunzatoare si sa apeleze la serviciile unor specialisti in refacerea sanatatii persoanelor vatamate corporal.

Pentru aceasta s-a prezentat la unitati medicale specializate din B, Romania si Turcia, ocazie cu care a fost supus unor repetate interventii chirurgicale, a efectuat multiple controale periodice de specialitate si a urmat tratamente medicale inclusiv in scopul refacerii tonusului muscular.

Toate aceste interventii/activitati/tratamente au fost efectuate, desigur, contracost, reclamantul suportand din fonduri proprii c/val. serviciilor de care a beneficiat (inclusiv transportul pana la unitatile de profil), c/val. medicamentelor, a materialelor medicale, etc..

Interventiile chirurgicale/tratamentele/controalele pe care le-a urmat l-au constrans sa avanseze sume considerabile astfel ca, in conformitate cu disp. Normei 20/2017 emisa de ASE, solicită plata acestora cu titlu de daune materiale.

În ce priveşte culpa paratei, arată că pentru auto cu nr. CT-..-XX condus de M A exista la data evenimentului o polita de asigurare tip RCA emisa de E R A — R, in considerarea disp. Legii 132/2017 precum şi in conformitate cu dispozitiile Normei 20/2017 emisa de ASF, astfel că a inteles sa se adreseze asiguratorului RCA cu o cerere de despagubire pentru acoperirea daunelor materiale si morale.

Desi a depus la E intreaga documentatie necesara pentru evaularea daunei si plata despagubirii, asiguratorul RCA a inteles sa ii inainteze o oferta de despagubire pentru suma de 66.360 lei - daune morale, pe care o consideră nesatisfacatoare raportat la suferintele indurate, la numarul de zile de ingrijiri medicate, la gradul III de invaliditate cu care a fost diagnosticat precum si la pierderea capacitatii de munca, la practica asiguratorilor RCA, in general, precum si la jurisprudenta in materie.

Mai mult decat atat, desi a depus la asigurator documentele prin care a facut dovada cheltuielilor medicale efectuate (inclusiv traducere autorizata), E a indicat ca "valoarea acestora urmeaza a fi stabilita pana la data acceptarii ofertei privind daunele morale".

Or, din ansamblul actelor normative care reglementeaza asigurarea tip RCA, nu se identifica nicio prevedere legala care sa conditioneze plata unei despagubiri cu titlu de daune materiale (cheltuieli medicale) de acceptarea de catre persoana pagubita a ofertei emisa de asigurator pentru prejudiciul reprezentand daune morale.

Prin urmare, reclamantul consideră ca E doreste, in fapt, sa profite de starea de nevoie in care se află si sa îl constranga sa accepte o despagubire derizorie, fapt care contravine insusi principiului executarii cu buna credinta a obligatiilor contractuale.

În drept, au fost invocate disp.art.1349, 1357, 1385, 1387, 1388, 1391 C.civ., Legea 132/2017, Norma ASF nr.20/2017.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de netimbrare a acţiunii a solicitat suspendarea cauzei până la soluţionarea dosarului penal constituit în urma producerii accidentului, iar pe fond a solicitat admiterea în parte a cererii.

În motivare, a solicitat respingerea capătului de cerere având ca obiect daune materiale, întrucât reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului pretins, sub aspectul existenţei şi întinderii sale şi nici a faptului că respectivele cheltuieli de spitalizare nu sunt acoperite din fondurile de asigurări sociale.

Cu privire la daunele morale, s-a arătat că pretenţiile reclamantului sunt exagerate, depăşesc media jurisprudenţei şi nu ţin seama de faptul că stabilirea lor trebuie să se facă în mod echitabil şi proporţional cu urmările accidentului, fără să poată constitui o sursă de îmbogăţire.

S-a solicitat şi respingerea capătului de cerere privind penalităţile, întrucât acesta sunt datorate numai în cazul în care asigurătorul îşi îndeplineşte cu rea-credinţă obligaţiile.

În speţă, pârâta a formulat oferta de despăgubire în termenul legal, iar daunele nu au caracter cert în această fază, întrucât nu sunt individualizate şi cuantificate prin documente, prejudiciul fiind evaluat abia prin hotărâre judecătorească.

Intervenientul forţat nu a depus întâmpinare.

Prin încheierea din data de 28.07.2020, instanţa a respins excepţia de netimbrare a cererii.

Prin încheierea din 27.10.2020, a fost respinsă şi solicitarea pârâtei de suspendare a cauzei, cu motivarea acolo expusă.

În probaţiune, a fost administrată proba cu înscrisuri şi proba testimonială, fiind audiat martorul I C.

Analizând cererea dedusă judecăţii, instanţa reţine următoarele:

Situaţia de fapt descrisă în cuprinsul cererii de chemare în judecată privind producerea accidentului nu a fost contestată de părţi, astfel că instanţa o va reţine ca atare, pe baza înscrisului emis de Ministerul Afacerilor Interne – Administraţia Raională a Oraşului B, Secţia Anchetă cu nr.240000-359/23.01.2018, prin care s-a reţinut că la data de 22.01.2018, prin apelarea numărului de urgenţă 112, a fost declarat un accident rutier la ieşirea din s.S, în direcţia către oraşul D, pe drumul principal II-27, a autovehicului Mercedes cu nr.CT .. XX, două persoane fiind rănite.

La examinarea efectuată, s-a constat că autovehiculul Mercedes a circulat cu viteză neadaptată la condiţiile meteo – carosabil îngheţat şi vânt puternic – iar şoferul a pierdut controlul şi a intrat pe banda de circulaţie de pe sensul opus, lovind cu partea dreaptă faţă un copac de pe marginea drumului.

În ce-l priveşte pe reclamant, prin acelaşi document s-a reţinut că prezenta fractură de şold, fractură a articulaţiei şoldului şi fractură a claviculei, fiind trimis la Spitalul General de Tratament Activ V.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuat de SCJML Constanţa în dosarul nr.5531/212/2019 al Judecătoriei Constanţa, având ca obiect asigurare de dovezi, leziunile traumatice ale reclamantului s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure din interiorul habitaclului unui autoturism, în circumstanţele unui accident rutier şi pot data din 22.01.2018, necesitând 130-140 de zile de îngrijiri medicale.

S-a mai reţinut că reclamantul necesită monitorizare şi tratament ortopedic şi recuperator şi că, potrivit examinării efectuate la 18.07.2019 de Serviciul de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, prezintă capacitate de muncă pierdută cel puţin jumătate şi grad de invaliditate III. 

Astfel cum rezultă din actele dosarului (fila 16 vol.I), la data producerii accidentului autoturismul condus de intervenientul forţat era asigurat RCA în baza poliţei încheiată cu E R A R S.A .

În ce priveşte legislaţia incidentă, instanţa apreciază ca fiind relevante următoarele prevederi:

- art.11 din Legea nr.132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, în vigoare la data producerii faptei ilicite – „(1) Asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat. (2) Fără a se depăşi limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) şi (5) şi în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru: a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; (3) Indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul - pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, în incinte şi în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât şi în timpul staţionării vehiculului asigurat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri până la limita de răspundere prevăzută în contractul RCA pentru: b) prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat”;

- art.14 din Legea 132/2017 – „ (1) Despăgubirile se acordă în cuantum egal cu întinderea prejudiciului până la limita maximă de răspundere a asigurătorului RCA care este egală cu cea mai mare valoare dintre limita de răspundere prevăzută în legislaţia aplicabilă şi cea prevăzută în contractul RCA, iar asigurătorul este obligat să comunice valoarea maximă de despăgubire, la cererea păgubitului sau a mandatarului acestuia, în termen de 7 zile calendaristice. (5) În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesului, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât şi pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepţia conducătorului vehiculului din vina căruia s-a produs accidentul”;

- art.22 din Legea 132/2017 –„Despăgubirea se stabileşte şi se plăteşte în conformitate cu prevederile art. 14, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului RCA, în limitele obligaţiei acestuia cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi (în cauză, persoana vinovată de producerea accidentului a decedat la faţa locului). (6) Stabilirea despăgubirii pe cale judecătorească se realizează pe baza probelor cu caracter medical, medico-legal, psihologic şi statistic”;

- art.1357 din C.Civ., - „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.  (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”;

- art.253 alin.4) C.Civ. – „De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acţiune este supus prescripţiei extinctive”;

- art.1391 alin.1) C.Civ. –„În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială”.

Deşi pârâta răspunde juridic în baza poliţei RCA, instanţa apreciază că această formă de răspundere nu este una contractuală, aşa cum se susţine prin întâmpinare.

Caracterul răspunderii asigurătorului RCA faţă de terţi este unul complex, fiind o formă de răspundere legală (pentru că obligaţia de despăgubire în privinţa poliţelor RCA izvorăşte din lege), grefată pe răspunderea civilă delictuală a asiguratului răspunzător de producerea accidentului.

În privinţa condiţiilor răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate şi a vinovăţiei autorului faptei, instanţa constată că pârâta nu a contestat propriu-zis întrunirea condiţiilor referitoare la faptă, legătură de cauzalitate şi vinovăţie, apărările sale fiind concentrate pe prejudiciu, sub aspectul existenţei şi întinderii acestuia.

Astfel, potrivit întâmpinării depuse la dosar şi a apărărilor formulate de reprezentantul convenţional al părţii, instanţa reţine că pârâta nu a contestat în mod explicit condiţiile faptei ilicite, legăturii de cauzalitate şi vinovăţiei, menţionând doar necesitatea soluţionării prealabile a cercetărilor penale de către autorităţile din B, „pentru a evita pronunţarea de hotărâri contradictorii” şi pentru „a se stabili vinovăţia”.

Cu privire la acest aspect instanţa, pe lângă motivarea expusă în încheierea din 27.10.2020 prin care a respins cererea de suspendare a cauzei civile până la soluţionarea celei penale, subliniază şi faptul că pârâta, prin conduita sa, a recunoscut implicit, dar neechivoc, întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale în persoana asiguratului său RCA.

 Astfel, se reţine pe de o parte faptul că pârâta a formulat o ofertă de despăgubire reclamantului, pentru suma de 66.360 lei (fila 109 vol.I), iar pe de altă parte a achitat efectiv despăgubiri succesorilor defunctului , persoană rănită în acelaşi accident rutier şi decedată ulterior acestuia.

Prin urmare, instanţa apreciază că pârâta nu poate contesta cu succes existenţa faptei ilicite, legătura de cauzalitate dintre aceasta şi prejudiciu şi vinovăţia asiguratului său (intervenientul forţat), câtă vreme prin conduita sa, mai sus descrisă, a recunoscut în mod neechivoc realitatea acestora prin plata de despăgubiri către una din victimele accidentului şi oferirea de despăgubiri celeilalte.

În ce priveşte existenţa prejudiciului, instanţa apreciază că şi această condiţie a răspunderii civile delictuale a fost dovedită, având în vedere raportul de expertiză medico-legală depusă la dosar, precum şi celelalte înscrisuri medicale depuse în probaţiune de reclamant, dar şi declaraţia de martor, care coroborate probează suferinţele fizice şi emoţionale ale reclamantului.

Referitor la cuantificarea prejudiciului, instanţa reţine că reclamantul a invocat existenţa unui prejudiciu material în sumă de 33.041,32 lei, şi a unuia moral, pe care l-a cuantificat la 100.000 euro.

În ce priveşte prejudiciul material, din înscrisurile depuse în probaţiune şi a tabelului centralizator al cheltuielilor efectuate de reclamant (fila 11 vol.I), rezultă un cuantum total al despăgubirilor materiale cuvenite reclamantului de 32.595,49 lei.

Instanţa a determinat această sumă prin adiţionarea valorilor de pe bonurile fiscale şi chitanţelor de plată depuse la dosar, constatând însă că pentru un total de 1928,07 lei sumele sunt dublate, aceeaşi sumă fiind regăsită pe bonul de casă şi apoi pe bonul fiscal (spre exemplu: bon de casă 42300/22.08.2018 pentru 141,94 lei şi bon fiscal 86/22.08.2018 pentru aceeaşi sumă; bon de casă 47806/19.09.2018 pentru suma de 102,16 lei şi bon fiscal 115/19.09.2018 pentru aceaşi sumă etc., toate exemplele regăsindu-se în tabelul centralizator fila 11 dosar, rubrica „Cheltuieli Romania”), instanţa luând în calcul fiecare din aceste sume doar o singură dată.

Nu pot fi reţinute apărările pârâtei referitoare la acoperirea costurilor din fondul de asigurări sociale, deoarece o astfel de probă nu a fost făcută: 1. nu s-a dovedit că reclamantul ar avea calitatea de asigurat pentru a benefica de decontarea serviciilor medicale; 2.nu s-a dovedit, punctual, care dintre serviciile medicale de care a beneficiat, ar fi incluse în cele decontate din fondurile publice de asigurări de sănătate.

În ce priveşte prejudiciul moral, instanţa va avea în vedere numărul de 130-140 de zile de îngrijiri medicale stabilite prin raportul de expertiză medico-legală efectuat de SCJML Constanţa în dosarul nr.5531/212/2019 al Judecătoriei Constanţa, având ca obiect asigurare de dovezi.

Totodată, instanţa va ţine cont şi de partea corpului afectată, respectiv pelvis, umăr stâng, gambă dreaptă, ca urmare a unor fracturi multiple ale gambei, fractura capătului inferior al osului radial, fractura claviculei, precum şi de necesitatea suportării a 3 intervenţii chirurgicale, pentru remedierea fracturii de şold, inclusiv pentru protezarea acestuia.

Instanţa va avea în vedere şi depoziţia martorului I C, care o oferit detalii cu privire la evoluţia intervenţiilor chirurgicale suportate de reclamant şi recuperarea acestuia.

Prin urmare, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanţa va corobora proba cu înscrisuri cu cea testimonială şi cea cu expertiză medico-legală, considerând că pentru aprecierea intensităţii prejudiciului moral nu se poate raporta exclusiv la numărul de zile de îngrijiri medicale, suferinţa psihică putând să o depăşească în timp pe cea fizică. 

În ce priveşte planşele fotografice depuse în probaţiune de pârâtă (filele 146-158 vol.I), instanţa apreciază că nu sunt de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât este firesc ca la mai bine de un an de zile de la producerea accidentului, reclamantul să îşi poată relua activităţile sociale, după cum participarea la evenimente sociale nu echivalează cu o lipsă de suferinţă fizică a acestuia în urma fracturilor multiple suportate sau cu lipsa unei stres emoţional anterior, pe perioada spitalizărilor ori a recuperării medicale.

Astfel fiind, instanţa apreciază că Ghidul pentru soluționarea daunelor morale elaborat de Fondul de Protecţie al Victimelor Străzii – deşi nu are valore obligatorie pentru instanţe, cuprinde o orientare jurisprudenţială la nivel naţional în stabilirea despăgubirilor morale pentru vătămări corporale din accidente.

Pe baza acestuia, se reţine că în urma analizei jurisprudenţiale, media despăgubirilor acordate pentru vătămări corporale este de 474 lei, dar din verificarea hotărârilor analizate, rezultă că acestea au fost pronunţate în cauze ce datează din intervalul 2009-2010.

De asemenea, propunerea cuprinsă în Ghid pentru cuantificarea daunelor morale în cazul vătămărilor corporale cu infirmitate posttraumatică este de 3 puncte /  zi de îngrijire medicală, unde punctul reprezintă o zecime din valoarea câștigului salarial mediu net lunar.

În cazul de faţă, salariul mediu net lunar pe economie pentru anul 2021 este de 3147 lei. Astfel, despăgubirile determinate devin în cuantum de 941,1 lei pe zi de îngrijire medicală (314,7 * 3 puncte), ceea ce ar însemna un cuantum  total de 132.174 lei.

Cu toate acestea, instanţa apreciază că aceste valori şi acest mod de calcul au rol pur orientativ, fiind necesar a se ţine cont nu doar de numărul de zile de îngrijiri medicale, dar şi de consecinţele psihice ale accidentului rutier, de modificările aduse stilului de viaţă pe termen scurt, mediu sau lung, precum şi de posibilitatea continuării suferinţelor fizice şi după împlinirea numărului de îngrijiri medicale.

În aceste condiţii, instanţa de apel apreciază că un cuantum de 150.000 lei (aproximativ 30.000 euro) este rezonabil raportat la criteriile enunţate, cu atât mai mult cu cât echivalează cu o valoare de 941 lei/ zi de îngrijire medicală, în mod evident superioară mediei jurisprudenţiale identificate în Ghidul pentru soluționarea daunelor morale elaborat de Fondul de Protecţie al Victimelor Străzii.

De asemenea, instanţa are în vedere faptul că aceste despăgubiri vizează suferinţele psihice ale reclamantului ca urmare a accidentului rutier şi vătămărilor corporiale suferite, nu şi eventuala pierdere a capacităţii de muncă, pentru care reclamantul nu a cuantificat un eventual prejudiciu şi nu l-a dovedit.

În ce priveşte cererea de acordare a penalităţilor de întârziere, instanţa reţine sub un prim aspect că aceasta are ca bază de raportare doar daunele materiale.

Prin urmare, sunt neîntemeiate apărările pârâtei, potrivit cu care conduita sa nu a vădit rea-credinţă, deoarece oferta de despăgubire a fost formulată în termenul legal, iar cuantificarea prejudiciului nu ar fi fost posibilă, suma nefiind certă şi lichidă.

În acest sens, se observă că oferta de despăgubire transmisă reclamantului de pârâtă a fost formulată pentru suma de 66.360 lei cu titlu de daune morale, acordarea daunelor materiale fiind condiţionată de acceptarea în scris a daunelor morale.

Mai mult decât atât, din actele dosarului de daună rezultă că înscrisurile medicale şi doveditoare ale daunelor materiale au fost depuse pârâtei, astfel că aceasta avea posibilitatea obiectivă de a proceda la cuantificarea daunelor materiale.

Prin urmare, faţă de disp.art.21 din Legea 132/2017, instanţa va obliga pe pârâtă la plata penalităţilor de întârziere de 0,2%, calculate la suma de 32.595,49 lei daune materiale, de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la plata efectivă.

Pentru toate considerentele expuse, instanţa va admite în parte cererea, pentru sumele anterior menţionate.

În ce priveşte cheltuielile de judecată, faţă de soluţia pronunţată şi de disp.art.453 C.Proc.Civ., instanţa  va obliga pe pârâtă la plată către reclamant a sumei de 4500 lei reprezentând onorariu de avocat”.

Domenii speta

Spete similare