Contestaţie act administrativ fiscal

Cod ECLI ECLI:RO:TBCVN:……………

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA Dosar nr. ………….

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR.115

Şedinţa publică din 14 februarie 2020

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: .............

GREFIER: ………………

Pe rol se află soluţionarea acţiunii în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta P.R. în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal.

 La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, a răspuns pentru pârâte consilierul juridic ………………………, conform delegaţiei pe care o depune la dosar, lipsă fiind reclamanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, evidenţiindu-se părţile, obiectul litigiului, stadiul procesului şi modul de îndeplinire a procedurii de citare.

Faţă de lipsa reclamantei instanţa lasă cauza la a doua strigare.

La reluarea cauzei, atât la a doua strigare cât şi la sfârşitul şedinţei de judecată, la apelul nominal, făcut în şedinţa publică, a răspuns pentru pârâte consilierul juridic … …., lipsă fiind reclamanta.

Cauza aflându-se la primul termen de judecată, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă instanţa constată că este competentă general, material şi teritorial să o judece, reţinând în acest sens prevederile art. 281 alin.2 Cod procedură fiscală coroborat cu art.10 din Legea nr.10 din Legea nr.554/2004.

Reprezentanta pârâtelor arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de administrat în afara înscrisurilor depuse la dosar.

Asupra probelor propuse de reclamanta, arată că este de acord cu încuviinţarea înscrisurilor depuse la dosar. Cu privire la proba cu expertiza, solicită să i se pună în vedere reclamantei să precizeze obiectivele, pentru că în funcţie de obiectivele propuse pentru expertiza se poate pronunţa vis-a-vis de utilitatea expertizei în acest caz.

Instanţa, în temeiul art. 255 Cod procedură civilă încuviinţează atât pentru reclamant, cât şi pentru pârâte proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba fiind utilă şi pertinentă cauzei.

Respinge proba cu expertiza solicitată de către partea reclamantă prin cererea de chemare în judecată, considerând, în primul rând, că nu a fost precizată teza probatorie cu privire la care se solicită această probă, nefiind precizate obiectivele acesteia.

În al doilea rând, instanţa consideră că nu este utilă şi concludentă soluţionării cauzei, întrucât expertul nu poate stabili printr-o lucrare dacă există sau nu rea-credinţă din partea reclamantei în ceea ce priveşte faptele care sunt imputate.

Constatând că părţile nu mai au cereri de formulat şi că nu mai sunt alte incidente de soluţionat, potrivit art. 392 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea judecătorească şi deschide dezbaterile asupra fondului şi acordă cuvântul părţilor în ordinea şi în condiţiile prevăzute la art. 216 Cod procedură civilă.

Reprezentanta pârâtelor, consilier juridic …… solicită respingerea acţiunii pentru motivele arătate în cuprinsul întâmpinării.

Solicită a se constata că sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii solidare a administratorului societăţii.

Consideră că prin actele de dispoziţie şi de execuţie reclamanta s-a sustras de la declararea corectă şi reală a impozitelor şi achitarea acestora.

Faptele concrete din care rezultă reaua credinţă a reclamantei constă în înregistrarea în evidenţa contabilă a sumei de 298.000 lei, fără documente justificative şi care conform constatărilor organelor de inspecţie fiscală reprezintă bani ridicaţi din casieria societăţii de către administratorul societăţii.

Lipsa acestei sume, apreciază că nu poate fi motivată prin necunoaşterea legii sau a contabilităţii şi reprezintă dovadă clară cu privire la atitudinea reclamantei, respectiv la existenţa relei-credinţe.

Organele de inspecţie fiscală verificând documentele puse la dispoziţie de către administratorul societăţii au constatat că în balanţa de verificare aferentă lunii iulie 2017 figurează în contul referitor la mijloacele de transport  un singur autoturism, iar pentru o mare parte din acest cont, administratoarea nu a putut da explicaţii, deci lipsesc şi bunuri din activele societăţii.

Mai arată că reclamanta a înţeles să se folosească cu rea credinţă de activele de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia.

Solicită a se observa că au fost parcurse toate etapele în vederea stabilirii răspunderii societăţii în sensul că societatea a fost declarată insolvabilă, că înainte de a iniţia procedura atragerii răspunderii solidare, reclamanta a fost notificată cu privire la acest aspect, i s-a trimis invitaţie, nu a putut da explicaţii cu privire la lipsa banilor din contul societăţii, nici cu privire la avansul din trezorerie.

În concluzie, solicită respingerea acţiunii, arătând că sunt îndeplinite condiţiile atragerii răspunderii solidare a reclamantei pentru obligaţiile societăţii debitoare, în sensul că există prejudiciu, o faptă ilicită reglementată de o normă specială, legătură între prejudiciu şi fapta ilicită, precum şi vinovăţie. Lipsa unei sume foarte mari din soldul de casă nu poate fi în nici o situaţie prezentată ca fiind o simplă necunoaştere a dispoziţiilor legale sau lipsa cunoaşterii elementelor de bază a contabilităţii. Cum nici aspectul că nu a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei nu poate fi motivat altfel, decât printr-o stare de pasivitate evidentă din partea conducerii societăţii.

Instanţa constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei şi o reţine pentru deliberare şi pronunţare.

T R I B U N A L U L

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Covasna sub nr….. din data de 03.12.2019 reclamanta P.R., CNP ………, cu domiciliul în ………………… în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna, cu sediul in Sf. Gheorghe, str. Jozsef Bem, nr. 9, jud. Covasna  şi Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Braşov cu sediul in Braşov, str. Mihail Kogălniceanu, nr. 7, jud. Braşov a solicitat anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr.5443/05.03.2019 şi anularea deciziei nr. 3475/29.05.2019 prin care s-a respins contestaţia împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare.

În motivare se arată că în Decizia 5443/05.03.2019 s-a reţinut faptul că, P. R. în calitatea ei de asociat unic şi administrator al firmei B………. SRL este răspunzătoare pentru plata sumei de 304.197 lei, din care debite în suma de 211.611 lei, dobândă/majorări de întârziere de 29.608 lei, penalităţi de întârziere în suma de 61.228 lei şi venituri din amenzi de 1.750 lei.

În motivarea deciziei s-a reţinut faptul că, petenta nu ar fi îndeplinit obligaţiile legale cu privire la constituirea, declararea şi achitarea obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, nu ar fi declarat corect date şi informaţii privitoare la obligaţiile fiscale, nu ar fi organizat evidenţa contabilă în conformitate cu prevederile Legii nr.82/1991, ar fi înregistrat în evidenţa contabilă valori/sume fără documente justificative, sume care ar fi fost însuşite din casieria societăţii de petentă şi că ar fi administrat necorespunzător societatea, nedeclarând din proprie iniţiativă insolvenţa societăţii. Totodată în sarcina petentei se mai reţine faptul că, nu ar fi colaborat cu organele fiscale, nu ar fi răspuns la invitaţia acestor organe şi nu ar fi răspuns la întrebările formulate de organele de control.

Atât Decizia nr.3475/29.05.2019 pronunţată D.G.R.F.P. Braşov, cât şi Decizia nr. 5443/05.03.2019 pronunţată de AJ.F.P. Covasna sunt netemeinice susţine reclamanta.

În anul 2014 petenta a solicitat şi a obţinut în favoarea firmei B……… SRL eşalonare de plată pentru plata datoriei de 5.947 lei, însă societatea nu a putut respecta nici această modalitate de plată, motiv pentru care a pierdut-o.

Petenta ori de câte ori a fost invitat la sediul organelor fiscale, s-a prezentat şi a dat răspunsuri atât verbal cât şi în scris. Aşa s-a întâmplat şi în data de 18.05.2018 când în urma invitaţiei s-a prezentat la sediul AJ.F.P. Covasna, a achitat suma de 9.488 lei, iar pt. diferenţă de plată a solicitat eşalonarea la plată.

Această sumă s-a achitat din preţul celor trei autoturisme proprietatea firmei, care au fost vândute de societate, astfel cum se reţine în decizia contestată. Ca atare este firesc că, în proprietatea firmei debitoare a rămas doar un singur autoturism marca Chevorlet Kalos cu valoarea contabilă de 13.470 lei, care între timp a fost valorificată de organele fiscale. Deci, cele trei autoturisme au fost valorificate pentru ca preţul acestora să fie utilizat la plata datoriei fiscale. În opinia reclamantei nu are relevanţă faptul că, aceste autoturisme au fost vândute unor persoane apropiate, deoarece era esenţial ca acestea să fie vândute cât mai repede şi la un preţ cât mai convenabil societăţii, şi nu la un preţ de lichidare.

Desigur s-a mai întâmplat faptul că, petenta nu a putut da explicaţii referitor la soldul contului 542 „avansuri de trezorerie", dar aceasta s-a datorat faptului că, evidenţa contabilă nu a fost efectuată de petenta, aceasta neavând cunoștințe contabile. Aceeași explicaţie s-a dat şi referitor la soldul de casă în valoare de 42.242 lei, care figura în luna septembrie 2018 în balanţa de verificare, sumă pentru care societatea avea obligaţia de plăti impozit de dividend, însă datorită problemelor financiare a societăţii s-a amânat plata acestuia, petenta nerealizând faptul că, această sumă de 42.242 lei a fost doar faptic repartizat cu titlu de dividend, operaţiunile contabile nefiind puse în concordanţă cu realitatea de către contabilă. Însă la nici una din cele arătate mai sus nu se poate reţine în sarcina petentei faptul că cu rea-credinţă ar fi procedat în detrimentul societăţii.

Petenta s-a prezentat la organele fiscale şi cu ocazia invitaţiei din 08.10.2018, unde acesteia s-a înmânat Proiectul Raportului de inspecţie fiscală, ocazie cu care potrivit celor reţinute în Decizia contestată, petenta ar fi declarat că, „nu doreşte să îşi exprime punctul de vedere". Referitor la acest Proiect petenta a exprimat punctul ei de vedere din care citează: „nu corespunde adevărului faptul că, începând din anul 2013 până la finele lunii iulie 2018 firma B…..ANS SRL datorează suma de 179.498 lei cu titlu de TVA suplimentar... din moment ce societatea a fost plătitoare de TVA doar în perioada 25.02.2008-01.08.2012, fiind anulat din oficiu înregistrarea societăţii cu scopuri de TVA, pe perioada respectivă nu a colectat TVA, ca atare nu avea obligaţia ca să depune deconturi TVA şi nici obligaţia de plată a TVA-lui colectat. „

Cea ce trebuie subliniat este faptul că, în toate cazurile prevăzute la art.25, reaua-credinţă este elementul definitoriu care atrage răspunderea solidară.

Mai exact, legiuitorul vrea să sancţioneze situaţiile în care se poate demonstra intenţia administratorului manifestată, prin acţiune sau omisiune, cu scopul de a sustrage societatea pe care o administrează de la plata obligaţiilor fiscale. Pe de altă parte, apare evident ca inexistenţa acestui element poate duce la exonerarea administratorului.

În concluzie, reclamanta arată că deciziile contestate sunt netemeinice pentru faptul că, nici unul din motivele menţionate în art. 25 aliniatul (2) din Codul de procedură fiscală nu sunt îndeplinite.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare se arată că societatea debitoare S.C. B…… S.R.L a fost declarată insolvabilă cu bunuri, venituri urmăribile prin procesul - verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 13768/09.11.2016 emis de către Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice din cadrul A.J.F.P. Covasna,

Potrivit Procesului verbal de insolvabilitate societatea înregistra la data de 09 noiembrie 2018 obligaţii fiscale în valoare totală de 301.085 lei

Ulterior, în temeiul art. 25 alin. (2) lit. b),c) şi d) a fost emisă Decizia privind angajarea răspunderii solidare:

b) administratorii, asociaţii/acţionarii si orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice forma, a activelor debitorului;

c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;

d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale;

Înainte de emiterea deciziei reclamanta a fost notificată pentru a se prezenta la audieri conform art.9 alin.1 din Codul de procedură fiscală, însă nu a dat curs acestei solicitări.

Societatea a beneficiat de eşalonare însă la data de 15.06.2017 s-a constatat că debitoarea nu a achitat obligaţiile nici în urma eşalonării şi s-a emis decizia nr.10530 de constatare a pierderii valabilităţii eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale.

Prin adresa nr.12038/26.04.2018 reclamanta a fost notificată pentru a se prezenta şi a da lămuriri în legătură cu situaţia financiară a societăţii. Reclamanta s-a prezentat la data de 18.05.2018 care a precizat că va achita suma de 13.000 lei iar pentru restul obligaţiilor va solicita eşalonarea de plată.

În data de 18.05.2018 s-a achitat suma de 9.488 lei iar pentru diferenţă nu s-a solicitat eşalonarea de plată.

În luna mai 2018 societatea a vândut trei din cele patru autoturisme, două la societăţi comerciale la care reclamanta are calitatea de angajată, administratorul unei societăţi fiind tatăl reclamantei, iar al treilea autoturism a fost vândut către o societate la care administrator este fratele reclamantei.

În legătură cu soldul contului 542 în valoarea de 330.000 lei reclamanta a declarat că nu are cunoştinţă ce reprezintă acele înregistrări din evidenţa contabilă.

La întâlnirea din data de 08.11.2018 reclamanta a prezentat balanţa de verificare aferentă lunii septembrie, din care rezultă că scriptic figurează mijloace de transport în valoare de 35.740 lei din care faptic s-a identificat autoturismul marca Chevrolet cu o valoare contabilă de 13.470 lei, iar pentru diferenţa de 22.000 lei nu a putut da explicaţii. De asemenea nici pentru faptul că soldul de casă în valoare de 42.242 lei nu există faptic.

În ceea ce priveşte debitul de 214.272 lei reclamanta a declarat că nu are posibilităţi de plată a acestora.

Pârâta consideră că prin actele de dispoziţie şi de execuţie reclamanta s-a sustras de la declararea corectă şi reală a impozitelor şi achitarea acestora. Organul de inspecţie fiscală prin Raportul de inspecţie fiscală nr.F-CV 102/22.10.2018 a considerat că suma de 298.000 lei reprezintă bani ridicaţi din caseria societăţii de către administrator, faţă de care s-a stabilit un impozit pe dividend în cuantum de 15.684 lei. Reclamanta nu a oferit informaţii şi nici nu a prezentat documente justificative privind această sumă, lipsa acestei sume nu poate fi motivată prin necunoaşterea legii sau a contabilităţii.

În continuare se arată că reclamanta a înţeles să se folosească cu rea credinţă de activele de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia.

Reclamantei îi revenea obligaţia de a solicita instanţei deschiderea procedurii insolvenţei chiar din momentul în care sunt întrunite condiţiile pentru introducerea unei asemenea cereri, având cunoştinţă despre insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata obligaţiilor fiscale.

Raportul de cauzalitate intre faptele săvârşite de către numita P. R. în calitate de administrator şi asociat unic şi efectul acestora se întemeiază pe următoarele :

a) neîndeplinirea obligaţiilor legale cu privire la constituire, declararea si achitarea obli-gaţiilor fiscale datorate bugetului de stat;

b) nedeclararea corectă a datelor si informaţiilor privitoare la obligaţiile fiscale da¬torate;

c) neorganizarea evidenţei contabile în conformitate cu prevederile Legii 82/1991 privind Legea contabilităţii;

d) înregistrarea în evidenţa contabilă a unor valori/sume fără documente justificative, ce au fost însuşite din casieria societăţii de către numita P. R. (conform actului de control fiind vorba de însuşirea sumei de 298.000 lei) situaţie ce a dus la starea de insol-vabilitate/incapacitate de plată a societăţii debitoare

e) administrarea necorespunzătoare a societăţii şi nedeclararea din proprie iniţiativă a insolvenţei societăţii.

La data declarării stării de insolvabilitate 09.11.2018, societatea înregistra obligaţii fiscale neachitate în cuantum de 301,085 lei, în perioada exercitării mandatului administratorul societăţii cu rea credinţă nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente de deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale rămase neachitate aferente perioadei până la data declarării stării de insolvabilitate.

Din faptele expuse, rezultă că reclamanta nu şi-a achitat obligaţiile fiscale, dând dovadă de pasivitate şi de dezinteres în gestionarea patrimoniului societăţii, motiv pentru care se solicită respingerea cererii ca nefondată.

Analizând cererea de chemare în judecată şi apărările formulate, prin prisma probatoriului administrat în cauză, Tribunalul reţine următoarele:

Prin Decizia nr.5443/05.03.2019 s-a stabilit răspunderea solidară a reclamantei pentru suma de 304.197 lei în temeiul art.25 alin.2 lit. b, c şi d din Legea nr.207/2015,

Prin art. 25 Cod de procedură fiscală, legiuitorul a înţeles să reglementeze o formă specială a răspunderii în materie fiscală, respectiv răspunderea solidară.

Scopul avut în vedere la emiterea normei juridice a fost de a sancţiona comportamentul fraudulos al persoanelor fizice şi juridice care au contribuit la insolvabilitatea unui debitor. Răspunderea solidară reglementată de dispoziţiile de procedură fiscală are natura unei răspunderi civile delictuale însă spre deosebire de aceasta, legiuitorul a înţeles să prevadă şi condiţii speciale, expres enumerate la art. 25 din Legea nr.207/2015.

Astfel alin.2 al art.25 din Codul de procedură fiscală prevede că „(2) Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane: …

b) administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului;

c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;

d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale;”

Conform instrucţiunilor date de ANAF prin Ordinul nr.127/2014  1.5. „Pentru determinarea răspunderii solidare organul fiscal cu competenţe în executarea silită a debitorului principal va avea în vedere, după caz, următoarele:

a) documente referitoare la declararea insolvabilităţii debitorului;

b) acte şi fapte din care să rezulte reaua-credinţă a persoanelor fizice sau juridice a căror răspundere va fi angajată;

c) documente referitoare la istoricul persoanei juridice debitoare: obiect de activitate, modificările actului constitutiv, capital social, majorări de capital, sediul social sau modificări ale acestuia, administratori, acţionari, directori, cenzori, hotărâri ale adunării generale a acţionarilor şi altele;

d) documente referitoare la istoricul codebitorilor;

e) documente privind originea debitelor, respectiv decizii de impunere, rapoarte de inspecţie fiscală, evidenţa pe plătitori, declaraţii fiscale şi altele;

f) date din evidenţa proprie (RECOM, Dispecer3, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară etc.).”

Înainte de a emite decizia de atragere a răspunderii solidare se impune obligatoriu sub sancţiunea nulităţii audierea persoanei în cauză. Neprezentarea la audiere sau refuzul persoanei pentru care se va proceda la angajarea răspunderii solidare sau al reprezentantului său legal de a semna procesul-verbal de audiere nu întrerupe procedura de angajare a răspunderii solidare. În cazul neprezentării la audiere, funcţionarul public care a instrumentat dosarul de angajare a răspunderii solidare întocmeşte o notă de constatare în care consemnează acest fapt.

În cazul de faţă se constată că pârâta a parcurs toate prevederile legale pentru emiterea deciziei în cauză, problema care se pune este dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.25 lit. b, c şi d existând totodată şi reaua credinţă a reclamantei având legătură directă cu acumularea şi sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale.

Din raportul de inspecţie fiscală nr. F-CV 102/22.10.2018 rezultă o serie de nereguli efectuate în contabilitatea societăţii, respectiv nedeclararea TVA –lui colectat în perioada ianuarie 2013 – iulie 2018, nedepunând declaraţia specifică persoanelor impozabile ale căror coduri de înregistrate în scop TVA a fost anulată, fiind calculată astfel TVA suplimentar de 179.498 lei.

Totodată s-a identificat că la data de iulie 2018 soldul contului 542 avansuri de trezorerie era de 298.000 lei, fără a exista documente justificative pentru aceste înregistrări.

Având în vedere că reclamanta a declarat cu privire la această sumă că nu ştie ce reprezintă, organele fiscale au stabilit că banii au fost ridicaţi de către asociatul societăţii şi s-a stabilit impozit pe dividend suplimentar în cuantum de 15.648 lei.

Din aceste constatări rezultă că reclamanta în calitate de administrator al societăţii nu a declarat impozitele, contrar prevederilor legale şi neavând documente justificative a ridicat suma de 298.000 lei din casieria societăţii.

Totodată s-a reţinut că în patrimoniul societăţii au existat patru autoturisme, din care reclamanta le-a vândut trei dintre acestea în luna mai 2018.

Deşi reclamanta susţine că suma obţinută din aceste vânzări le-ar fi folosit pentru achitarea debitului către stat, din probele depuse la dosar nu rezultă acest aspect. Suma de 9.488 de lei achitaţi în data de 18.05.2018 nu poate să reprezinte contravaloarea a trei autoturisme, astfel nu se poate reţine buna credinţă şi intenţia reclamantei de a diminua datoria către bugetul statului. Din declaraţia reclamantei rezultă că cele trei autoturisme au fost vândute pentru suma de 23.175,90 de lei, fiind înregistrat în soldul contului 411.(fl.60)

La data de 18.05.2018 în patrimoniul societăţii existau patru autoturisme cu valoarea contabilă de 126.744,68 de lei. (fl.59)

Totodată s-a constatat, conform înregistrărilor din balanţa de verificare aferentă lunii septembrie 2018, că în patrimoniul societăţii scriptic figurează mijloace de transport în paloare de 35.740 lei, din care a fost identificat mijlocul de transport marca Chevrolet Kalos, a cărei valoare contabilă este de 13.470 lei. iar pentru diferenţa de 22.000 lei, reclamanta nu a putut da explicaţii.

De asemenea administratorul societăţii a declarat soldul de casă în valoare de 42.242 lei şi care figura în balanţa de verificare aferentă lunii septembrie 2018 în fapt nu există.

Faptul că reclamanta, în calitate de administrator al societăţii, cu drept de decizie, nu ştie sau afirmă că nu ştie ce se întâmplă cu patrimoniul societăţii ori cu sumele din casieria societăţii, nu poate constitui un fundament pentru buna credinţă a acesteia.

În calitatea ei de administrator al societăţii reclamanta avea obligaţia de a obţine informaţiile necesare de la contabilă şi în cunoştinţă de cauză să avizeze actele respective. Nici până la soluţionarea prezentei cereri nu a putut da lămuririle necesare în ceea ce priveşte suma de 298.000 lei, singura ei apărare este că nu are cunoștințe contabile. Această atitudine ignorantă a reclamantei aduce serioase îndoieli asupra bunei credinţe a acesteia în ceea ce priveşte declararea şi achitarea debitelor restante către bugetul statului.

Art. 25 din Legea nr.207/2015, nu instituie o prezumţie de rea-credinţă, dimpotrivă  pentru a se reţine incidenţa acestuia este necesară dovedirea faptului că administratorii sau orice alte persoane au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale, cu rea-credinţă. Întrucât reaua credinţă nu se prezumă, ea trebuie dovedită, or în prezenta cauză, organul fiscal în cuprinsul Deciziei de angajare a răspunderii reclamantei a evidenţiat aspectele ce configurează reaua-credinţă a acesteia.

Reaua credinţă în acumularea sau neachitarea datoriilor fiscale poate fi imputată atunci când se dovedeşte că societatea a avut fonduri suficiente atât pentru continuarea activităţii societăţii cât şi pentru achitarea datoriilor către stat însă acesta nu achită în mod intenţionat datoriile către stat. În cazul de faţă din constatările organului fiscal a rezultat că suma de 298.000 lei a fost ridicat din casieria societăţii în condiţiile în care datoria către bugetul statului se ridica la 211.611 lei şi accesorii de 90.836 de lei, adică nu există documente justificative pentru o sumă din care se putea achita aproape toată datoria către stat.

Societatea a fost declarată insolvabilă la data de 09.11.2018 înregistrând datorii în cuantum de 301.085 lei.

Reclamanta avea cunoştinţă de existenţa datoriei către bugetul statului cel târziu la data de 18.05.2018 când a declarat că va achita suma de 13.000 lei iar pentru restanţă va solicita eşalonarea. În schimb a achitat suma de 9.488 de lei şi nu a solicitat eşalonarea, a ridicat din caiseria societăţii suma de 298.000 lei, conform balanţei de verificare a lunii iulie 2018.

De aici rezultă că reclamanta nu avea intenţia de a achita sumele restante dar nici de a solicita deschiderea procedurii insolvenţei, deşi a constatat că au trecut mai mult de 90 de zile de la data scadenţei datoriilor şi dar chiar şi de la data declarării stării de insolvabilitate in data de 09.11.2018 de către ANAF.

Conform art.5 din Legea nr.85/2014 29 „insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile, astfel:

a) insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă;

b) insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei”.

Conform art.66 din Legea nr.84/2014 „(1) Debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă. La cererea adresată tribunalului va fi ataşată dovada notificării organului fiscal competent cu privire la intenţia de deschidere a procedurii insolvenţei.”

Instanţa reţine că reclamanta putea să solicite deschiderea procedurii de insolvenţă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.88/2018, nefiind prevăzut un prag valoric sau orice alte condiţii iar starea de incapacitate de plată a apărut încă din mai, când reprezentantul societăţii a arătat că nu are posibilitate de a achita datoria.

Având în vedere cele de mai sus instanţa va respinge cererea de chemare în judecată, constatând că reclamanta cu rea credinţă nu a declarat şi nu a achitat obligaţiile fiscale, totodată a provocat insolvabilitatea societăţii prin vânzările celor trei autoturisme şi prin ridicarea unei sume mari din casieria societăţii fără documente justificative.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta P.R., CNP ……, cu domiciliul în ………………….. în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna, cu sediul in Sf. Gheorghe, str. Jozsef Bem, nr. 9, jud. Covasna  şi Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Braşov cu sediul in Braşov, str. Mihail Kogălniceanu, nr. 7, jud. Braşov ca nefondată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul Covasna.

Pronunţată astăzi 14.02.2020 prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.

PREŞEDINTE  GREFIER

Domenii speta

Spete similare