Contestatie. Restituire bunuri

Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBCVN:2021:........

Dosar nr. ..................

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 1

Şedinţa publică din data de 05 mai 2021

PREŞEDINTE: ............

JUDECĂTOR: ...........

GREFIER: .............

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror ................ din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna.

Pe rol fiind soluţionarea contestaţiei formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe, împotriva încheierii nr. 39/2021 din 07.04.2021 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată  în dosarul penal nr. ......................

Dezbaterile asupra cauzei de faţă s-au desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile art. 369 alin. 1 C.pr.pen., în sensul că au fost înregistrate pe suport audio computerizat.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de astăzi, se prezintă intimata – persoană vătămată M.A-M..

Lipsa de procedură cu intimata – persoană vătămată se acoperă prin prezenţa acesteia în instanţă.

Se face referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Instanţa verifică identitatea intimatei – persoană vătămată, şi totodată, aduce la cunoştinţa acesteia motivul citării sale în instanţă, respectiv pentru soluţionarea contestaţiei formulată de parchet împotriva încheierii nr. 39/2021 din 07.04.2021 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată  în dosarul penal nr. ...................., privind restituirea de bunuri. 

Reprezentantul Ministerului Public şi intimata – persoană vătămată, arată că nu au excepţii de invocat şi nici cereri de formulat.

Nemaifiind cereri de formulat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra contestaţiei.

Reprezentantul Ministerului Public  arată că parchetul a contestat netemeinicia încheierii nr. 39/2021 din 07.04.2021 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, în ceea ce priveşte restituirea către intimata M.A-M. a sumelor de 710 lei şi 150 lei, sume ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare şi care sunt consemnate în acest moment la CEC.

Arată că, judecătorul cauzei în motivarea încheierii a arătat că, sumele de bani aparţin intimatei, motiv pentru care a şi dispus în consecinţă restituirea acelor sume de bani, intimata în cauză fiind persoană vătămată, nefiind acuzată de săvârşirea niciunei infracţiuni, însă, apreciază că asupra acelor sume de bani se impunea a fi menţinută acea indisponibilizare, întrucât ele fac obiectul infracţiunii de proxenetism de care sunt acuzaţi inculpaţii în cauza respectivă, practic sumele de bani au fost obţinute de către intimată urmare a faptului că, aceasta practica prostituţia.

În atare situaţie, judecătorul când a dispus restituirea sumelor de bani, a motivat în sensul că, prin rechizitoriu nu s-a solicitat niciun fel de măsură/confiscarea sumelor de bani sau indisponibilizarea lor, însă, pe parcursul procesului, în cursul judecăţii, pot fi formulate cereri în acest sens, urmând ca procurorul de şedinţă în cauza respectivă, în funcţie de probatoriul administrat în cauză, să facă solicitările cuvenite şi potrivit dispoziţiilor legale.

Conchizând, solicită admiterea contestaţiei formulată de parchet, astfel cum a fost formulată şi în scris.

Intimata – persoană vătămată M.A-M., având cuvântul, arată că banii respectivi au fost la ea şi nu au fost găsiţi la el, şi nu este adevărat că ar fi vrut să-i dea lui L. A. I., întrucât atunci nu mai găseau acele sume la ea pentru că îi dădea.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, tribunalul  constată următoarele:

I. Prin încheierea nr. 39 din 7.04.2021 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe pronunţată în dosarul nr. .................  s-au dispus următoarele:

- în baza art. 255 C.pr.pen. rap. la art. 250 C.pr.pen. s-a admis cererea formulată de  petenta M.A.M.;

- a dispus restituirea către petentă a telefoanelor mobile marca Samsung S8, Samsung A10 şi Freeman ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare şi menţionate în procesul verbal aflat la fila 74 vol. III dosar urmărire penală, precum şi a sumelor de 710 lei şi 150 lei ridicate conform procesul verbal aflat la fila 74 vol. III dosar urmărire penală şi consemnate potrivit recipisei de  consemnare nr. 206688018/1 aflată la fila 250 vol. III dosar urmărire penală;

- în baza art. 275 al.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a constatat următoarele:

Prin Rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe la data de 30.12.2020 sub număr .........  s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B.F. şi L.A.I. sub aspectul comiterii infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin.1 C.pen.

Inculpaţilor li s-a inculpat faptul că în perioada 26.09.2020-03.12.2020 ar fi înlesnit practicarea prostituţiei pe raza municipiului Sfântu Gheorghe şi a mai multor localităţi din ţară şi ar fi obţinut foloase patrimoniale de pe urma serviciilor de natură sexuală care ar fi fost prestate de persoanele vătămate B. M. G. şi M.A.M..

Cauza se află în faza de judecată.

La data de 26.03.2021 persoana vătămată M.A.M. a formulat o cerere de restituire a sumelor de 700 şi 150 lei, a celor trei telefoane mobile marca Samsung S8, Samsung A 10 şi Freeman, ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare redate în procesul verbal aflat la fila 74 vol. III dosar urmărire penală.

S-a învederat faptul că bunurile ridicate îi aparţin persoanei vătămate, acestea nu servesc drept mijloace de probă în procesul penal şi îi sunt necesare petentei, apreciindu-se şi faptul că restituirea acestor bunuri nu ar împiedica justa soluţionare a cauzei, petenta învederând şi faptul că va respecta obligaţia de a păstra aceste bunuri până la soluţionarea definitivă a cauzei  şi de a le prezenta instanţei, în situaţia solicitării.

La termenul din data de 06.04.2021 petenta şi apărătorul acestuia au susţinut faptul că pe acele telefoane mobile se află date necesare petentei, respectiv certificatele de naştere ale copiilor, petenta având nevoie de aceste acte la locul de muncă.

Reprezentantul  Ministerului Public a solicitat admiterea în parte a cererii formulate, doar cu privire la restituirea celor trei telefoane mobile, solicitând  respingerea cererii privind restituirea sumelor de bani, pe motivul că acestea ar proveni din comiterea de infracţiuni, acestea neconstituind mijloace de probă conform art. 162 alin.5 C.pr.pen.

Apărătorul inculpatei a menţionat faptul că referitor la acele sume de bani, petenta are calitatea de persoană vătămată, nu este învinuită în vreun fel de comiterea vreunei infracţiuni, astfel încât aceste sume nu pot reprezenta sume de bani ce ar proveni din comiterea unei infracţiuni, susţinând şi faptul că nu doar mijloacele de probă pot fi restituite, ci şi oricare bunuri care au fost ridicate cu ocazia percheziţiei şi nu mai sunt necesare pentru lămurirea cauzei.

Prima instanţă a avut în vedere faptul că, în procesul verbal de percheziţie domiciliară aflat la fila 74 din dosar,  s-a menţionat faptul că, în urma percheziţiei efectuate la imobilul din localitatea Topliţa, ar fi fost descoperită suma de 710 lei în portofelul ce ar fi aparţinut persoanei vătămate M.A.M., suma de 150 lei găsită în sertarul unui corp de mobilier, precum şi cele trei telefoane mobile Samsung A10, Samsung S8, Freeman, bunurile fiind ridicate, cele trei telefoane mobile fiind ataşate prezentului dosar, iar referitor la suma de bani s-a dispus consemnarea acesteia la CEC Bank, potrivit recipisei de consemnare aflată la fila 250 vol. III dosar urmărire penală.

Potrivit art. 255 C.pr.pen. dacă instanţa în procedura de cameră preliminară constată la cerere sau din oficiu că lucrurile ridicate de la suspect ori inculpat  sau de la orice persoană care le-a primit spre a le păstra sunt proprietatea persoanei vătămate sau a altei persoane ori au fost luate pe nedrept din posesia sau deţinerea acestora, dispune restituirea acestor lucruri, iar dispoziţiile art. 250 C.pr.pen. se aplică în mod corespunzător.

Totodată, conform art. 255 al.2 C.pr.pen. restituirea lucrurilor ridicate  are loc numai dacă prin aceasta nu sunt îngreunate stabilirea situaţiei de fapt şi justa soluţionare a cauzei şi cu obligaţia pentru cel căruia îi sunt restituite de a le păstra până la pronunţarea unei soluţii definitive în procesul penal.

Rezultă din textul de lege invocat faptul că este posibilă în faza de judecată restituirea lucrurilor ridicate de la orice persoană, în condiţiile în care sunt îndeplinite dispoziţiile legale.

Totodată, potrivit art. 162 alin. 5 C.pr.pen. obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă nu sunt supuse confiscării, în condiţiile legii, pot fi restituite, chiar înainte de soluţionarea definitivă a procesului, persoanei căreia îi aparţin, în afară de cazul când prin această restituire s-ar putea stânjeni aflarea adevărului, iar  instanţa de judecată pune în vedere persoanei căreia i-au fost restituite obiectele că este obligată să le păstreze până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În acelaşi timp, potrivit art. 162 alin. 4 C.pr.pen., obiectele care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei căreia îi aparţin, cu excepţia celor care sunt supuse confiscării, în condiţiile legii.

Aceste bunuri au fost ridicate de la petentă, care în cadrul dosarului penal are în acest moment calitatea de persoană vătămată, de altfel, aceasta fiind calitatea indicată şi prin actul de sesizare, iar bunurile ridicate aparţin acesteia.

Astfel cum a susţinut şi apărătorul petentei, petenta nu este învinuită de comiterea vreunei eventuale fapte de natură penală, iar atât telefoanele mobile, cât şi sumele de bani ce ar fi fost descoperite cu ocazia percheziţiei domiciliare aparţin acesteia, petenta justificând interesul pentru restituirea acestor bunuri prin aceea că acele telefoane ar conţine acte importante pentru aceasta, respectiv certificatele de naştere ale copiilor săi, petenta susţinând că nu se află în bune relaţii cu tatăl copiilor, iar acele acte îi sunt necesare la locul de muncă.

Prin actul de sesizare nu s-a făcut vreo menţiune referitor la acele sume de bani ridicate de la petentă, în sensul că ar exista suspiciuni sau indicii că acele sume ar proveni din comiterea vreunor infracţiuni, iar astfel cum s-a reţinut anterior, petenta are calitatea de persoană vătămată, acesteia nu i s-a imputat comiterea vreunei fapte de natură penală.

Totodată, având în vedere aspectele reţinute,  judecătorul de cameră preliminară apreciază că prin restituirea acestor bunuri, inclusiv a sumelor de bani,  nu s-ar îngreuna stabilirea situaţiei de fapt şi justa soluţionare a cauzei, cu atât  mai mult cu cât petenta are obligaţia, în caz de restituire, de a păstra aceste bunuri şi de a le pune la dispoziţia instanţei, obligaţie pe care petenta o cunoaşte, astfel cum rezultă din menţiunile cuprinse în cererea de restituire.

Pentru considerentele reţinute,  în baza art. 255 C.pr.pen. rap. la art. 250 C.pr.pen. prima instanţă a admis cererea formulată de  petenta M.A.M. şi a dispus restituirea către petentă a telefoanelor mobile marca Samsung S8, Samsung A10 şi Freeman ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare şi menţionate în procesul verbal aflat la fila 74 vol. III dosar urmărire penală, precum şi a sumelor de 710 lei şi 150 lei ridicate conform procesul verbal aflat la fila 74 vol. III dosar urmărire penală şi consemnate potrivit recipisei de consemnare nr. 206688018/1 aflată la fila 250 vol. III dosar urmărire penală.

În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare avansate de stat, în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală s-a dispus ca acestea să rămână  în sarcina statului.

II. Împotriva încheierii de mai sus, invocând art. 425/1 Cod procedură penală, în termenul legal, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SFÂNTU GHEORGHE a formulat contestaţie, solicitând desfiinţarea în parte a încheierii  şi înlăturarea dispoziţiei de restituire către numita M.A.M. a sumei de 860 lei.

În motivarea contestaţiei se arată că, în ceea ce priveşte telefoanele mobile, în mod corect judecătorul a admis cererea de restituire, având în vedere că s-a pus în vedere petentei obligaţia de a păstra aceste bunuri şi de a le pune la dispoziţia instanţei.

În schimb, cu privire la restituirea către potentă a sumelor de bani, se arată că nu sunt îndeplinite condiţiile legale cu privire la restituirea acestora.

Astfel, potrivit art. 162 alin.5 Cod procedură penală, obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă nu sunt supuse confiscării, pot fi restituite chiar înainte de soluţionarea definitivă a procesului persoanei căreia îi aparţin, în afară de cazul când prin această restituire s-ar putea stânjeni aflarea adevărului or, în mod evident sumele ridicate de la petentă nu constituie mijloace de probă şi, mai mult decât atât, cu privire la aceste sume este necesară confiscarea, potrivit dispoziţiilor art. 112 alin 1 lit e C.pen,, ca fiind bunuri dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, aceea de proxenetism, în condiţiile în care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi pentru că au obţinut foloase patrimoniale de pe urma serviciilor de natură sexuală prestate de persoanele vătămate B. M. G. şi M.A.M., petenta din cauza pendinte.

În ceea ce priveşte aspectul reţinut de judecătorul fondului în sensul că prin actul de sesizare nu s-a făcut vreo menţiune referitor la sumele de bani ridicate de la petentă, în sensul că ar exista suspiciuni sau indicii că acele sume ar proveni din comiterea vreunor infracţiuni, precum şi cu privire la faptul  petenta are calitatea de persoană vălămată, în sensul că nu i s-a imputat comiterea vreunei fapte de natură penală, se arată că potrivit art. 159 alin. 13 Cod procedură penală organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor şi înscrisurilor care au legătură cu fapta pentru care se efectuează urmărirea penală, iar cât priveşte obiectele sau înscrisurile a căror circulaţie ori deţinere este interzisă sau în privinţa cărora există suspiciunea că pot avea o legătură cu săvârşirea unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu se ridică întotdeauna.

În sensul celor de mai sus, se arată că în cadrul efectuării percheziţiei domiciliare la imobilul din localitatea Topliţa, a fost descoperită suma de 710 lei în portofelul persoanei vătămate M.A.M., precum şi suma de 150 lei în sertarul unui corp de mobilier, sumele de bani fiind consemnate la CEC Bank, astfel cum prevăd reglementările legale în materie.

În consecinţă, arată contestatoarea, trebuie observat că în mod corect organul de cercetare penală a procedat la ridicarea acelor sume de bani, având în vedere împrejurările în care aceste sume au fost identificate, petenta fiind identificată cu un client, la percheziţie fiind identificate prezervative, inclusiv folosite, de altfel, astfel cum rezulta din rechizitoriu, sume de bani provenite din prostituţie, obţinute de petentă, au fost remise inculpatului L. A. I..

Drept urmare, se arată în cadrul contestaţiei că în privinţa acestor sume, instanţa ar fi trebuit să se pronunţe numai odată cu fondul cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 404 alin. 4 lit. d sau lit. g Cod procedură penală, după caz, în funcţie de soluţia instanţei şi considerentele avute în vedere.

Totodată, se arată că trebuie observat şi faptul că nu este obligatorie solicitarea prin rechizitoriu de confiscare specială a unor sume de bani, cererea putând fi făcută şi în cursul judecăţii, instanţa putând dispune în consecinţă chiar din oficiu, iar persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă, solicitând inclusiv schimbarea calităţii procesuale în martor considerente faţă de care, concluzionează contestatorul soluţia judecătorului este şi netemeinică, însă numai cu privire la restituirea către petentă a sumelor de 710 lei şi 150 lei.

III. Analizând contestația formulată în cauză, tribunalul costată că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:

Astfel, se constată că prima instanţă a fost investită în cursul judecăţii cu soluţionarea cererii formulate de persoana vătămată M. A. – M. prin care s-a solicitat, pe de o parte, restituirea sumelor  de 700 şi 150 lei, iar pe de altă parte restituirea celor trei telefoane mobile marca Samsung S8, Samsung A 10 şi Freeman, ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare redate în procesul verbal aflat la fila 74 vol. III dosar urmărire penală, prima instanţă admiţând cererea în totalitate, în sensul că a dispus atât restituirea sumelor de bani cât şi restituirea telefoanelor mobile, în cadrul contestaţiei formulate fiind criticată doar soluţia de restituire a sumelor de bani.

Soluţionând contestaţia, tribunalul constată că persoana vătămată a invocat în susţinerea cererii prevederea cuprinsă în art. 162 alin. 5 Cod procedură penală, iar prima instanţă a reţinut în motivarea soluţiei atât norma de mai sus cât şi prevederea cuprinsă în art. 255 Cod procedură penală, motiv pentru care tribunalul urmează a analiza condiţiile legale ce desprind din fiecare dintre cele două prevederi ale Codului de procedură penală.

În ceea ce priveşte articolul 255 alin.1 Cod procedură penală, se va avea în vedere că potrivit acestei norme legale ce vizează „restituirea lucrurilor” – „Dacă (...) instanţa de judecată, (...) în cursul judecăţii, constată, la cerere sau din oficiu, că lucrurile ridicate de la suspect ori inculpat sau de la orice persoană care le-a primit spre a le păstra sunt proprietatea persoanei vătămate sau a altei persoane ori au fost luate pe nedrept din posesia sau deţinerea acestora, dispune restituirea acestor lucruri. Dispoziţiile art. 250 se aplică în mod corespunzător”, alineatul 2 stipulând că „restituirea lucrurilor ridicate are loc numai dacă prin aceasta nu sunt îngreunate stabilirea situaţiei de fapt şi justa soluţionare a cauzei şi cu obligaţia pentru cel căruia îi sunt restituite să le păstreze până la pronunţarea unei soluţii definitive în procesul penal.”

Ca atare, art. 255 Cod procedură penală reglementează o procedură prin care se poate  dispune restituirea lucrurilor către persoana vătămată ori către altă persoană mai înainte de soluţionarea procesului penal, constând în restituirea lucrurilor proprietatea acesteia ori care au fost luate pe nedrept din posesia ori detenţia sa, astfel că, în condiţiile în care textul lege face referire la restituirea „lucrurilor”, se reţine că măsura nu se referă şi la bunuri de gen, cum sunt banii, considerente faţă de care se constată că, din această perspectivă, prevederea legală reţinută de prima instanţă nu este aplicabilă cererii formulate de persoana vătămată.

Din această perspectivă, este de observat că, dacă în ceea ce priveşte telefoanele mobile, acestea se subscriu sferei noţiunii de „lucruri”, în sensul vizat de norma citată, fiind vorba despre bunuri individual determinate, sumele de bani au fost consemnate la CEC, fiind vorba despre bunuri de gen – evident neridicându-se problema restituirii bancnotelor în materialitatea lor – considerente faţă de care sumele de bani nu pot face obiectul restituirii în cadrul procedurii prevăzute de art. 255  Cod procedură penală.

În ceea ce priveşte prevederea cuprinsă în art. 162 Cod procedură penală, se constată că aceasta vizează procedura referitoare la obiectele ori înscrisurile ridicate în timpul percheziţiei, ipoteză ce se regăseşte în cauză, în condiţiile în care sumele de bani au fost ridicate în cadrul percheziţiei domiciliare efectuate  la imobilul din localitatea Topliţa, astfel cum rezultă din  procesul verbal  de percheziţie domiciliară aflat la fila 24 din volumul III al dosarului de urmărire penală,  textul stipulând în alineatul 1 că „obiectele ori înscrisurile ridicate care constituie mijloace de probă sunt ataşate la dosar sau păstrate în alt mod (...)”, alineatul  4 arătând că „obiectele care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei căreia îi aparţin, cu excepţia celor care sunt supuse confiscării, în condiţiile legii”. Totodată, în conformitate cu art. 162 alin. 5 Cod procedură penală” – „obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă nu sunt supuse confiscării, în condiţiile legii, pot fi restituite, chiar înainte de soluţionarea definitivă a procesului, persoanei căreia îi aparţin, în afară de cazul când prin această restituire s-ar putea stânjeni aflarea adevărului. Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată pune în vedere persoanei căreia i-au fost restituite obiectele că este obligată să le păstreze până la soluţionarea definitivă a cauzei.”

În virtutea acestei prevederi legale tribunalul reţine că, în măsura în care în cadrul percheziţiei sunt ridicate sume de bani, acestea se consemnează pe numele persoanei de la care au fost ridicate la dispoziţia organului judiciar, ipoteză ce se regăseşte în cauză, astfel cum rezultă din cuprinsul recipisei de  consemnare la CEC Bank nr. 206688018/1 aflată la fila 250 vol. III dosar urmărire penală.

În ceea ce priveşte posibilitatea de restituire a sumelor de bani astfel ridicate, se constată, pe de o parte că aceste sume nu reprezintă în cauză mijloc de probă, nefiind incidentă ipoteza de la art. 162 alin. 5 Cod procedură penală citat anterior, nereţinută de altfel nici de prima instanţă.

Pe de altă parte, se constată că nu poate fi reţinută în cauză nici ipoteza reglementată de art. 162 alin.4 Cod procedură penală, având în vedere că textul face referire la obiectele „care nu au legătură cu cauza” precum şi la obiectele „care nu sunt supuse confiscării”.

Or, în speţa de faţă, trebuie luat în considerare faptul că sumele de bani au fost ridicate în cadrul percheziţiei domiciliare, în contextul în care petenta a fost identificată cu un client, la percheziţie fiind identificate prezervative, inclusiv folosite (astfel cum rezultă din planşa foto aferentă percheziţiei – filele 92-98 dosar urmărire penală foto 32, 34, 43-46), rezultând  că sumele pot proveni din săvârşirea infracţiunii de proxenetism reţinută în rechizitoriu pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, sumele fiind ridicate în conformitate cu art. 159 alin. 13 Cod procedură penală referitor la efectuarea percheziţiei imobiliare – „organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor şi înscrisurilor care au legătură cu fapta pentru care se efectuează urmărirea penală”, iar obiectele „în privinţa cărora există suspiciunea că pot avea o legătură cu săvârşirea unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu se ridică întotdeauna”.

În ceea ce priveşte împrejurarea că nu se face referire la aceste sume de bani în cadrul rechizitoriului se constată că o cerere de confiscare specială poate fi formulată în cursul judecăţii, sumele fiind ridicate în conformitate cu art. 162 Cod procedură penală în cadrul percheziţiei imobiliare şi fiind menţionate ca atare în cadrul procesului verbal de percheziţiei (aflat la fila 24 din volumul III al dosarului de urmărire penală), consemnate fiind la CEC pe numele persoanei vătămate (aflată la fila 250 vol. III dosar urmărire penală), asupra acestora urmând a se pronunţa odată cu fondul cauzei, prin raportare la art. 404 Cod procedură penală.

În consecinţă, se constată că nu este incidentă în cauză niciuna dintre ipotezele legale de restituire a sumelor bani reglementate de art.162 şi art. 255 Cod procedură penală, considerente faţă de care contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe este întemeiată, astfel că în baza art.  425 alin. 7 punctul 2 lit. a coroborat cu art. 255 alin. 1 și art. 250 Cod procedură penală aceasta va fi admisă, dispunându-se desfiinţarea în parte a încheierii atacate relativ la dispoziția de restituire către petenta M.A.M. a sumelor de 710 lei și 150 lei, și rejudecându-se cauza în aceste limite va fi respinsă cererea persoanei vătămate M.A.M. de restituire a sumelor de 710 lei și 150 lei ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare şi menţionate în Procesul verbal aflat la fila 74 vol. III dosar urmărire penală şi consemnate potrivit recipisei de  consemnare la CEC Bank nr. 206688018/1 aflată la fila 250 vol. III dosar urmărire penală.

Totodată, în condiţiile în care nu au fost formulate critici referitor la celelalte dispoziţii privind restituirea telefoanelor mobile, vor fi menținute celelalte dispoziții ale încheierii contestate.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

În baza art. 425 al. 7 punctul 2 lit. a coroborat cu art. 255 al. 1 și art. 250 din Codul  procedură penală, admite contestaţia formulată de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SFÂNTU GHEORGHE împotriva Încheierii nr. 39 din 7.04.2021 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe pronunţată în dosarul nr. ...................., pe care o desființează în parte, relativ la dispoziția de restituire către petenta M.A.M. a sumelor de 710 lei și 150 lei, și rejudecând cauza în aceste limite:

Respinge cererea persoanei vătămate M.A.M. de restituire a sumelor de 710 lei și 150 lei ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare şi menţionate în Procesul verbal aflat la fila 74 vol. III dosar urmărire penală şi consemnate potrivit recipisei de  consemnare la CEC Bank nr. 206688018/1 aflată la fila 250 vol. III dosar urmărire penală.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii contestate.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi  05.05.2021.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

Domenii speta

Spete similare