Lipsa cercetării disciplinare prealabile duce la nulitatea absolută a măsurii disciplinare luate

Asupra cauzei de faţă ,

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanta I.T.D.  în contradictoriu cu pârâtul S.C.J.U. C... a solicitat  anularea Deciziei nr. 2030/05.11.2019 emisă de pârâtă, reîncadrarea sa pe postul de Şef Serviciu de prevenire şi control a infecţiilor nozocomiale şi acordarea tuturor drepturilor salariale de care ar fi beneficiat de pe urma acestui post, pe perioada cuprinsa între data emiterii deciziei şi data reîncadrării efective, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii a arătat că, prin Decizia nr. 2030/05.11.2019, pârâta a dispus: „Art. 1 începând cu data de 06.11.2019 încetează prevederile Dispoziţiei nr. 746/29.06.2015... şi ale Dispoziţiei nr. 1668/21.10.2016...Funcţia de şef serviciu a ocupat-o fără susţinere de examen.

Art. 2 Măsură revocării prevederilor Dispoziţiei nr. 746/29.06.2015 şi Dispoziţiei nr. 1668/21.10.2016 este determinată de neîndeplinirea atribuţiilor asumate prin fişa postului.".

Prin Dispoziţia nr. 464/1994 s-a dispus : „„în cadrul Spitalului Clinic nr. 1 Craiova (denumirea de la acea dată a pârâtei) a luat fiinţă începând cu data de 01.09.1994 Secţia de Prevenire şi Control a Infecţiilor Nozocomiale, secţie coordonată de medicul epidemiolog I.T.D., sosit prin concurs”.

Prin această dispoziţie s-a realizat ocuparea de către reclamantă, prin concurs, a postului de Şef secţie a nou înfiinţatei Secţii de Prevenire si Control a Infecţiilor Nozocomiale.

Prin Dispoziţia nr. 746/29.06.2005, începând cu data de 01.07.2005, Compartimentul Infecţii Nozocomiale devine Serviciul Infecţii Nozocomiale, fiind subordonat direct Directorului general, fiind menţinută reclamanta ca şef de secţie, stabilindu-i-se o indemnizaţie de conducere pentru această funcţie.

Ulterior, prin Dispoziţia nr. 1668/21.10.2016, începând cu data de 01.08.2016 i s-a modificat denumirea şi cuantumul indemnizaţiei de conducere.

La data de 05.11.2019 a fost emisă Decizia nr. 2030 pe care o contestă în prezenta cauză.

Invocă excepţia nulităţii absolute a Deciziei nr. 2030/05.11.2019 deoarece din cuprinsul Deciziei nr. 2030 se înţelege ca Managerul Spitalului nr. ... C... a dispus revocarea Dispoziţiei nr. 746/29.06.2015 şi a Dispoziţiei nr. 1668/21.10.2016.

Revocarea desemnează operaţiunea juridică prin care organul emitent dispune retragerea propriului act fie din proprie iniţiativă, fie ca urmare a dispoziţiilor organului ierarhic superior.

Organizarea juridică a vieţii social-economice şi administrative, presupune asigurarea unei stabilităţi a raporturilor juridice. în realizarea acestei stabilităţi, principiul revocabilităţii actelor administrative puse în executare sau a celor care au produs efecte în alte domenii, ieşind astfel din sfera de reglementare exclusivă a dreptului administrativ, este un principiu de aplicabilitate generală.

Prin consacrarea acestui principiu se limitează posibilitatea organului administrativ de a reveni asupra actelor ce le-a emis, putându-le revoca , fie pentru ilegalitate, fie pentru inoportunitate numai până în momentul în care actele administrative şi-au produs efectele prin executare sau prin intrarea lor în circuitul altor raporturi juridice.

Pentru ipoteza în care actul administrativ a fost emis prin încălcarea unei norme de drept imperative sau prohibitive sau a fost emis prin mijloace frauduloase sau ca rezultat al unui viciu de voinţă - eroare, dol, violenţa - iar organul administrativ constată această situaţie, dar actul şi-a produs efectele prin executare, prin trecerea lor în sfera altor ramuri de drept, producând alte efecte juridice, calea legală de desfiinţare a actului administrativ ilegal nu mai poate fi revocarea actului, ci constatarea nulităţii ori anularea lui de către instanţa judecătorească, la cererea organului administrativ.

Susţinerea în sensul că organul emitent poate să-şi revoce actul administrativ şi după ce acesta a intrat în circuitul civil dacă a fost obţinut prin mijloace frauduloase sau ca rezultat al unei erori, este neconformă principiilor de drept administrativ.

Dacă, în principiu actele administrative sunt revocabile, există însă şi excepţii de la această regulă, care privesc actele administrative individuale, cele normative fiind întotdeauna revocabile.

O excepţie de la principiul revocabilităţii o formează acele acte administrative individuale pe baza cărora s-au născut raporturi juridice civile, de muncă sau procesuale şi care în mod obişnuit dau naştere unor drepturi subiective garantate prin posibilitatea acţiunii în faţa instanţei de judecată.

Actele administrative pot genera raporturi de drept civil, de drept al muncii, raporturi procesuale etc. Odată născute aceste raporturi, actele care le-au generat devin irevocabile.

Raţiunea excluderii unor astfel de situaţii de la principiul revocabilităţii actelor administrative constă în grija legiuitorului de a asigura stabilitatea acestor raporturi care nu înseamnă nimic altceva decât o protejare a persoanei fizice participante la aceste raporturi.

În cazul de faţă, pârâta nu mai poate dispune revocarea a doua acte administrative (Dispoziţia nr. 746/29.06.2015 si Dispoziţia nr. 1668/21.10.2016), singura posibilitate fiind să ceară anularea acestora în instanţă.

De altfel, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 95/2006, pârâta avea doar posibilitatea revocării sale din funcţia de şef de secţie şi, în cazul în care ar fi încheiat un contract de administrare, să ceară anularea acestuia.

Susţine reclamanta că a fost angajată prin concurs pe funcţia de Sef secţie în cadrul Secţiei de Prevenire şi Control a infecţiilor nozocomiale (devenit ulterior Serviciul Infecţii Nozocomiale) prin Dispoziţia nr. 464/1994.

În cuprinsul Deciziei nr. 2030/05.11.2019 se vorbeşte de revocarea Dispoziţiei nr. 746/29.06.2015 si Dispoziţiei nr. 1668/21.10.2016, fără să se facă vreo menţiune despre Dispoziţia nr. 464/1994 prin care a fost numită. Or, prin dispoziţiile revocate nu s-a făcut altceva decât sa se schimbe denumirea secţiei şi cuantumul indemnizaţiei de conducere. Astfel, chiar şi dacă s-ar menţine revocarea celor două dispoziţii, dispoziţia de numire în funcţia de şef serviciu este încă în vigoare şi îşi produce efectele, astfel că decizia atacată este lovită de nulitate absolută.

Pe fondul cauzei, critică decizia cu privire la următoarele aspecte :

Se susţine la Art. 1 al deciziei faptul ca reclamanta  a ocupat funcţia de Sef serviciu fără susţinere de examen sau concurs, acesta apreciind că este un prim neadevăr cuprins în decizie, deoarece se poate observa că numirea pe post s-a făcut prin concurs, Dispoziţia nr. 464/1994 nefiind contestată.

De altfel, în Anexa la Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 984/03.06.1994 (ordin care a stat la baza emiterii Dispoziţiei nr. 464/1994), numirea şefului de secţie nu se putea face decât prin concurs.

În cuprinsul deciziei se menţionează faptul că revocarea celor doua decizii este determinata de neîndeplinirea atribuţiilor asumate prin fişa postului. În opinia reclamantei, pârâta trebuia să încheie un contract de administrare pentru funcţia de şef de secţie. Fişa postului nu este altceva decât o anexă la contractul de administrare. Ori, pârâta a decis să nu încheie contract de administrare, astfel că, din punct de vedere juridic, fişa postului de şef de secţie nu poate avea nici un fel de valoare.

Prin contractul de administrare trebuiau stabiliţi conform disp. art. 185 alin. 5 din Legea nr. 95/2006 indicatorii de performanta asumaţi, modul în care contractul poate înceta şi alte clauze specifice.

În cuprinsul deciziei contestate sunt enumerate şi atribuţiile de serviciu pe care reclamanta  nu le-ar fi îndeplinit.

Precizează că aşa zisele fapte au fost reţinute în procesul-verbal de contravenţie seria DSP D... nr. 00206 încheiat la data de 10.10.2019 de către reprezentanţii DSP D..., proces verbal prin care s-a dispus sancţionarea reclamantei cu amenda de la 1000 la 2000 lei.

A contestat acest proces verbal la Judecătoria Craiova, dosarul fiind înregistrat sub nr. 28537/215/2019.

În al doilea rând, consideră că trebuie analizata vinovăţia sa în aşa zisa nerealizare a atribuţiilor menţionate.

În concret, sancţionarea reclamantei s-a făcut pentru că, în urma controlului efectuat la data de 10.10.2019, s-a constatat că nu a fost respectat planul anual de supraveghere şi limitare a infecţiilor asociate -organizarea evaluării eficientei procedurilor de curăţire şi dezinfecţie prin recoltare în luna septembrie 2019 în secţiile S.C.J. C...

Menţionează faptul că, anterior efectuării controlului, reclamanta, prin adresa înregistrată la DSP D... sub nr 8745/12.09 a adus la cunoştinţa intimatei faptul ca " Planul de supraveghere IAAM nu a putut fi respectat în totalitate ...datorită lipsei materialelor de laborator”.

Precizează faptul că anterior sesizării intimatei, a efectuat toate demersurile necesare în vederea realizării planului de supraveghere IAAM, dovada în acest sens fiind referatele înaintate către conducerea S.C.J.U. C... înregistrate sub nr.24786/6.06.2019.2636/18.06.2019,30829/11.07.2019.36273/9.08.2019,43579/23.09.2019 prin care a semnalat lipsa materialelor necesare realizării autocontrolului şi evaluării microbiologice.

Apreciază că cele reţinute în sarcina sa prin decizia contestată nu îi sunt imputabile câtă vreme nici Serviciul SPIAAM şi nici reclamanta, nu are în atribuţii procurarea materialelor necesare în vederea recoltării probelor de laborator.

Sarcina procurării materialelor necesare realizării planului IAAM revine serviciului de achiziţie din cadrul unităţii. Mai mult, serviciul SPIAAM este în subordinea Laboratorului de Analize din cadrul unităţii care are sarcina analizarea probelor efectuate de SPIAAM şi de distribuire a materialelor necesare în vederea realizării planului IAAM.

În acest sens, prin adresele 36886/14.08.2019,38679/28.08.2019 a solicitat conducerii unitatii, deşi nu era atributul şefului de secţie SPIAAM, necesitatea achiziţionării mai multor materiale de laborator în vederea desfăşurării normale a activităţii.

Câtă vreme reclamanta a semnalat faptul că nu poate fi realizat planul de supraveghere prin referatele menţionate mai sus şi a sesizat intimata despre acest aspect prin adresa nr. 8745/12.09.2019, nerealizarea acestor atribuţii nu îmi poate fi imputată.

În susţinerea acţiunii solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În drept , invocă disp. art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Prin Încheierea din 05.12.2019, Tribunalul Dolj a admis excepţia necompetenţei fincţionale a Secţiei Contencios Administrativ şi Fiscal, în baza art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 200 alin. 2 Cod procedură civilă şi art. 95 pct. 1 şi art. 129 alin. 3 Cod procedură civilă şi a dispus declinarea acţiunii în favoarea Secţiei Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale a Tribunalului Dolj.

A reţinut că, în speţă, nu se contestă un act emis de către o autoritate publică în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea 554/2004 şi nici nu se referă la un raport juridic de drept administrativ, în condiţiile în care Serviciul de prevenire şi control al infecţiilor nozocomiale este o structură medicală iar reclamanta nu este funcţionar public, calitate care ar fi atras competenţa funcţională a Secţiei contencios administrativ şi fiscal.

Date fiind raporturile de muncă dintre reclamantă şi pârât, litigiile ce izvorăsc din acestea sunt de competenţa Secţiei conflicte de muncă şi asigurări sociale, competentă să soluţioneze cauza în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Secţiei Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la data de 18.12.2019, sub nr. 8813/63/2019*.

La data de 15.01.2020 pârâtul S.C.J.U. C... a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata, ca netemeinica şi nelegală, reţinând faptul că prin Dispoziţia nr. 464/ 28.10.1994 a fost înfiinţată la nivelul pârâtei secţia de prevenire şi control a infecţiilor nozocomiale, secţie coordonata de medic epidemiolog I.T.

Menţionează faptul că nu a existat concurs la nivelul pârâtei pentru ocuparea funcţiei de şef secţie de prevenire şi control a infecţiilor nozocomiale, secţie coordonata de medic epidemiolog I.T. La dosarul de personal al reclamantei nu exista/nu s-a identificat nici un document din care să reiasă faptul că aceasta a ocupat funcţia de şef de secţie de prevenire şi control a infecţiilor nozocomiale prin concurs.

Reclamanta a primit atribuţii de şef secţie/şef serviciu/şef compartiment în baza unor dispoziţii emise de-a lungul timpului de către pârâtă.

Precizează faptul că secţia de prevenire si control a infecţiilor noscomiale a avut în timp multe denumiri, schimbări de titulatură stabilite de legislaţia în vigoare, astfel la început prin Ordinul 934/23.06.1994 s-a înfiinţat în cadrul pârâtei secţia de prevenire şi control a infecţiilor nozocomiale; iar la nivel de unitate a fost emisa dispoziţia 464/1994.

Ordinul nr. 457/2001, prin care în cadrul spitalului funcţionează Laboratorul de prevenire şi control infecţii nosocomiale din grupa paraclinice; iar la nivel de unitate a fost emisa dispoziţia 706/2001.

Ordinul 1021/2004, prin care în cadrul spitalului figurează Compartimentul de prevenire şi control infecţii nosocomiale; iar la nivel de unitate a fost emisa dispoziţia 1344/31.12.2004.

Ordinul 1021/2004 .prin care Compartimentul de prevenire şi control infecţii nosocomiale devine Serviciu Infecţii Nosocomiale, iar la nivel de unitate a fost emisa dispoziţia 746/29.06.2005.

În opinia pârâtei măsura retragerii prevederilor dispoziţiei prin care a fost numită şef de serviciu este corecta, întrucât titulatura de şef de secţie prevenire şi control a infecţiilor nozocomiale nu există în prezent în structura de organizare si funcţionare a unităţi pârâte, motiv pentru care a preciază faptul că prevederile Dispoziţiei nr. 464/1994 la care face referire reclamanta şi pe care le consideră în vigoare , apreciază ca nu sunt în vigoare atâta timp cât nu există secţia de prevenire şi contro1 a infecţiilor nozocomiale, în prezent existând Serviciul de prevenire a infecţiilor asociate asistenţei medicale.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei în sensul că nu are contract de administrare , precizează că prevederile art. 185 alin. 7 din Legea nr. 95/2006 :”în spitalele clinice, secţiile, laboratoarele şi serviciile medicale clinice funcţia de şef de secţie , şef de laborator , şef de serviciu medical şi director medical se ocupa de cadrul didactic recomandat de senatul insituţiei de învăţământ medical superior în cauză, cu aprobarea managerului şi cu avizul consiliului de administraţie, întrucât reclamanta nu se încadra în prevederile art. mai sus invocat unitatea pârâta nu a putut să încheie contract de administrare , alegându-se posibilitatatea de numire în funcţia de secţie/compartiment/laborator /serviciu, prin dispoziţie internă.

Arată că niciodată nu s-a dat concurs pentru ocuparea funcţiei de şef serviciu /şef compartiment/şef de secţie cu privire la strucura de prevenire şi contol a infecţiilor nosocomiale aşa cum specifică reclamanta, aceasta nu a ocupat funcţia de sef secţie prin concurs.

Referitor la susţinerea privind fisa postului , precizează faptul că aceasta potrivit art. 39 alin. 2 lit.a din Codul Muncii ’’salariatului îi revin in principal , următoarele obligaţii: obligatia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei postului” . Astfel, fisa postului cuprinde atribuţiile pe care urmează să le îndeplinească salariatul şi este anexă la contractul individual de muncă, altfel spus este parte integranta a contractului individual de muncă al reclamantei. Acesta este un document care precizează sarcinile si responsabilităţile ce-i revin titularului postului, condiţiile de lucru, act care prezintă în detaliu cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească un angajat.

Reclamanta nu a îndeplinit atribuţiile din fisa postului, astfel:

- nu a organizat activitatea Serviciului de prevenire IAAM pentru implementarea şi derularea activităţilor cuprinse în planul anual de supraveghere şi limitare a IAAM al unităţii, anexa l ,cap II. pct. 8 1it. g Ordinul nr. 1101/2016 ;

- nu a organizat şi participat la evaluarea eficientei procedurilor de curăţenie si dezinfectie prin recoltarea testelor de autocontrol anexa l, cap II pct. 8 ,1it. n Ordinul nr. 1101/2016 ;

-nu a fost respectat ritmul de autocontol propus »lunar », « trimestrial », în secţiile, clinicile unităţii sanitare ;

-nu a convocat Comitetul de prevenire a IAAM pentru a lua la cunoştinţa şi a elabora măsuri în vederea remedierii situaţiei existente ,

Aceste fapte au fost constatate de echipa de control din cadrul DSP D... şi consemnate în Procesul -verbal de constatare din 10.10.2019, seria DSP D..., nr.01028, înregistrat la sediul S.C.J.U. C... sub nr. 46950/10.10.2019.

Drept urmare, conducerea unităţii, în şedinţa Comitetului Director din data de 14.10.2019, a analizat şi discutat documentul întocmit de DSP D... cu privire la măsurile şi recomandările făcute .Astfel s - au constatat deficienţe în activitatea reclamantei, în calitatea de medic şef SPIAAM. Managerul a propus eliberarea acesteia din funcţia de medic Şef SPIAAM.

Menţionează faptul că potrivit Anexei 1 Cap. I lit c din Ordinul 1101/2016 , funcţia de medic şef SPIAAM se află în subordonarea directa a Managerului unităţii pârâte.

Astfel conform atribuţiilor sale, Managerul unităţii sanitare este cel care dispune atât delegarea de atribuţii aşa cum a fost şi cazul reclamantei , cât şi în ceea ce priveşte politica de personal la nivelul unităţii sanitare atunci când există sau apar disfunctionalităţi în ceea ce priveşte modalitatea de îndeplinire a atribuţiilor din fişa postului.

Luând în considerare faptul că reclamanta nu a dat concurs pentru ocuparea postului , ci a fost numită ,în baza unor dispoziţii emise de conducerea unitatii, avându-se în vedere principiul simetriei actelor juridice , apreciază că decizia de revocare este temeinică şi legală. 

Solicită proba cu înscrisuri .

În drept, îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 205 din Noul Cod de Procedura Civila.

 La data de 12.03.2020 reclamanta a formulat, în temeiul art. 204 CPC, cerere de modificare a acţiunii introductive, în sensul că, având în vedere motivarea încheierii prin care a fost stabilita competenta în favoarea secţiei de conflicte de muncă şi asigurări sociale, înţelege să invoce excepţia nulităţii Deciziei nr. 2030/05.11.2019 - art. 251 alin. 1, art. 252 alin. 2 lit. a, b,c, d din Codul muncii invocând următoarele:

- nu s-a desfăşurat o cercetare disciplinară prealabilă emiterii deciziei - art. 251 alin.

1 Codul Muncii,

- deciziei îi lipsesc elementele esenţiale prevăzute de art. 252 alin. 2 lit. a-d Codul Muncii : descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor pe care le-ar fi încălcat, motivele pentru care nu a fost ascultată, temeiul de drept în baza căruia s-a aplicat sancţiunea disciplinară.

 Pârâtul S.C.J.U. C... a formulat răspuns la cererea de modificare a acţiunii introductive, solicitând respingerea excepţiei nulităţii deciziei nr. 2020 /05.11.2029, pentru motivele explicate în întâmpinare.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa constată următoarele:

Contestatoarea I.T.D. este angajată în cadrul intimatului S.C.J.U. C... din 01.09.2004, având funcţia de medic specialist epidemiolog conform contractului individual de muncă nr.6120/1999.

Începând cu data de 01.09.1999, în cadrul S.C.J. C... s-a înfiinţat Secţia de Prevenire şi Control a Infecţiilor Nozocomiale, contestatoarea fiind numită coordonator al acesteia, potrivit Dispoziţiei nr. 464/1999 emisă de Directorul Spitalului.

Prin Dispoziţia nr. 746 din 29.06.2005, conducerea unităţii a dispus că, începând cu data de 1 iulie 2005, Compartimentul Infecţii Nozocomiale devine Serviciul Infecţii Nozocomiale, contestatoarea fiind numită şef al acestui Serviciu, cu o indemnizaţie de conducere de 403 lei.

Prin Dispoziţia nr. 1668 din 21.10.2016 emisă de managerul intimatei s-a dispus că, începând cu data de 01.08.2016, contestatoarea va beneficia de un salariul de bază pentru funcţia de şef serviciu al unei structuri medicale stabilit conform prevederilor din Anexa nr. 1, Capitolul I, punctul 9 din OUG 57/2015 cu modificările şi completările ulterioare, în sumă de 5 5550 lei/lunar.

Prin decizia nr. 2030/05.11.2019 (contestată în cauză), s-a decis că începând cu data de 06.11.2019 încetează prevederile Dispoziţiei nr. 746/29.06.2005, prin care contestatoarea fusese numită Şef Serviciu Infecţii Nozocomiale şi prevederile Dispoziţiei nr. 1668/21.10.2016 prin care s-a stabilit n salariu de bază pentru funcţia de şef al unei structuri medicale .

Potrivit menţiunilor din decizia menţionată anterior, această măsură a fost determinată de neîndeplinirea de către contestatoare a atribuţiilor asumate prin fişa postului, respectiv:

- nu a organizat activitatea Serviciului de prevenire LAAM pentru implementarea si derularea activităţilor cuprinse in planul anual de supraveghere si limitare a lAAM al unitătii, anexa l,cap II .pct. 8 lit. g Ordinul nr. l 101/2016;

- nu a organizat şi participat la evaluarea eficienţei procedurilor de curăţenie şi dezinfecţie prin recoltarea testelor de autocontrol anexa 1 ,cap II .pct. 8 1it. n Ordinul nr. l 101/2016 ;

- nu a fost respectat ritmul de autocontrol propus »lunar », « trimestrial », în secţiile, clinicile unitarii sanitare ;

-nu a convocat Comitetul de prevenire a IAAM pentru a lua la cunoştinţa si a elabora măsuri în vederea remedierii situaţiei existente, întrucât potrivit Dispoziţiei nr. l513/10.10.2016 acesta era condus de D-na dr I.T.D.-Sef Serviciu de prevenire si control a infecţiilor nosocomiale, care avea obligaţia de a se întâlni trimestrial sau la nevoie pentru analiza situaţiei si elaborare de propuneri, aspect care nu a fost realizat.

Având în vedere că prin decizia contestată în cauză s-a reţinut de către intimată nerespectarea atribuţiilor din fişa postului (aşadar, săvârşirea unei abateri disciplinare) precum şi faptul că măsura luată de angajator afectează exerciţiul funcţiei şi veniturilor contestatoarei, instanţa apreciază că măsura dispusă este o sancţiune disciplinară.

Potrivit disp. art. 247 din Codul muncii" (1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.

(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici".

Conform disp. art. 251 alin. 1 Codul muncii, „sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. 1 lit. a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile,” iar la alin. 2 se stabileşte că,” în vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.”

Alin 4) al aceluiaşi articol prevedere că „În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze şi să susţină toate apărările in favoarea sa si sa ofere persoanei împuternicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivaţiile pe care le considera necesare, precum şi dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.”

În speţă, instanţa constată că pârâta nu a făcut dovada efectuării cercetării disciplinare prealabile, iar lipsa cercetării disciplinare prealabile duce la nulitatea absolută a măsurii disciplinare luate.

Punctul de pornire în efectuarea cercetării disciplinare îl constituie convocarea, în scris, a salariatului de persoana împuternicită de angajator să realizeze această operaţiune, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.

În speţă, prin procesul verbal încheiat în şedinţa Comitetului Director din data de 14.10.2019 s-a discutat şi analizat procesul verbal de constatare /10.10.2019 al DSP Dolj nr. 01028, înregistrat la pârât în data de 10.10.2019 sub nr. 46950, acest fapt rezultând din decizia contestată şi actele anexate de notelor de şedinţă nr. 1793/06.5.2020. Faptele imputabile contestatoarei au fost reţinute în procesul verbal de contravenţie mai sus enumerat , proces verbal prin care contestatoarea a fost sancţionată cu amendă, proces verbal contestat în instanţă, dar nesoluţionat până la această dată. Ca atare, sancţionarea contestatoarei s-a făcut ca urmare a controlului efectuat la data de 10.10.2019, reţinându-se că nu s-a respecta planul de supraveghere şi limitare a infecţiilor asociate -organizarea evaluării eficienţei procedurilor de curăţire şi dezinfecţie prin recoltare  în luna sept. 2019, în secţiile Spitalului Judeţean. Reclamanta însă, anterior acestui control a semnalat intimatului deficienţe în ceea ce priveşte aprovizionarea cu materiale, astfel încât să fie respectat acel plan, situaţie neverificată şi neluată în seamă de către intima, pentru a se stabili vinovăţia sau nu în sarcina contestatoarei. Acest fapt rezultă din sesizările aflate la filele 15,16,17 Dosar 8813/63/2019. 

Raportat la acestea instanţa reţine că nu au fost verificate împrejurările în care s-au produs presupusele fapte intimatul, fără a verifica măsura luată, aplicând o sancţiune cu încălcare dispoziţiilor art. 251 Codul Muncii Codului muncii. Or, scopul convocării în vederea efectuării cercetării disciplinare este garantarea dreptului la apărare a salariatului care este în drept să-şi formuleze apărări raportat la faptele care i se impută. Acest drept este conferit de lege şi nu a fost asigurat în cazul contestatoarei, aceasta nefiind convocată în scris pentru cercetarea disciplinară cu precizarea obiectului, datei, orei si locului întrevederii.

Împrejurarea ca la data încheierii procesului verbal al Comitetului Director şi a faptului că a primit amendă nu echivalează cu o cercetare disciplinară în condiţiile art. 251 Codul muncii.

Lipsa convocării determină în mod implicit imposibilitatea salariatului de a-şi exercita dreptul de a formula şi susţine toate apărările în favoarea sa, ceea ce atrage nulitatea absolută a deciziei de sancţionare.

Totodată, se reţine că, potrivit art. 252 alin 2 din Codul Muncii sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute de art. 251 alin. 3, nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată; f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

În speţă, nu au fost indicate în concret dispozitiile din regulamentul intern sau contractul individual de munca încălcate, termenul în care sancţiunea poate fi contestată.

Legea sancţionează cu nulitatea absolută a deciziei şi absenţa motivelor pentru care au fost înlăturate apărările salariatului. Legiuitorul a înţeles să instituie această sancţiune ca o garanţie a salariatului că apărările şi explicaţiile date în justificarea atitudinii imputate au fost analizate şi avute în vedere de angajator.

Verificând respectarea acestei norme imperative, instanţa constată că în cuprinsul deciziei nu se face referire la apărările salariatei sau la faptul că aceasta ar fi fost invitată la cercetarea prealabilă şi că ar fi refuzat să se prezinte.

Tot sub aspectul legalităţii deciziei se reţine că, potrivit art. 248 din Codul Muncii, „sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere discplinară sunt:

a)Avertismentul scris;

b)Retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;

c)Reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 510%;

d)Reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%;

e)Desfacerea discplinară a contractului individual de muncă.”

Prin urmare, articolul menţionat stabileşte un principiu fundamental al răspunderii disciplinare, şi anume: nicio sancţiune nu poate fi aplicată în afara legii.

Aşadar, pentru a fi legală, retrogradarea poate fi aplicată pe cel mult 60 de zile. Orice retrogradare dispusă sau menţinută, în fapt, pe o durată mai mare sau pe una neprecizată, reprezintă o modificare unilaterală a contractului de muncă, fără temei legal, şi ca atare inadmisibilă.

Prin urmare, instanţa constată că decizia nr. 2030/05.11.2019 emisă de intimat încalcă dispoziţiile legale de mai sus şi, în consecinţă, constată nulitatea absolută a acesteia.

Ca o conseciţă a anulării deciziei contestate, instanţa dispune reîncadrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior emiterii Deciziei nr. 2030/05.11.2019 şi obligă intimatul către contestatoare la acordarea tuturor drepturilor salariale de care ar fi beneficiat de pe urma acestui post pentru perioada cuprinsă între data emiterii deciziei şi data reîncadrării efective, conform dispoziţiilor art. 40 alin. 2 lit. c. din Codul Muncii .

Potrivit dispoziţiilor art. 452 din CPC " Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei." Cum în cauză nu s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată, instanţa va respinge această cerere.

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele acesteia.

Domenii speta

Spete similare