Contestație la executare – necontestarea deciziilor de impunere/accesorii: în condiţiile în care titlurile de creanţă nu au fost desfiinţate, emiterea titlului executoriu şi a somaţiei pentru creanţa contestată este legală

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.03.2021, sub nr. ..../299/2021, contestatorul A a formulat, în contradictoriu cu intimata B, contestaţie împotriva tuturor actelor de executare din dosarul nr. 1370947/22.02.2021, inclusiv a somației și a titlului executoriu, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea tuturor actelor de executare și, în temeiul art. 718 C.pr.civ., suspendarea executării silite până la soluționarea în mod definitiv a contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că i-au fost comunicate prin poștă somația și titlul executoriu pentru suma totală de 4.512,26 lei. A susținut că suma imputată este stabilită în mod greșit, iar deciziile menționate în titlul executoriu au fost anulate cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. .../04.02.2021 de către Tribunalul București în dosarul nr. .../3/2020.

Contestatorul a învederat că este coproprietarul imobilului situat în București, ..., sector 1, în cotă de 50%. Astfel, în mod greșit, în anul 2020, au fost emise decizii rectificative privind modul de stabilire a impozitului datorat pentru apartamentul în cauză pe perioada 2016 – 2020, deoarece destinația imobilului a fost tot timpul rezidențială, și nu mixtă, așa cum organul emitent a considerat.

Contestatorul a susținut că societatea care figurează cu sediul social în imobil, C S.R.L., nu a avut niciodată activități economice la sediul social și nu a avut niciodată înregistrate în contabilitate cheltuielile cu utilitățile aferente imobilului, acestea fiind achitate în permanență de contestator și soția sa, persoane fizice care nu au niciun fel de calitate în societatea respectivă.

Contestatorul a invocat prevederile art. 459 alin. 3 din Legea nr. 27/2015 și art. 461 din Normele metodologice de aplicare a art. 459 alin. 3 din Legea nr. 227/2015, aprobate prin H.G. nr. 1/2016, arătând că, în situația în care nu există cheltuieli cu utilitățile înregistrate în sarcina persoanei care desfășoară activitatea economică, impozitul se calculează conform prevederilor art. 457 C.fisc. Conform textelor invocate, prin sintagma „cheltuieli cu utilitățile” se înțeleg cheltuielile comune aferente imobilului, cheltuieli cu energia electrică, gazele naturale, cheltuieli de termoficare, apă și canalizare.

Prin urmare, impozitul datorat pentru imobilul din București, ..., , sector 1, se calculează conform art. 457 C.fisc., și anume pentru clădire rezidențiale.

În drept, au fost invocate prevederile art. 711 și următoarele C.pr.civ.

În susţinerea cererii, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: titlu executoriu nr. 1370947/22.02.2021 (filele 3-4), somaţie nr. 278347/22.01.2021 (fila 5), sentința civilă nr. .../04.02.2021 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. .../3/2020 (filele 6-9).

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanţei depuse la dosar (fila 48).

La data de 19.04.2021, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității, iar, pe fond, a solicitat respingerea contestaţiei la executare și a cererii de suspendare a executării silite, ca neîntemeiate.

În motivarea întâmpinării, intimata a apreciat că susținerile contestatorului din cuprinsul cererii de chemare în judecată sun inadmisibile în calea de atac a contestației la executare. În acest sens, a invocat prevederile art. 260 alin. 1 C.pr.fisc., menționând că obligațiile de plată evidențiate în titlul executoriu contestat au fost stabilite prin titluri de creanță, decizii de impunere și decizii de calcul accesorii, care, potrivit art. 226 alin. 4 C.pr.fisc., au devenit executorii. Astfel, în materie fiscală, există dispoziții clare, care oferă posibilitatea contestatorului de a ataca fondul dreptului, pe calea unei proceduri speciale prevăzute de art. 268 C.pr.fisc.

Intimata a invocat prevederile art. 713 alin. 2 C.pr.civ., menționând că instanța nu poate cerceta și reține decât faptele sau împrejurările intervenite după obținerea titlului executoriu, adică numai anularea măsurilor de executare ilegale. Mai mult, contestatorul a avut cunoștință despre modalitatea de stabilire a obligațiilor fiscale, prin emiterea și comunicarea deciziilor de impunere și a deciziilor referitoare la obligația de plată accesorii.

În continuare, intimata a arătat că debitorul figurează înregistrat în evidența fiscală cu o cotă de proprietate de 50% din imobilul situat la adresa de domiciliu, compus din clădire și teren intravilan în suprafață de 25 mp. Prin urmare, titlul executoriu nr. 1370947/22.02.2020 cuprinde atât impozit clădire, cât și taxă teren în folosință.

Având în vedere că impozitul pe clădiri se stabilește în funcție de destinația acestora și de data ultimei evaluări, în cazul clădirilor cu destinație nerezidențială/mixtă, precum și faptul că, în clădirea individualizată, în cuprinsul titlului de creanță contestat, a fost înregistrat sediul social al unui agent economic, organul fiscal a stabilite diferențe reprezentând impozit pe clădiri, pentru perioada 2016 – 2020, prin decizii de impunere/titluri de creanță, conform dispozițiilor Codului fiscal.

Intimata a învederat că imobilul anterior menționat este înregistrat ca fiind cu destinație rezidențială, deoarece, în incinta acestuia, este declarat sediul social al C S.R.L., motiv pentru care are destinație mixtă, fiind aplicabile prevederile art. 459 C.fisc.

Conform art. 495 C.fisc., contestatorul avea obligația, începând cu anul 2016, să depună la organul fiscal declarații privind destinația imobilului. Intimata a menționat că debitorul nu critică actele de executare, ci modalitatea de stabilire a obligațiilor fiscale, accesorii, respectiv cota de majorare aplicată și perioada impozabilă.

În ceea ce privește obligațiile fiscale accesorii, acestea au fost calculate cu respectarea dispozițiilor art. 183 C.pr.fisc.

Față de afirmațiile contestatorului privind stabilirea în mod greșit a sumei din titlul executoriu, ce a fost anulată prin sentința civilă nr. .../04.02.2021 de către Tribunalul București în dosarul nr. .../3/2020, intimata a învederat că a formulat recurs, urmând ca instanța să se pronunțe în mod definitiv. Prin urmare, deciziile de impunere/titlurile de creanță, ce stau la baza titlului executoriu contestat nu sunt anulate, motiv pentru care ele produc efecte.

Referitor la cererea de suspendare a executării silite, intimata a învederat că debitorul nu a arătat care sunt motivele temeinice pentru admiterea cererii, conform art. 718 C.pr.civ.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.pr.civ. și ale Codului de procedură fiscală.

În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: adresa nr. 527/30.03.2021 (fila 32), somație nr. 278347/22.02.2021 (fila 33), titlu executoriu nr. 1370947/22.02.2021 (filele 34-35), proces-verbal privind cheltuielile de executare silită nr. 278339/22.02.2021 (fila 36), cont fiscal (filele 37-38).

La termenul din data de 31.05.2021, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a judecării cauzei, pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acel termen (filele 51-52).

La data de 04.07.2019, prin serviciul registratură, intimata a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: decizie de impunere anuală nr. 964510/10.01.2020 (filele 56-57), confirmare de primire (filele 58, 61, 68, 71, 74, 84, 86-87, 145), decizie de impunere anuală nr. 1200151/12.01.2019 (filele 59-60), decizie de impunere anuală nr. 1167165/17.01.2018 (fila 62), anunț colectiv nr. 884/22.03.2018 (filele 63-65), decizie de impunere anuală nr. 1126513/17.01.2017 (filele 66-67), decizie referitoare la obligațiile fiscale accesorii nr. 502226/20.05.2020 (filele 82-83), decizie de impunere rectificativă nr. 383516/29.01.2020 (fila 85), declarații fiscale (filele 107-108), cerere înregistrare fiscală (fila 109), încheierea nr. 8548/20.05.2008 (fila 110), proces-verbal de predare-primire recepție din 05.01.1973 (filele 115-116), contract nr. 12680 (filele 117-120), adresa nr. 974598/09.12.2019 (fila 121), contract de comodat (fila 132), acord (filele 133-134), certificat ONRC (filele 136-137), adresa nr. 777.111/16.07.2019 (fila 144), 

La termenul din data de astăzi, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității, pentru motivele arătate în practicaua prezentei hotărâri.

Instanţa a încuviinţat, pentru ambele părţi, proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În dosarul de executare nr. 1370947, intimata B a emis, împotriva contestatorului A, titlul executoriu nr. 1370947/22.02.2021 (filele 34-35) şi somaţia nr. 278347/22.01.2021 (fila 33), pentru plata sumei totale de 4.512,26 lei reprezentând  impozit pe clădiri, taxă teren folosință și cheltuieli de executare silită.

Instanţa reţine că, în conformitate cu dispozițiile art. 226 C.pr.fisc.: „(1) Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare silită competent potrivit art. 30, 37 și 38. (2) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare silită prevăzut la alin. (1) se înscriu creanţele fiscale, principale şi accesorii, neachitate la scadenţă, stabilite şi individualizate în titluri de creanţă fiscală întocmite şi comunicate în condiţiile legii, precum şi creanţele bugetare individualizate în alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii. Niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă fiscală emis şi comunicat în condiţiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.“ (3) Executarea silită a creanţelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. (4) Titlul de creanţă devine executoriu la data la care se împlineşte scadenţa sau termenul prevăzut de lege.”

Conform art. 93 alin. 2 C.pr.fisc., creanţele fiscale se stabilesc fie prin declaraţie de impunere, în condiţiile art. 95 alin. 4 şi art. 102 alin. 2, fie prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.

Potrivit art. 95 C.pr.fisc., „ (1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. (2) Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta stabileşte sau modifică baza de impozitare ca urmare a unei verificări documentare, a unei inspecţii fiscale ori a unei verificări a situaţiei fiscale personale, efectuate în condiţiile legii.”

De asemenea, alin. 6 al aceluiaşi articol prevede faptul că  decizia de impunere şi decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii constituie şi înştiinţări de plată, de la data comunicării acestora, în condiţiile în care se stabilesc sume de plată. 

Totodată, art. 98 lit. c. C.pr.fisc. prevede faptul că deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii sunt asimilate deciziilor de impune.

Astfel, instanţa reţine că decizia de impunere/decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii este actul administrativ fiscal, emis de către organul competent, care cuprinde obligaţia fiscală de plată ce cade în sarcina contribuabilului, desemnat prin acel document. Prin urmare, decizia de impunere/decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii trebuie să îndeplinească toate condiţiile de formă pentru această categorie de acte, având în vedere că prin acest act fiscal se individualizează creanţa, iar, în ipoteza neîndeplinirii obligaţiilor fiscale, determină declanşarea executării silite.

Aşa cum rezultă din cuprinsul actelor de executare contestate, suma de 4.512,26 lei reprezentând impozit pe clădiri, taxă teren folosință și cheltuieli de executare silită a fost stabilită în baza deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii nr. 502226/20.05.2020 (filele 82-83), a deciziei de impunere rectificativă nr. 383516/29.01.2020 (fila 85), a deciziei de impunere anuală nr. 1126513/17.01.2017 (filele 66-67), a deciziei de impunere anuală nr. 1167165/17.01.2018 (fila 62), a deciziei de impunere anuală nr. 1200151/12.01.2019 (filele 59-60), a deciziei de impunere anuală nr. 964510/10.01.2020 (filele 56-57) și a procesului verbal privind cheltuielile de executare silită nr. 278339/22.02.2021 (fila 36).

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța constată că deciziile de impunere/referitoare la obligațiile fiscale accesorii au fost comunicate contestatorului (filele 58, 61, 63-65, 68, 84, 86), împrejurare necontestată de către acesta din urmă.

Potrivit art. 268 alin. 1 C.pr.fisc., împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit prezentului titlu, aceasta fiind o cale administrativă de atac care nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal.

De asemenea, art. 268 alin. 3 din acelaşi act normativ prevede că baza de impozitare şi creanţa fiscală stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună. 

Conform art. 272 alin. 1 C.pr.fisc., contestațiile formulate împotriva titlurilor de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ-fiscale emise de organul fiscal central se soluționează de către structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanţa constată că debitorul nu a înţeles să conteste deciziile de impunere/deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii menționate în titlul executoriu în conformitate cu dispoziţiile art. 272 C.pr.fisc., formulând doar contestaţie la executare împotriva titlului executoriu nr. 1370947/22.02.2021 şi a somaţiei aferente.

În acest sens, instanța reține că, prin sentința civilă nr. .../04.02.2021 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. .../3/2020 (filele 6-9), instanța a admis cererea contestatorului A și, pe cale de consecință, a anulat deciziile nr. 383522 şi nr. 383515 din data de 29.01.2020, deciziile nr. 502190 şi nr. 502115 din data de 20.05.2020, deciziile nr. 521175 şi nr. 521201 din data de 03.07.2020, și anume altele decât cele indicate în cuprinsul titlului executoriu.

Prin urmare, contrar susținerilor contestatorului, deciziile de impunere/deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii menționate în titlul executoriu nr. 1370947/22.02.2021 nu au făcut obiectul dosarului nr. .../3/2020, nefiind anulate de către instanța de contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 431 alin. 2 C.pr.civ., oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Astfel, chiar dacă, în cuprinsul considerentele sentinței, instanța a reținut modalitatea greșită de calcul a impozitelor, această statuare nu poate fi invocată cu putere de lucru judecat în prezenta cauză, ci doar într-o eventuală contestație împotriva titlurilor de creanță în fața organului fiscal și, ulterior, în fața instanței de contencios administrativ și fiscal, prezenta instanță de executare nefiind învestită cu analiza legalității titlurilor de creanță.

Prin urmare, având în vedere că deciziile de impunere şi deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii au fost comunicate debitorului, iar contestatorul nu a contestat aceste titluri de creanţă în condiţiile art. 272 şi următoarele C.pr.fisc., instanţa constată că aceste acte administrative au devenit titluri executorii. Prin urmare, intimata, în mod legal, a emis somaţia şi titlul executoriu pentru creanţa în cuantum de 4.507,26 lei (sumă care nu include și cheltuielile de executare în cuantum de 5 lei), constatată prin respectivele titluri de creanţă.

Așadar, instanța reţine că, în cadrul prezentei contestaţii împotriva titlului executoriu, nu pot fi analizate criticile contestatorului referitoare la faptul că nu datorează suma de 4.512,26 lei, întrucât sumele datorate cu titlu de impozit trebuiau calculate prin raportare la destinația rezidențială a imobilului, în condiţiile în care, de fapt, acesta invocă faptul că sumele stabilite prin deciziile de impunere şi deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii au fost calculate în mod greşit, aceste critici putând face obiectul exclusiv al contestaţiei împotriva titlurilor de creanţă, în speţă împotriva deciziilor de impunere şi a deciziilor referitoare la obligaţiile de plată accesorii prin care este constatată creanţa, în condiţiile art. 272 şi următoarele C.pr.fisc.

Prin urmare, instanţa apreciază că, în condiţiile în care titlurile de creanţă nu au fost desfiinţate, emiterea titlului executoriu şi a somaţiei pentru creanţa în cuantum de 4.512,26 lei este legală, motiv pentru care nu se impune anularea actelor de executare contestate.

Pe cale de consecinţă, în raport de aceste considerente, instanţa va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite, instanţa reţine că, potrivit art. 233 alin. 1 lit. a C.pr.fisc., executarea silită se suspendă când suspendarea a fost dispusă de instanţă sau de creditor, în condiţiile legii.

Conform art. 719 alin. 1 C.pr.civ., până la soluţionarea contestaţiei sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, se poate dispune suspendarea executării.

Referitor la momentul până la care suspendarea executării îşi va produce efectele, instanţa reţine că, aşa cum rezultă din prevederile art. 719 alin. 1 C.pr.civ., măsura poate fi dispusă până la soluţionarea contestaţiei la executare, şi nu până la soluţionarea definitivă a cauzei. Astfel, instanţa constată că textul legal anterior invocat prevede în mod expres că durata suspendării este limitată în timp până la soluţionarea contestaţiei la executare. Or, având în vedere că legiuitorul nu a prevăzut că această măsură ar putea dura până la soluţionarea definitivă a cauzei, în raport de principiul de drept conform căruia ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, instanţa constată că cererea contestatorului de suspendare până la soluţionarea definitivă a cauzei este vădit neîntemeiată.

De asemenea, având în vedere că, potrivit art. 651 alin. 4 C.pr.civ., instanţa de executare se pronunţă prin hotărâre executorie, se apreciază că instanţa sesizată cu contestaţia la executare nu poate dispune suspendarea executării silite ulterior momentului soluţionării cauzei în primă instanţă.

De altfel, prin decizia nr. 2/08.02.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi de Justiţie, pronunţată întru-un recurs în interesul legii (publicată în M. Of. nr. 342/05.04.2021), obligatorie conform art. 517 alin. 4 C.pr.civ., a fost stabilit că „În interpretarea și aplicarea sintagmei „până la soluționarea contestației la executare“ din cuprinsul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă, suspendarea executării silite este limitată în timp până la soluționarea în primă instanță a contestației la executare.”

Prin urmare, în raport de toate aceste considerente, având în vedere soluționarea contestației la executare în primă instanță, cererea de suspendare a executării silite urmează a fi respinsă, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge contestaţia la executare formulată de contestatorul A, ....., în contradictoriu cu intimata B, cu ....., ca neîntemeiată.

Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 12.07.2021.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare