Legea nr. 112/1995

Operator de Date cu Caracter Personal - 3185

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA

Dosar nr. …/…/2011*

Sentinţa civilă nr.5351

Sedinţa publică din 23.05.2014

Instanţa constituită din:

JUDECĂTOR: D. G. R.

GREFIER: F. C.

Pe rol fiind soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul S. G. A., în contradictoriu cu pârâtii S. R. M. E. F. ş.a., având ca obiect - acţiune în constatare.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din 09.05.2014, fiind consemnate în incheierea ce face parte integranta din prezenta sentinta, termen la care instanta, pentru a le acorda partilor posibilitatea sa depună concluzii scrise, a amanat pronuntarea pentru data de 16.05.2014, iar ulterior, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de azi, 23.05.2014, cand a hotarat urmatoarele:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. .../.../04.07.2008, reclamantul S. G. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S. R. M. E. F. , CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ..., prin primar,  MUNICIPIUL ..., prin primar, JUDEŢUL  ... prin prefect, CONSILIUL JUDETEAN  ..., G. V., S. S., S. G., C. I., S. E., R. E. L., următoarele: 1) să se constate că din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei V. I., care îi revine lui în calitate de moştenitor, conform certificatului de moştenitor nr. ..., face parte şi imobilul situat în ..., str. ..., nr. ..., înscris iniţial in CF nr. ..., compus din: - corp I de clădire, înscris in CF colectivă nr. ..., str. ..., nr. ..., înscris iniţial în CF nr. ..., casă cu 2 apartamente, având p.i.c. terenul, fundaţiile, acoperişul, instalaţiile de apă, canal, curent electric, gaz metan, casa scării, acces pivniţă şi pod,  1 spălătorie, pivniţă, 1 antreu în pivniţă, teren în suprafaţă de 295 mp, având nr. topo  ... apartamentele 1 şi 2 înscrise în CF individuală nr. ..., respectiv nr. ... localitatea ..., astfel: CF ..., nr.topo  ... apartamentul nr.1 la etaj 1 şi mansardă compus din 2 camere, 2 hol, 2 debara, 1 bucătărie, 1 cămară, 1 baie, WC, scările de acces pivniţă, SU=113,29 mp, cu cota de 46,50/100 din p.i.c. înscrise in  CF nr. ..., teren în proprietate 138/295-a parte; CF nr. ... - , nr.topo ... apartamentul 2 la parter, compus din 3 camere, 1 bucătărie, 1 cămară, 1 baie, 1 antreu, 1 debara, acces pod, pivniţă, Su=176,22 mp cu cota de 53,5/100 pic înscrise in CF nr. ...; - corp II de clădire înscris în CF colectiv nr. ..., str. ..., nr.  ..., înscris iniţial în CF nr. ..., clădire cu 4 apartamente pe fundaţii beton, zidărie cărămidă, planşe din lemn, şarpantă din lemn, învelitoare din ţigle, cu părţile indivize comune (p.i.c.) compuse din: fundaţiile planşeelor, faţadele, acoperişul, casa scării, scări de urcare la terasa acoperită, scări de coborâre la pivniţă, pivniţă, conductele principale de apă, gaz, canalizare, instalaţiile electrice de alimentare a apartamentelor şi a p.i.c. teren în suprafaţă de 244 mp având nr. Topo ... Apartamentele 1,2,3 si 4 înscrise în CF individuale: nr. ... nr. ..., nr. ... respectiv nr. ..., astfel: CF nr. ... -, nr. topo ... - apartamentul  nr.1 la parter, corp II, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 antreu, WC, Su = 88,19 mp cu cota de 34,91/100- a p.i.c. aferente din CF colectivă nr. ... cu nr. Topo ... , CF nr. ... -, nr. topo  ...- Apartamentul nr.2 parter, corp II, compus din cameră, baie, Su = 29,31 mp cu cota de 13,32/100 parte din pic, aferente înscrise în CF colectivă nr. ... cu nr. Topo ... , teren în proprietate 32,50/244-a parte, CF nr. ..., nr. topo  ... III Apartamentul nr.3 la parter, corp II, compus din 2 camere, WC cu Su = 16,05 mp cu cota 6,11/100 parte din p.i.c. aferente înscrise în CF colectivă nr. ... cu nr. Topo ... , teren în proprietate 14,91/244-a parte; CF nr. ... , nr. topo  ... - apartamentul nr.4 la etajul I, corp II, compus din 3 camere, 2 debarale, baie, WC, sas, hol, bucătărie, cămară alimente, balcon, antreu cu Su = 108.77 mp cu cota de 45.66/100 parte din p.i.c. aferente înscrise în CF colectivă nr. ... cu nr. topo  ... teren în proprietate 111,41/244-a parte; 2) să se constate nulitatea absolută a următoarelor contracte de vânzare-cumpărare: contractul de vânzare cumpărare a apartamentului nr.1  din corpul I înscris în CF nr. ... -, nr. topo  ... -etaj I, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară, 1 baie, 1 antreu, 2 hol, 2 debara, balcon, WC, SU = 113,24 mp cu cota de 46,50/100 din p.i.c. înscrise în CF colectivă nr. ... , teren în proprietate  .... -a parte, încheiat între pârâtul Consiliul Local al Municipiului ... , prin primar, în nume propriu, ca reprezentant al S. R. şi ca mandant al S.C. C. A. S.A. (azi radiat) şi pârâtul R. E. L., sub nr. ... ; contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului 1 din corpul II înscris în CF nr  ... , ..., nr. topo  ... parter, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 antreu. WC. Su =88,19 mp cu cota de 34.91/100-a p.i.c. aferente din CF colectivă nr. ... cu nr. Topo ... , încheiat între pârâtul Consiliul Local al Municipiului ... prin primar, în nume propriu, ca reprezentant al S. R.  şi ca mandant al S.C. C. A. S.A. (azi radiat) şi pârâtul S. Ş.şi soţia sa G.; contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului 2 din corpul II înscris în CF nr. ... -, nr. topo  ... II -parter, compus din 1 cameră, baie, Su = 29,31 mp cu cota de 13,32/100 parte din p.i.c. aferente înscrise în CF colectivă nr. ... , cu nr. Topo ... , teren în proprietate 32,50/244-a parte, încheiat între pârâtul Consiliul Local al Municipiului  ... , prin primar, în nume propriu, ca reprezentant al S. R. şi ca mandant al S.C. C. A. S.A. (azi  radiat)  şi pârâtul G. V., moştenitor al defunctei A. E., sub nr.  ... ; contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului 3 corpul II înscris în CF nr. ... - , nr. topo  ...- parter, compus din 2 camere, 1 WC cu Su = 16,05 mp cu cota 6,11/100 parte din p.i.c. aferente înscrise în CF colectivă nr. ..., cu nr. Topo ..., teren în proprietate 14,91/244-a parte, încheiat între pârâtul Consiliul Local al Municipiului ... prin primar, în nume propriu, ca reprezentant al S. R. şi ca mandant al S.C. C. A.  S.A. (azi radiat) şi  pârâta C. I. moştenitoarea  defunctei G. K., sub nr. ... ; contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului 4, corpul II, înscris în CF nr. ... nr. topo  ... - apartamentul 4, la etajul I, compus din 3 camere, bucătărie, hol, antreu, baie, WC, cămară, sas, 2 debarale, balcon, Su = 108,77 mp cu cota de 45.66/100 parte din p.i.c. aferente înscrise în CF coletivă nr. ..., cu nr. Topo ... , teren în proprietate 111,41/244-a parte, încheiat între pârâtul Consiliul Local al Municipiului ... prin primar, în nume propriu, ca reprezentant al S. R. şi ca mandant al S.C. C. A. S.A. (azi radiat) şi pârâta S. E., sub nr. ... ; 3) să se dispună, în temeiul art.33 din Legea nr.7/1996, rectificarea următoarelor înscrieri: în CF colectivă nr. ..., nr. topo ... şi CF individuală nr. ...  -, nr. topo ... privind apartamentul 1, corpul I, prin radiera pârâtului R. E. L. şi înscrierea dreptului de proprietate asupra apartamentului 1, corpul  I, al reclamantului, ca bun propriu cu titlu de moştenire; în CF colectivă nr. ... , cu nr. topo ... si CF nr. ... - , nr. topo ... privind apartamentul 1 corpul II, prin radierea pârâtului S. Ş. şi soţia sa G. şi înscrierea dreptului de proprietate asupra apartamentului 1, corpul II, al reclamantului, ca bun propriu, cu titlu de moştenire;  în CF colectivă nr. ..., nr. topo ... şi CF individuală nr. ... , nr. topo ... privind apartamentul 2, corpul II, prin radierea pârâtului G. V., moştenitor al defunctei A. E. şi înscrierea dreptului de proprietate asupra apartamentului 2,  corpul II, al reclamantului, ca bun propriu, cu titlu de moştenire; in CF colectivă nr. ..., nr. topo ... şi CF individuala nr. ... -, nr. Topo ...,  privind apartamentul 3, corpul II, prin radierea pârâtei C. I., moştenitoarea defunctei G. K., şi înscrierea dreptului de proprietate asupra apartamentului 3, corpul II, al reclamantului, ca bun propriu cu titlu de moştenire; în CF colectivă nr. ..., nr. topo ... şi CF individuală nr. ... - , nr. topo ... privind apartamentul 4, corpul II, prin radierea pârâtei S. E. şi înscrierea dreptului de proprietate asupra apartamentului 4,  corpul II, al reclamantului, ca bun propriu, cu titlu de moştenire; 4) să fie obligaţi pârâţii să-i lase imobilul în deplină şi paşnică proprietate si folosinţă; fără cheltuieli de judecată în primul stadiu de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că este moştenitorul defunctei V. I., conform certificatului de moştenitor nr. ... , aceasta fiindd proprietara de drept a imobilului, casă şi teren, initial înscrise în CF nr. ..., str. ... Pentru recunoaşterea dreptului de proprietate s-a purtat o lungă procesualitate, iar, în final, prin decizia irevocabilă nr. ... a Curţii de Apel Alba Iulia s-a dispus recunoaşterea nelegalităţii măsurii de naţionalizare şi, în consecinţă, s-a dispus rectificarea CF prin radierea înscrierilor făcute în favoarea S. R., sub ... CF nr. ..., ... CF nr. ... , ...CF nr. ..., ...CF nr. ..., .... CF nr. ..., cu înscrierea revenirii la situaţia anterioară de CF, in favoarea proprietarei de drept V. I. Potrivit  deciziei nr.73/1995 a Curţii Constituţionale,  proprietarul de drept nu a încetat a fi proprietar, statul nu a fost nicicând proprietarn, imobilul nu intră sub incidenţa legilor speciale, mai puţin cazul celor care dispun restitutio in integrum, în condiţiile în care imobilul a fost preluat fără titlu/fără titlu valabil, cum este în cazul în speţă. În baza deciziei nr. ... a Curţii de Apel Alba Iulia s-a trecut la radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea S. R. şi reîntoarcerea la starea iniţiala, prin înscrierea în respectivele CF-uri a dreptului de proprietate al proprietarei de drept V. I. Imobilul a fost preluat în temeiul Decretului nr.92/1950 care, în considerarea art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998, duce la constatarea că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, Decretul nr.92/1950 fiind un act ilegitim şi care nu constituie un titlu valabil, proprietarii neîncetând a fi proprietari. Decretul nr.92/1950 a contravenit art.480 şi art.481 C.civ., art.8 şi art.10 din Constituţia din 1948, precum şi prevederilor Cărţii O.N.U. care garantau proprietatea. Aceste acte normative în vigoare au fost încălcate prin Decretul nr.92/1950 care prevedea explicit naţionalizarea fără despăgubire, astfel că nu este vorba de nicio cauză de utilitate publică şi de nicio despăgubire. Acest decret a încălcat o lege, respectiv Constituţia din 1948 şi implicit principiul ierarhiei actelor normative, dar şi prevederile tratatelor internaţionale, astfel că devin aplicabile şi prevederile art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998.

În acest mod în toate CF-urile privind imobilului din ..., str. ... s-a radiat dreptul de proprietate al S. R. şi a fost reînscris dreptul de proprietate al defunctei proprietare de drept, V. I.

Reclamantul a mai arătat că imobilelor preluate fără niciun titlu sau fără titlu valabil nu le sunt aplicabile legile speciale, deci nici Legea nr.247/2005 a măsurilor reparatorii prin echivalentul iluzoriu al acţiunilor, excepţie cazul în care acestea prevăd restitutio în integrum.

Cât priveşte admisibilitatea unei acţiuni în revenidicare având ca obiect un imobil preluat abuziv de către stat după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, reclamantul a invocat în susţinerea cererii sale practica judiciară, respectiv decizia nr.252/20.02.2004 a Curţii de Apel Bucureşti - sectia IV-a civilă, conform căreia revendicarea promovată pe calea dreptului comun după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 impotriva persoanelor fizice cărora le-a fost înstrăinat imobilul este admisibilă dacă înstrăinarea a avut loc înainte de intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001.

A mai arătat că devine imperioasă şi obligatorie înlăturarea efectelor actelor normative ilegitime, că în speţă dreptul statului roman a fost radiat, iar in condiţiile în care există neconcordanţă între Legea nr.10/2001 şi CEDO, prioritatea revine prevederilor CEDO, prioritatea recunoscându-se in justiţie, prin acţiune în revendicare. Deoarece reclamantul şi-a dobândit proprietatea prin moştenire de la antecesoarea sa V. I., inscrisă în cartea funciară, nu poate exista niciun temei legal care să determine nerecunoaşterea acestui drept de proprietate dobândit temeinic şi legal. Orice act lovit de nulitate absolută nu poate duce la constituirea nici unui drept. Dreptul de proprietate al proprietarului de carte funciară, defuncta V. I., transmis prin moştenire reclamantului nu a încetat a subzista niciun moment, deci statul nu putea vinde ceea ce nu a avut in proprietate şi deci fiind încălcate şi prevederile art.481 C.civ., art.948 alin.4 C.civ. şi art. 1716 alin.2 C. civ.

Prin întâmpinarea depusă la filele 94 - 96 din dosar pârâţii S. S., S. G. şi C. I.  au solicitat respingerea primul petit al acţiunii reclamantului ca inadmisibil,  respingerea petitului al doilea al acţiunii ca neîntemeiat, precum şi respingerea ca nefondate a petitelor de rectificare a cărţilor funciare şi de revendicare.

În motivare, pârâţii au arătat, în esenţă, că potrivit deciziei civile nr. ... a Curţii de Apel Alba Iulia, irevocabilă, s-a constatat nelegalitatea măsurii de naţionalizare a imobilului înscris  in CF nr. ... nr. Topo ..., proprietatea de sub B1 a defunctei V. I., al cărui moştenitor este reclamantul, conform certificatului de moştenitor nr. ..., situaţie în care primul petit apare ca fiind inadmisibil.

Cu privire la petitul nr.2, pârâţii au arătat că ei au fost titularii unor contracte de închiriere cu aproape 50 de ani în urma, iar contractele de vânzare-cumpărare s-au încheiat în anul 1997, când titlul Statului Roman era valabil, în speţă trebuind să se verifice dacă la momentul vânzării s-au respectat dispoziţiile Legii nr.112/1995, respectiv art.1, 4, 9 şi 10. Statul era proprietar la data vânzării, iar impotriva subdobânditorilor de bună-credinţă nu s-a formulat acţiune în rectificare in termen de 3 ani de la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară. Ei erau titularii unor contracte de închiriere şi plăteau chirie Statului Roman, care era proprietarul imobilului, acesta neputând  fi restituit în natură, întrucât era ocupat atât la data de 22.12.1989, cât şi la data intrării în vigoare a Legii nr.112/1995 şi până la vânzarea sa către chiriaşi. Opţiunea pentru cumpărarea apartamentului s-a făcut după expirarea termenului de 6 luni, cumpărătorii nu intrau sub incidenţa art.9 alin.6, iar imobilul nu intra în categoria celor prev. de art.10 din Legea nr.112/1995. Ei erau încredinţaţi că Statul Român este proprietarul imobilului la data cumpărării, deoarece au plătit acestuia chirie timp îndelungat şi, în plus, era un fapt notoriu că acesta este proprietarul întregului imobil, atât la data închirierii, cât şi apoi, după foarte mulţi ani, când ei au cumpărat apartamentele.

De asemenea, pârâţii au mai arătat că reclamantul nu a notificat chiriaşii cu privire la vreo cerere de restituire in baza legii speciale, precum şi că, în opinia lor, nu aveau obligaţia de a verifica valabilitatea titlului statului. Totodată, reclamantul nu a notat in cartea funciară vreun demers pentru retrocedarea proprietăţii antecesoarei sale. Ei au verificat listele de la consiliul local, au verificat cartea funciară şi au constatat că nu este notată vreo acţiune pentru redobândirea proprietăţii de către fostul proprietar sau vreo alta persoană care sa revendice imobilul, iar după expirarea perioadei de 6 luni au cumpărat apartamentele. Ca urmare, nu au ştiut şi nici nu puteau şti la data cumpărării că titlul statului era contestat, având convingerea că proprietarul bunului vândut este Statul Român.

În concluzie, pârâţii au arătat că cele anterior expuse pot constitui o excepţie de la aplicarea principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis.

În drept, au fost invocate prevederile art.480, art.1898 C.civ., art.111, art. 275 C.pr.civ.

Prin întâmpinarea depusă la filele 100 - 102 din dosar pârâtul Consiliul Local al Municipiului ... prin primar, a solicitat respingerea acţiunii reclamantului.

În motivare, pârâtul a arătat, în esenţă, că pârâţii au dat dovada de bună-credinţă atunci când s-au încrezut într-o înscriere de carte funciară cu privire la titularul dreptului de proprietate cu care au înteles să contracteze vânzarea-cumpărare imobilului in litigiu. Potrivit art.9 alin.1 din Legea nr.112/1995, singura condiţie care trebuie respectată de către chiriaşi este aceea că cererile de cumpărare să fie formulate după expirarea termenului prevăzut de art.14 din lege, respectiv în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii. Deoarece în momentul contractării apărea cu evidenţă faptul că Statul Român era proprietarul imobilului, iar titlul sau era unul public şi necontestat, se poate susţine, fără echivoc, că pârâţii aveau calitate de cumpărători de buna-credinţă.

În ceea ce priveşte petitul de rectificare a cărţii funciare, pârâtul a arătat că nu este întrunită niciuna dintre condiţiile de admisibilitate prevăzute de art.34 pct.1, art.36 pct.1 din Decretul-Lege nr.115/1938, respectiv art.34 pct.1 şi art.35 pct.1 din Legea nr.7/1996.

Prin întâmpinarea depusă la filele 103 - 106 din dosar pârâtul Municipiul ... prin primar, a solicitat respingerea acţiunii reclamantului, acesta reiterând în esenţă motivele expuse de pârâtul Consiliul Local al Municipiului ... în întâmpinarea depusă la dosar (filele 100-102). În plus, a invocat excepţia tardivităţii petitului privind constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâţii G. V., S. S., C. I., S. E. şi Consiliul Local al Municipiului  ... raportat la dispoziţiile art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001, coroborate cu O.U.G. nr.109/2001 şi O.U.G. nr.145/2001, termenul limită până la care putea fi exercitată acţiunea în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare fiind 14.08.2002. Or, reclamantul a promovat acţiunea la data de 19.09.2008, cu mult peste termenul prevăzut de norma legală indicată anterior, iar prin intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005 nu a operat o repunere în termenul de prescripţie.

Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că pentru petitul privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de către pârâţii persoane fizice şi Consiliul Local al Municipiului ... se instituie prezumţia de buna-credinţă, chiar dacă preluarea imobilului s-ar fi făcut fără un titlu valabil, potrivit art.45 alin.2 din Legea nr.10/2001. Ca urmare, contractele de vânzare-cumpărare au fost valabil încheiate. În speţă, sunt incidente şi dispoziţiile art.1899 C. civ., care instituie o prezumţie legală relativă de buna-credinţă în favoarea pârâţilor, reclamantului revenindu-i sarcina de a proba pretinsa rea credinţă a pârâţilor, conform dispoziţiilor art.1169 C.civ.

Potrivit art.32 şi 33 din Decretul-Lege nr.115/1938, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persone se prezumă că dreptul există în folosul ei, iar cuprinsul cărţii funciare - cu excepţia ingrădirilor legale - se consideră exact în folosul aceluia care a dobândit prin act juridic cu titlu oneros un drept real, dacă în momentul dobândirii dreptului nu a fost notată în cartea funciară vreo acţiune prin care se contestă cuprinsul ei sau dacă s-a cunoscut prin alta cale această inexactitate. Altfel spus, au forţă juridică superioară inscrierile din foaia C a cărţii funciare a imobilului la momentul cumpărării acestuia de către chiriaşi, foaie în care se înscriu eventualele sarcini sau se notează procesele. Or, atât timp cât la momentul contractării apărea cu evidenţă faptul că Statul Român era proprietarul imobilului, iar titlul său era unul public şi necontestat, se poate susţine fără echivoc că pârâţii au avut calitatea de cumpărători de bună-credinţă.

Prin întâmpinarea depusă la filele 175 - 179 din dosar pârâta S. E. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă şi nefondată.

În motivare, a arătat că primul petit al cererii reclamantului este inadmisibil raportat la disp. art.111 C. proc. civ.

De asemenea, petitul nr.4, având natura unei acţiuni în revendicare pe dreptul comun, este inadmisibil, reclamantul trebuind să uzeze de dispoziţiile speciale ale Legii nr.10/2001 privitoare la imobilele preluate abuziv în perioada 1945 - 1989.

Astfel, în motivarea recursului în interesul legii formulat de procurorul general al României şi soluţionat de Î.C.C.J. la data de 09.06.2008 s-a susţinut cu argumente pertinente inadmisibilitatea acţiunii în revendicare întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, acţiuni formulate după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.

Faptul că reclamantul a obţinut prin hotărâre judecătorească – decizia nr. ... pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. ... - constatarea nelegalităţii măsurii de naţionalizare a imobilului din CF nr. ... nu înlătură incidenţa prevederilor speciale ale Legii nr.10/2001, deoarece prin acest act normativ sunt reglementate toate cazurile de preluare abuzivă a imobilelor din perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, indiferent dacă preluarea s-a făcut cu titlu valabil sau fără titlu valabil. Astfel, prin decizia mai sus menţionată s-a constatat practic că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, aşa cum acesta este definit de art.2 lit.h din Legea nr.10/2001, sub a cărei incidenţă şi reglementare se află întreaga procedură de restituire a imobilului. În acest sens, art.2 alin.1 din Legea nr.10/2001 prevede că prin imobile preluate abuziv se înţeleg şi imobilele naţionalizate prin Decretul nr.92/1950. Mai mult decât atât, art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998 prevede că bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului, pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie.

Aşa cum rezultă din comunicatul instanţei supreme, recursul în interesul legii a fost admis, iar argumentele mai sus menţionate se menţin şi în contextul în care prin decizia pronunţată Î.C.C.J. a statuat în sensul că “dacă există neconcordanţe între legea specială – Legea nr.10/2001 - şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Convenţia are prioritate, iar această prioritate poate fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun...”.

Prin urmare, în opinia pârâtei, reclamantul trebuia să recurgă la procedura specială a restituirii imobilului prevăzută de Legea nr.10/2001, iar anterior revendicării acestuia în temeiul dispoziţiilor speciale ale Legii nr.10/2001, în termenul special de prescripţie de un an, trebuia să solicite anularea actelor juridice de înstrăinare.

În al doilea rând, pârâta a arătat că nici în cazul în care instanţa urmează a cerceta valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare, nu este incidentă sancţiunea nulităţii absolute. În acest sens a invocat situaţia de excepţie de la principiul conform căruia desfiinţarea actului principal atrage şi desfiinţarea actului juridic subsecvent constând în încheierea actului juridic subsecvent cu titlu oneros şi cu bună credinţă. Astfel, deşi noţiunea de “bună-credinţă” este prevăzută expres de art.46 din Legea nr.10/2001, aceasta poate fi invocată şi opusă reclamantului chiar şi în prezenta cerere promovată pe dispoziţiile dreptului comun, deoarece prezumţia care operează în favoarea oricărui dobânditor nemijlocit sau subdobânditor, instituită de art.1898 din Codul civil, este aceea a dobândirii cu bună-credinţă. Pe cale de consecinţă, revine reclamantului sarcina de a răsturna această prezumţie relativă instituită de lege în favoarea sa, prin dovedirea faptului că ea a cunoscut că statul nu era proprietar al imobilului.

 Pârâta a mai arătat că a avut calitatea de chiriaş, iar în anul 1996, în temeiul Legii nr.112/1995, a cumpărat prin contract de vânzare-cumpărare acest imobil. În anul 1996, când a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu Statul Român, dreptul de proprietate al acestuia asupra imobilului care formează obiectul prezentului dosar era înscris în CF nr. ..., sub ... Această înscriere a fost operată la data de 15.10.1957, când Statul Român şi-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului, dobândit prin naţionalizare. Mai mult, în cartea funciară a imobilului nu era notată vreo acţiune prin care să se revendice acest imobil sau să se conteste cuprinsul cărţii funciare, nu era notată vreo cerere de restituire formulată de reclamant, care, deşi cunoştea faptul că imobilul este închiriat, nu a formulat nicio notificare către ea în care să arate faptul că ar tinde la valorificarea vreunui drept de proprietate asupra imobilului în discuţie.

În aceste condiţii, Statul Român avea cel puţin calitatea de proprietar aparent, iar constatarea caracterului nelegal al măsurii naţionalizării s-a realizat în mod irevocabil abia în anul 2006, prin decizia mai sus menţionată. Astfel, ea a fost de bună-credinţă, deoarece a crezut în existenţa unui titlu necontestat al statului, valabil la acel moment, înscris în cartea funciară a imobilului. În acest sens, disp. art.32 şi 33 din Decretul nr.115/1938, preluate, de altfel, în Legea nr.7/1996, prevăd faptul că dacă în cartea funciară s-a înscris un drept în folosul unei persoane, se prezumă că acest drept există în folosul său, iar cuprinsul cărţii funciare se consideră exact în folosul aceluia care a dobândit printr-un act juridic cu titlu oneros un drept real, dacă în momentul dobândirii dreptului în cartea funciară nu a fost notată o acţiune prin care să se conteste cuprinsul ei.

Mai mult, vânzarea-cumpărarea apartamentului nr. ..., proprietatea sa, a fost realizată cu respectarea disp. art.9 alin.1 din Legea nr.112/1995, potrivit cărora opţiunea de cumpărare a imobilelor trebuie să fie formulată după expirarea termenului prevăzut de art.14 din lege, respectiv 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, iar imobilul nu intra sub incidenţa disp. art.9 alin.6 şi art.10 din Legea nr.112/1995.

De asemenea, pârâta a mai arătat că cererea formulată de reclamant pentru constatarea caracterului ilicit al măsurii naţionalizării imobilului a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj abia în anul 1998 (dosarul nr. ...), deci ulterior perfectării de către ea a contractului de vânzare-cumpărare cu Statul Român. În plus, la data cumpărării exista un titlu, şi anume Decretul nr.92/1950, care trebuie raportat la realitatea acelor vremuri a preluării imobilelor şi nu la un moment ulterior, actual, al constatării caracterului nelegal al prevederilor acestui act normativ. De asemenea, exista o lege specială, şi anume Legea nr.112/1995, care permitea cumpărarea de către chiriaşi a apartamentelor în condiţiile strict reglementate de art.9 din această lege.

Numai existenţa dovedită a relei credinţe poate conduce la neaplicarea teoriei fundamentată pe error communis facit ius, cu consecinţa desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare prin sancţiunea nulităţii absolute.

Posibilitatea vânzării către chiriaşi a locuinţelor ce nu se restituie în natură foştilor proprietari este reglementată de art.9 alin.1 din Legea nr.112/1995 ca o modalitate prin care se înlătură orice formă de discriminare între chiriaşi care ocupă locuinţe construite de stat şi cei care ocupă locuinţe dobândite în proprietate de acesta în alte moduri, fiind în mod legal şi egal îndreptăţiţi la cumpărarea imobilelor deţinute cu titlu de închiriere.

Cât priveşte operaţiunea juridică a comparării titlurilor, pârâta a arătat că soluţia clasică a comparării titlurilor de proprietate în materia acţiunii în revendicare nu poate fi aplicată în cazul de faţă atât timp cât constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare în condiţiile prevăzute de art.46 din Legea nr.10/2001 se impune ca o premisă a exercitării acţiunii întemeiată pe dispoziţiile speciale ale acestui act normativ.

Referitor la petitul nr.3, având ca obiect rectificarea cărţii funciare, pârâta a arătat că acesta are natura unui petit subsecvent, iar respingerea petitelor mai sus analizate atrage şi respingerea acestuia. De asemenea, art.36 din Legea nr.7/1996 instituie un termen de prescripţie de 3 ani atunci când se exercită faţă de un terţ subdobânditor de bună-credinţă, care a dobândit cu titlu oneros imobilul. În temeiul acestor dispoziţii, a arătat că înţelege să invoce excepţia prescripţiei acţiunii în rectificarea înscrierii de carte funciară. Mai mult, aceste dispoziţii trebuie analizate coroborat cu prevederile art.31 din acelaşi act normativ.

În drept, au fost invocate disp. art.115 - 118 C. proc. civ., precum şi cele mai sus menţionate.

Prin întâmpinarea depusă la filele 246, 247 din dosar pârâtul S. R., prin M. F. P., a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acţiunii în revendicare formulată de reclamant.

În motivare, a arătat că această acţiune fundamentată pe dispoziţiile dreptului comun este inadmisibilă având în vedere că în situaţia în care există un concurs între legea specială şi legea generală, acesta se va rezolva în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, această regulă fiind aplicabilă chiar dacă nu este prevăzută expres în legea specială. Legea nr.10/2001 derogă de la dreptul comun, respectiv de la prevederile art.480 şi 481 C. civil, fiind o lege specială, care reglementează regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989. În cazul concret dedus judecăţii sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr.10/2001, act normativ care nu contravine în esenţă Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi Primului Protocol la Convenţie, persoana îndreptăţită conform acestei legi având dreptul să obţină restituirea în natură a imobilului preluat în mod abuziv sau, în cazul în care acesta nu poate fi restituit în natură, măsuri reparatorii prin echivalent.

În această situaţie nu se pune problema încălcării liberului acces la justiţie, acest drept nefiind unul absolut, ci unul care poate fi circumstanţiat de legislaţia internă în anumite limite, fără a se aduce atingere substanţei dreptului.

De asemenea, prin decizia nr.60/2007 pronunţată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii s-a statuat că raportat la principiul specialia generalibus derogant concursul dintre legea specială şi cea generală se rezolvă în favoarea legii speciale. Numai în situaţia în care există neconcordanţe între legea specială şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului se acordă prioritate acesteia din urmă.

În consecinţă, introducerea unei acţiuni după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, chiar dacă este intitulată “în revendicare”, întemeiată pe disp. art.480 - 481 C. civil, care are drept finalitate constatarea nevalabilităţii titlului Statului, tinde să eludeze dispoziţiile legii speciale.

Aceste susţineri sunt întărite şi de noua modificare a Legii nr.10/2001 (Legea nr.1/2009, publicată în M. Of. nr.63/2009), care stipulează în mod expres în cuprinsul art.46 alin.4 că “persoana îndreptăţită are obligaţia de a urma calea prevăzută de prezenta lege, după intrarea acesteia în vigoare. Prevederile prezentei legi se aplică cu prioritate.”

La data de 09.11.2010 reclamantul a depus la dosar (filele 318 - 323) o precizare de acţiune prin care a arătat că, întrucât prezenta acţiune reprezintă o acţiune în revendicare prin compararea titlurilor, înţelege să restructureze şi să completeze capetele de cerere, astfel: 1) să se constate că din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei V. I., care îi revine în calitate de moştenitor, conform certificatului de moştenitor nr. ..., face parte şi imobilul situat în ..., str. ..., nr. ... , iniţial înscris in CF nr. ... (compus din corpul I şi corpul II, prezentate detaliat în cererea introductivă), preluat fără titlu/fără titlu valabil; 2) să se constate că titlul său de proprietate constând în dobândirea proprietăţii asupra imobilului din ..., str. ..., nr. ... (iniţial înscris in CF nr. ...) prin moştenire este preferabil titlurilor de proprietate ale pârâţilor de rd.4, 5, 6, 7 şi 8, dobândite în temeiul Legii nr.112/1995; 3) să fie obligaţi pârâţii să-i lase imobilul în deplină şi paşnică proprietate şi posesie şi, în consecinţă, în temeiul art.33 din Legea nr.7/1996 să se dispună rectificarea înscrierilor făcute în următoarele cărţi funciare: CF colectivă nr. ..., nr. topo  ... şi CF individuală nr. ... -, nr. topo ... privind apartamentul 1, corpul I, prin radiera pârâtului R. E. L. şi înscrierea dreptului de proprietate asupra apartamentului 1 corpul  I al reclamantului, ca bun propriu cu titlu de moştenire; în CF colectivă nr. ... , cu nr. topo ... si CF nr. ... -, nr. topo ... privind apartamentul 1 corpul II, prin radierea pârâtului S. Ş. şi soţia sa G. şi înscrierea dreptului de proprietate asupra apartamentului 1, corpul II al reclamantului, ca bun propriu, cu titlu de moştenire;  în CF colectivă nr. ... , nr. topo .... şi CF individuală nr. ... -, nr. topo ... privind apartamentul 2 corpul II, prin radierea pârâtului G. V., moştenitor al defunctei A. E. şi înscrierea dreptului de proprietate asupra apartamentului 2,  corpul  II al reclamantului, ca bun propriu, cu titlu de moştenire; in CF colectivă nr. ... , nr. topo ... şi CF individuala nr. ... -, nr. topo  ... privind apartamentul 3, corpul II, prin radierea pârâtei C. I., moştenitoarea defunctei G. K., şi înscrierea dreptului de proprietate asupra apartamentului 3 corpul II al reclamantului, ca bun propriu, cu titlu de moştenire; în CF colectivă nr. ... , nr. topo  ... şi CF individuală nr. ... -nr. topo .... privind apartamentul 4, corpul II, prin radierea pârâtei S. E. şi înscrierea dreptului de proprietate asupra apartamentului 4,  corpul II al reclamantului, ca bun propriu cu titlu de moştenire.

În subsidiar, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de către pârâţii persoane fizice în temeiul Legii nr.112/1995 cu privire la apartamentele din imobilul în litigiu.

În motivare, au fost reiterate, în esenţă, o parte din motivele în fapt şi în drept expuse în cuprinsul cererii introductive.

Prin sentinţa civilă nr. ... pronunţată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul mai sus menţionat a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Prin sentinţa civilă nr. ... pronunţată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. ... - devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. ... pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în acelaşi dosar - a fost stabilită competenţa soluţionării acţiunii deduse judecăţii în dosarul nr. ... în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Drept urmare, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. .../.../2011.

Prin sentinţa civilă nr. ... pronunţată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. .../.../2011 a fost admisă excepţia inadmisibilităţii, invocată de către pârâţii S. E. şi S. R. prin M. F. P. prin întâmpinare şi, pe cale de consecinţă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamantul S. G. A. în dosarul mai sus menţionat.

Prin decizia civilă nr. ... pronunţată de către Tribunalul Cluj în dosarul nr. .../.../2011 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către reclamantul S. G. A. împotriva sentinţei civile nr. ... a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Prin decizia civilă nr. ... pronunţată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr..../.../2011 a fost admis în parte recursul declarat de către reclamantul S. G. A.  împotriva deciziei civile nr. ... a Tribunalului Cluj pronuntaţă în dosarul nr. .../.../2011, care a fost casată parţial, şi anume în ceea ce priveşte acţiunea exercitată faţă de pârâţii G. V. , S. S., S. G., C. I., S. R. M. F. P., Consiliul Judeţean ..., Consiliul Local al Municipiului ..., Judeţul ... şi Municipiul ... ; rejudecând apelul reclamantului în aceste limite, acesta a fost admis în parte şi a fost anulată parţial sentinţa civilă nr. ... a Judecătoriei Cluj-Napoca, şi anume în ceea ce priveşte acţiunea în revendicare şi rectificarea cuprinsului cărţii funciare cu privire la pârâţii mai sus menţionaţi, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare Judecătoriei Cluj-Napoca; de asemenea, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii faţă de aceşti pârâţi şi au fost menţinute restul dispoziţiilor din decizia civilă nr. ... a Tribunalului Cluj şi sentinţa civilă nr. ... a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a pronunţa această soluţie curtea a reţinut, în esenţă, că

acţiunea reclamantului ce face obiectul prezentului dosar nu este una inadmisibilă, pentru că nu este prima dată când acesta se adresează instanţei de judecată într-o acţiune de drept comun sub imperiul legii speciale, pentru a se pune problema aplicării deciziei nr.33/2008 a ÎCCJ pronunţată în recurs în interesul legii. Acesta a dobândit recunoaşterea irevocabilă a dreptului său printr-o hotărâre judecătorească, într-o acţiunea de drept comun exercitată anterior intrării în vigoare a legii speciale, notată în cartea funciară, fiind obligat să promoveze o nouă acţiune în prelungirea primei acţiuni, deoarece, deşi a notat procesul în cartea funciară, instanţa de recurs l-a îndrumat să promoveze o nouă acţiune în contradictoriu cu terţii dobânditori pentru a obţine recunoaşterea dreptului şi faţă de aceştia. Faptul că reclamantul a apelat şi la calea oferită de legea specială de reparaţie intrată între timp în vigoare nu înseamnă că a ales irevocabil această cale (care a şi fost suspendată până la soluţionarea prezentului litigiu), ci că a fost suficient de diligent să profite de toate mijloacele legale, neputând anticipa jurisprudenţa instanţelor pentru o situaţie care nu se încadra în tiparele altor acţiuni. Din toate aceste considerente, curtea a apreciat că instanţele de fond au admis greşit excepţia inadmisibilităţii acţiunii faţă de acei pârâţi care şi-au înscris dreptul în cartea funciară ulterior notării acţiunii în revendicare de drept comun formulată împotriva statului care figura în acel moment ca  proprietar tabular al imobilului.

Drept urmare, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. .../.../2011* şi formează obiectul prezentei judecăţi.

Prin notele scrise depuse în şedinţa publică din 13.09.2013 (filele 28 - 35) pârâţii G.  V.  şi C. I. au arătat următoarele:

Raportat la considerentele deciziei civile nr. ... pronunţată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. .../.../2011 rezultă că în rejudecare instanţa urmează a compara titlul reclamantului şi titlurile lor, reprezentate de contractele de vânzare-cumpărare cu privire la care reclamantul solicită constatarea nulităţii absolute. Această operaţiune de comparare a titlurilor se impune a fi realizată în limitele şi condiţiile stabilite prin decizia nr.33/2008 pronunţată de către Î.C.C.J. în recurs în interesul legii.

Astfel, chiar dacă instanţa de casare a apreciat că în ceea ce îi priveşte este admisibilă acţiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun, rămân aplicabile cele statuate prin decizia nr.33/2008 a Î.C.C.J., având în vedere că această decizie este obligatorie şi se referă expres la soarta actelor juridice subsecvente, deoarece desfiinţarea actului juridic principal, a titlului S. R., nu determină automat şi desfiinţarea actelor juridice subsecvente.

Ei au calitatea de proprietari ai apartamentelor nr.2 şi 3 din corpul II de clădire din imobilul situat pe str. ..., nr. ..., din ..., sens în care contractele de vânzare-cumpărare perfectate de ei au natura unor acte juridice subsecvente încheiate de S. R., fiind evident faptul că admiterea cererii în revendicare formulată de către reclamant ar aduce atingere dreptului lor de proprietate şi securităţii raporturilor juridice.

Prin aceeaşi decizie în recurs în interesul legii s-a mai reţinut că instanţele, fiind puse în situaţia de a da preferabilitate titlului uneia dintre părţi, trebuie să ţină seama de principiul securităţii juridice şi că aplicarea unor dispoziţii legale trebuie să se facă fără a aduce atingere drepturilor apărate de convenţie aparţinând altor persoane.

Astfel, în ceea ce priveşte titlul terţului subdobânditor, instanţa supremă a stabilit că în situaţia unor acte juridice subsecvente trebuie să se verifice pe fond dacă pârâtul în cadrul acţiunii în revendicare nu are, la rândul său, un bun în sensul Convenţiei. Or, în prezenta cauză ei deţin un bun în sensul art.1 al Protocolului nr.1 adiţional la Convenţie, respectiv apartamentele nr.2 şi 3, bunuri dobândite cu bună-credinţă.

În al doilea rând, pentru soluţionarea cererii de constatare a nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, în rejudecare se impune ca instanţa de fond să analizeze valabilitatea titlului statului şi buna lor credinţă, ca subdobânditori, la data perfectării contractelor de vânzare-cumpărare.

În rejudecare, pe fond, se impune a raporta data notării celor două acţiuni notate de către reclamant în cartea funciară la data perfectării de către ei a contractelor de vânzare-cumpărare, iar nu la data întabulării în cartea funciară. Aceasta deoarece scopul notării unei acţiuni în cartea funciară este acela de a asigura publicitate demersului judiciar început de către reclamant, sens în care de la data notării acţiunii în cartea funciară nicio persoană nu mai poate invoca necunoaşterea demersurilor fostului proprietar.

Astfel, în rejudecare urmează a se stabili dacă ei aveau cunoştinţă despre cele două acţiuni la data perfectării contractelor de vânzare-cumpărare.

Operaţiunea de întabulare a dreptului lor de proprietate s-a realizat de către Consiliul Local al Municipiului ... mult ulterior perfectării contractelor de vânzare-cumpărare, fiind o operaţiune de natură a asigura publicitatea dreptului lor de proprietate, efectul translativ al dreptului de proprietate fiind realizat la data perfectării contractelor de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Raportat la faptul că antecesoarele lor, A. E. şi G. K., au perfectat contractele de vânzare-cumpărare la datele de 19.12.1996 şi respectiv 19.03.1997, conform cuprinsului cărţilor funciare rezultă în mod neechivoc faptul că la data încheierii acestor contracte în cartea funciară a imobilului nu era notată niciuna dintre cele două acţiuni de care se prevalează reclamantul şi nici o altă acţiune, notare prin intermediul căreia ei să poată cunoaşte voinţa şi demersurile judiciare ale reclamantului în vederea restituirii imobilului din str. ..., nr. ..., jud. ...

Totodată, deşi Curtea de Apel Alba Iulia a constatat prin decizia nr. ... faptul că titlul de naţionalizare nu este unul valabil, pentru soluţionarea cererii de constatare a nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare se impune a se analiza titlul statului prin prisma dispoziţiilor legale existente la data perfectării contractelor de vânzare-cumpărare, pentru a se constata buna-credinţă a antecesoarelor lor la data perfectării acestor contracte.

Astfel, S. R.şi-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului la data de 15.10.1957, ceea ce înseamnă că la data perfectării contractelor de vânzare-cumpărare - 19.12.1996 şi respectiv 19.03.1997 - dreptul de proprietate al S. asupra imobilului era înscris în CF nr. ... , sub ..., S. R. având calitatea de proprietar.

Mai mult, la data perfectării contractelor de vânzare-cumpărare titlul statului era unul valabil, potrivit art.1 alin.2 din H.G. nr.20/17.01.1996 pentru stabilirea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe trecute în proprietatea statului, publicată în M.O. nr.16/23.01.1996.

De asemenea, raportat la obiectul dosarului nr.1860/1998 în care a fost pronunţată decizia nr. ... de către Curtea de Apel Alba Iulia, constatarea nevalabilităţii măsurii de preluare în temeiul Decretului nr.92/1950 s-a realizat abia în anul 2006, mult ulterior încheierii contractelor de vânzare-cumpărare.

În aceeaşi ordine de idei, contractele de vânzare-cumpărare au fost perfectate anterior intrării în vigoare a Legii nr.213/1998 privitoare la proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia (publicată în M.O. nr.448/24.11.1998, care a intrat în vigoare la data de 23.01.1999) şi care prevede la art.6 că fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de către stat în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.

În consecinţă, cerinţa conformităţii decretului de naţionalizare şi a actelor administrative de aplicare a acestuia cu Constituţia, tratatele internaţionale la care România este parte şi cu legile în vigoare la data la care bunurile au fost trecute în patrimoniul statului nu exista la data perfectării contractelor de vânzare-cumpărare, iar titlul statului era un titlu valabil, potrivit Normelor de aplicare ale Legii nr.112/1995.

Pârâţii au mai arătat că nu au avut posibilitatea de a verifica, calitatea foştilor proprietari de persoane exceptate de la naţionalizare, aceste aspecte fiind lămurite abia în anul 2006, prin decizia Curţii de Apel Alba Iulia.

În ceea ce priveşte cererea de restituire formulată de către reclamant iniţial în temeiul Legii nr.112/1995, potrivit art.2 din Legea nr.112/1995 persoanele prevăzute la alin.1 beneficiază de restituirea în natură, prin redobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor în care locuiesc în calitate de chiriaşi sau a celor care sunt libere, iar pentru celelalte apartamente primesc despăgubiri în condiţiile art.12; or, cele două apartamente cumpărate de către antecesoarele lor erau deţinute în temeiul unor contracte de închiriere încheiate între acestea şi Consiliul Local al Municipiului ... încă din anul 1992, astfel că era îndeplinită condiţia esenţială prevăzută de Legea nr.112/1995 pentru a cumpăra acele apartamente, respectiv cea referitoare la deţinerea spaţiului locativ în baza unui contract de închiriere.

Reclamantul nu a încunoştinţat în vreun fel chiriaşii despre intenţia sa de a solicita restituirea în natură a imobilului şi nici nu a notat în cartea funciară contestaţia formulată împotriva hotărârii nr. ... prin care i s-au acordat despăgubiri.

Totodată, la data perfectării contractelor de vânzare-cumpărare buna lor credinţă era prezumată. În acest sens, potrivit art.1898 alin.1 C. civ., buna-credinţă este credinţa posesorului că acela de la care a dobândit imobilul avea toate însuşirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea, iar conform art.1899 alin.2 C. civ., buna-credinţă se presupune întotdeauna şi sarcina probei cade asupra celui care invocă reaua-credinţă. Antecesoarele lor şi implicit ei au calitatea de subdobânditori de bună-credinţă care au dobândit cu titlu oneros imobilele apartamente mai sus menţionate, plătind un preţ real şi serios pentru cumpărarea acestora, stabilit potrivit dispoziţiilor legale.

În concluzie, deşi prezenta cerere în revendicare prin care se solicită constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare se doreşte a fi o continuare a cererii de constatare a nelegalităţii măsurii de preluare formulată în anul 1998, faptul că reclamantul nu a solicitat ab initio constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare perfectate de către antecesoarele lor, nu a formulat cererea în contradictoriu cu ei etc., le-a creat speranţa legitimă de a păstra imobilele cumpărate.

Astfel, ei au un bun în sensul art.1 al Protocolului nr.1 adiţional la Convenţie, iar admiterea cererii reclamantului ar constitui o ingerinţă în dreptul garantat de art.1 al Protocolului nr.1, conform căruia o privare de proprietate se poate justifica numai dacă se poate demonstra că a intervenit o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege.

În consecinţă, dreptul lor de proprietate există în temeiul contractelor de vânzare-cumpărare şi este apărat de Convenţie, astfel încât prin admiterea cererii reclamantului s-ar aduce atingere securităţii raporturilor juridice, iar prin lipsirea lor de imobilul cumpărat s-ar ajunge la insecuritate juridică, deoarece nicio persoană care a achiziţionat un imobil preluat de stat nu mai are siguranţa dreptului său, chiar dacă l-a dobândit cu bună-credinţă.

În drept, au fost invocate prevederile legale mai sus menţionate, precum şi cauza C.E.D.O. Pincova şi Pinc contra Republicii Cehe.

Prin precizarea de acţiune depusă la data de 22.09.2013 (filele 45 - 47) reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii G. V., S. S., S. G., C. I. şi Consiliul Local al Municipiului ..., următoarele: 1) obligarea pârâţilor să-i recunoască dreptul de proprietate asupra: apartamentului nr.2, înscris în CF nr. ..., nr. topo. ..., la parter, corp II, compus din 1 cameră şi baie, cu suprafaţa utilă de 29,31 mp; apartamentului nr. ..., înscris în CF nr. ..., nr. topo. ... la parter, corp I, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 antreu, WC, cu suprafaţa utilă de 88,19 mp; apartamentului nr.3, înscris în CF nr. ..., nr. topo. ... , la parter, compus din 2 camere, 1 WC, cu suprafaţa utilă de 16,05 mp; 2) să se dispună radierea dreptului de proprietate al pârâţilor asupra corpurilor funciare mai sus identificate prin revenirea la situaţia anterioară în favoarea proprietarei V. I., la rangul serial câştigat cu nr. ... din CF nr. ... ; 3) să se dispună apoi întabularea dreptului său de proprietate asupra acestor apartamente, cu titlu de moştenire.

În motivare, a arătat că în rezolvarea prezentei cauze urmează a se pleca de la considerentele deciziei de casare, în raport de care este evident că nu se pune problema aplicării deciziei nr.33/2008.

Prin decizia nr. ... a Curţii de Apel Alba Iulia s-a constatat nelegalitatea măsurii de naţionalizare a întregului corp funciar înscris în CF nr. ... , nr. topo  ... proprietatea defunctei V. I.

În consecinţă, titlul statului a fost desfiinţat retroactiv, iar instanţa de casare nu a mai analizat valabilitatea titlului statului din moment ce acesta a făcut obiectul unei alte judecăţi.

În acest context trebuie analizate titlul său de proprietate şi titlurile opuse de către pârâţi, respectiv contractele de vânzare-cumpărare provenite de la un neproprietar.

Sub acest aspect este chiar irelevantă buna sau reaua credinţă a subdobânditorilor, importante fiind autoritatea şi forţa titlurilor care se compară. Astfel, titlul său este în mod clar cel mai bine caracterizat şi preferabil, fiind recunoscut printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Prin urmare, el este cel care dispune de un bun în sensul art.1 al Protocolului nr.1 adiţional la Convenţie.

Contractele de vânzare-cumpărare încheiate între pârâţi şi Consiliul Local al Municipiului ... îi sunt inopozabile, întrucât reprezintă un res inter alios acta, care nu poate produce niciun efect asupra dreptului său de proprietate.

Efectul de opozabilitate al notării acţiunii sale în cartea funciară nu mai poate face obiectul vreunei discuţii, având în vedere considerentele deciziei de casare.

Contractele pârâţilor au fost încheiate înainte de rezolvarea cererii sale de restituire formulată în baza Legii nr.112/1995, în condiţiile în care cumpărătorii nu au depus minime diligenţe pentru a afla situaţia imobilului, atât timp cât lista imobilelor revendicate a fost afişată la primării, iar restituirea imobilelor preluate de către regimul comunist era de notorietate.

Prin notele scrise depuse la data de 20.11.2013 (filele 52 - 55) pârâţii S. Ş. şi S. G. au solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, au arătat că raportat la decizia nr.33/2008 pronunţată de către Î.C.C.J. în recurs în interesul legii, în speţă trebuie analizat, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, în ce măsură legea internă intră în conflict cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi dacă admiterea acţiunii în revendicare nu ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice.

Ei au dobândit în proprietate apartamentul nr.1 din corpul II situat în ... , str. ..., nr. ... , înscris în CF nr. ..., sub ..., nr. topo. ... prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr.112/1995, respectiv printr-un act autentic translativ de proprietate opozabil erga omnes de la data încheierii lui, conform disp. art.45 alin.2/1 din Legea nr.10/2001 republicată, care le conferă toate cele trei atribute ale dreptului de proprietate: posesia, folosinţa şi dispoziţia.

În cadrul prezentei acţiuni în revendicare prin comparare de titluri şi rectificare de carte funciară, astfel cum a fost trimisă cauza spre rejudecare, prevederile art.1 privind protecţia proprietăţii din  Protocolul nr.1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi principiul securităţii raporturilor juridice trebuie respecate şi în cazul lor, în calitate de cumpărători de bună-credinţă ai apartamentului revendicat pe care l-au dobândit de la stat printr-un contract de vânzare-cumpărare perfect valabil încheiat în temeiul Legii nr.112/1995, lege specială aflată în vigoare şi în prezent. Prin urmare, proprietatea lor asupra imobilului în litigiu este garantată şi ocrotită în aceeaşi măsură ca şi proprietatea altor persoane.

Din interpretarea coroborată a disp. art.7 alin.1/1 şi 5, art.18 lit.c, art.45 alin.2 şi 2/1 şi art.46 alin.4 din Legea nr.10/2001 rezultă faptul că se acordă preferabilitate dobânditorilor imobilelor înstrăinate în baza Legii nr.112/1995, prevăzându-se aât imposibilitatea restituirilor în natură către foştii proprietari, cât şi faptul că toate contractele încheiate în baza Legii nr.112/1995 sunt acte autentice şi constituie titluri de proprietate opozabile la data încheierii lor.

Faptul că ei au dobândit în proprietate şi posedă imobilul în litigiu în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr.112/1995 perfect valabil, coroborat cu buna lor credinţă, constituie elemente esenţiale în consolidarea titlului de proprietate pe care îl opun reclamantului, pentru faptul că acest titlu de proprietate nu a fost desfiinţat, reclamantul recunoscând atât tacit valabilitatea lui, cât şi în drept, pentru că în condiţiile în care nu a solicitat anularea lui în termenul de prescripţie prevăzut expres de disp. art.45 pct.5 din Legea nr.10/2001 republicată, valabilitatea actului translativ de proprietate în favoarea lor nu mai poate fi pusă în discuţie, opozabilitatea erga omnes a actului fiind recunoscută expres de lege încă de la data încheierii lui.

Raportat la hotărârea pilot pronunţată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, coroborată cu legislaţia existentă în materia imobilelor preluate abuziv, rezultă faptul că deşi prin decizia civilă nr. ... a Curţii de Apel Alba Iulia s-a constatat desăvârşit nelegalitatea măsurii de naţionalizare şi s-a dispus rectificarea de carte funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al S. R., cu consecinţa reînscrierii dreptului de proprietate în favoarea lui V. I., reclamantul nu a obţinut şi nici nu deţine o hotărâre judecătorească definitivă prin care să se dispună în mod expres restituirea apartamentului.

Drept urmare, în accepţiunea Curţii Europene a Drepturilor Omului, inexistenţa unei hotărâri definitive în dispozitivul căreia să se prevadă în mod expres restituirea imobilului conduce la ideea că apartamentul revendicat nu se încadrează în noţiunea de bun actual  prevăzută de art.1 din Protocolul nr.1.

În consecinţă, compararea titlurilor în cadrul prezentei acţiuni trebuie făcută atât prin prisma legislaţiei aplicabile în nateria imobilelor preluate abuziv, cât şi prin prisma noii abordări de analizare a cerinţei de bun actual iniţiată prin hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului mai sus menţionată; astfel, contractul de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr.112/1995 este preferabil raportat la dispoziţiile Legii nr.10/2001 republicată, fiind un act autentic valabil şi un titlu de proprietate opozabil erga omnes, consolidat prin buna lor credinţă, precum şi prin faptul că reclamantul nu a solicitat anularea lui în termenul de prescripţie prevăzut expres de disp. art.45 pct.5 din Legea nr.10/2001 republicată, faţă de titlul reclamantului care, raportat la hotărârea pilot nr.12/2010 a Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu deţine un bun actual şi, prin urmare, raportat la prevederile legislaţiei speciale în materie, acesta poate fi beneficiarul unui drept de despăgubire care constituie un “interes patrimonial” suficient de bine  stabilit în dreptul intern şi care ţine de noţiunea bun la care se referă art.1 din Protocolul nr.1.

În drept, au fost invocate Codul de procedură civilă, Legea nr.10/2001, hotărârea pilot nr.12/2010 a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Prin notele scrise depuse la data de 30.01.2014 (filele 99 - 103) pârâţii G.V. şi C. I. au arătat că raportat la noile petite formulate de către reclamant prin precizarea de acţiune, aparent, acesta urmăreşte restituirea apartamentelor nr.2 şi 3, aflate în proprietatea lor, prin comparaţia de titluri.

Conform disp. art.45 alin.21 din Legea nr.10/2001, contractele de vânzare-cumpărare care constituie titlurile lor sunt acte autentice, opozabile tuturor, inclusiv reclamantului, nu au fost desfiinţate prin nicio hotărâre judecătorească irevocabilă, iar reclamantul în prezenta cauză nu solicită constatarea nulităţii absolute a acestora, astfel încât pretenţiile sale de restituire în natură a imobilului sunt neîntemeiate.

Totodată, raportat la disp. art.7 alin.1 şi 5 din Legea nr.10/2001, reclamantul este îndreptăţit doar la restituirea în echivalent a apartamentelor nr.2 şi 3, având în vedere că acestea au fost vândute în temeiul Legii nr.112/1995.

Deşi reclamantul şi-a întemeiat cererea formulată şi precizată pe dispoziţiile dreptului comun, cererea acestuia trebuie analizată pe fond şi din perspectiva Legii nr.10/2001, în ceea ce priveşte criteriile de comparaţie a titlurilor aflate în conflict. În acest sens pârâţii au invocat decizia civilă nr.1831/02.03.2011 pronunţată de către Î.C.C.J - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Totodată, pârâţii au reiterat apărările în fapt şi în drept expuse în notele scrise depuse la data de 13.09.2013 referitoare la efectele notării în cartea funciară a acţiunilor anterioare promovate de către reclamant, precum şi la valabilitatea titlului statului raportat la data perfectării contractelor lor de vânzare-cumpărare şi la disp. art.1 alin.2 din Hotărârea nr.20/17.01.1996 pentru stabilirea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995.

Prin cererea reconvenţională depusă la data de 31.01.2014 (filele 104 - 108) pârâţii-reclamanţi S. Ş. şi S. G. au solicitat, în contradictoriu cu reclamantul-pârât, următoarele: 1) să se constate că titlul lor de proprietate dobândit prin cumpărare în baza Legii nr.112/1995 conform contractului de vânzare-cumpărare nr. ... este preferabil titlului de proprietate al reclamantului-pârât, dobândit prin moştenire legală conform actului notarial nr.3/13.01.2014 emis de către Notar C. L. M.; 2) să se dispună rectificarea CF nr. ... (nr. Vechi ...) în sensul radierii dreptului de proprietate înscris sub B7 în favoarea reclamantului-pârât cu titlu de moştenire asupra apartamentului nr. ... situat în ..., str. ..., nr. ..., înscris în CF nr. ... (nr. vechi ...), nr. Topo ... ; 3) să se dispună întabularea în cartea funciară a dreptului lor de proprietate, dobândit cu titlu de drept cumpărare, ca bun comun; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, au arătat că potrivit înscrierii de sub B7 din CF nr. ... (nr. Vechi ...), prin încheierea de carte funciară nr. ... reclamantul-pârât şi-a întabulat dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.... situat în ..., str. ..., nr. ..., având nr. Topo ... , în baza actului notarial nr. ... emis de către Notar C. L. M., în condiţiile în care obiectul prezentului litigiu este tocmai acest apartament.

În continuare pârâţii-reclamanţi au reiterat apărările în fapt şi în drept expuse în notele scrise depuse la data de 20.11.2013.

Prin întâmpinarea depusă la data de 13.03.2014 (fila 118) reclamantul-pârât a solicitat respingerea cererii reconvenţionale formulată de către pârâţii-reclamanţi S. Ş. şi S. G. în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.

În motivare, a arătat că acţiunea reconvenţională este inadmisibilă având în vedere disp. art.111 C. proc. civ., conform cărora acţiunea în constatare este inadmisibilă dacă partea poate cere realizarea dreptului. În consecinţă, pârâţii-reclamanţi nu pot cere să se constate că titlul lor este preferabil titlului său.

Referitor la petitul având ca obiect rectificare de carte funciară, reclamantul-pârât a arătat că părţile adverse nu au indicat niciun temei legal pentru acest petit. Rectificarea de carte funciară se poate solicita doar în temeiul art.907, 908 N.C.C., atunci când o înscriere nu corespunde cu situaţia juridică reală.

Situaţia juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaştere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se cere, ceea ce în mod evident nu există în cauză.

Contractul de vânzare-cumpărare încheiat de către pârâţii-reclamanţi cu statul este faţă de el un res inter alios acta şi în baza principiului relativităţii actelor juridice nu poate produce niciun efect faţă de el. Mai mult, prin hotărâre judecătorească irevocabilă titlul autorilor reclamanţilor reconvenţionali a fost desfiinţat, iar titlul său a fost întabulat în cartea funciară.

Relevantă în cauză este împrejurarea că prin decizia nr. ... a Curţii de Apel Alba Iulia s-a constatat preluarea abuzivă a imobilului şi inexistenţa titlului statului, iar, pe de altă parte, el a fost cel care a îndeplinit cel dintâi formalităţile de publicitate imobiliară.

În aceste condiţii este evident că titlul său este preferabil, pârâţii-reclamanţi dobândind dreptul de proprietate de la un neproprietar.

În cauză, instanţa a administrat, la solicitarea părţilor, proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator al cauzei, instanţa reţine următoarele:

Potrivit certificatului de moştenitor nr. ... emis de către fostul Notariat de Stat Judeţean ..., reclamantul este unicul moştenitor legal al defunctei W. E., care, la rândul său, a avut calitatea de unică moştenitoare legală a defunctei V.  I. (identică cu văd. lui V. C.)- proprietara tabulară a imobilului înscris iniţial în CF nr. ..., sub ..., cu nr. topo. ... şi ... (filele 33 - 36, dos. nr. ...).

Conform înscrierii de sub ... din CF nr. ... imobilul mai sus menţionat a fost expropriat de către Statul Român în temeiul Decretului nr.92/1950, iar prin încheierea nr. ... a fost întabulat dreptul de proprietate, cu titlu de naţionalizare, în favoarea Statului Român şi în folosinţa Sfatului Popular al Judeţului ...

Ulterior, prin încheierea nr. ..., imobilul în discuţie a fost împărţit după cum urmează: imobilul cu nr. topo. ...- teren curte în suprafaţă de 1978 mp şi imobilul cu nr. topo.  ...- teren curte în suprafaţă de 296 mp, care au fost reînscrise în aceeaşi carte funciară şi în favoarea aceloraşi proprietari, precum şi imobilul cu nr. topo. ...- teren construit în suprafaţă de 244 mp, care a fost transcris în CF colectivă nr. ... şi CF individuală nr. ... şi a fost transformat în proprietate pe apartamente în favoarea Statului Român.

Prin cererea înregistrată sub nr. ... la Comisia de Aplicare a Legii nr.112/1995 din cadrul Consiliului Local al Municipiului ... (fila 119, dos. nr. ...) reclamantul a solicitat restituirea sau acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr.112/1995 pentru imobilele construcţii situate în ..., str. ..., nr. ..., înscrise în CF nr. ..., nr. topo ... şi în CF nr. ... , nr. topo. ...

Prin hotărârea nr. ... a Comisiei Judeţene pentru Aplicarea Legii nr.112/1995 din cadrul Consiliului Judeţean ... (fila 119, dos. nr. ...) s-a dispus acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantului pentru imobilele mai sus menţionate, în cuantum de 141772080 ROL.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat contestaţie, solicitând restituirea în natură a imobilelor revendicate - contestaţie ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. ... (nr. Unic ...) şi a fost perimată prin sentinţa civilă nr. ... pronunţată în dosarul menţionat (fila 121, 123, dos. nr. ...).

La data de 30.07.1997 a fost notată în CF nr. ..., sub ..., acţiunea civilă formulată de către reclamant împotriva S. R. pentru recunoaşterea dreptului de proprietate, înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. ....

Ulterior, la data de 18.03.1998, reclamantul a înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj, sub nr. ..., o nouă acţiune formulată în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului ... în nume propriu şi ca reprezentant al S. R., având ca obiect rectificare de carte funciară şi revendicare a imobilelor înscrise în CF nr. ..., cu nr. Topo ... Această acţiune a fost notată în CF nr. ..., sub ..., la data de 06.05.1998 şi a fost soluţionată irevocabil prin decizia civilă nr. ... pronunţată de către Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. ... - hotărâre prin care s-a constatat nelegalitatea măsurii de naţionalizare a imobilului din CF nr. ... , cu nr. Topo ... , proprietatea de sub ... a defunctei V. I. şi s-a dispus rectificarea cărţilor funciare prin radierea înscrierilor făcute în favoarea S. R. în CF nr. ..., CF nr. ..., CF nr. ... şi CF nr. ... şi revenirea la situaţia anterioară de carte funciară în favoarea proprietarei V. I. (filele 12 - 15, dos. nr. ...).

În paralel cu demersul judiciar mai sus menţionat, după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 reclamantul a formulat şi o notificare în temeiul acestui act normativ pentru imobilele înscrise în CF nr. ..., nr. topo.  ...- notificare ce a fost înregistrată la Consiliul Local al Municipiului ... la data de 11.06.2001, cu nr. de ordine 359 şi care nu a fost analizată de către Comisia pentru Aplicarea Legii nr.10/2001 pe cale administrativă, având în vedere existenţa unui proces pe rol la instanţele judecătoreşti (filele 117, 118, dos. nr. ...).

Pe de altă parte, în ceea ce-i priveşte pe pârâţii G. V., C. I., S. Ş. şi S. G., instanţa reţine că aceştia sau, după caz, antecesorii lor au cumpărat în temeiul Legii nr.112/1995 câte o unitate locativă din imobilul cu nr. topo ... înscris în CF colectivă nr. ..., situat în ..., str. ..., nr. , după cum urmează:

Numita A. E., antecesoarea pârâtului G. V., a cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. ... încheiat cu S.C. C. S.A. apartamentul nr.2 din corpul II, identificat cu nr. topo.  ...- apartament ce a fost transcris în CF individuală nr. ... şi asupra căruia a fost întabulat dreptul de proprietate în favoarea cumpărătoarei A. E., la data de 13.07.1998 (filele 68, 69, dos. nr. .../.../2011*).

Numita G. K., antecesoarea pârâtei C. I., a cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. ... încheiat cu S.C. C. S.A. apartamentul nr.3 din corpul II, identificat cu nr. topo. ...- apartament ce a fost transcris în CF individuală nr. ... şi asupra căruia a fost întabulat dreptul de proprietate în favoarea cumpărătoarei G. K., la data de 16.05.2001 (filele 76, 77, dos. nr. .../.../2011*).

Pârâţii S. Ş. şi S. G. au cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. ... încheiat cu S.C. C. S.A. apartamentul nr.1 din corpul II, identificat cu nr. topo.  ...- imobil asupra căruia pârâţii în discuţie nu şi-au întabulat până în prezent dreptul de proprietate (filele 154, 155, dos. nr. ...).

Analizând în acest context petitul de revendicare din precizarea de acţiune depusă de către reclamant la data de 27.09.2013, prin compararea titlului de proprietate al acestuia cu titlurile de proprietate deţinute de către pârâţii G. V., C. I., S. Ş. şi S. G., instanţa îl apreciază ca fiind întemeiat pentru următoarele considerente:

Astfel, în ceea ce priveşte titlul reclamantului, după cum s-a arătat mai sus, în prezent acesta deţine o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă (respectiv decizia civilă nr. ... pronunţată de către Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. ...) prin care i-a fost recunoscut, în contradictoriu cu S. R., dreptul de poprietate asupra întregului imobil cu nr. topo. ... înscris în CF nr. ..., din care fac parte şi apartamentele în litigiu. Prin această hotărâre judecătorească s-a admis, cu putere de lucru judecat, cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu reprezentantul statului în această materie, s-a constatat nevalabilitatea titlului acestuia din urmă de preluare a imobilului, respectiv Decretul nr.92/1950, pornindu-se de la premisa că acest act normativ era contrar prevederilor art.8 şi 10 din Constituţia României din 1948, prevederi care garantau proprietatea particulară şi stipulau că exproprierile pentru utilitate publică se pot face numai cu o dreaptă despăgubire, stabilită de organele de justiţie, precum şi dispoziţiilor art.480 şi 481 C. civ., aflate în vigoare şi la acea dată, care, de asemenea, prevedeau că exproprierea se poate face numai pentru utilitate publică şi cu o justă despăgubire. De asemenea, s-a mai reţinut că această preluare a fost contrară şi prevederilor Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, la care România este parte semnatară din 1948.

Caracterul declarativ al hotărârii judecătoreşti mai sus menţionate consacră faptul că imobilul nu a ieşit niciodată din patrimoniul autoarei reclamantului,  defuncta V. I.

Deşi hotărârea judecătorească în discuţie nu poate produce efecte faţă de pârâţii G. V., C. I., S. Ş. şi S. G. (în condiţiile în care aceştia nu au avut în cadrul litigiului din dosarul nr. ... calitatea de pârâţi, ci au fost doar intervenienţi accesorii în interesul pârâtului Consiliul Local al Municipiului ... şi, după cum s-a reţinut în considerentele deciziei civile respective, faptul că ei au intervenit în proces în favoarea pârâtului nu a fost de natură a completa acţiunea principală), relevanţa sa juridică constă în aceea că i se oferă părţii căreia i s-a recunoscut un drept prin intermediul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile posibilitatea de a folosi această hotărâre drept mijloc de probă într-o altă cauză care are legătură cu acest drept, partea adversă, care nu a fost chemată în judecată în litigiul iniţial, având posibilitatea şi, totodată, obligaţia procesuală de a face dovada faptului contrar, spre a obţine înlăturarea celor statuate prin hotărârea judecătorească respectivă.

Or, în prezenta cauză, pârâţii G. V., C. I., S. Ş. şi S. G. nu au făcut în niciun fel dovada unei stări de fapt contrare celei reţinute prin decizia civilă de care se prevalează reclamantul, respectiv a faptului că imobilul a fost preluat de către S. R. în baza unui titlu valabil, motive pentru care hotărârea judecătorească în discuţie apare ca fiindu-le opozabilă pârâţilor sub acest aspect şi, drept urmare, instanţa apreciază că în speţă se impune concluzia preluării de către stat fără un titlu valabil a bunului în litigiu.

În ceea ce priveşte titlurile de proprietate ale pârâţilor G. V., C. I., S. Ş. şi S. G., acestea constau în contractele de vânzare-cumpărare mai sus menţionate, încheiate în temeiul Legii nr.112/1995 - contracte care potrivit disp. art.45 din Legea nr.10/2001 sunt acte autentice şi constituie titlu de proprietate opozabil de la data încheierii lor.

După cum s-a arătat şi de către pârâţii G. V. şi C. I.prin notele scrise depuse la data de 30.01.2014, invocând în acest sens decizia nr.1831/02.03.2011 pronunţată de către Î.C.C.J - Secţia Civilă şi de Proprietate intelectuală, instanţa apreciază că operaţiunea juridică de comparare a titlurilor exibate de către părţi în cadrul unei acţiuni în revendicare privitoare la un imobil ce a fost preluat abuziv de către Statul Român în perioada regimului comunist, promovată după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, se impune a fi realizată şi din perspectiva dispoziţiilor art.45 din Legea  nr.10/2001, care reglementează cerinţele de valabilitate ale actelor juridice de înstrăinare având ca obiect imobile care cad sub incidenţa prevederilor respectivei legi. Aceasta deoarece compararea titlurilor aflate în conflict exclusiv prin prisma criteriilor cristalizate în practica judiciară în materia acţiunii în revendicare întemeiată pe dreptul comun (respectiv preferabilitatea titlului mai bine caracterizat) ar însemna o încălcare a principiului specialia generalibus derogant  şi ar conduce la o judecare formală a cauzei în care instanţa ar trebui să dea, în mod invariabil, preferabilitate titlului fostului proprietar deposedat abuziv de către Statul Român, făcând totală abstracţie de efectele create prin aplicarea legii speciale.

Pe cale de consecinţă, pornind de la principiile mai sus enunţate, instanţa va evalua titlurile de proprietate ale pârâţilor G. V., C. I., S. Ş. şi S. G. prin prisma disp. art.45 din Legea nr.10/2001, urmând ca în cadrul acestei analize să verifice dacă titlurile pârâţilor pot fi considerate ca valabile din perspectiva prevederilor legale în discuţie.

Astfel, potrivit disp. art.45 din Legea nr.10/2001 (1) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenţa prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării; (2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în vigoare a Legii nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă.

Din cuprinsul dispoziţiilor legale mai sus enunţate rezultă că pentru a putea fi considerate ca valabile contractele de vânzare-cumpărare ce constituie titlurile de proprietate ale pârâţilor trebuie să fi fost, în primul rând, încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării, deci inclusiv a dispoziţiilor Legii nr.112/1995, ca act normativ în temeiul căruia au fost încheiate.

Sub acest aspect, instanţa reţine că disp. art.9 din Legea nr.112/1995 - care reglementează procedura de vânzare-cumpărare către chiriaşii titulari de contract a apartamentelor ce nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora - prevăd în mod expres că aceştia pot opta pentru cumpărarea respectivelor apartamente după expirarea termenului prevăzut la art.14 din aceeaşi lege, şi anume a termenului în care persoanele îndreptăţite la restituirea în natura a apartamentelor sau, după caz, la acordarea de despăgubiri vor depune cereri în acest sens, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii.

 Din interpretarea sistematică a prevederilor legale mai sus menţionate rezultă că vânzarea către chiriaşii titulari de contract a apartamentelor ce fac obiectul Legii nr.112/1995 putea fi realizată numai după expirarea termenului de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii în care persoanele îndreptăţite la restituirea în natura a apartamentelor sau, după caz, la acordarea de despăgubiri urmau să depună cereri în acest sens, iar în cazul în care o astfel de cerere ar fi fost formulată, după finalizarea procedurii de soluţionare a acesteia.

Or, în speţă, după cum s-a reţinut mai sus, reclamantul a formulat, în termenul de 6 luni prevăzut de art.14 din Legea nr.112/1995, o cerere prin care a solicitat restituirea sau acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr.112/1995, între altele, şi pentru imobilul construcţie situat în ... , str.  ..., nr. ..., înscris în CF nr. ..., cu nr. topo. ...(cerere înregistrată sub nr. ... la Comisia de Aplicare a Legii nr.112/1995 din cadrul Consiliului Local al Municipiului ...). Această cerere a fost soluţionată, în procedura administrativă, prin hotărârea nr. ... a Comisiei Judeţene pentru Aplicarea Legii nr.112/1995 din cadrul Consiliului Judeţean ... - hotărâre pe care reclamantul a atacat-o în instanţă prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. ... (nr. Unic...).

Contractele de vânzare-cumpărare analizate au fost încheiate în perioada 19.12.1996 - 10.04.1997, deci pe parcursul soluţionării cererii de restituire sau acordare de despăgubiri formulată de reclamant în conformitate cu disp. art.14 din Legea nr.112/1995, ceea ce constituie o încălcare a disp. art.9 din acelaşi act normativ.

Sub aspectul în discuţie, instanţa apreciază că nu prezintă relevanţă dacă reclamantul era sau nu îndreptăţit la restituirea în natură a imobilului în temeiul Legii nr.112/1995 (din perspectiva disp. art.2 din acest act normativ), după cum lipsit de relevanţă este şi modul în care a fost soluţionată cererea de restituire formulată de reclamant în baza Legii nr.112/1995, respectiv soluţia adoptată prin hotărârea nr. ... a Comisiei Judeţene pentru Aplicarea Legii nr.112/1995 din cadrul Consiliului Judeţean ... şi, de asemenea, împrejurarea că demersul judiciar iniţiat de către reclamant prin contestarea în instanţă a hotărârii anterior menţionate s-a stins ca efect a perimării pronunţate prin sentinţa civilă nr. ... a Judecătoriei Cluj-Napoca din dosarul nr. ... (nr. Unic ...).

 Aceasta deoarece vânzarea către chiriaşi a apartamentelor revendicate de către reclamant în temeiul Legii nr.112/1995 anterior finalizării procedurii de soluţionare a cererii de restituire formulată de către reclamant este în mod evident contrară disp. art.9 din actul normativ în discuţie, iar prevederile art.45 alin.1 corob. cu alin.4 din Legea nr.10/2001 nu instituie nicio excepţie de la sancţiunea nulităţii absolute, care operează fără distincţie în privinţa actelor de înstrăinare încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.

Cât priveşte atitudinea subiectivă a cumpărătorilor la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare în litigiu, instanţa reţine mai întâi că, spre deosebire de disp. art.45 alin.2 din Legea nr.10/2001, prevederile alin.1 şi 4 ale aceluiaşi articol nu prevăd buna-credinţă ca o cauză de inoperare a sancţiunii nulităţii absolute în cazul actelor juridice de înstrăinare încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.

De altfel, având în vedere că pârâţii sau, după caz, antecesoarele lor, au cumpărat apartamentele în litigiu după data la care reclamantul a înregistrat la Comisia de Aplicare a Legii nr.112/1995 cererea de restituire în natură sau acordarea de despăgubiri şi înainte ca aceasta să fi fost soluţionată în mod definitiv, instanţa apreciază că în speţă nici  nu s-ar putea vorbi despre buna-credinţă a acestora, deoarece nu se poate considera că pârâţii nu au putut lua cunoştinţă de existenţa cererii de retrocedare formulată de către reclamant, cu atât mai mult cu cât această cerere figurează în Registrul cuprinzând imobilele revendicate în baza Legii nr.112/1995, la poziţia nr.225, iar conform adresei nr.104837/451/01.04.2014 emisă de către Primăria Municipiului ... - Direcţia Patrimoniul Municipiului şi Evidenţa Proprietăţii listele imobilelor revendicate în temeiul Legii nr.112/1995 au fost afişate la sediul Direcţiei de Administrare a Imobilelor Proprietate de Stat din Municipiul ... după data de 29.07.1996 (filele 137 - 141, dos. nr. .../.../2011*). Mai mult, chiar şi în ipoteza în care listele în discuţie nu ar fi fost afişate la sediul autorităţii administrative, nu s-ar putea considera că pârâţii s-au aflat în imposibilitate de a lua cunoştinţă de existenţa cererii de retrocedare formulată de către fostul proprietar, câtă vreme aceasta figura în evidenţele autorităţii administrative, iar pârâţii aveau obligaţia de a depune diligenţe pentru verificarea situaţiei juridice a apartamentelor pe care intenţionau să le cumpere (diligenţe care impuneau efectuarea unor demersuri de informare asupra situaţiei juridice a imobilelor nu doar la biroul de carte funciară, ci şi în evidenţele autorităţii administrative competentă să soluţioneze cererile de restituire formulate de către foştii proprietari în temeiul disp. art.14 din Legea nr.112/1995).

Pe cale de consecinţă, având în vedere că titlurile de proprietate ale pârâţilor apar ca fiind lovite de nulitate absolută din perspectiva art.45 alin.1 şi 4 din Legea nr.10/2001, instanţa apreciază că în speţă nu se mai impune analizarea valabilităţii titlului statului prin prisma dispoziţiilor legale aflate în vigoare la data perfectării contractelor de vânzare-cumpărare în litigiu, câtă vreme disp. art.45 alin.1 şi 4 din Legea nr.10/2001 nu instituie vreo excepţie de la sancţiunea nulităţii absolute nici din această perspectivă.

Drept urmare, reţinând în considerarea celor mai sus expuse că doar reclamantul se poate prevala în prezenta acţiune în revendicare de un titlu de proprietate valabil asupra apartamentelor în litigiu, în condiţiile în care titlurile de proprietate ale pârâţilor sunt lipsite de eficienţă juridică din perspectiva disp. art.45 alin.1 şi 4 din Legea nr.10/2001, instanţa apreciază că petitul de revendicare din precizarea de acţiune depusă de către reclamant la data de 27.09.2013 este pe deplin fondat, motive pentru care, în temeiul art.480 C. civ., îl va admite astfel cum a fost formulat, urmând a dispune în consecinţă. În mod implicit, pentru aceleaşi considerente, instanţa va respinge primul petit al cererii reconvenţionale deduse judecăţii de către pârâţii S.  Ş. şi S. G. A.

Ca o consecinţă a admiterii acţiunii în revendicare formulată de către reclamant, în temeiul disp. art.33 alin.1 şi art.34 alin.3 din Legea nr.7/1996 (în forma aflată în vigoare la data introducerii prezentei acţiuni), instanţa va dispune rectificarea cărţilor funciare prin radierea înscrierilor efectuate în favoarea pârâţilor G. V. şi C. I. şi revenirea la situaţia anterioară de carte funciară în favoarea antecesoarei reclamantului, defuncta V. I.; de asemenea, va dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilelor apartamente mai sus menţionate în baza prezentei hotârâri judecătoreşti, la data rămânerii definitive.

Cât priveşte petitele nr.2 şi 3 din cererea reconvenţională a pârâţilor S. Ş. şi S. G.  A., instanţa le va respinge, ca neîntemeiate, având în vedere caracterul accesoriu al acestora în raport de petitul nr.1 al aceleiaşi cereri, precum şi soluţia ce urmează a fi pronunţată cu privire la acesta din urmă.

Referitor la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către reclamant (ca parte îndreptăţită la recuperarea acestora în temeiul disp. art.274 alin.1 C. proc. civ.), instanţa o apreciază ca fiind nefondată, întrucât reclamantul nu a probat efectuarea vreunor cheltuieli de judecată în legătură cu prezentul litigiu, în condiţiile în care conform menţiunilor din facturile fiscale anexate concluziilor scrise depuse de către acesta în dovedirea onorariului avocaţial suportat rezultă că sumele în discuţie au fost achitate în baza unui alt contract de asistenţă juridică decât cel indicat în împuternicirea avocaţială a av. K. M. K. (fila 25), astfel că acestea nu pot fi considerate drept cheltuieli de judecată implicate de prezentul dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea principală, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamantul S. G. A., cu domiciliul în ... , Calea ..., nr. ..., ap. ..., jud.  ..., în contradictoriu cu pârâţii G.  V., C. I., S. S., S. G. ambii cu domiciliul în ..., str. ..., nr. ..., ap. ..., jud. ..., S. R., M. E. F. cu sediul procesual ales la sediul D.G.F.P. C., situat în ... , P-ţa. ..., nr. ..., jud. ...,  CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ... , prin primar, MUNICIPIUL ..., prin primar, ambii cu sediul în ... , str.  ..., nr. ..., jud. ..., JUDEŢUL ... prin Preşedintele Consiliului Judeţean ... şi CONSILIUL JUDETEAN ..., prin Preşedintele Consiliului Judeţean ... ambii cu sediul în ..., B-dul. ..., nr. ..., jud. ...

Respinge cererea reconvenţională, astfel cum a fost precizată, formulată de către pârâţii S. Ş. şi S. G. A., în contradictoriu cu reclamantul S. G. A., ca neîntemeiată.

Obligă pârâţii S. Ş. şi S. G. A. să-i recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. ... înscris în CF nr. ..., nr. Topo ..., parter, corp I, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 antreu, WC, cu suprafaţa utilă de 88,19 mp, situat în ..., str. ..., nr. ..., jud. ...

Obligă pârâtul G. V. să-i recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. ... înscris în CF nr. ..., nr. Topo ..., parter, corp II, compus din 1 cameră şi baie, cu suprafaţa utilă de 29,31 mp, situat în ..., str. ..., nr. ..., jud. ...

Obligă pârâta C. I. să-i recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. ... înscris în CF nr. ..., nr. Topo ..., parter, compus din 2 camere, 1 WC, cu suprafaţa utilă de 16,05 mp, situat în ..., str. ..., nr. ..., jud. ...

Dispune rectificarea cărţilor funciare prin radierea înscrierilor efectuate în favoarea pârâţilor G. V. şi C. I. şi revenirea la situaţia anterioară de carte funciară în favoarea antecesoarei reclamantului, defuncta V. I.

Dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilelor apartamente mai sus menţionate în baza prezentei hotârâri judecătoreşti, la data rămânerii definitive.

Respinge cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocaţial, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 23.05.2014.

PREŞEDINTE GREFIER

 D. G. R. F. C.

Domenii speta

Spete similare