Nu se valorifică la calculul pensiei decât procentele din programul de lucru în care s-au desfăşurat efectiv activităţi specifice grupelor superioare, astfel cum au fost consemnate în adeverinţele eliberate de angajatori .

Nu se valorifică la calculul pensiei decât procentele din programul de lucru în care s-au desfăşurat efectiv activităţi specifice grupelor superioare, astfel cum au fost consemnate în adeverinţele eliberate de angajatori

Prin sentinţa civilă nr. 1124 din 18 iunie 2020, pronunțată de  Tribunalul Dolj Secția Conflicte de Munca şi Asigurări Sociale, a fost respinsă acţiunea formulata de contestator MI  în contradictoriu cu intimat CASA TERITORIALA DE PENSII DOLJ.

Pentru a hotarî astfel, instanta a constatat şi retinut urmatoarele:

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a CJP, instanţa a respins-o, întrucât instanţa este învestită cu o contestaţie împotriva deciziei de pensionare, caz în care emitent fiind CJP Dolj, aceasta justifică legitimitatea procesual pasivă.

Argumentele invocate de CJP asupra excepţiei indmisibilităţii sunt veritabile apărări de fond care vor fi analizate ca atare în cele ce urmează.

Contestatorul MI critică decizia de pensie nr. 34124/16.01.2020 sub aspectul că la stabilirea drepturilor de pensie nu s-a utilizat un procent de 100% pentru perioadele prestate în condiţiile grupei a II a de munca, menționate în adeverinţa nr. 2309/06.12.2019.

Din adeverinţa nr. 2309/2019, fila 34, reiese că angajatorul a încadrat în grupă superioară de muncă activitatea desfăşurată de contestator, în procente defalcate de 70%, 85%, 95%, pe perioada 1990-2001.

Așa cum rezulta din fisa de calcul, fila 36, anexă la decizia contestata, contestatorul  a beneficiat la stabilirea drepturilor de pensie de valorificarea unui stagiu de cotizare în condiţiile grupei a II a de munca de 8 ani, 2 luni şi 25 de zile şi nu de 10 ani, 5 luni şi 28 zile. Aceasta perioadă s-a calculat în raport de procentele de 70%, 85%, 95%, pe perioada 1990-2001, menţionate în adeverinţa nr. 2309/06.12.2019. Perioada de 10 ani, 5 luni şi 28 zile ar fi rezultat dacă contestatorul ar fi prestat activitatea în procent de 100% în grupă superioară de muncă, or procentele sunt de 70%, 85%, 95%.

În ceea ce priveşte sentinţa civilă invocată  ca practică judiciară, aceasta este o hotărâre judecătorescă de speţă,  neavând caracter obligatoriu pentru modul de soluţionare a altor speţe, întrucât,  în sistemul de drept român,  practica judiciară nu este izvor de drept. 

Singurele excepţii când  precedentul judiciar capătă statutul de izvor de drept, fiind obligatoriu pentru instanţele de judecată, sunt cele reprezentate de deciziile date de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (I.C.C.J.) în materia „recursului în interesul legii” (cale extraordinară de atac prin care se urmăreşte asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legilor pe întreg teritoriul ţării)  şi  deciziile Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea: unui text de lege, a unei legi în ansamblul ei, a unei ordonanţe ori a regulamentelor Parlamentului.

Cum, în cauză, hotărârea judecătorescă invocată nu face parte din cele două categorii de excepţii, susţinerea contestatorului de a fi avută în vedere va fi înlăturată ca fiind nefondată.

Sintetizând cele reţinute, instanţa a respins contestaţia aşa cum a fost formulată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, Curtea a respins apelul.

Critica apelantului nu vizează dispoziţiile legale avute în vedere de Casa Judeţeană de Pensii Dolj la emiterea deciziei contestate, ci nevalorificarea raţionamentului juridic expus prin sentinţa nr. 2901/23.11.2010 pronunţată de Tribunalul Botoşani.

Invocă apelantul dispoziţiiile art. 430 şi 431 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora Art. 430 - Autoritatea de lucru judecat

(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

(2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

(3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.

(4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.

(5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre.

Art. 431 - Efectele lucrului judecat

(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

(2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Apelantul susţine că raţionamentul juridic şi soluţia pronunţată de Tribunalul Botoşani prin sentinţa nr. 2901/23.11.2010 au putere de lucru judecat, astfel încât soluţia pronunţată în cadrul prezentei cauze trebuie să fie aceeaşi, în temeiul dispoziţiilor art. 431 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Criticile apelantului sunt nefondate.

Prima instanţă a reţinut corect faptul că sentinţa civilă invocată  ca practică judiciară este o hotărâre judecătorescă de speţă,  neavând caracter obligatoriu pentru modul de soluţionare a altor speţe, întrucât,  în sistemul de drept român,  practica judiciară nu este izvor de drept. 

Singurele excepţii când  precedentul judiciar capătă statutul de izvor de drept, fiind obligatoriu pentru instanţele de judecată, sunt cele reprezentate de deciziile date de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în materia recursului în interesul legii sau pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi  deciziile Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unui text de lege, a unei legi în ansamblul ei, a unei ordonanţe ori a regulamentelor Parlamentului.

Mai mult, Curtea reţine că dispoziţiile art. 431 alin. 2 nu sunt aplicabile în cauză, de vreme ce raporturile juridice de muncă analizate în  cele două cauze supuse comparaţiei sunt distincte.

Instanța de contencios al drepturilor omului a statuat, cu valoare de principiu, că divergențele de jurisprudență constituie, prin natura lor, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având competență în raza lor teritorială.

De altfel, problema care se pune în soluţionarea prezentei cauze este aceea de a determina dacă intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj ar fi trebuit să treacă peste menţiunile exprese şi neechivoce din adeverinţa nr. 2309/06.02.2009 emisă de SC Complexul Energetic Oltenia SA  privind procentele din programul de muncă în care salariatul a lucrat în condiţii de grupa a II-a de muncă şi să valorifice un procent de 100%  la calculul pensiei.

Potrivit art. 158 din Legea nr. 263/2010,

„(1) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupa a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiţii deosebite, în vederea reducerii vârstelor standard de pensionare, cu excepţia celor realizate în activităţile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiţii speciale.

(...)

(31) Dovada vechimii în muncă în grupa I şi/sau a II-a de muncă realizată anterior datei de 1 aprilie 2001 se face cu carnetul de muncă întocmit cu respectarea prevederilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.

(32) În situaţia în care perioadele de vechime în muncă realizate în grupa I şi/sau a II-a de muncă nu sunt înregistrate în carnetul de muncă sau înregistrarea acestor perioade este efectuată incorect ori incomplet, dovada acestora se poate face cu adeverinţe eliberate de către angajatori sau deţinătorii legali de arhive.

(4) Adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.

Primind adeverinţa respectivă, Casa Judeţeană de Pensii Dolj avea obligaţia să preia datele menţionate în aceasta ca atare, de vreme ce adeverinţa a atestat fără niciun echivoc faptul că salariatul nu a prestat activităţi specifice grupei a II-a de muncă în procent de 100%, ci în procente diferite de 70%, 85% şi 95%.

Potrivit art.7 şi 8 din Ordinul nr. 50/1990,

„7. Încadrarea în grupele I şi II de muncă se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiţia ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puţin 50%, iar pentru grupa II, cel puţin 70% din programul de lucru.

În mod excepţional, personalul care, prin natura sarcinilor ce-i revin, lucrează o parte din timp în subteran poate fi încadrat în grupa I sau II de muncă, chiar dacă acest timp este sub plafonul de 50% prevăzut în grupa I şi 70% pentru grupa II, luându-se în calcul numai timpul efectiv lucrat în subteran.

8. Perioada de timp în care o persoană are sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabileşte prin dispoziţia conducerii unităţii sau prin prevederile legale care reglementează atribuţiile de serviciu ce revin fiecărei persoane în raport cu funcţia îndeplinită.

Anul de muncă efectiv lucrat în locuri cu condiţii deosebite se stabileşte prin totalizarea, până la obţinerea unui an complet de muncă, a perioadelor în care personalul a lucrat efectiv în locuri ce se încadrează în grupele I şi II de muncă.”

Rezultă că nu se putea valorifica la calculul pensiei decât procentul din programul de lucru în care s-au desfăşurat efectiv activităţi specifice grupelor superioare.

Acelaşi sens îl au şi dispoziţiile din Ordinul nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare şi evidenţă a carnetului de muncă, pct. I.4 lit. d, potrivit cărora „evidenţierea perioadelor ce se încadrează în grupele I şi II pentru pensie se face cu precizarea locului de muncă, a grupei de muncă şi a punctului din tabelul anexă la ordinul ministrului muncii şi ministrului sănătăţii, la care figurează acest loc şi cu precizarea timpului cât cel în cauză se află în această situaţie, în raport cu programul de lucru”.

O interpretare ca cea propusă de apelantul-contestator  goleşte de conţinut dispoziţiile legale

Domenii speta

Spete similare