Contestație la executare. Nerespectarea termenului de prescripție de 3 ani, fără a se face dovada de către intimată a întreruperii sau suspendării termenului de prescripție în conformitate cu dispozițiile legale.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 07.10.2019, înregistrată sub nr. 29571/299/2019, contestatoarea VD a formulat, în contradictoriu cu intimata P. S.A.R.L., contestație la executare, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea încheierii de încuviințare a executării silite, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 1152/2019, a încheierii de înștiințare privind deschiderea procedurii de executare silită din data de 18.09.2019, a somației de plată din data de 18.09.2019, a adresei de înștiințare privind măsura popririi conturilor bancare din data de 18.09.2019 și a tuturor actelor subsecvente dispuse de către S.C.P.E.J. ”T.” în dosarul de executare silită nr. 1152/2019, precum și obligarea intimatei la restituirea taxei judiciare de timbru.

În motivare, contestatoarea a învederat în esență că în data de 22.01.2007, în calitate de împrumutată, a încheiat cu E. IFN S.A., în calitate de împrumutător, contractul de credit nr. 377669306982550, prin care a solicitat deschiderea unei linii de credit în favoarea sa în vederea achiziționării de produse ce fac parte din oferta comercianților agreați, precum Media Galaxy.

A evidențiat contestatoarea că a rambursat întocmai și la timp ratele aferente cumpărăturilor efectuate și nu a fost niciodată somată cu privire la existența vreunei datorii, creanța care face obiectul executării silite neexistând. Mai mult, potrivit cererii de credit pe baza căreia a obținut linia de creditare, dacă ar fi existat vreo datorie, aceasta trebuia să fie inclusă în extrasul lunar. A invocat de asemenea contestatoarea inopozabilitatea cesiunii de creanță, cesiunea fiind încheiată cu nesocotirea dispozițiilor art. 1578 și ale art. 1579 Cod Civil.

În plus, a susținut contestatoarea că dreptul de a cere executarea silită este prescris, cererea de credit datând din 22.01.2007. Conform art. 707, alin. 2 Cod proc. civ., prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie. Așadar, față de momentul formulării cererii de executare silită de către P. S.A.R.L., respectiv 18.09.2019, dreptul de a solicita și obține executarea silită este prescris.

De asemenea, a invocat contestatoarea lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, susținând faptul că intimata nu a produs nicio dovadă privind existența creanței și cuantumul acesteia, cererea de credit neconținând suficiente elemente pentru determinarea creanței deținute împotriva sa.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 712, 706, 663 și următoarele Cod proc. civ., precum și cele ale art. 1578 și 1579 Cod Civil.

În probațiune, a solicitat contestatoarea încuviințarea probei cu înscrisuri, anexând la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (f. 7-14 din dosar).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 144 de lei, conform chitanței de la f. 23 din dosar.

La data de 12.11.2019, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimata P. S.A.R.L., prin care a solicitat respingerea ca nelegală și neîntemeiată a contestației la executare și menținerea actelor de executare din dosarul execuțional nr. 1152/2019.

În motivare, intimata a învederat în esență că, la data de 22.01.2007, a fost încheiat contractul nr. 377669304582550, între instituția financiară, în calitate de împrumutător și contestatoarea din prezenta cauză, în calitate de împrumutat, iar, întrucât debitorul a încetat să mai achite ratele, instituția financiar bancară a declarat creditul scadent anticipat și, ulterior, a cesionat întreaga creanță către creditorul cesionar inițial. Totodată, au fost efectuate formalitățile de înscriere a contractului de cesiune de creanțe în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare. A mai arătat intimata că încercările creditorului de a oferi consiliere și posibilitatea rambursării creanței în mai multe rate avantajoase au fost ignorate de contestatoare, motiv pentru care la data de 13.03.2019, s-au început formalitățile de executare silită prin intermediul S.C.P.E.J. ”T.”.

A invocat de asemenea intimata excepția netimbrării contestației la executare, precum și excepția tardivității formulării contestației la executare, alături de excepția inadmisibilității cererii privind capătul de cerere referitor la prescripția extinctivă.

Pe fondul cauzei, a învederat intimata că toate documentele întocmite în cadrul procedurii de executare silită au fost transmise la adresa menționată în contractul de credit încheiat de contestator cu banca, acesta fiind domiciliul declarat de către contestator, neputându-i fi imputat intimatei faptul că debitorul contestator nu și-a îndeplinit obligația de a încunoștința prima cedentă cu privire la schimbarea domiciliului, nimeni neputând invoca propria culpă pentru a-și proteja un drept.

De asemenea, a arătat intimata că simplul fapt al invocării unor motive lipsite de suport real nu este de natură a proba existența unor vicii de procedură care să îl fi prejudiciat pe contestator, iar executarea silită însăși și toate actele de executare ce au fost întocmite de către executorul judecătoresc au respectat regulile de fond și de formă impuse de dispozițiile Codului de procedură civilă, motiv pentru care anularea acestora este lipsită de temei legal.

Referitor la inopozabilitatea cesiunii de creanță invocată de către contestatoare, a precizat intimata că actul de cesiune intervenit între instituția financiară și intimată este perfect valabil și opozabil față de debitorul rău-platnic, iar principalul efect al încheierii unui contract de cesiune de creanță (transferul dreptului de creanță din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului) se produce chiar în lipsa unei notificări a debitorului, afirmațiile debitorului fiind pur formale cu privire la lipsa notificării sale față de cesiunea de creanță, fără a justifica o vătămare reală în sensul indicării vreunei plăți pe care ar fi făcut-o către cedent după data încheierii contractului de cesiune. Astfel, lipsa notificării cesiunii către debitor nu poate afecta valabilitatea operațiunii de transmitere a creanței și nici valabilitatea actelor de executare întocmite în cauză.

În privința motivului de contestație la executare referitor la prescripția dreptului creditorului de a solicita executarea silită, intimata a evidențiat în esență că, fiind vorba despre un card de credit, contractul părților nu a prevăzut un termen, potrivit art. I, pct. 5 din contract, acesta putând fi prelungit automat, neputându-se vorbi despre o dată limită de la care începe să curgă termenul de prescripție a executării silite.

În ceea ce privește caracterul cert, lichid și exigibil al sumelor datorate, a subliniat intimata că creanța deținută împotriva debitorului contestator este certă, rezultând cu claritate din contractul de credit, precum și lichidă și exigibilă, în sensul art. 663, alin. 2-4 Cod proc. civ.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod proc. civ., precum și cele ale Legii nr. 193/2000.

A fost transmis, la solicitarea instanței de judecată, dosarul de executare nr. 1152/2019 al S.C.P.E.J. ”T”.

Prin încheierea de ședință din data de 28.11.2019, instanța, în temeiul art. 411, alin. 1, pct. 2 Cod proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părților.

În urma cererii de repunere pe rol, formulată de contestatoare la data de 12.03.2020, legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 72 de lei (conform chitanței de la f. 133 din dosar), la termenul de judecată din data de 05.11.2020, instanța a admis cererea de repunere pe rol, constatând că s-a solicitat prin acea cerere și judecata în lipsă a dosarului. La același termen de judecată, instanța a respins excepțiile netimbrării contestației la executare, a inadmisibilității capătului de cerere privind prescripția extinctivă și a tardivității formulării contestației la executare, invocate de intimată prin întâmpinare, ca neîntemeiată, a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și, în cadrul probei cu înscrisuri, a dispus emiterea unei adrese către E. IFN S.A., cu solicitarea de a comunica mai multe informații cu privire la creditul contractat de contestatoare, precum data declarării scadenței anticipate și data ultimei plăți.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între E. IFN S.A., în calitate de împrumutător și C. (actualmente V.) D.-M., în calitate de împrumutat, s-a încheiat, în baza cererii de credit nr. 377669304582550 din data de 22.01.2007, un contract având ca obiect acordarea către împrumutat a unei linii de credit, în limita unui plafon de credit stabilit de împrumutător, fără ca în cuprinsul contractului mai sus menționat să fie individualizată în vreun fel limita de creditare și fără ca din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către părţi sau din dosarul de executare silită să rezulte, în conformitate cu dispoziţiile art. 1.2 din cuprinsul Condițiilor Generale pentru acordarea și utilizarea liniei de credit, comunicarea către împrumutat, odată cu primul extras lunar transmis în conformitate cu prevederile art. 5.1 din contract, a plafonului de credit astfel stabilit, limita de creditare rezultând exclusiv dintr-un înscris neînsușit sub semnătură de către contestatoare, care emană de la instituția financiară, în care este inserat un plafon de 1200 de lei (f. 97 din dosar). De asemenea, instanța reține că din contractul de care se prevalează intimata nu rezultă încheierea contractului pentru o perioadă detereminată, în cuprinsul contractului fiind stabilită la art. 6.1, obligația împrumutatului de a achita suma datorată în orice moment împrumutătorului, în decursul termenului menționat în extrasul lunar, fie integral, fie parțial, dar cel puțin suma lunară minimă de plată.

Ca urmare a neîndeplinirii de către contestataore a obligațiilor acesteia de plată a sumei lunare minime la scadență, creanța rezultată din contractul mai sus menţionat a făcut obiectul contractului de cesiune de creanţă încheiat la data de 20.05.2016, între B.  S.A., ERB N. II B.V. și ERB R. IFN S.A., în calitate de creditori cedenți, pe de o parte și P. S.A.R.L., în calitate de creditor cesionar, pe de altă parte, astfel cum rezultă din înscrisul anexat la filele 105-114 din dosar, coroborat cu extrasul din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare anexat la fila 101 din dosar.

La data de 24.08.2016, a fost emisă notificarea cesiunii de creanţă intervenite între ERB R. IFN S.A. şi P. S.A.R.L., fiind depusă la dosarul cauzei dovada primirii acesteia la domiciliul contestatoarei de către o rudă a debitorului cedat, respectiv de către numita Costache Maria (f. 115, vol. I din dosar). În acest sens, instanţa va înlătura susţinerile contestatoarei din cuprinsul cererii de chemare în judecată privind inopozabilitatea cesiunii de creanţă, ca mijloc specific de transmitere a obligaţiilor, de vreme ce în cauză a fost făcută dovada îndeplinirii formalităţilor de opozabilitate prevăzute de dispoziţiile art.  1578, alin. 1, lit. b din Codul Civil în anul 2016. Mai mult decât atât, scopul art. 1578, alin. 1 Cod civil este de a reglementa opozabilitatea cesiunii de creanță față de debitorul cedat, fără nicio înrâurire asupra validității operațiunii juridice a cesiunii de creanță, dar cu implicații asupra subiectelor de drept cărora li se poate realiza plata în mod valabil sau cărora li se pot opune toate mijloacele de apărare, astfel încât, din acest punct de vedere, instanța nu va reține apărările contestatorului cu privire la nevalabilitatea cesiunii de creanță prin prisma necomunicării în conformitate cu dispozițiile legale a cesiunii de creanță, atât timp cât, pe de o parte, la dosarul de executare silită se află dovada de comunicare a notificării privind cesiunea de creanţă către debitorul cedat, iar, pe de altă parte, chiar în situaţia în care aceasta nu ar fi avut cunoştinţă anterior demarării procedurii execuţionale de existenţa cesiunii, contestatoarea nu a făcut dovada că ar fi realizat vreun act voluntar susceptibil de a conduce la stingerea creanței ce a format obiectul cesiunii față de primul creditor cedent în intervalul de timp în care nu a avut cunoștință despre existența cesiunii de creanță.

La data de 15.02.20219, creditorul cesionar P. S.A.R.L. a formulat cerere de executare silită către S.C.P.E.J. ”T.”, asupra asupra întregului patrimoniu al debitoarei C. (actualmente V.) D., în vederea recuperării sumei restante de 1359,45 RON, aferentă contractului de credit nr. 377669306982550 (fiind vorba despre o eroare materială a creditorului, preluată și în actele ulterioare de executare, nr. corect al cererii fiind 77669304582550, astfel cum rezultă din extrasul AEGRM, dar și din adresa înaintată la dosarul cauzei de către B. IFN S.A.- fostă ERB S IFN S.A.) din data de 22.01.2007, fiind format dosarul de executare silită nr. 1152/2019.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 13.03.2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, Secția I Civilă în dosarul nr. 6677/299/2019, a fost încuviințată executarea silită împotriva debitoarei, iar prin încheierea din data de 18.09.2019, executorul judecătoresc a emis încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, prin care a stabilit suma de 621,95 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită până la acel moment procedural (f. 81 din dosar).

La aceeași dată, executorul judecătoresc a procedat la emiterea somației mobiliare, prin care a pus în vedere debitoarei obligația ca, în termen de o zi de la comunicarea acesteia, să achite în contul creditoarei P S.A.R.L. următoarele sume de bani: 1359,45 lei, reprezentând debit principal, dobânzi și penalități și suma de 621,95 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită, în temeiul titlului executoriu mai sus menționat.

La data de 18.09.2020, executorul judecătoresc a procedat de asemenea la înființarea popririi asupra conturilor pe care debitoarea C (actualmente V) D le are deschise la mai multe instituții bancare, fiind emisă totodată înștiințarea privind înființarea popririi (f. 79).

La data de 15.10.2019, având în vedere consemnarea sumelor de 325,39 lei, la data de 02.10.2019 și 569 lei la data de 07.10.2019, executorul judecătoresc a procedat la eliberarea sumei de 180,94 lei (inclusiv TVA), reprezentând onorariu executor judecătoresc și cheltuieli de executare, către S.C.P.E.J. ”T.”, a sumei de 209,50 lei, reprezentând cheltuieli de executare avansate de către creditorul urmăritor, către P. S.A.R.L., în contul indicat de acesta și a sumei de 503,95 lei, reprezentând creanța creditorului urmăritor, în contul creditorului P. S.A.R.L.

În ceea ce priveşte motivul de contestație la executare referitor la intervenirea prescripției dreptului de a solicita executarea silită, instanța urmează a analiza cu titlu preliminar legea aplicabilă acestei instituții de drept, prin raportare la momentul de la care începe să curgă dreptul creditorului de a solicita executarea silită în prezenta speță.

Astfel, se reține faptul că dreptul tranzitoriu aplicabil prescripției extinctive (inclusiv cel aplicabil prescripției dreptului de a obține executarea silită) este exclusiv cel reglementat de art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului Civil, în contextul în care dispozițiile art. 3, alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură civilă și ale art. 25, alin. 1 Cod proc. civ. reglementează legea aplicabilă procedurii de executare și incidentelor ivite în cadrul ei, iar nu legea aplicabilă prescripției dreptului de a solicita executarea silită, ce reprezintă o chestiune de fond în cadrul contestației la executare. Or, în conformitate cu dispozițiile art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului Civil, ”Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”, fiind astfel necesar a se determina care este momentul de început al termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită a contractului de credit încheiat ca urmare a cererii de credit nr. 377669304582550 din data de 22.01.2007.

Astfel, trebuie să se facă o distincție între prescripția dreptului material la acțiune, în sensul de stingere a dreptului de a constrânge o persoană, cu ajutorul forței publice, să execute o anumită prestație, să respecte o anumită situație juridică sau să suporte orice altă sancțiune civilă, după caz, ca sancțiune pentru creditor a neexercitării dreptului subiectiv în termen legal ( prescripție care, în conformitate cu dispozițiile tranzitorii mai sus menționate, este supusă prevederilor Decretului nr. 167/1958, în vigoare la data încheierii actului juridic ce reprezintă titlul executoriu) și prescripția dreptului de a obține executarea silită, ca prescripție de sine stătătoare, care privește posibilitatea de a obține executarea silită a unui titlu ce obligă la a da, a face sau a nu face, corespunzător obiectului obligației. Fiind vorba despre două prescripții distincte, regimul lor juridic, sub aspectul invocării, începutului, termenului, întreruperii, repunerii în termen și a efectelor va fi supus legii aplicabile la momentul în care termenul a început să curgă.

Astfel cum rezultă din cuprinsul adresei de răspuns transmise de către BT ... IFN S.A. (fosta E. IFN S.A.), ultima plată efectuată de către contestatoare în baza contractului pentru emiterea cardului de credit nr. 377669304582550 a fost în data de 15.11.2013, astfel încât instituția financiară nebancară a procedat la declararea scadenței anticipate a cardului de credit la data de 24.05.2016, conform condițiilor contractuale, nefiind însă întreprinse acțiuni de declanșare a procedurii de executare silită, creanța făcând ulterior obiectul cesiunii către intimată.

Cu toate acestea, instanţa va înlătura susţinerile instituţiei financiar-nebancare din cuprinsul adresei de răspuns la solicitările instanţei privind declararea scadenţei anticipate a creditului la data de 24.05.2016, de vreme ce declararea scadenţei anticipate a creditului, ca o consecinţă a rezoluţiunii contractului de către împrumutător determinată de neîndeplinirea de către împrumutat a obligaţiilor sale contractuale, inclusiv a celor privind achitarea sumei lunare minime în urma emiterii a două extrase lunare consecutive, presupune, astfel cum rezultă dispoziţiile art. 9.2.2, lit. b din Condițiile generale pentru acordarea și utilizarea liniei de credit, ca întregul sold existent la acea dată să devină scadent imediat, în întregime (incluzând şi eventuale taxe, comisioane și orice costuri sau cheltuieli), respectiv decăderea debitorului din beneficiul termenelor de plată acordate pentru acoperirea debitului principal restant rezultat în urma scăderii sumei minime de plată. Or, o eventuală decădere a debitorului din beneficiul termenului de plată nu putea opera la data de 24.05.2016, atât timp cât suma de 1359,45 lei, solicitată debitoarei prin somația de plată din data de 07.04.2016 (a cărei comunicare către contestatoare nu a fost dovedită) reprezintă, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, totalul datorat de către debitor până la data cesionării (inclusiv retrageri de numerar, alte taxe şi comisioane şi dobândă datorată), iar nu totalul sumei minime de plată, o eventuală decădere operând aşadar anterior emiterii somaţiei de plată din data de 07.04.2016, anexată la f. 156, vol. I din dosar, suma de 1359,45 lei fiind așadar valoarea creanţei cesionate către intimata P. S.A.R.L, creanţă care, prin ipoteză, reprezintă totalul de plată datorat cedentului la momentul încheierii contractului de cesiune de creanţă.

În plus, instanţa reţine că o sumă scadentă de 1292,69 lei rezultă din extrasul de cont lunar emis la data de 15.11.2013, din cuprinsul căruia mai rezultă că data ultimei plăți efectuate de către debitoare a fost 15.11.2013. De asemenea, având în vedere specificul contractului pentru emiterea cardului de credit, potrivit art. 6.1 din cuprinsul Prevederilor Generale ale contractului, părţile au convenit ca rambursarea obligaţiilor de către deţinător să se efectueze în decursul termenului menţionat în extrasul lunar, fie integral, fie parțial, dar cel puțin suma lunară minimă de plată.

Or, în contextul în care, potrivit dispoziţiilor contractuale, părţile nu au determinat un termen de rambursare a sumelor din întregul sold restant, pentru cazul în care deţinătorul optează pentru această modalitate de achitare a sumei datorate,  ţinând cont totodată de dispoziţiile art. 1581 din Vechiul Cod civil, în vigoare la data încheierii contractului, de faptul că, potrivit art. 6.1 din prevederile contractului de care se prevalează creditorul, debitorul are oricând posibilitatea de a achita în întregime suma datorată, începând cu termenul menţionat în extrasul lunar emis şi de conţinutul extrasului lunar emis de către instituția financiară nebancară cu ocazia ultimei plăți înregistrate de către debitoare în contul datoriei, instanţa concluzionează că întregul sold restant la data de 15.11.2013 (reprezentând valoarea sumei datorate, la care se adaugă valoarea taxelor şi comisioanelor datorate) a devenit scadent la data menționată în extrasul lunar emis la acea dată, respectiv 02.12.2013, dată la care debitoarea nu a achitat prin ipoteză suma lunară minimă în urma emiterii a două extrase lunare consecutive (în condițiile în care în cuprinsul extrasului transmis de instituția financiară nebancară la dosarul cauzei, reiese neachitarea sumei lunare minime de plată evidențiată în extrasul anterior), această din urmă dată reprezentând momentul maxim obiectiv de la care creditorul cedent avea posibilitatea de a solicita executarea silită a întregii creanțe în cuantum de 1359,45 lei, ca tot unitar, compus din prestații succesive deja scadente potrivit condiţiilor contractuale şi pentru care decăderea din beneficiul termenului şi, implicit, declararea scadenţei anticipate, nu operează prin ipoteză, aceasta echivalând cu data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după, împrejurări, trebuia să cunoască nașterea dreptului de a obține executarea silită a întregului debit, în sensul dispozițiilor legale incidente. Aceasta cu atât mai mult cu cât potrivit dispozițiilor contractuale, scadența anticipată a creditului a fost prevăzută exclusiv ca o facultate pentru creditor și, ţinând cont de faptul că, în concret, prin contract, părţile nu au prevăzut un alt termen în afară de cel înscris în cuprinsul extrasului lunar emis de emitent pentru scadenţa ratelor reprezentând sume de plată utilizate de către deţinătorul cardului, care exced sumei lunare minime, instanţa concluzionează că momentul maxim obiectiv  de la care creditorul cedent avea posibilitatea de a solicita executarea silită a întregii creanțe nu poate fi determinat decât potrivit prevederilor contractuale mai sus menţionate, prin raportare la data la care întreaga sumă care a făcut obiectul cesiunii de creanţă putea fi solicitată de către creditorul cedent debitorului. În caz contrar, declararea sau nedeclararea scadenței anticipate a creditului (ca operaţiune strict formală, în condiţiile în care suma totală de plată devine scadentă la data înscrisă în extrasul lunar emis) și, implicit, amânarea momentului de început al termenului de prescripție pentru prestațiile reprezentând sume de plată utilizate de către deţinătorul cardului, care exced sumei lunare minime în temeiul unui contract juridic care stabilește cu claritate faptul că nerespectarea de căte împrumutat a oricăreia dintre obligațiile asumate prin contract constituie caz de culpă și caz de decădere din beneficiul termenului, ar fi lăsată la aprecierea pur subiectivă, aleatorie a creditorului.

Cum momentul maxim obiectiv de la care creanţa rezultată din contractul de care se prevalează intimata a devenit exigibilă în totalitate este, astfel cum s-a arătat mai sus, conform prevederilor contractuale, termenul menţionat în extrasul lunar emis de instituția financiară nebancară la data de 15.11.2013, ca fiind data scadentă a următoarei sume minime de plată, respectiv 02.12.2013, instanţa concluzionează că dreptul creditorului cedent de a solicita executarea silită a întregii creanţei rezultate din contractul încheiat în urma cererii pentru emiterea unui card de credit nr. 377669304582550 din data de 22.02.2007 s-a născut cel mai târziu la data de 02.12.2013. Pe cale de consecință, momentul de la care se calculează prescripția dreptului de a cere executarea silită a intervenit după intrarea în vigoare atât a Noului Cod Civil, cât și a Noului Cod de procedură civilă, astfel încât legislația aplicabilă regimului juridic al prescripției dreptului de a obține executarea silită în temeiul contractului menționat este cea prevăzută în Noul Cod de procedură civilă, care se completează cu dispozițiile Noului Cod Civil, privitor la prescripția extinctivă.

Astfel, potrivit art. 706, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, ”Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia dreptului reale, termenul de prescripție este de 10 ani”.

Cum cursul prescripției dreptului de a solicita executarea silită a întregii datorii scadente a început să curgă cel mai târziu la data de 02.12.2013, iar creditorul cesionar a formulat cerere de executare silită pentru recuperarea debitului restant cesionat abia la data de 15.02.2019, formându-se în acest sens dosarul execuțional nr. 1152/2019 pe rolul S.C.P.E.J. ”T.”, cu nerespectarea termenului de prescripție de 3 ani, fără a se face dovada de către intimată a întreruperii sau suspendării termenului de prescripție în conformitate cu dispozițiile legale, instanţa constată faptul că dreptul de a solicita şi obţine executarea silită a debitului în cauză este prescris, prin raportare la art. 706, alin. 1 Cod proc. civ., astfel încât vor fi anulate toate actele de executare.

Admiterea actiunii pentru considerentele mai sus amintite, face inutilă analiza celorlalte motive invocate de contestatoare în cuprinsul actiunii acesteia referitoare la lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței datorate.

În considerarea aspectelor mai sus menţionate, instanţa va admite contestaţia la executare și va dispune anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 1152/2019 al S.C.P.E.J. ”T.”, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite din data de 13.03.2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, Secția I Civilă în dosarul nr. 6677/299/2019.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, instanța îl va respinge ca neîntemeiat, reținând în esență că, față de soluția pronunțată, contestatoarea are la dispoziție exclusiv posibilitatea de a solicita, în baza art. 45, alin. 1, lit. f din OUG nr. 80/2013, restituirea taxei judiciare de timbru aferentă contestației la executare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 717, alin. 2 Cod proc. civ. „Instanţa sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispoziţiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător, şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea.”

Pe cale de consecință, în temeiul textului de lege mai sus citat, instanța va obliga contestatoarea, ca parte interesată în judecarea contestației la executare, la plata către S.C.P.E.J. ”T.” a sumei de 71,4 lei, reprezentând contravaloarea transmiterii în instanță a copiei dosarului de executare silită nr. 1152/2019.

În temeiul art. 720, alin. 4 Cod proc. civ., prezenta hotărâre se va comunica din oficiu către S.C.P.E.J. ”T”, după rămânerea definitivă, conform art. 720, alin. 4 Cod proc. civ.

Domenii speta

Spete similare