Partaj judiciar ieşire din indiviziune – decesul reclamantului-pârât pe parcursul judecării cauzei; pârâta-reclamantă este unica moștenitoare a acestuia – excepția lipsei de interes a cererii principale și reconvenționale în raport de împrejurarea ca pârâ

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.06.2017 sub nr. …./299/2017, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta B a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la masa bunurilor succesorale aparținând lui C, decedata la data de 15.06.2013, masă succesorală compusă din: a1) cota parte de ½ din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 10 din ...., sectorul 1, a2) cota parte de ½ din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 8 situat în ...., și cu privire la următoarele bunuri mobile: b1) cota parte de ½ din dreptul de proprietate asupra autoturismului marca DAEWOO ESPERO, cu numărul de identificare ...., b2) cota de ½ din dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în cimitirul Dămăroaia, însemnat pe plan nr. …, figura ….., b3) cota pate de ½ din sumele de bani și dobânzile aferente deținute la data deschiderii succesiunii în conturile D, după cum urmează: suma de 303056,99 lei – contul nr. ....,  suma de 20586 euro – contul nr. ...., b4) cota de ½ din  dobânzile aferente deținute la data deschiderii succesiunii în conturile E, după cum urmează: suma de 14070 euro, - cont nr. …., suma de 35564,59 euro – cont nr. …., suma de 3800,81 euro – cont nr. …; b5) cota pate de ½ din sumele de bani și dobânzile aferente deținute la data deschiderii succesiunii în conturile F, după cum urmează: suma de 11480,93 USD, 35564,59 euro – cont nr. …, suma de 170000 lei; b6) cota pate de ½ din suma  de 1514,62 euro  și dobânzile aferente deținute la data deschiderii succesiunii în contul G

În motivare, în ceea ce privește modalitatea de partajare, a solicitat să îi fie atribuite în întregime a bunurile menționate la a1), a2), b1) și b2) cu obligația de a achit sulta corespunzătoare către pârâtă, să îi fie atribuite sumele de la punctele b3, b4, b5 și b6 proporțional, cu atribuirea proporțională a sumelor și către pârâtă și compensarea sumelor cuvenite pârâtei cu titlu de sultă și cotă parte din sumele menționate la punctele b3, b4, b5 și b6.

În fapt, a precizat că la data de 15.06.2013 s-a deschis succesiunea lui C, fosta sa soție, fiind dezbătută în același an, aspect ce a făcut obiectul dosarului succesoral nr. …/2013 aflat pe rolul B.N.P. H. Prin actul de lichidare a regimului comunității legale autentificat sub nr. 1164/04.09.2013 de B.N.P. H s-a constatat deschisă succesiunea defunctei C, compunerea masei succesorale și cotele părți cuvenite din masa succesorală. A indicat că bunurile au fost dobândite împreună cu defuncta, prin munca și eforturile comune, bunurile fiind cumpărate de soți, care au contribuit la achiziția acestora în cote egale.

Referitor la temeinicia cererii, reclamantul a indicat dispozițiile art. 357 alin. 1 și 2C.civ. , art. 979 și art. 989C.proc.civ. și a făcut trimitere al jurisprudență și doctrină. A indicat că deține o cotă majoritară din bunurile a căror atribuire o solicită  (3/16) și că pârâta are doar cota de 3/16 din acestea. A mai indicat că pârâta a intrat într-un anturaj dubios , nu realizează niciun venit, nu are bunuri personale, se află deci în imposibilitatea de a achita sulta.

Cu privire la compensarea sumelor cuvenite pârâtei cu sumele retrase de aceasta, a precizat că de la momentul deschiderii succesiunii pârâta a retras din conturile menționate sume consistente, pe care le-a cheltuit, golind o parte din conturi. A menționat că a atribui orice sumă pârâtei, fără a o compensa cu sumele retrase de aceasta ar însemna să fie suspus patrimoniul său la riscul de a nu mai putea recupera sumele respective.

În drept, a indicat dispozițiile art. 357 C.civ. și art. 979-995 C.proc.civ.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, expertiza contabilă, expertiza evaluatorie imobiliară și mobiliară.

La data de 18.09.2017 pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat atribuirea apartamentului nr. 10 din ...., sectorul 1 și introducerea în masa partajabilă a imobilului situat în ..., jud. Tulcea.

În motivare, în esență, a precizat că a fost adoptată la vârsta de 3 ani  de C și A și că de la o vârstă fragedă a sesizat atitudinea negativă a tatălui său față de dânsa, aducându-i mereu aminte că adopția sa a fost exclusiv dorința mamei sale, situație care s-a agravat după moartea bunicilor și a lui C.

Cu privire la atribuirea bunurilor mobile și imobile conform solicitării reclamantului ,a solicitat instanței să aibă în vedere faptul că este în vârstă de 22 de ani, nu mai are ajutor din partea familiei, tatăl să fiind singurul care a mai rămas din familia sa. Solicită atribuirea apartamentului nr. 10 din ...., sectorul 1, întrucât locuiește în acesta, a învestit în modernizarea acestuia și a acumulat o valoare sentimentală foarte mare pentru ea de-a lungul timpului. Cu privire la restul bunurilor, a precizat că este de acord cu atribuirea acestora către reclamant, cu obligația achitări unei sulte.

În al doilea capăt de cerere, a solicitat instanței să introducă în partajarea bunurilor care fac obiectul masei succesorale a defunctei și imobilul situat în ..., jud. Tulcea, imobil dobândit de defunctă în timpul căsătoriei cu reclamantul , cu contribuție egală, conform contractului de întreținere autentificat sub nr. …/26.07.2007 de N.P. J, contract prin care transmițătorii și-au rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului, drept ce urmează să fie radiat cin cartea funciară, ca urmare a decesului acestora.

În drept, a indicat dispozițiile art. 205 și art. 209 C.proc.civ.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului, martori, expertize.

La data de 13.11.2017, reclamantul-pârât a depus răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională.

Prin răspunsul la întâmpinare a solicitat instanței să constate caracterul neîntemeiat al susținerilor și solicitărilor pârâtei și a reluat în parte susținerile din cadrul cererii de chemare în judecată. A menționat că relația pe care a avut-o cu pârâta-reclamantă nu prezintă nicio relevanță în cazul de față, reclamantul exercitându-și pe calea prezentei acțiuni un drept legal. A solicitat instanței să țină cont de cotele stabilite prin certificatul de moștenitor și să îi atribuie bunurile solicitate prin cererea de chemare în judecată. Tocmai diferențele de cotă justifică atribuirea acestora, pârâta- reclamantă neavând cum să achite, putând fi angajată executarea silită, fapt ce ar duce la pierderea bunului pentru ambii coindivizari. Reclamanta nu este și nici nu a fost angajată și nici nu realizează venituri din alte surse.

Prin întâmpinarea la cererea reconvențională a indicat că imobilul a cărui partajare este solicitată de pârâtă nu face parte din masa succesorală, astfel cum a fost stabilită prin certificatul de moștenitor. Or, partajul nu poate porni decât de l ao situație oficială a compunerii masei succesorale, integrată într-un document oficial. Prin urmare, solicitarea pârâtei este inadmisibilă.

Prin încheierea din data de 29.11.2017 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de pârâta-reclamantă cu privire la taxa de timbru în cuantum de 5933,96 lei, aferentă cererii reconvenționale.

La data de 12.12.2019 reclamantul-pârât a depus cerere completatoare prin care a solicitat obligarea pârâtei-reclamante la restituirea sumelor retrase fără drept din partea sa din sumele aflate în conturile indicate în cererea de chemare în judecată, sumă pe care o estimează la suma de 9000 euro. A precizat că pârâta-reclamantă a sustras din sumele care nu i se cuveneau, între care suma de 8700 euro aflată în contul de la D.  Estimarea este provizorie, valoarea reală totală urmând a reieși din documentele deținute de instituțiile bancare și expertizele ce se vor efectua.

Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriile reciproce, prin încheierea din data de 28.02.2018 și pentru reclamantul-pârât proba cu expertiza imobilelor din București și proba cu expertiza în specialitatea contabilitate, prin încheierea din data de 23.05.2018, iar prin încheierea din data de 23.05.2018 a fost încuviințată proba cu expertiza imobilului situat în Tulcea.

La termenul de judecată din data de 13.01.2020 pârâta-reclamantă, prin avocat, a solicitat introducerea sa în calitate de reclamantă-pârâtă, ca fiind succesoarea în drepturi și urmând ca judecata să fie continuat cu acest cadru procesual, având în vedere faptul că reclamantul-pârât a decedat.

La termenul de judecată din data de 24.02.2020, pârâta-reclamantă a depus cerere scrisă prin care a solicitat introducerea sa în cauză în calitate de succesor al reclamantului-pârât și atribuirea bunurilor succesorale ce fac obiectul cauzei în cotă de 1/1. Instanța a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a cererii de chemare în judecată și a cererii reconvenționale, excepție care a fost unită cu fondul cauzei.

Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes a cererii de chemare în judecată și a cererii reconvenționale, instanța reține următoarele:

În drept, potrivit art. 248 alin. (1) C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) raportat la art. 33 C.proc.civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes, care trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Natura interesului poate fi materială sau morală.

Instanța constată că potrivit certificatului de moștenitor nr. 54/04.09.2013, eliberat de B.N.P. H, au calitate de moștenitori de pe urma defunctei C următorii: A, în calitate de soț supraviețuitor și B, în calitate de fiică (f.15-17 vol. 1).  Potrivit certificatului de moștenitor suplimenta nr. 5/10.02.2015  eliberat de B.N.P. H din masa succesorală face parte și cota de ½ din imobilul situat în ..., jud. Tulcea. Potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 2/07.01.2020 eliberat de B.N.P. H, pârâta-reclamantă are calitatea de moștenitor a lui A, calitate în care i se cuvine întreaga masă succesorală (f. 62 vol. 5).

Conform certificatului de deces nr. 459870 din data de 10.12.2019, reclamantul-pârât A  a decedat la data de 09.12.2019 (f. 58 vol. 17). Prin încheierea din data de 25.02.2020 instanța a luat act de solicitarea pârâtei-reclamante de a fi introducă în cauză în calitate de succesor al reclamantului-pârât și de a-i fi atribuit imobilul în cota de 1/1.

Potrivit art. 983 C.proc.civ. dacă părțile nu ajung la o înțelegere sau nu încheie o tranzacție potrivit celor arătate la art. 982, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții. Dacă se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii.

Potrivit dispozițiilor art. 1143 C.civ.: „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Moştenitorul poate cere oricând ieşirea din indiviziune, chiar şi atunci când există convenţii sau clauze testamentare care prevăd altfel.  Dispoziţiile art. 669-686 se aplică şi partajului succesoral în măsura în care nu sunt incompatibile cu acesta.”

Deși noțiunea de indiviziune nu este definită de legiuitor, instanța apreciază că acesta este, precum și starea de coproprietate, caracterizată prin aceea că niciunul dintre coindivizari nu este titularul exclusiv al unui bun sau al unei părţi dintr-un bun, ci dreptul de proprietate aparţine concomitent mai multor persoane, care au doar o cotă-parte ideală şi abstractă din dreptul de proprietate. Astfel, indiviziunea reprezintă o formă a proprietăţii comune, care are ca obiect o moştenire. Având în vedere trimiterea făcută de dispozițiile art. 1143 alin. 2 C.civ., instanța apreciază că regimul juridic este comun cu cel al coproprietăţii.

Potrivit art. 117 alin. 1 și 2 din Legea nr. 36/1995: (1) La cererea moștenitorilor, notarul public poate elibera certificat de calitate de moștenitor, care atestă numărul, calitatea și întinderea drepturilor tuturor moștenitorilor legali, cu respectarea procedurii prevăzute pentru eliberarea certificatului de moștenitor, exceptând dispozițiile privind masa succesorală.(2) Certificatul de calitate de moștenitor se eliberează cu respectarea procedurii prevăzute de prezenta lege pentru eliberarea certificatului de moștenitor, stabilindu-se și cotele succesorale.

Cu toate acestea, instanța apreciază că, pentru a putea fi efectuat partajul, este necesar să existe o stare de coproprietate asupra bunurilor și să se solicite ieșirea din coproprietate, fie prin atribuirea bunului unei părți cu obligarea la plata unei sulte, fie prin partajarea bunurilor în natură. Astfel, coproprietatea este caracterizată prin aceea că dreptul de proprietate aparține concomitent mai multor persoane, care au doar o cotă-parte ideală şi abstractă din dreptul de proprietate.

Instanța constată că în prezenta cauză acțiunea este lipsită de interes din două motive.

În primul rând, pârâta-reclamantă are acum și calitatea de reclamantă-pârâtă. Or, nu se poate concepe că aceasta solicită stabilirea unui drept potrivnic, în procedură contencioasă, împotriva ei înseși.

Mai mult, pârâta - reclamantă a solicitat ca în cadrul acţiunii ce are ca obiect partaj – ieşirea din indiviziune să îi fie atribuite imobilele şi bunurile în cotă de 1/1.

Potrivit dispozițiilor art. 1143 C.civ.: „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Moştenitorul poate cere oricând ieşirea din indiviziune, chiar şi atunci când există convenţii sau clauze testamentare care prevăd altfel.  Dispoziţiile art. 669-686 se aplică şi partajului succesoral în măsura în care nu sunt incompatibile cu acesta.”

Instanța apreciază că, pentru a putea fi efectuat partajul, este necesar să existe o stare de coproprietate asupra imobilului. Astfel, coproprietatea este caracterizată prin aceea că dreptul de proprietate aparţine concomitent mai multor persoane, care au doar o cotă-parte ideală şi abstractă din dreptul de proprietate. Prin urmare, pentru a se putea dispune ieşirea din indiviziune este necesară existenţa a cel puţin 2 persoane care deţin cote părţi diferite din bun. În cauză, B figurează în cauză şi în calitate de pârât şi în calitate de reclamant şi solicită atribuirea bunurilor în cotă de 1/1. Având în vedere susţinerile făcute de B, instant constată că aceasta nu reclamă existent unei stări de indiviziune, ci faptul că este unic moștenitor al reclamantului-pârât şi prin urmare partajul și ieşirea din indiviziune s-ar soluționa prin atribuirea tuturor bunurilor către aceasta. Or, nu ar fi în cauză vorba de un partaj, ci de o constatare a calității de unic moștenitor al pârâtei și de atribuire a bunurilor. Acțiunea de partaj, cu care a fost instanța învestită, a devenit lipsită de interes din momentul introducerii în cauză a pârâtei-reclamante în calitate de succesor al reclamantului-pârât. Starea de indiviziune încetează să mai existe în momentul în care proprietar al tuturor cotelor devine aceeași persoană. Or, deși pârâta-reclamantă susține că a devenit proprietara cotei părți din bunuri care îi revenea tatălui său, ei fiind singurii proprietari ai bunurilor supuse partajului, potrivit certificatului de moștenitor nr. 54/04.09.2013, eliberat de B.N.P. H și certificatului de moștenitor suplimentar nr. 5/10.02.2015  eliberat de B.N.P. H, solicită în continuare ieșirea din indiviziune prin atribuirea bunului în cote de 1/1, acțiune lipsită de interes.

Acțiunea așa cum a fost formulată de reclamantul-pârât, defunctul A, a devenit de asemenea lipsită de interes, întrucât nu se justifică partajarea bunurilor, prin stabilirea bunurilor care i-ar fi revenit pârâtei-reclamante și prin stabilirea unei sulte în sarcina acesteia, întrucât, practic, această situație ar presupune obligarea  lui B la plata unei sulte către B, întrucât potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 2/07.01.2020 (f. 62 vol.5), aceasta este unicul moștenitor al defunctului. Cât timp acest certificat nu a fost anulat, instanța reține că sunt incidente dispozițiile art. 117 alin. 1 și 2 din Legea nr. 36/1995, potrivit cărora certificatul de calitate de moștenitor atestă numărul, calitatea și întinderea drepturilor tuturor moștenitorilor legali, cu respectarea procedurii prevăzute pentru eliberarea certificatului de moștenitor, exceptând dispozițiile privind masa succesorală.

În ceea ce priveşte capătul de cerere ce are ca obiect obligarea pârâtei-reclamante B la restituirea sumelor retrase fără drept din sumele aflate în conturile menţionate la punctele b3), b4), b5) şi b6) instanţa reţine că soluţionarea acestui capăt de cerere presupunea stabilirea sumei care i s-ar fi cuvenit lui A, respectiv lui B. Or, şi cu privire la acest capăt de cerere se impune respingerea ca lipsit de interes, cât timp calitatea de reclamantă-pârâtă o deţine acum tot B, fiind lipsită de interes o cerere în sensul obligării acesteia la restituirea către sine a sumelor retrase fără drept.

Faţă de motivele expuse mai sus, instanţa va admite excepţia lipsei de interes de interes a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată şi completată, şi a cererii reconvenţionale, invocată din oficiu şi va respinge cererile ca lipsite de interes.

În ceea ce privește cererea expertului judiciar K de majorare a onorariului, instanța are în vedere prevederile art. 339 alin. 2 din C.proc.civ. și, având în vedere natura pricinii și complexitatea cauzei, perioada de timp necesară studierii aspectelor existente în cauză, a înscrisurilor anexate la dosarul cauzei, alocarea unui timp pentru documentarea adecvată, instanța constată ca fiind întemeiată în parte cererea acestuia de majorare a onorariului de 1800 lei la suma de 3800 lei, motiv pentru care va admite cererea de majorare a onorariului de expert la suma de 3800 lei și  va obligă pârâta-reclamantă la plata în contul B.L.E.T., către expertul judiciar K, a sumei de 2000 lei.

În ceea ce privește cererea expertului judiciar L de majorare a onorariului, instanța are în vedere prevederile art. 339 alin. 2 din C.proc.civ. și, având în vedere natura pricinii și complexitatea cauzei, perioada de timp necesară studierii aspectelor existente în cauză, a înscrisurilor anexate la dosarul cauzei, alocarea unui timp pentru documentarea adecvată, instanța constată ca fiind întemeiată în parte cererea acestuia de majorare a onorariului de 800 lei la suma de 1200 lei, motiv pentru care va admite cererea de majorare a onorariului de expert la suma de 1200 lei și  va obligă pârâta-reclamantă la plata în contul B.L.E.T., către expertul judiciar L, a sumei de 400 lei.

În ceea ce priveşte suma de 5933,96 lei, cu privire la care B a beneficiat de ajutor public judiciar potrivit încheierii din data de29.11.2017, rămân în sarcina statului, potrivit art. 19 alin. 1 din O.U.G. nr. 51/2008, potrivit cărora dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenţii, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei de interes a cererii de chemare în judecată şi a cererii reconvenţionale, invocată din oficiu.

Respinge cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta-pârâtă B în calitate de moștenitor al reclamantului-pârât A cu domiciliul ales în ….. şi pe pârâta-reclamantă B, cu domiciliul în ….., astfel cum a fost modificată şi completată, şi cererea reconvenţională ca lipsite de interes.

Admite în parte cererea de majorare a onorariului de expert formulată de expertul judiciar K la suma de 3800 lei, şi obligă reclamanta la plata către expertul judiciar K a sumei de 2000 lei, ce se va achita în contul Biroului Local de Expertize Tehnice şi Contabile de pe lângă Tribunalul Municipiului Bucureşti.

Admite în parte cererea de majorare a onorariului de expert formulată de expertul judiciar L la suma de 1200 lei, şi obligă reclamanta la plata către expertul judiciar L a sumei de 400 lei, ce se va achita în contul Biroului Local de Expertize Tehnice şi Contabile de pe lângă Tribunalul Tulcea.

Cheltuielile de judecată în cuantum de 5933,96 lei, cu privire la care B a beneficiat de ajutor public judiciar, rămân în sarcina statului.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată astăzi, 23.03.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREȘEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare