Măsuri de protecţie specială a copilului aflat în dificultate. Persoanele şi serviciile la care legiuitorul a prevăzut posibilitatea instituirii măsurii plasamentului.

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului nu poate fi considerată ca făcând parte din categoria serviciilor de tip rezidenţial, în sensul art. 123 alin. 2 din Legea nr. 272/2004,  la care legiuitorul a prevăzut posibilitatea instituirii măsurii plasamentului, chiar dacă, în aplicarea dispoziţiilor art. 123 alin. 4 din Legea nr. 272/2004, serviciile de tip rezidenţial care aparţin autorităţilor administraţiei publice se organizează numai în structura acestei instituţii, în regim de componente funcţionale ale acesteia.

Prin sentinţa civilă nr. 526/25.07.2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 8326/63/2017, instanţa a admis acţiunea aşa cum a fost precizată formulată de petenta DGASPC Dolj, în contradictoriu cu intimaţii D.M., G.J.M., CPRU Craiova şi DGASPC Timiş.

A dispus înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă de la CPRU Craiova  cu măsura plasamentului la DGASPC Timiş, pentru copilul D.C.N., drepturile şi obligaţiile părinteşti urmând să fie exercitate, respectiv îndeplinite de către DGASPC Timiş.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că minora D.C.N. provine din relația de concubinaj a numitei G.J.M. cu numitul D.M. și are paternitatea recunoscută.

Minora D.C.N. a intrat în atenția DGASPC Dolj în urma unei sesizări efectuate în cadrul Asociației Telefonul Copilului prin care erau informați că o persoană anonimă a contactat aceasta asociație și le-a relatat situaţia a cinci minori din com B, jud Dolj care erau abuzați fizic de către concubina tatălui pe fondul consumului de băuturi alcoolice, nu erau îmbrăcați conform anotimpului și trăiau în condiții de igienă precară.

In urma acestei sesizări s-a procedat la verificarea celor semnalate  iar în urma verificărilor efectuate, s-au constatat următoarele:

Situația minorei și a fraţilor săi s-a mai aflat în atenția DGASPC Dolj în anul 2009 urmare unei sesizări telefonice anonimă la Telefonul Copilului prin care au fost informați despre cazul a cinci copii din com. B., jud, Dolj care au fost neglijați, aveau paraziți capilari, au fost hrăniţi  necorespunzător și au locuit în condiții improprii.

Părinţii nu au locuri de muncă, iar mama lipsește frecvent de la domiciliu.

Apelantul a mai relatat că situația acestei familii este cunoscută  de autoritățile locale, însă nu s-a luat nici o măsură.

Din relația părinților minorei au mai rezultat încă patru copii iar în urma evaluării detaliate efectuate în anul 2009, s-a constatat că minora și frații ei prezentau indicatori ai neglijării, situația acestora fiind monitorizată în familie până în anul 2013 când cazul a fost închis la  nivelul instituției.

Urmare a noii sesizări, s-au efectuat deplasări la domiciliul minorei din com. B., jud Dolj în vederea analizării situației acesteia iar în urma noilor verificări efectuate s-a constatat faptul că părinții  acesteia s-au despărțit în urmă cu aproximativ 4 ani (prin părăsirea domiciliului de către mama, acesta locuind în prezent pe raza județului Timiș).

Instanţa a reţinut că protecţia specială a copilului reprezintă un ansamblu de măsuri, prestaţii şi servicii destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi sau a celui care în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora, stabilirea vreuneia dintre măsurile de protecţie specială urmând a se face prin raportare la principiului interesului superior al minorului.

În drept, instanţa a reţinut că,  potrivit disp. art. 60 din Legea 272/2004 beneficiază de măsurile de protecţie specială, instituite de prezenta lege, printre alte cazuri şi copilul care, în vederea protejării intereselor sale nu poate fi lăsat in grija părinţilor din motive neimputabile acestora( lit. b), ori cel care este abuzat sau neglijat( lit. c).

În speţă, întreaga stare de fapt subliniată conduce fără dubii la concluzia că măsura plasamentului la intimata DGASPC Timiş este în concordanţă cu interesul superior al minorei.

Prin urmare, având în vedere şi concluziile raportului de reevaluare psiho-socială, instanţa a apreciat că se impune înlocuirea plasamentului de urgenţă de la CPRU Craiova cu plasamentul la  DGASPC Timiş.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta DGASPC TIMIŞ, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului a arătat că în conformitate cu prevederile art. 62 din Legea 272/2004 republicată privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în condiţiile prezentei legi, după caz, la: o persoană sau familie, un asistent maternal, un serviciu de tip rezidenţial, prevăzut la art. 123 alin. (2) şi licenţiat în condiţiile legii.

În cuprinsul sentinţei pronunţată de Tribunalul Dolj nu apare menţionat că Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj ar fi solicitat sprijinul Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş în vederea identificării unei alternative aşa cum prevede legea.

Mai mult art. 63 din Legea 272/2004 – republicată privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului prevede că „ Pe toată durata plasamentului domiciliul copilului se află după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial care îl are în îngrijire”, ori în prezenta situaţie domiciliul copilului ar fi la sediul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş.

Conform art. 66 alin. 3 Legea 272/2004 republicată privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului „Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către instanţă în situaţia copilului prevăzut de art. 60 lit. a), precum şi în situaţia copilului prevăzut la art. 60 lit. c şi d, sunt exercitate de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului” şi nu de către instituţia Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş aşa cum a fost dispus prin sentinţă.

Curtea a constatat că apelul este nefondat, faţă de următoarele considerente.

Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, astfel cum a fost precizată la termenul din data de 06.07.2017, intimata reclamantă DGASPC Dolj a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă al minorei D.C.N. de la DGASPC Dolj –CPRU Craiova, cu plasamentul la DGASPC Timiş, invocând faptul că minora locuieşte în fapt la mama sa, în oraşul. J.

 Într-adevăr, prin Dispoziţia nr.1900/12.06.2017 a Directorului general al DGASPC Dolj, s-a instituit măsura plasamentului în regim de urgenţă la CPRU Craiova pentru minora D.C.N.

Potrivit art. 70 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 republicată, în situaţia plasamentului în regim de urgenţă dispus de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, aceasta este obligată să sesizeze instanţa judecătorească în termen de 5 zile de la data la care a dispus această măsură, iar potrivit alin. 3 din acelaşi articol instanţa judecătorească va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi va dispune încetarea plasamentului în regim de urgenţă şi, după caz, reintegrarea copilului în familia sa, înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu tutela sau cu măsura plasamentului, pronunţându-se totodată şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti.

În acelaşi timp însă, potrivit art. 62 din Legea nr. 272/2004 republicată, plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în condiţiile prezentei legi, după caz, la:

a) o persoană sau familie;

b) un asistent maternal;

c) un serviciu de tip rezidenţial, prevăzut la art. 123 alin. (2) şi licenţiat în condiţiile legii.

Potrivit art. 123 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, serviciile de tip rezidenţial sunt acele servicii prin care se asigură protecţia, creşterea şi îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, ca urmare a stabilirii în condiţiile prezentei legi a măsurii plasamentului, iar potrivit alin. 2 din acelaşi articol din categoria serviciilor de tip rezidenţial fac parte toate serviciile care asigură găzduire pe o perioadă mai mare de 24 de ore.

În prezenta cauză însă, după cum s-a arătat mai sus, s-a solicitat instituirea plasamentului direct la DGASPC Timiş, instituţie care în mod evident nu poate fi considerată ca făcând parte din categoria serviciilor de tip rezidenţial, în sensul avut în vedere de prevederile art. 123 alin. 2 din Legea nr. 272/2004.

Relevante în acest sens sunt prevederile art. 116 alin. 2 şi respectiv art. 117 din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este instituţie publică cu personalitate juridică, înfiinţată în subordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, şi care, în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, exercită  următoarele atribuţii principale:

a) coordonează activităţile de asistenţă socială şi de protecţie a familiei şi a drepturilor copilului la nivelul judeţului, respectiv al sectorului municipiului Bucureşti;

b) coordonează, la nivel judeţean, activităţile şi măsurile de implementare a obiectivelor strategiei judeţene în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului;

c) asigură îndrumarea metodologică a activităţilor serviciilor publice de asistenţă socială;

d) asigură, la nivel judeţean, aplicarea unitară a prevederilor legislaţiei din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului;

e) monitorizează şi analizează respectarea drepturilor copilului la nivelul judeţului/sectorului şi propune măsuri pentru situaţiile în care acestea sunt încălcate;

f) monitorizează activitatea autorizată conform art. 92 prestată de copii în domeniile cultural, artistic, sportiv, publicitar şi de modeling, în raza sa de competenţă teritorială;

g) solicită informaţii şi documente, în condiţiile legii, de la orice persoană juridică publică sau privată, ori de la persoane fizice implicate în sfera sa de competenţă, acestea având obligaţia de a le pune la dispoziţie în termen de 15 zile calendaristice de la data solicitării.

Este adevărat că, în aplicarea dispoziţiilor art. 123 alin. 4 din Legea nr. 272/2004, serviciile de tip rezidenţial care aparţin autorităţilor administraţiei publice se organizează numai în structura direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, în regim de componente funcţionale ale acestora, fără personalitate juridică.

În prezenta cauză însă, prin sentinţa apelată, măsura plasamentului nu a fost instituită la un asemenea centru, care să facă parte din structura DGASPC Timiş, nefiind de altfel invocată existenţa unui asemenea centru nici prin cererea de chemare în judecată precizată şi prin urmare nici solicitată, în concret, o asemenea măsură.

Prin urmare, a constatat instanţa că DGASPC Timiş nu face parte din categoria centrelor la care legiuitorul a prevăzut posibilitatea instituirii măsurii plasamentului, inclusiv în situaţia înlocuirii plasamentului în regim de urgenţă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, astfel cum a fost precizată, nefiind astfel  întemeiată.

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 2 NCPC, Curtea a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa primei instanţe, în sensul că a respins acţiunea

Domenii speta

Spete similare