Autorizarea vânzării de acţiuni aflate sub sechestru, fără restricţionarea contului şi fără reînregistrarea măsurilor asigurătorii.

Autorizarea vânzării de acţiuni aflate sub sechestru, fără restricţionarea contului şi fără reînregistrarea măsurilor asigurătorii. Vânzarea acțiunilor nu este prohibită, dar ea trebuie să se realizeze cu menținerea măsurii sechestrului asigurător şi ulterior înstrăinării, în condiţiile în care măsura asiguratorie din procesul penal a fost instituită în vederea confiscării speciale/extinse.

Sentinţa civilă nr.339/20.10.2021

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 24.08.2021 C.I.I. LCA, în calitate de lichidator judiciar al MC SA a solicitat confirmarea lichidării prin vânzare în condițiile Legii nr.297/2004 a pachetului de acțiuni deținut de debitoare la C SA, fără restricționarea contului şi fără reînregistrarea măsurilor asigurătorii.

În motivarea cererii a arătat că în ședința din 20.07.2020 creditorii au aprobat vânzarea pachetului de acțiuni. La data de 7.04.2021 lichidatorul judiciar a notificat Depozitarul central şi DIICOT –Structura centrală solicitând ridicarea restricțiilor asupra acțiunilor simbol CBC din contul debitoarei, în vederea valorificării de îndată conform Legii nr.297/2004.

Prin adresa nr.14…/2021  Depozitarul central a confirmat ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra acțiunilor CBC  deținute de către M C SA , iar lichidatorul judiciar a comunicat demersul său la DIICOT.

Prin răspunsul din 23.06.2021 DIICOT atrage atenția asupra respectării prevederilor art.91 din Legea nr.85/2014, concluzionând că este obligatoriu ca eventuala înstrăinare a acțiunilor să se realizeze doar în condițiile menținerii măsurilor asigurătorii dispuse asupra acestora în dosarul penal nr…./D/P/2007 în vederea confiscării speciale.

A mai arătat că Decizia ÎCCJ nr.1/2020 arata foarte clar, contrar susținerilor din adresa DIICOT că inclusiv măsurile luate înainte de deschiderea procedurii în vederea confiscării speciale nu suspendă procedura de lichidare prevăzută de legea insolvenței şi nu împiedică lichidarea bunurilor efectuată de lichidatorul judiciar în exercitarea atribuțiilor sale.

A apreciat că nu numai că nu este obligatoriu ca valorificarea acțiunilor să se realizeze în condițiile menținerii sechestrului ci, dimpotrivă , aceasta contravine atât dispozițiilor Legii nr.85/2014 cât şi Legii nr.297/2004, cu consecința vătămării grave a drepturilor debitoarei.

Adresele DIICOT au fost comunicate şi Depozitarului central, care a înțeles să își însușească întocmai susținerile contrare legii, comunicându-i că vânzarea acțiunilor se va realiza fie cu instructarea Depozitarului central în vederea înregistrării sechestrului pe cumpărătorul acțiunilor, fie cu reînregistrarea măsurilor asigurătorii în cazul în care nu se realizează vânzarea.

A apreciat că vânzarea nu se poate realiza decât în condițiile Legii nr.85/2014 şi ale Legii nr.297/2004, completate cu dispozițiile codului civil şi ale codului d procedură civilă, de către lichidatorul judiciar sub supravegherea judecătorului-sindic, orice alte interpretări sau măsuri nefiind posibile sau acceptate.

A arătat că sumele rezultate din valorificarea acțiunilor urmează a fi puse la dispoziția organelor de urmărire penală în  condițiile art.91 din lege, iar prețul vânzării, așa cum a fost stabilit de adunarea creditorilor este cel mai bun preț de piață raportat la prețurile medii de tranzacționare din ultimii 3 ani.

Cum debitoarea nu mai deține alte bunuri în patrimoniu, procedura de faliment va fin închisă cu consecința radierii societății şi o pierdere de circa 440.000 euro rezultată din nevalorificarea acțiunilor, ce ar fi trebuit virată în contul DIICOT.

În drept a invocat art.64 lit.k din legea nr.85/2014.

În susținerea cererii a depus înscrisuri.

La solicitarea instanței, lichidatorul judiciar al debitoarei a precizat că cererea este una necontencioasă, astfel că nu se impune indicarea persoanei pârâtului în vederea citării. Au fost depuse şi înscrisuri în completarea probei solicitate.

Analizând cererea , instanța constată următoarele:

În fapt, debitoarea MC SA se află în procedură de faliment. Singurul bun din patrimoniul debitoarei este un pachet de 179.300 acțiuni deținute la societatea C SA. Cu privire la aceste valori mobiliare s-a dispus în dosarul penal nr…/D/P/2007 al DIICOT înființarea sechestrului asigurător prin Ordonanța din …2015. Măsura a fost dispusă în vederea confiscării extinse a banilor utilizați , obținuți prin săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a început urmărirea penală.

Potrivit susținerilor lichidatorului judiciar, adunarea creditorilor debitoarei MC SA din data de 20.07.2020 a decis valorificarea acestui pachet de acțiuni. În opinia lichidatorului judiciar, această valorificare este împiedicată de menținerea nelegală a măsurii asigurătorii instituite asupra bunurilor.

În drept, instanța constată că, în temeiul art.64 al.1 lit k din lege, una din principalele atribuții ale lichidatorului judiciar este şi sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluționare de către acesta, cu scopul de a se verifica şi de a se asigura legalitatea măsurilor dispuse în cursul procedurii.

Procedura insolvenței este în principiu necontencioasă, astfel că cererea lichidatorului judiciar este admisibilă.

 Art.91al.1 din legea nr.85/2014 prevede că bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, în exercițiul atribuțiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum privilegii, ipoteci, gajuri sau drepturi de retenție, sechestre, de orice fel. Fac excepție de la acest regim măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale şi/sau confiscării extinse.

Din interpretarea per a contrario a tezei a II-a a acestui alineat rezultă că, spre deosebire de înstrăinarea bunurilor grevate de orice alte sarcini instituite într-un anumit scop, cele grevate de măsuri asigurătorii dispuse în vederea confiscării extinse nu pot fi înstrăinate libere de aceste sarcini, excepția fiind de strictă interpretare.

Posibilitatea înstrăinării bunurilor cu privire la care s-a dispus într-un proces penal o măsură asiguratorie în vederea confiscării speciale şi/sau confiscării extinse există şi nu este înlăturată în totalitate de lege. Aceasta se realizează însă numai în condițiile menținerii măsurii instituite.

În interpretarea dispozițiilor art. 91 alin.1, art.102 alin.8 şi art.154 - 158 din Legea nr. 85/2014, raportate la dispozițiile art. 249 alin.1 şi 2 din Codul de procedură penală s-a pronunțat Decizia nr.1/20.01.2020 a Î.C.C.J.-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că existență unor măsuri asigurătorii înființate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice, anterior deschiderii procedurii insolvenței, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune sau a garantării executării cheltuielilor judiciare:

a) nu suspendă procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 85/2014 în ceea ce privește bunul sechestrat;

b) nu este de natură a indisponibiliza bunul asupra căruia a fost începută procedura de valorificare conform dispozițiilor Legii nr. 85/2014;

 c) nu împiedică lichidarea bunurilor efectuată de lichidatorul judiciar în exercitarea atribuțiilor conferite de Legea nr. 85/2014.

Așa dar, este corectă susținerea lichidatorului judiciar al debitoarei în sensul că , în exercitarea atribuțiilor sale, are posibilitatea legală de a valorifica bunurile sechestrate cu respectarea Legii nr.297/2004. Această posibilitate nu îi este însă recunoscută în orice condiții, ci doar cu menținerea măsurii dispuse în procesul penal, dacă aceasta a fost dispusă în scopul confiscării speciale şi/sau extinse.

Într-o interpretare eronată a Deciziei ÎCCJ nr.1/2020, lichidatorul judiciar invocă doar dispozitivul deciziei, cu ignorarea totală a considerentelor.

Astfel, în cuprinsul paragrafelor 98 -120 se face distincția clară între situația în care măsura asiguratorie este instituită în vederea reparării prejudiciului părții civile sau a recuperării cheltuielilor judiciare şi cea în care măsura asiguratorie din procesul penal a fost instituită în vederea confiscării speciale/extinse.

În această a doua situație, care se regăsește şi în situația debitoarei MC SA, instanța a apreciat că dispozițiile art. 102 alin. (8) din Legea nr. 85/2014(referitoare la înscrierea sub condiție suspensivă a creanței unei părți vătămate din procesul penal) nu își găsesc aplicarea, întrucât măsura confiscării nu vizează soluționarea laturii civile din procesul penal, ci are legătură cu modalitatea de rezolvare a acțiunii penale.

114. Excepția prevăzută de art. 91 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2014 vizează însă modalitatea în care se realizează dobândirea bunului, urmând a fi menținută măsura sechestrului asigurător instituit în vederea confiscării şi după înstrăinarea bunului, fără a fi însă de natură a împiedica sau a temporiza o astfel de înstrăinare, textul stabilind doar efectul ulterior înstrăinării bunului, acela de "bun liber de sarcini" sau de "bun grevat de sarcini".(…)

116. Pe de altă parte, teza întâi din art. 91 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 reglementează fără putință de tăgadă premisa deja produsă a înstrăinării, a dobândirii de către terți în cadrul procedurii insolvenței a unor bunuri asupra cărora este instituită măsura asiguratorie în vederea eventualei confiscări speciale/extinse care nu a fost încă dispusă în procesul penal, al cărei caracter eventual este dat de lipsa unei hotărâri definitive pe latură penală, iar teza a doua din același text se referă doar la caracterul de "bun liber de sarcini" sau de "bun grevat de sarcini", iar nu la vreo inalienabilitate sau insesizabilitate a acestuia. Cu alte cuvinte, legiuitorul stabilește consecințele ce au loc după înstrăinarea/dobândirea valabilă, iar nicidecum un impediment absolut de a fi valorificat în cadrul unei proceduri judiciare a insolvenței.

117. În acest sens trebuie subliniată şi denumirea marginală a textului de lege (respectiv "Regimul bunurilor înstrăinate în procedura insolvenței de către administratorul sau lichidatorul judiciar"); de altfel, art. 91 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2014 face referire la dobândirea liberă de orice sarcini a bunului, precum privilegii, gajuri, ipoteci sau drepturi de retenție, sechestre de orice fel, făcând excepție de la acest regim (respectiv al dobândirii bunurilor libere de orice sarcini) măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale şi/sau confiscării extinse, care se mențin şi ulterior înstrăinării.

118. Mai mult, potrivit art. 112 alin. (3) din Codul penal, în cazul în care bunurile ce urmează a fi supuse confiscării nu se mai regăsesc în posesia sau patrimoniul infractorului, iar persoana căreia îi aparțin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul în bani al acestora, cu distincția arătată în art. 112 alin. (2) privind posibilitatea confiscării numai în parte a bunurilor. Așadar, însuși legiuitorul din materie penală a prevăzut posibilitatea ca măsura penală a confiscării să își producă efecte chiar în cazul înstrăinării bunurilor supuse unei asemenea măsuri, într-o atare situație măsura de siguranță producând efectele scontate, respectiv înlăturarea stării de pericol creată prin săvârșirea infracțiunii.

119. Coroborând astfel dispozițiile art. 249 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală (respectiv art. 163 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală de la 1968), precum şi cele ale art. 91 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2014, rezultă că noțiunea de "indisponibilizare" la care face referire legea procesual penală nu se extinde şi asupra unui efect suspensiv în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 85/2014 în ceea ce privește bunul sechestrat sau de a împiedica lichidarea bunului, mai ales că scopul măsurii asigurătorii ar putea fi atins chiar şi în condițiile în care s-ar proceda la vânzarea bunului, prin menținerea înscrierii respectivei sarcini în cartea funciară.

120. Așadar, în atare situație, se poate proceda la vânzarea bunului în procedura insolvenței, cu înscrierea sarcinii decurgând din măsura asigurătorie în cartea funciară (atunci când este vorba despre bunuri imobile).

Interpretarea corectă este cea a DIICOT, în sensul că vânzarea acțiunilor nu este prohibită, dar ea trebuie să se realizeze cu menținerea măsurii sechestrului asigurător şi ulterior înstrăinării. Prin urmare, a fost corectă solicitarea Depozitarului central din adresa nr.21…/29.06.2021.

Valorificarea acțiunilor poate fi făcută fie cu înregistrarea mențiunii sechestrului asupra acțiunilor ulterior transferului către noul cumpărător, fie cu reînregistrarea măsurii în situația în care ele rămân în proprietatea debitoarei.

Interpretarea Deciziei nr.1/2020 în sensul arătat nu implică nicio dificultate, aceasta fiind obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial, în temeiul art.521 al.3 c.pr.civ.

Pentru aceste motive, cererea lichidatorului judiciar de confirmare a vânzării fără restricționarea contului şi fără reînregistrarea măsurilor asigurătorii este nefondată şi urmează a fi respinsă

Domenii speta

Spete similare