Existenţa dosarului penal având ca obiect plângerea penală împotriva societăţii debitoare sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală nu este de natură a împiedica închiderea procedurii insolvenţei, în condiţiile în care nu s-a dispus efectuar

Existenţa dosarului penal având ca obiect plângerea penală împotriva societăţii debitoare sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală nu este de natură a împiedica închiderea procedurii insolvenţei, în condiţiile în care nu s-a dispus efectuarea urmăririi penale faţă de vreo persoană.

Asupra apelului de faţă:

Constată că prin sentinţa civilă nr.81/SIND/9.02.2022 pronunţată în dosarul civil nr. xxxxx al Tribunalului Braşov s-a dispus în temeiul art.175 alin.2 din Legea nr.85/2014 închiderea procedurii insolvenţei debitoarei S.C. A. S.R.L. şi radierea acesteia din registrul comerţului.

În temeiul art.180 din Legea nr.85/2014 a fost descărcat lichidatorul judiciar B. S.P.R.L. de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură.

În temeiul art.179 din Legea nr. 85/2014 s-a dispus notificarea sentinţei Direcţiei Teritoriale a Finanţelor Publice şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul C., pentru efectuarea menţiunilor de închidere a procedurii şi de radiere, precum şi publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Au fost autorizaţi creditorii pentru executarea sentinţei civile nr. 641/Sind/25.05.2021, pronunţată de Tribunalul Braşov, privind pe administratorul statutar al debitoarei, D..

În motivarea hotărârii s-a reţinut că prin încheierea din data de 13.09.2017, pronunţată de Tribunalul Braşov, s-a deschis procedura simplificată a insolvenței împotriva debitoarei S.C. A. S.R.L., fiind ulterior confirmat lichidator judiciar practicianul în insolvenţă B. S.P.R.L..

După parcurgerea procedurii insolvenţei conform dispoziţiilor legale şi distribuirea fondurilor obţinute de lichidatorul judiciar cu titlu de cheltuieli de procedură, onorariu variabil şi parte din creanţa creditoarei AJFP C., practicianul în insolvenţă a solicitat aprobarea raportului final, închiderea procedurii şi radierea societăţii debitoare din evidenţele ORC C..

În şedinţa publică din data de 25.01.2022, instanţa a pus în discuţia părţilor şi a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, respingând obiecţiunile la raportul final.

Potrivit art.175 alin.2 din Legea nr.85/2014 „O procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite şi când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.

Se mai reține că în cadrul procedurii s-au valorificat toate bunurile debitoarei, continuarea procedurii în acest context – în care scopul ei nu mai poate fi atins – ar avea ca efect doar acumularea unor noi cheltuieli de lichidare care ar fi total nejustificate.

Nu poate fi primită susținerea creditoarei AJFP C. în sensul că nu poate fi închisă procedura falimentului până la finalizarea dosarului penal întrucât ar deveni incidente dispozițiile art. 16 din Codul de procedură penală.

Dacă s-ar admite teza creditoarei, dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedură penală  referitoare la încetarea procesului penal în cazul radierii persoanei juridice din registrul comerțului ar rămâne fără aplicare.

De altfel, în considerentele Deciziei nr. 18/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii pentru interpretarea și aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 493 alin.1 lit. a din Codul de procedură penală s-a reținut:

Conform art. 102 alin. (8) din Legea nr. 85/2014, creanţa unei părţi vătămate din cadrul procesului penal se înscrie sub condiţie suspensivă, până la soluţionarea acţiunii civile din procesul penal; în cazul în care această acţiune nu se finalizează până la închiderea procedurii insolvenţei, eventualele creanţe rezultate din procesul penal vor fi acoperite din averea persoanei juridice reorganizate sau, dacă este cazul, din sumele obţinute din acţiunea în atragerea răspunderii patrimoniale exercitate conform art. 169.

Aşadar, textul de lege evidenţiază intenţia clară a legiuitorului de a nu prelungi/suspenda/împiedica derularea procedurii insolvenţei până la soluţionarea acţiunii civile din cadrul procesului penal, în condiţiile în care o astfel de prelungire/suspendare/împiedicare pe durată nedeterminată ar atrage după sine cheltuieli suplimentare şi ar fi de natură a aduce atingere drepturilor celorlalţi creditori de a-şi vedea acoperite creanţele într-un termen rezonabil, dar şi pe aceea de a stabili caracterul de lege civilă aplicabilă şi în procesul penal Legii nr. 85/2014.

Înalta Curte a reținut că, prin urmare, coroborând scopul măsurilor preventive cu procedura de dizolvare şi de lichidare a societăţilor comerciale, se poate conchide fără dubiu că acesta poate fi atins şi îşi găseşte justificarea, conform principiului actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat, ori de câte ori se pune problema unei dizolvări voluntare în condiţiile Legii nr. 31/1990, care să ridice suspiciuni şi să aibă potenţialul de a zădărnici tragerea la răspundere penală a persoanei juridice, dar niciodată în condiţiile Legii nr. 85/2014, unde efectele deschiderii procedurii falimentului - dizolvarea, urmată de lichidare şi de radierea din registrul comerţului - izvorăsc chiar din lege şi nu pot fi evitate.

Prin sentinţa civilă nr. 641/SIND/25.05.2021 pronunțată de Tribunalul Brașov a fost obligată pârâta D. să suporte, din averea personală, pasivul societăţii A. S.R.L., în cuantum de 2.232.626,61 lei.

În consecință, s-a dispus închiderea procedurii față de debitoare, în condițiile art. 175 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 și radierea societății.

Împotriva hotărârii a declarat apel creditoarea Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice C. solicitând schimbarea hotărârii şi trimiterea cauzei pentru continuarea procedurii insolvenţei până la soluţionarea dosarului penal.

În motivarea apelului se arată că procedura falimentului nu poate fi închisă întrucât pe rolul IPJ C. se află în lucru dosarul nr. xxx/P/2015 ce are ca obiect plângerea penală formulată împotriva debitoarei pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi în care creditoarea s-a constituit parte civilă cu un prejudiciu de 1.179.927 lei. Potrivit art.16 lit. f Cod procedură penală  acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare dacă a intervenit radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică. În condiţiile în care s-a dispus închiderea procedurii, trimiterea în judecată a societăţii este paralizată de încetarea fiinţei acesteia. Radierea societăţii va duce la clasarea dosarului penal şi împietează asupra cercetării penale. Închiderea procedurii insolvenţei face imposibilă continuarea procedurii penale împotriva societăţii debitoare, astfel că se impune trimiterea dosarului la instanţa de fond.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 85/2014 şi cele ale Codului de procedură penală.

Analizând hotărârea apelată în raport cu motivele de apel şi actele dosarului, în baza art. 477-478 Cod procedură civilă  se constată următoarele:

Judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei S.C. A. S.R.L. constatând că nu există bunuri în averea societăţii ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative.

Prin motivele de apel, creditoarea a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile închiderii procedurii insolvenţei faţă de existenţa dosarului penal în care este implicată societatea debitoare sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală.

Potrivit art.175 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 „o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite şi când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.”

Textul de lege reglementează închiderea procedurii de insolvenţă atunci când s-a aprobat raportul final şi când nu există active suficiente pentru acoperirea cheltuielilor de administrare ale procedurii, astfel încât procedura nu mai poate continua în mod util. Raţiunea închiderii procedurii în astfel de situaţii rezidă în aceea că scopul legii – acoperirea pasivului debitorului insolvent – nu mai poate fi realizat în ipoteza în care se constată că nu se vor putea achita nici măcar cheltuielile administrative generate de desfăşurarea ei, prin asemenea cheltuieli înţelegându-se cele referitoare la administrarea procedurii de insolvenţă.

 Prevederile art.175 din Legea nr. 85/2014 sunt imperative, în sensul că în cazul în care se constată lipsa oricăror bunuri în averea debitoarei în insolvenţă, judecătorul sindic are obligaţia de a dispune închiderea procedurii şi radierea debitorului respectiv. Această cerinţă este firească faţă de necesitatea soluţionării cu celeritate a cauzelor de insolvenţă, a clarificării regimului fiscal al creanţelor înscrise la masa credală şi neacoperite în cursul procedurii şi reducerii costurilor procedurii.

Aplicarea acestor dispoziţii nu este condiţionată de inexistenţa vreunei proceduri penale împotriva debitorului respectiv, astfel încât judecătorul sindic a făcut o corectă aplicare a art. 175 din Legea nr. 85/2014 scopul acestei dispoziţii fiind tocmai acela de a se evita, pe cât posibil, efectuarea de cheltuieli nejustificate şi inutile din fondul special de lichidare, în situaţia în care în averea debitoarei nu există bunuri ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor, persoane direct interesate în continuarea administrării procedurii, nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.

Existenţa dosarului penal menţionat în cererea de apel având ca obiect plângerea penală împotriva societăţii debitoare sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală nu este de natură a împiedica închiderea procedurii insolvenţei, în condiţiile în care nu s-a dispus efectuarea urmăririi penale faţă de vreo persoană. De altfel, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că apelanta creditoare s-a constituit parte civilă în dosarul penal împotriva administratorului D. și nu împotriva societății persoană juridică, iar din cuprinsul cererii rezultă că aceasta se referă la persoanele fizice responsabile care nu și-au îndeplinit obligațiile legale în materie fiscală și în materie comercială.

Prevederile art.102 alin.8 din Legea nr. 85/2014 permit înscrierea la masa credală a creanţei unei părţi vătămate din cadrul procesului penal, ceea ce s-a şi întâmplat în cadrul procedurii insolvenţei debitoarei prin înscrierea creanţei apelantei creditoare în tabelul de creanţe. Textul de lege menţionat evidențiază intenția clară a legiuitorului de a nu prelungi, suspenda sau împiedica derularea procedurii insolvenței până la soluționarea acțiunii civile din cadrul procesului penal, în condițiile în care o astfel de prelungire, suspendare, împiedicare pe durată nedeterminată ar atrage după sine cheltuieli suplimentare și ar fi de natură a aduce atingere drepturilor celorlalți creditori de a-și vedea acoperite creanțele într-un termen rezonabil. În condiţiile în care s-a dispus şi atragerea răspunderii foştilor administratori ai debitoarei pentru o parte din activul societăţii, creditorii au posibilitatea de a pune în executare hotărârea în vederea acoperirii creanţelor.

Chiar dacă creanţa creditoarei apelante nu a fost achitată în integralitate, închiderea procedurii este posibilă şi nu este prematură întrucât în lipsa bunurilor, nu există posibilitatea de obţinere a unor sume de bani necesare acoperirii creanţelor, astfel că o continuare a acestei proceduri ar fi lipsită de temei şi inutilă.

Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă şi art.175 alin.2 din Legea nr. 85/2014 urmează a respinge ca nefondat apelul declarat şi a păstra ca legală şi temeinică hotărârea primei instanţe.

Domenii speta

Spete similare