Procedura insolvenţei. Contestaţie la raportul de activitate al administratorului judiciar. Valorificare bunuri pentru cheltuielile de procedură

- art. 58, art. 39 alin. 6 din Legea nr. 85/2014; art. 238 alin. 4 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

Administratorul judiciar desemnat provizoriu în cadrul procedurii de insolvenţă a valorificat bunurile identificate cu ocazia inventarierii pentru cheltuielile de procedură. Deoarece bunurile erau sechestrate, nefiind libere de sarcini, raportul întocmit şi implicit măsura valorificării se impune a fi anulate.

Prin sentinţa civilă nr. 106/S/21.10.2021 Tribunalul Covasna a admis contestaţia formulată de partea creditoare contestatoare Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice A. în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L. împotriva raportului de activitate întocmit pentru termenul de judecată din data de 13 aprilie 2021, implicit împotriva măsurii luate de administratorul judiciar provizoriu desemnat privind valorificarea bunurilor, publicat în BPI nr. 7429/27.04.2021 şi a dispus anularea raportului şi a măsurii de valorificare a bunurilor din averea societăţii debitoare B. S.R.L..

În motivarea hotărârii se arată că din raportul de activitate întocmit pentru termenul de judecată din data de 13 aprilie 2021, a rezultat că au fost valorificate singurele bunuri care au fost identificare cu ocazia inventarierii făcute în patrimoniul societăţii. Aceste bunuri nu sunt libere de sarcini, întrucât organul de executare fiscală a trecut la aplicarea măsurii indisponibilizării acestor bunuri, în condiţiile art. 312 alin. 6 şi următoarele din Codul de procedură fiscală, conform procesului-verbal de sechestru pentru bunuri mobile, înregistrat cu nr. […] din 20.02.2020. Acest proces - verbal de sechestru pentru bunuri mobile a şi fost depus la dosar.

Raportul de activitate întocmit pentru termenul de judecată din data de 13 aprilie 2021, publicat în BPI nr. 7429/27.04.2021 nu a respectat art. 39 alin. 6 din Legea nr. 85/2014 în ceea ce priveşte chestiunea valorificării unor bunuri libere de sarcini.

Mai mult, tribunalul a constatat că administratorul judiciar provizoriu a procedat totuşi la vânzarea bunurilor, contrar votului exprimat de creditorul ANAF care deţine o creanţă în valoare de 99% din totalul creanţelor înscrise la masa credală şi care nu a aprobat valorificarea bunurilor.

Aceste măsuri sunt şi premature întrucât în cauză nu este un administrator judiciar definitiv, dat fiind că partea creditoare cu ocazia primei adunări a creditorilor a cerut prorogarea punerii în discuţie în ceea ce priveşte confirmarea sau desemnarea administratorului judiciar desemnat provizoriu.

Astfel, tribunalul a constatat că se impune repararea erorilor din sus-amintitul raport de activitate prin anularea raportului şi a măsurii de valorificare a bunurilor din averea societăţii debitoare.

Împotriva hotărârii a declarat apel administratorul judiciar C. S.P.R.L. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând anularea hotărârii arătând că vânzările au fost efectuate strict pentru cheltuielile de procedură, nu s-a propus distribuirea sumelor către creditori, ca urmare a respectat dispoziţiile art. 39 alin.6 din lege. În dezvoltarea motivelor de apel subliniază că lipsesc lichidităţile societăţii, iar legea prevede că şi administratorul judiciar poate efectua aceste demersuri fără a diferenţia între administratorul provizoriu sau definitiv. Bunurile au fost identificate şi au fost valorificate cele care nu sunt absolut necesare unei reorganizări şi nu ţin de activitatea de transport a debitoarei. Valoarea la care au fost vândute este cea stabilită de evaluatorul ales de contestatoare, ca urmare nu s-a prejudiciat creditorul contestator. Sumele încasate nu au o valoare care să influenţeze direcţia procedurii, fiind vorba de suma de 1.905 lei, faţă de cheltuielile de procedură de 3.538 lei şi un tabel de creanţe de 8.303.468 lei. În tranzacţie sunt 2 cumpărători de bună-credinţă care au intrat în posesia bunurilor şi au achitat preţul integral, o contestaţie vizând doar distribuirea acestei sume. Nu a fost încălcată nicio prevedere, chiar dacă nu există o strategie expres stabilită, acest lucru în spiritul dispoziţiilor art.39 nu este o condiţie imperativă.

Prin întâmpinare, intimata creditoare AJFP A. a solicitat respingerea apelului ca nefondat arătând că au fost valorificate bunuri fără ca această valorificare să fie aprobată de creditorul majoritar şi în condiţiile în care nu sunt libere de sarcini fiind indisponibilizate conform procesului verbal de sechestru din 20.02.2020 şi lăsate în custodia d-nei D.. Textul de lege permite valorificarea bunurilor pentru salvgardarea procedurii de reorganizare, însă în situaţia debitoarei se solicită intrarea în procedura falimentului. Administratorul judiciar nu poate să valorifice bunurile pentru achitarea cheltuielilor de evaluare şi de remunerare a practicianului de insolvenţă. Valorificarea bunurilor în perioada de observaţie este o măsură de excepţie care trebuie să îndeplinească condiţiile art. 39 alin.6 din lege, la dosar nu s-a depus procesul-verbal de adjudecare pentru a se analiza situaţia dobânditorilor de bună credinţă şi nu prezintă relevanţă faptul că valoarea obţinută nu acoperă nici cheltuielile de procedură.

Prin nota depusă, apelantul administrator judiciar a solicitat respingerea apărărilor creditoarei apreciind că prin valorificarea bunurilor nu a procedat contrar votului exprimat, creditoarea solicitând prorogarea strategiei de valorificare şi nu interzicerea valorificării. Vânzările au respectat prevederile art. 39 alin.6 din legea insolvenţei, fiind efectuate strict pentru cheltuielile de procedură, cu respectarea procedurii de evaluare şi de valorificare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa civilă raportat la motivele de apel invocate, în baza art. 477- 478 Cod procedură civilă Curtea constată că apelul este nefondat.

Procedura insolvenţei debitoarei S.C. B. S.R.L. s-a deschis prin Sentinţa civilă nr.42/S din data de 18.06.2020 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. xxx/119/2020 la cererea creditoarei E. SLU.

Prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei a fost desemnat administrator judiciar provizoriu C. S.P.R.L.

Prin raportul întocmit pentru termenul din data de 21 aprilie 2021, intitulat Raport pentru perioada februarie – aprilie 2021 – prezentarea activităţii lichidatorului judiciar s-a arătat că s-au efectuat demersuri în vederea achitării de atribuţii stabilite în sarcina sa de către art. 58 din Legea nr. 85/2014. Prin raport s-a arătat că în temeiul art. 39 alin. 6 administratorul judiciar a valorificat bunurile din patrimoniul debitoarei descrise în tabel şi a achitat factura evaluatorului şi fondul de lichidare. A solicitat aprobarea raportului şi deschiderea procedurii falimentului.

Creditoarea AJFP A. a contestat raportul.

Judecătorul sindic a admis contestaţia creditoarei şi a anulat măsurile de valorificare a bunurilor debitoarei, reţinând că au fost încălcate dispoziţiile art. 39 alin.6 din legea insolvenţei întrucât bunurile nu erau libere de sarcini, fiind indisponibilizate de creditoare.

Prin motivele de apel administratorul judiciar a arătat că a respectat prevederile art. 39 alin. 6 din Legea nr. 85/2014 întrucât bunurile valorificate nu erau absolut necesare unei reorganizări şi nu ţineau de activitatea de transport a debitoarei.

Potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. 6  invocat  „În scopul şi în limitele necesare acoperirii cheltuielilor de procedură, oricând pe parcursul procedurii, în lipsă de lichidităţi în patrimoniul debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va identifica bunuri valorificabile libere de sarcini, care nu sunt esenţiale pentru reorganizare, şi va proceda la valorificarea de urgenţă, la minim valoarea de lichidare a acestora, stabilită de un evaluator. Până la desemnarea comitetului creditorilor decizia de valorificare aparţine administratorului judiciar/lichidatorului judiciar. Propunerea de valorificare, inclusă în raportul prevăzut la art. 59 alin. (1), care se depune la dosarul cauzei şi se publică în extras în BPI, poate fi contestată de orice parte interesată în termen de 3 zile de la publicarea extrasului raportului în BPI. După desemnarea comitetului creditorilor, valorificarea se va face cu acordul comitetului, potrivit prevederilor art. 87 alin. (2)”.

Curtea reţine că dispoziţiile legii insolvenței se bazează pe principiile maximizării gradului de valorificare a activelor și pe valorificarea acestora în timp util și într-o manieră cât mai eficientă. Astfel, activele debitoarei sunt un element esențial al procedurii insolvenţei, motiv pentru care după deschiderea procedurii, acestea nu mai pot fi înstrăinate altfel decât pentru îndeplinirea scopului procedurii constând în acoperirea într-un grad cât mai ridicat a pasivului debitorului.

Prevederile art. 39 alin.6 din Legea nr. 85/2014 permit însă valorificarea de urgenţă a bunurilor libere de sarcini, care nu sunt esenţiale pentru reorganizare, în scopul şi în limitele necesare acoperirii cheltuielilor de procedură, oricând pe parcursul procedurii şi în lipsă de lichidităţi în patrimoniul debitorului.

Prin urmare, una din condiţiile esenţiale pentru valorificarea acestor bunuri se referă la neafectarea lor de sarcini sau garanţii, în caz contrar, valorificarea acestora nefiind posibilă. Prin procesul verbal de sechestru încheiat la 20.02.2020 (anterior deschiderii procedurii de insolvenţă în data de 18.06.2020) de creditoare în temeiul art. 238 alin.4 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, s-a făcut dovada că bunurile valorificate de administratorul judiciar respectiv, un laptop Asus, cafetieră şi 2 telefoane, se află indisponibilizate în favoarea creditoarei, astfel că în mod corect s-a dispus anularea măsurii de valorificare a acestor bunuri.

Susţinerile apelantului administrator judiciar cu privire la caracterul neesenţial al acestor bunuri pentru procedura reorganizării şi la respectarea celorlalte condiţii de valorificare a bunurilor nu prezintă relevanţă atâta vreme cât nu a fost îndeplinită cerinţa ca bunurile respective să fie libere de sarcini. Faptul că valoarea la care au fost vândute bunurile este cea estimată de evaluator nu este de natură a valida valorificarea bunurilor care nu erau libere de sarcini.

Raportat la aceste considerente, în temeiul art.480 alin. 1 Cod procedură civilă şi art. 39 alin.6 din Legea nr. 85/2014, Curtea a respins apelul declarat cu consecinţa păstrării ca legale şi temeinice a hotărârii instanţei de fond.

Domenii speta

Spete similare