Contestatie la executare.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 13.03.2020 sub nr. 8700/299/2020, contestatoarea NRE S.  SRL a solicitat ca în contradictoriu cu intimata I. - Sucursala V., să se dispună 1) anularea Încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr.3336/299/2020 în data de 07.02.2020; 2) în subsidiar, în situația în care încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 3336/299/2020 în data de 07.02.2020 nu este anulată, admiterea contestației împotriva executării silite din dosarul de executare nr. 46/2020 aflat pe rolul BEJA D. și anularea adresei de înființare a popririi  bancare emisă în data de 20.02.2020; 3) în subsidiar, în situația în care încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 3336/299/2020 în data de 07.02.2020 și adresa de înființare a popririi bancare emisă în data de 20.02.2020 nu sunt anulate, anularea parțială a încheierii privind cheltuielile de executare silită stabilite în raport cu data de 20.02.2020 în sensul reducerii onorariului executorului în cuantum total de 27.046,97 lei; 4) întoarcerea executării silite; 5) acordarea cheltuielilor  de judecată.

În motivare, s-a arătat că între NRE S., în calitate de Beneficiar și I. , în calitate de antreprenor s-a încheiat Contractul de prestări lucrări din data de 31 ianuarie 2018 pentru Proiectarea și Executarea Pachetului de lucrări - Organizare de Șantier, protejarea și devierea utilităților, lucrări de extindere și anvelopare, PT + DDE proiect pentru coridoare de ieșire pentru S S C P.

Părțile au convenit că vor forma parte a Contractului (i) Condițiile Generale ale FIDIC Galben (First Edition 1999); (ii) Condițiile Particulare la Condițiile Generale precum și (iii)  Anexa la Ofertă, care cuprind modificările agreate de Părți cu privire la Condițiile Generale FIDIC.

Contractul a încetat prin emiterea de către contestatoare, debitoare a Notificării de Reziliere nr.19.40/26.02.2019 întemeiată pe prevederile Sub-Clauzei 15.2 din Condițiile Generale și justificată de întârzieri semnificative în executarea lucrărilor, defecte grave la lucrările executate, neîndeplinirea cerințelor de calitate a lucrărilor, neimplementarea măsurilor de remediere solicitate de Beneficiar, ignorarea instrucțiunilor Inginerului precum și intenția Antreprenorului de a nu continua îndeplinirea obligațiilor din cadrul Contractului.

Între Părți au intervenit mai multe dispute cu privire la executarea obligațiilor asumate în Contract, acestea fiind soluționate parțial de Comisia de Adjudecare a Disputelor prin Decizia din 30.07.2019 potrivit procedurii prevăzute în Contract, respectiv Secțiunea 20 ”Revendicări, Dispute și Arbitraj” care, în esență, obligă Părțile să se adreseze Inginerului, ulterior Comisiei de Adjudecare a Disputelor și în cele din urmă, să recurgă la arbitrajul internațional.

Astfel, potrivit prevederilor Sub-Clauzei 20.4 ”Decizia va fi obligatorie pentru ambele Părți, care o vor pune imediat în aplicare, în afară de cazul în care și până când decizia va fi revizuită ulterior prin soluționarea pe cale amiabilă sau hotărâre de arbitraj”.

Potrivit dispozițiilor sub clauzei 20.6 ”Exceptând cazurile în care disputele se soluționează pe cale amiabilă, orice dispută pentru care Decizia CAD nu a devenit finală și obligatorie va fi soluționată prin arbitraj internațional”.

Prin Decizia DAB a fost stabilit dreptul creditoarei Implenia de a primi de la contestatoare suma totală de 1.341.202,25 Euro. Împotriva Deciziei DAB ambele părți au formulat înștiințări de nemulțumire.

Decizia DAB nu este definitivă, litigiul dintre părți este în curs de soluționare pe calea arbitrajului la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, cererea de arbitraj formulată de debitoarea I. precum și cererea reconvențională formulată de contestatoare fac obiectul dosarului nr. 65/2019 aflat pe rolul acestei Curți. Contestatoarea debitoare, prin cererea reconvențională a solicitat Curții de Arbitraj obligarea creditoarei I. la plata sumei totale de 1.903.849,76 Euro.

Prin Decizia arbitrală parțială nr. 1 din 03.01.2020, pronunțată de Curtea de Arbitraj, contestatoarea a fost obligată la executarea Deciziei DAB, urmând ca în situația încare Curtea de Arbitraj va soluționa litigiul dintre părți, să se procedeze la întoarcerea executării Deciziei Interimare.

Contestatoarea a executat de bună voie Decizia Interimară doar parțial, iar pentru restul sumelor neachitate a solicitat creditoarei emiterea de facturi fiscale, respectiv a justificat creditoarei că unele din sumele solicitate de aceasta din urmă au fost deja achitate sau că sumele solicitate de creditoare nu au fost acordate prin Decizia Interimară, sau nu prezintă creanțe certe, lichide și exigibile.

Creditoarea nu a dat curs solicitărilor justificate ale debitoarei, adresându-se în schimb BEJA D. pentru punerea în executare a Deciziei Interimare pentru acele sume neachitate de bună voiede debitoare, procedura de executare făcând obiectul dosarului de executare nr. 46/2020.

Încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr.3336/299/2020 în data de 07.02.2020 privind executarea instrumentată de BEJA D. dosarul de executare nr. 46/2020 este nelegală, având în vedere că Decizia Interimară pronunțată de Curtea de Arbitraj nu este titlu executoriu.

Decizia Interimară pronunțată de Curtea  de Arbitraj la 03.01.2020 în dosarul nr. 65/2019 este de fapt o hotărâre arbitrală parțială provizorie care, spre deosebire de hotărârile arbitrale definitive, care tranșează litigiul dintre părți, în esență, dispune măsuri vremelnice. Arbitrul Unic, în urma analizării probelor și judecării fondului cauzei, poate lua o decizie definitivă diferită de Decizia Interimară, care invalidează, revizuiește Decizia DAB. Astfel conform sub-clauzei 20.6 tribunalul arbitral are putere deplină pentru a redeschide, reanaliza și revizui orice certificat, determinare, instrucțiune, opinie sau evaluare a Inginerului și orice decizie a DAB referitoare la dispută.

Devine astfel importantă interpretarea și aplicarea prevederilor din contractele FIDIC referitoare la posibilitățile de aducere la îndeplinire a deciziilor DAB atunci când acestea sunt obligatorii, dar nedefinitive, comparativ cu acelea care sunt obligatorii și definitive.

Din acest punct de vedere se poate aprecia că principala utilitate a Comisiei de Adjudecare a Disputelor pentru utilizatorii contractelor FIDIC ar putea fi considerat a fi dat de prerogativa de a pronunța decizii anterioare arbitrajului, obligatorii pentru părțile contractului. Cu alte cuvinte, decizia DAB deschide calea către arbitraj.

Atunci când o astfel de decizie, definitivă și obligatorie prin neemiterea unei Înștiințări de nemulțumire, nu este adusă la îndeplinire în mod voluntar, în temeiul prevederilor sub-clauzei 20.7, partea îndreptățită poate apela în mod nemijlocit la calea arbitrajului, pentru a obține executarea directă a acesteia, fără alte proceduri prealabile.

Dacă o înștiințare de nemulțumire este totuși transmisă, la termenul prevăzut de sub-clauza 20.4 înseamnă că Decizia DAB nu a rămas  definitivă.

În consecință, deși se vorbește de executorialitatea unei decizii DAB obligatorii, în Condițiile Generale nu există o modalitate clară de punere în executare a acesteia până la momentul confirmării sau infirmării ei de către Tribunalul Arbitral prin hotărârea arbitrală care urmează a soluționa în mod definitiv, pe fond disputa între părți.

În concluzie, hotărârea arbitrală care beneficiază de efectele similare hotărârii judecătorești este cea care finalizează procedura arbitrală. Astfel, normele  procedurale nu permit punerea în executare a unei decizii DAB prin intermediul unei hotărâri judecătorești arbitrale parțiale, provizorii, aceasta neputând reprezenta un titlu executoriu.

Hotărârea arbitrală care devine titlu  executoriu, în concepția dreptului procedural român, este actul jurisdicțional prin care litigiul este soluționat cu efect de autoritate de lucru judecat și rezultă în dezinvestirea tribunalului arbitral în privința chestiunii litigioase vizate. Astfel că, și din această perspectivă, obținerea executării deciziei DAB prin intermediul unei hotărâri arbitrale executorii, care nu soluționează în mod definitiv pretențiile deduse spre arbitrare, nu poate constitui o alternativă, în lipsa unei dispoziții legale care să reglementeze o astfel de posibilitate. Or, o astfel de dispoziție legală nu există.

În privința posibilității de a pune în executare o decizie DAB obligatorie, dar nedefinitivă prin intermediul unei hotărâri arbitrale parțiale și provizorii, nu poate fi primită ipoteza în care tribunalul arbitral dispune, fără a antama fondul disputei, aducerea la îndeplinire a soluției pronunțate de DAB. Argumentele în acest sens țin atât de noțiunea de hotărâre arbitrală parțială provizorie, raportată la mecanismul soluționării disputelor prevăzute de Condițiile FIDIC, cât și de prevederile legale de procedură din dreptul român.

Pe cale de consecință, pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, Decizia Interimară pronunțată de Curtea de Arbitraj la data de 03.02.2020 în cauza 65/2019, nu reprezintă titlu executoriu, fiind o hotărâre arbitrală parțială provizorie prin care s-a dispus punerea în executare a unei decizii date de DAB, motiv pentru care se impune, în temeiul art. 712 alin (3) C.pr.civ, anularea Încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 3336/299/2020 în data de 07.02.2020.

S-a arătat că contestatoarea debitoare a executat Decizia interimară parțial, iar creditoarea I. s-a adresat BEJA D. pentru punerea în executare a Deciziei Interimare, procedura de executare fiind înregistrată în dosarul de executare nr. 46/2020.

Între părți există o lipsă de acord cu privire la întinderea obligațiilor executate deja de contestatoarea debitoare, în acest sens existând o corespondență între părți: Notificarea I. din 07.01.2020, Răspunsul NRE Sibiu din 10.01.2020, Notificarea I. din 23.01.2020, Răspunsul NRE Sibiu din 05.02.2020.

În acest sens, contestatoarea debitoare a arătat că înțelege să efectueze plata sumelor cuprinse în Decizia interimară în următoarele condiții: i. contestatoarea a solicitat creditoarei să emită factura fiscală în conformitate cu IPC 17, suma de 237,615 Euro urmând să fie achitată pentru lucrările suplimentare executate în condițiile CO5(ordinului de variație nr.5); ii. contestatoarea a solicitat creditoarei să emită factura fiscală în conformitate cu IPC 18, suma de 43,583.84 Euro urmând să fie achitată pentru costurile suportate în perioadă prelungită de la 8 august  2018 până la 22 noiembrie 2018; iii. cu privire la suma de 118,476,91 lei (TVA inclus) menționată în adresa de înființare a popririi bancare, aceasta reprezintă un debit contestat de către creditoare ca urmare a faptului că debitoarea a emis facturi fiscale diferite față de valoarea lucrărilor certificate de către creditoare în conformitate cu CIP 12 Rev și CIP 13 Rev A conform notificării NRE Sibiu din data de 05.02.2020, atașată cu Anexa 5d, cu încălcarea sub clauzei 144.7din Contract; iv. contestatoarea a solicitat creditoarei să emită factura fiscală în conformitate cu IPC 19, suma de 46.355,55 Euro reprezentând penalități de întârziere la plata urmând să fie plătită în baza facturii fiscale;  v. cu privire la suma reprezentând garanția de bună execuție, s-a precizat că suma de 2,576,719.13 lei ce a fost executată și virată în contul debitoarei conform extrasului de cont bancar din 13.03.2019 urmează să fie returnată în contul creditoarei. Suma aferentă costurilor bancare aferente executării scrisorii de garanție bancară în cuantum de 8,400.62 Euro urmând să fie achitată în baza facturii fiscale emise conform IPC 20. Diferențele de curs valutar nu pot fi imputate debitoarei, debitoarea restituind exact suma executată din garanție.

Prin urmare, cererea creditoarei de executare silită este neîntemeiată, contestatoarea debitoare neputând face plata creanțelor stabilite prin Decizia DAB și Decizia Interimară, atât timp cât creditoarea nu a dat curs solicitărilor contestatoarei, a refuzat să emită facturile corespunzătoare și a solicitat executarea unor creanțe contestate.

S-a menționat că în conformitate cu art. 663 (1) C.pr.civ, o creanță trebuie să întrunească o serie de caracteristici esențiale pentru a putea fi executată silit: ”Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă”.

În cazul de față, existența și cuantumul creanței a cărei executare este cerută de către creditor sunt contestate de către debitor. Debitorul a contestat existența și validitatea pretențiilor creditorului așa cum acestea au fost stabilite prin Decizia DAB, cu consecința că existența și întinderea acestor pretenții sunt în acest moment analizate în cadrul litigiului ce se desfășoară în fața Tribunalului Arbitral, urmând a fi soluționate în mod final prin decizia definitivă a Tribunalului Arbitral. Prin urmare, până la data la care Tribunalul Arbitral va emite o decizie definitivă finală, în urma analizei pe fond a cauzei, decizie finală prin care se vor soluționa pretențiilor părților, creanța pretinsă de către creditor nu este încă certă și deci nu întrunește toate condițiile esențiale cerute de lege pentru a putea fi pusă în executare.

Pentru aceste considerente, se  solicită admiterea contestației la executare împotriva executării silite din dosarul de executare nr.46/2020 aflat pe rolul BEJA D..

Având în vedere dispozițiile art. 670 C.pr.civ cu privire la cheltuielile de executare, se solicită reducerea onorariului executorului judecătoresc la o sumă raportată la valoarea debitului determinat în prezenta contestație la executare și proporțională cu activitatea acestuia. În opinia contestatoarei, onorariul executorului este nejustificat de mare față de implicarea minimă a acestuia, executarea silită realizându-se prin poprire, imediat după primirea de către terțul poprit a înștiințării de poprire.

Totodată, debitorul este în drept să obțină întoarcerea executării în situația în care titlul executoriu este desființat ori atunci când însăși executarea silită este desființată, pitrivit dispozițiilor art. 723 și 724 C.pr.civ.

În drept s-au invocat dispozițiile art.712,723,724. 411, 453 C.pr.civ.

Intimata nu a formulat în termen legal întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin cererea de executare silită formulată la data de 04.02.2020, creditoarea I. s-a adresat BEJ D., solicitând deschiderea procedurii de executare silită împotriva NRE S.SC SRL, pentru realizarea obligației de plată a creanței în cuantum de 338.516,47 Euro și 118.476,91 lei actualizată cu indicele de inflație și a tuturor cheltuielilor de executare silită avansate, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința arbitrală parțială din 3.01.2019 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial International de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Romaniei în dosarul arbitral nr.65/2019, deschizându-se în acest sens dosarul de executare silită nr. 46/2020.

La data de 07 februarie 2020, prin Încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 3336/299/2020 s-a încuviințat executarea silită în dosarul de executare nr. 46/04.02.2020 deschis la BEJA D. în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința arbitrală parțială nr. 1 pronunțată în data de 03.01.2020 în dosarul nr. 65/2019 de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Romaniei, pentru realizarea creanței cuprinse în titlul executoriu, la care se adaugă cheltuielile de executare legal stabilite.

În cadrul dosarului de executare silită nr. 46/2020 constituit la BEJA D. s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 27.046,97 lei din care suma de 22.662,13 lei reprezintă onorariu executor judecătoresc; suma de 4305,80 lei reprezintă taxă pe valoare adăugată (19%) aplicată onorariului executorului judecătoresc; suma de 20,00 lei reprezintă taxă judiciară de timbru, suma de 34 lei reprezintă taxă Fan Courier, suma de 25,04 lei reprezintă taxă de expediere poștală.

Prin adresa emisă în data de 20.02.2020 s-a dispus înființarea popririi până la concurența sumei de 338.516,47 Euro și a sumei de 145.523,88 lei în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința arbitrală parțială nr. 1 pronunțată în data de 03.01.2020 în dosarul nr.65/2019 de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Romaniei.

Prin Încheierea emisă în data de 04 martie 2020, s-a dispus încetarea executării silite în dosarul de executare nr.46/2020 constituit la BEJA D., ca urmare a realizării integrale a obligațiilor de plată prevăzute în titlul executoriu precum și recuperarea integrală a cheltuielilor de executare.

Potrivit art. 712 alin. 1 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare, se poate face contestaţie la executare în termen de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

Contestația la executare reprezintă mijlocul procedural specific prin intermediul căruia oricare dintre părți sau terțele persoane interesate pot obține desființarea măsurilor ilegale de executare silită. Aceasta reprezintă un mijloc procedural special, prin care se poate obține anularea sau îndreptarea actelor de executare îndeplinite fără respectarea dispozițiilor legale.

Între contestatoarea NRE SSC SRL, în calitate de beneficiar și I.- Sucursala V., în calitate de antreprenor, s-a încheiat Contractul de prestări lucrări aflat la fila 18-19 din dosar, având ca obiect: organizare șantier, protecții și devieri rețele, lucrări de demolare, extindere și anvelopare și proiect PT+DDE pentru zona de mall aferentă centrului comercial Sibiu, prin care părțile au agreat ca în schimbul plăților efectuate de beneficiar, antreprenorului, conform dispozițiilor contractuale, antreprenorul agreează cu beneficiarul să furnizeze lucrările în conformitate cu prevederile contractuale,iar corelativ, beneficiarul acceptă să plătească antreprenorului, în schimbul furnizării lucrărilor sumele scadente, conform prevederilor contractuale, la datele și în modul stabilit prin contract.

Următoarele documente formează și sunt construite ca parte a contractului, respectiv: a. Condițiile Particulare la Condițiile Generale ale FIDIC Galben Forma Contractuală Scurtă (Ediția întâi 1999); b.Condițiile Generale ale FIDIC Galben Book Forma Contractuală Scurtă (First Edition 1999); Anexele și anume: Anexa1: Descrierea Lucrărilor, Anexa 2:Cerințele Beneficiarului, Anexa 3: Defalcare Preț, Anexa 4: Amenzi SMM, Anexa 5: Convenția  SSM, Anexa 6: Programul lucrărilor,Anexa 7: Oferta Antreprenorului, Anexa 8: Scrisoare garanție avans și Scrisoare garanție bună execuție.

În conformitate cu dispozițiile contractuale, respectiv Secțiunea 20 Revendicări, Dispute și Arbitraj pentru soluționarea disputelor, părțile s-au adresat mai întâi Inginerului, apoi Comisiei de Adjudecare a Disputelor și ulterior, Arbitrajului.

Prin Decizia emisă la data de 30.07.2019, Comisia de Adjudecare a Disputelor a decis ca Beneficiarul să plătească Constructorului suma de 43.583,84 euro reprezentând cheltuieli indirecte suportate pentru perioada de extindere de la 08 august 2018 până la 22 noiembrie 2018; Beneficiarul să plătească Constructorului suma de 237.615 euro reprezentând lucrări suplimentare realizate în baza C05; Beneficiarul să plătească Constructorului suma de 463.355,53 euro reprezentând facturi neplătite și 46.355,55 euro reprezentând penalități de întârziere; Beneficiarul să plătească Constructorului suma de 550.092,33 euro reprezentând garanție de bună execuție.

La data de 03.01.2020, Curtea de Arbitraj Internațional a emis Decizia arbitrală parțială nr.1, decizie finală și executorie, prin care NRE Sibiu a fost obligată la executarea Deciziei Comisiei de Adjudecare.

Începerea și realizarea executării silite poate avea ca temei exclusiv un titlu executoriu.

Conform dispozițiilor art. 632 alin. 2 C.pr.civ ”Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”.

Contestatoarea a susținut că Decizia arbitrală nr. 1/03.01.2020 nu constituie titlu executoriu, astfel că încheierea de încuviințare a executării silite ar trebui anulată pentru acest motiv.

Instanța apreciază că procedura executării silite a fost deschisă în temeiul unui titlu executoriu constând în Sentința arbitrală parțială din 3.01.2019 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial International de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Romaniei în dosarul arbitral nr.65/2019.

Astfel, după cum este menționat chiar în conținutul Hotărârii arbitrale (pct. 153), aceasta este o hotărâre definitivă și obligatorie cu privire la aspectele dezlegate.

Hotărârea arbitrală parțială, chiar dacă este pronunțată într-o fază de început a procedurii arbitrale, soluționează o pretenție sau o chestiune litigioasă în mod definitiv, urmând ca în rest, litigiul, să fie soluționat prin hotărârea definitivă, finală.

În ceea ce privește aspectele dezlegate, hotărârea parțială dispune în mod  definitiv, exact ca și hotărârea care urmează să fie pronunțată la deliberarea finală, în încheierea procedurii arbitrale, distincția dintre cele două hotărâri, fiind mai degrabă una de ordin cantitativ, decât calitativ.

Contestatoarea nu a adus  alte critici concrete procedurii de executare silită, în sensul că actele de executare silită ce fac obiectul dosarului de executare nr. 46/2020 înregistrat pe rolul BEJA D. ar fi fost întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale.

Cu privire la susținerea contestatoarei de la pct. 53 a contestației la executare, în sensul că tribunalul arbitral nu poate să dispună executarea deciziei DAB, instanța apreciază că aceste aspecte nu pot forma obiectul analizei instanței de executare, fiind deja dezlegate de către instanța arbitrală printr-o hotărâre definitivă și obligatorie (pct. 153 din sentința arbitrală) și de Comisia de Adjudecare a Disputelor.

NRE S. pe calea arbitrajului nu a negat obligațiile contractuale prevăzute de Clauza 20.4 de a duce la îndeplinire Decizia Comisiei de Adjudecare.

Astfel, simpla formulare a înștiințărilor de nemulțumire nu anulează obligația NRE S. de a duce la îndeplinire obligația prevăzută prin Decizia Comisiei de Adjudecare.

Nu s-a învederat un motiv legal sau contractual care să invalideze obligația contractuală a NRE Sibiu de a pune în aplicare prompt decizia DAB, respectiv hotărârea arbitrală parțială și nu a fost indicat un astfel de motiv de către contestatoare.

Înștiințarea de nemulțumire transmisă de NRE Sibiu nu a anulat obligația acesteia de plată, în condițiile în care potrivit sub-clauzei 20.4 al treilea din Condițiile generale ale contractului, NRE S. și-a asumat o obligație necondiționată de a pune în aplicare prompt decizia DAB ”Decizia va fi obligatorie pentru ambele Părți, care o vor pune imediat în aplicare, în afară de cazul în care și până când decizia va fi revizuită ulterior prin soluționarea pe cale amiabilă sau hotărârea de arbitraj”.

Tribunalul arbitral a obligat contestatoarea la executarea deciziei CAD, iar o astfel de dispoziție nu contravine legislației românești, în mod legal dispunându-se încuviințarea executării silite a hotărârii arbitrale parțiale.

Cu privire la critica contestatoarei privind cheltuielile de executare, instanţa reţine că potrivit art. 670 C.pr.civ., debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare silită sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar.

Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanţa de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin încheiere au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale şi dacă nu sunt disproporţionate faţă de cuantumul creanţei şi volumul de muncă efectuată de cei implicaţi în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanţa cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, ştiind că le va recupera în temeiul art. 670 Cod procedură civilă.

Instanţa constată că sumele contestate reprezentând cheltuieli de executare au fost stabilite în mod corect prin Încheierea din 20.02.2020 emisă de BEJA D., în dosarul de executare nr. 46/2020, onorariul executorului judecătoresc  în cuantum de 22.662,13 lei fiind calculat potrivit art. 39 din Legea nr. 188/2000, conform cărora executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale si maximale stabilite de ministerul justiţiei cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit d) din Legea nr. 188/2000 pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.

Astfel, onorariul executorului judecătoresc a fost în mod corect determinat în raport de prevederile legale de mai sus, fiind adăugat și taxa pe valoare adăugată în cuantum de 4305,80 lei care reprezintă la rândul său, o cheltuială de executare silită în sensul art. 670 C.pr.civ.

În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, acesta respectă toate criteriile aferente cuantumului în care a fost stabilit.

Se va reţine că la stabilirea cuantumului cheltuielilor de executare executorul judecătoresc a respectat prevederile legale, în sensul că a avut în vedere faptul că debitoarea a fost obligată la plata unor sume de bani, ceea ce presupunea stabilirea unor cheltuieli de executare corespunzătoare efortului depus şi răspunderii pe care şi-o asuma. În plus, toate cheltuielile de executare stabilite aveau temei legal, putând fi percepute în raport cu activităţile depuse de executor, încadrându-se în dispoziţiile art. 670 din noul Cod de procedură civilă.

Instanţa apreciază că celelalte cheltuieli necesare executării silite, astfel cum sunt detaliate în Încheierea de cheltuieli de executare silită sunt reale, necesare şi justificate.

În acelaşi sens, instanţa reţine că varietatea cheltuielilor provocate de executarea silită trebuie să se reflecte în stabilirea unor cheltuieli de executare corespunzătoare diferitelor tipuri de activităţi necesare realizării executării silite.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 712 C.pr.civ,  urmează a respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect întoarcere executare silită, se va reţine că potrivit art. 723 alin. 1 C.pr.civ „În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia”.

Întrucât în cauza de față nu s-a desființat executarea silită și nici executarea silită, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile art. 723 alin. 1 C.pr.civ, motiv pentru care urmează a respinge capătul de cerere având ca obiect întoarcere executare silită, ca neîntemeiat.

Având în vedere soluția pronunțată cu privire la fondul contestației la executare, în temeiul art. 453 C.pr.civ, respinge capătul de cerere formulat de contestatoare, cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare