Întoarcere executare silită. În cazul în care se solicită întoarcerea executării silite pe cale separată, instanța competentă va fi instanța de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, d

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de xx.xx.2017 sub nr. x/215/2017 reclamanta A a formulat cerere de întoarcere a executării silite efectuate în dosarul nr. C/2014 al B.E.J. D, în contradictoriu cu pârâtul B, solicitând restabilirea situaţiei anterioare executării în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 6881,01 lei, reactualizată la data plăţii efective, plus dobânda legală conform O.G. nr. 13/2011 precum şi obligarea la plata eventualelor cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a arăta, în esenţă că, prin sentinţa nr. 381/09.04.2014 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul  nr. X/87/2014 a fost obligată să plătească reclamantului Sindicatul X pentru membrii săi de sindicat în numele cărora a formulat acţiunea: diferenţele dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare şi categoriei profesionale la salariul de bază minim brut de 670 lei, conform anexei 1 din contractul colectiv de muncă la nivel unitate pe anul 2011 şi drepturile salariale efectiv în temeiul art. 1 din H.G. nr. 1193/24.11.2010, sume care vor fi actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective, la care se adaugă şi dobânda legală; diferenţele dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare şi categoriei profesionale la salariul de bază minim brut de 700 lei, conform anexei 1 contractul colectiv de muncă la nivel unitate pe anul 2012-2013 şi drepturile salariale efectiv plătite în temeiul art. 1 din H.G. nr. 1193/24.11.2010, sume care vor fi actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective, la care se adaugă şi dobânda legală; diferenţele dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare şi categoriei profesionale la salariul de bază minim brut de 750 lei, conform anexei 1 contractul colectiv de muncă la nivel unitate pe anul 2012-2013 şi drepturile salariale efectiv plătite în temeiul art. 1 din H.G. nr. 1193/24.11.2010, sume care vor fi actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective, la care se adaugă şi dobânda legală – pentru perioada 06.02.2011 – 22.04.2013.”

În baza acestei sentinţe, debitorii s-au adresat B.E.J. D, formându-se dosarul execuţional nr. C/2014.

Prin încheierea nr. C emisă la data de 12.11.2014 de B.E.J. D în dosarul menţionat anterior, s-a dispus încetarea executării silite întrucât s-a realizat integral obligaţia stabilită prin titlul executoriu, fiind plătite în totalitate şi cheltuielile de executare silită.

Ulterior executării silite a sentinţei pronunţate de Tribunalul Teleorman, prin decizia civilă nr. 2356/16.06.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti s-a admis apelul CNCF CFR S.A. s-a schimbat sentinţa apelată în sensul că s-a respins în tot acţiunea ca neîntemeiată, motiv pentru care, fiind desfiinţat titlul executoriu, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.

În drept, reclamanta a  invocat prevederile art. 723 şi  urm. C.p.civ.

În probaţiune, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 300 lei, conform OP-ului de la fila 36.

Pârâtul B a formulat Întâmpinare(f.45-46) prin care a solicitat respingerea acţiunii, menţinerea angajamentelor de plată încheiate cu reclamanta şi obligarea reclamantei la plata eventualelor cheltuieli de judecată.

În apărare, pârâtul a invocat, în esenţă că sentinţa nr. 381/09.04.2014 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul  nr. X/87/2014 este recunoscută prin convenţiile de eşalonare (18 convenţii) din data de 04.11.2014 ca irevocabilă prin nerecurare.

În data de 29.12.2014 se formulează apel de către CNCF CFR S.A., la baza acestuia stau reporturile de fax care sunt false aşa cum reiese din răspunsul Trib. Teleorman (se transmite apelul la un număr de tel al Trib. Teleorman care nu este şi nu a fost conectat la un aparat fax şi primeşte reportul ca fiind transmis ok).

Pârâtul a mai arătat că nu a contestat în nici un fel sentinţa civilă 381/09.04.2014 prin care membrii de sindicat au solicitat recuperarea sumelor până la data de 29.12.2014.

În urma deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 2356/16.06.2015 pârâtul a demarat căile de atac extraordinare, revizuirea dosarului precum şi demersurile de dovedire a înscrisurilor false prin plângere penală (dosar X/P/2016, Parchetul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti) în acest dosar.

Prin adresa nr. 32/2/52/25.02.2016 a A s-a cerut recuperarea debitelor prin care s-a solicitat încheierea de angajamente la plată pe care le-a respectat şi a returnat o parte din suma datorată.

Astfel, pârâtul a arătat că în data de 03.03.2016 a încheiat un angajament cu unitatea prin care se angajează să plătească lunar suma de 50 lei, pârâtul având şi alte împrumuturi iar la data de 30.09.2017 mai are un sold de 6781 lei.

Pârâtul a solicitat instanţei să aibă în vedere că are un angajament la plată solicitat de unitate în baza adresei nr. 32/2/52/25.02.2016 şi nr. 1222/03/103/16.03.2016 a A, pe care-l respectă, a plătit până în prezent conform anexei situaţia nr. 222/03/157/11.09.2017 a plăţilor şi soldurile la data de 31.08.2017.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205-207 C.p.civ.

În probaţiune, pârâtul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Prin sentinţa civilă 1330/4.02.2018, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

În motivarea excepţiei necompetenţei teritoriale, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Cererea de executare silită a fost formulată de parat la data de 03.10.2014, fiind constituit dosarul de executare silită înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc D sub nr. C/2014.

Prin încheierea din data de 09.10.2014 pronuntata de Judecatoria Sector 1 Bucuresti a fost încuviinţata executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 381/09.04.2014 pronunţată de Tribunalul Teleorman – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale Contencios Administrativ şi Fiscal în dosar nr. X/87/2014, creditor fiind numitul B, iar debitor Compania Naţională de Cai Ferate CFR SA Bucureşti.

In cauza s-a dispus încetarea executării silite in dosarul nr. C/2014 al B.E.J. D  intrucât s-a realizat integral obligaţia stabilită prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 381/09.04.2014 pronunţată de Tribunalul Teleorman – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale Contencios Administrativ şi Fiscal în dosar nr. X/87/2014.

Prin decizia nr. 2356/16.06.2015 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru Cauze privind Conflictele de Muncă şi Asigurările Sociale a fost admis  apelul formulat de contestatoarea A, a fost schimbată in parte sentinţa apelată iar acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

În cadrul dosarului de executare C/2014, debitor a fost A, având sediul în Bucureşti, b-dul …., sector 1, astfel că instanţa de executare, competentă să soluţioneze şi cererile de întoarcere a executării silite este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti care de altfel a si încuviinţat cererea de executare silită.

Pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, cauza a fost înregistrată la data de 13.03.2018, sub nr.XX/299/2018.

La termenul de judecată din 10.04.2018, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale absolute a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Deliberând cu prioritate asupra excepţiei necompetenţei teritoriale absolute a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C.proc.civ.,  potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, instanţa constată următoarele:

Întoarcerea executării reprezintă în fapt o reluare a executării, însă în sens invers, prin restabilirea situaţiei anterioare executării săvârşite, ca urmare a desfiinţării ulterioare a titlului executoriu.

Potrivit dispoziţiilor art. 723 alin. (1) C.proc.civ., în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăși executarea silită cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare, iar potrivit art. 724 alin. (3) C.pr.civ., dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2) – adică de către  instanța care a desființat titlul executoriu – cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare. De asemenea, potrivit art. 651 alin. (1) C.pr.civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.

Din coroborarea art. 724 alin. (3) cu art. 651 alin. (1) C.pr.civ. rezultă că în cazul în care se solicită întoarcerea executării silite pe cale separată, instanța competentă va fi instanța de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului – textele de lege instituind astfel o competență teritorială absolută.

Contrar considerentelor reţinute de Judecătoria Craiova în motivare sentinţei de declinare a competentei, calitatea de debitor în procedura de întoarcere a executării silite aparţine pârâtului B. Având în vedere că procedura întoarcerii executării este o procedură distinctă de executarea propriu-zisă, în cadrul acesteia, stabilirea competenței se va face conform calităților părților din această procedură. Astfel, în cadrul procedurii de întoarcere a executării, debitorul este pârâtul B, motiv pentru care, competența teritorială urmează a fi stabilită în funcție de domiciliul său la data sesizării organului de executare, respectiv: com. …, jud. Olt.

De asemenea, în același sens, poate fi avută în vedere și jurisprudența aferentă Vechiului cod de procedură civilă, întrucât textele de lege avute în vedere, în această problemă, a stabilirii competenţei instanţei, au acelaşi conţinut.

Astfel, prin decizia nr. 5 din 12 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4042 alin. (3) V.C.proc.civ. (corespondent art. 724 alin. (3) C.pr.civ.), publicată în M. Of. al României nr. 251/13.04.2012, s-a statuat că judecătoria este instanţa competentă să judece cererea privind întoarcerea executării silite.

Prin Decizia nr.241/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: „decizia nr. 5 din 12 martie 2012, pronunţată în recurs în interesul legii, statuează care este instanţa competentă să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare, din perspectiva competenţei materiale.Or, în speţă, se pune problema determinării judecătoriei competente teritorial sa soluţioneze o asemenea cerere. Sub un al doilea aspect, se constată că, în funcţie de ipotezele reglementate de art. 4042 C.proc.civ., judecătoria competentă din punct de vedere teritorial se determină, în mod concret, prin aplicarea dispoziţiilor art. 373 alin. (2) (acesta prevăzând că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se va face executarea) din acelaşi act normativ. În speţă, întoarcerea executării silite nu a fost dispusă prin hotărârea judecătorească ce a desfiinţat titlul executoriu, astfel că se solicită, într-un proces distinct, dispunerea acestei măsuri. Or, instanţa de executare, din perspectiva art. 4042 alin. (3) C. proc. civ. este judecătoria în a cărei rază teritorială domiciliază pârâtul-debitor.”

În acest sens, Înalta Curte reţine că, într-o asemenea ipoteză, instanţa competentă nu este cea care a încuviinţat executarea a cărei întoarcere se cere, ca efect al aplicării dispoziţiilor obligatorii ale deciziei date în recurs în interesul legii, mai sus menţionate, fiind  înlăturate dispoziţiile care reglementează competenţa teritorială în faza judecăţii, însă acest lucru nu are drept consecinţă extinderea competenţei instanţei care a încuviinţat executarea silită iniţială (desfiinţată) asupra tuturor procedurilor ulterioare prin care se solicită întoarcerea executării silite.

Cum, în speţă, creditoarea nu deţine, formal, un titlu executoriu pentru obţinerea restituirii sumelor poprite, ci trebuie să şi-l constituie în procesul pendinte, rezultă că instanţa competentă teritorial, conform art. 373 alin. (2) şi art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ. este judecătoria în a cărei circumscripţie ar urma să se desfăşoare executarea silită, în considerarea faptului că debitorul are domiciliul în raza sa teritorială.”

Pentru aceste considerente, instanţa va admite excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, invocată din oficiu şi va declina cauza, spre competentă soluţionare, Judecătoriei Caracal, jud. Olt, în a cărei rază de competenţă este situat domiciliul pârâtului B.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia necompetentei teritoriale absolute a instanţei, invocată din oficiu. Declină competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. cu sediul în ….  şi pe pârâtul B, cu domiciliul în …, în favoarea Judecătoriei Caracal, jud. Olt.

Fără cale de atac.

Pronunţată azi, xx.xx.2018, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin intermediul grefei instanţei.

Domenii speta

Spete similare