Contestatie la executare, prescriptia executarii silite, cesiune creanta-lipsa titlu executoriu

Cod ECLI [...]

Dosar nr. [...]

R O M Â N I A

[...] [...]

SECTIA A [...] CIVILA SI DE [...] [...] [...]

[...] CIVILA Nr. 132/2021

Şedinţa publică de la 08 [...] 2021

Completul compus din:

[...] [...] [...]

Judecător [...] [...]

Grefier [...] [...] [...]

Pe rol pronunţarea apelului declarat de apelanta [...] [...], cu domiciliul in [...], str [...] a [...], nr.9, bl.14, et.3, jud [...],  in contradictoriu cu intimata [...] [...] [...] [...] [...] [...] [...] [...] [...], cu sediul in [...], str [...], sect.3, [...] [...] [...] [...], nr.24, et.6, impotriva sentintei civile nr [...], pronuntata de [...] [...], in dosar nr  având ca obiect

contestaţie la executare.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la data de 11.03.2021 note consemnate în încheierea de la aceea dată care face parte integrantă din prezenta şi când instanţa în vederea deliberării a amânat pronunţarea cauzei  la data de 25.03.2021, apoi pentru astăzi 8.04.2021, când: 

INSTANŢA

Deliberând asupra  apelului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului [...] - Secţia a [...] de Contencios [...] şi Fiscal la data de 21.02.2021, apelanta [...] [...] în contradictoriu cu intimata [...] [...] [...] [...] [...] a formulat apel împotriva sentinţei civile nr.[...] pronunțată de Judecătoria [...], criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând  schimbarea în parte a sentinţei şi  admiterea contestației la executare, anularea tuturor actelor de executare efectuate, constatarea prescrierii creanţei executate şi a nulităţii şi caracterului abuziv al clauzelor contractuale din titlul executoriu contestate, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului, apelanta arată în esenţă următoarele:

1. Instanţa de fond a apreciat eronat asupra momentului de la care a început să curgă prescripţia executării silite, respectiv data de 05.12.2017, având în vedere că acest termen nu mai operează ca efect al cesiunii de creanţă dintre [...] [...] [...] [...] [...] şi [...] [...] [...] [...] [...], că de la data ultimei plăţi au trecut mai mult de trei ani, astfel încât la data de 05.12.2017 creanţa era prescrisă şi se impunea admiterea excepţiei prescripţiei executării silite.

2. Cesiunea de creanţă dintre [...] [...] [...] [...] [...] şi [...] [...] [...] [...] [...] nu a transferat şi caracterul de titlu executoriu, or faţă de prevederile art. 58 alin.5 din [...] nr.52/2016, executarea silită se face în lipsa unui titlu executoriu.

3.Instanţa de fond a reţinut eronat legalitatea onorariului executorului judecătoresc, având în vedere că activitatea prestată de acesta nu este reflectată în cuprinsul unor acte de executare

4. Instanţa de fond a apreciat greşit asupra completării contestaţiei la executare cu contestarea măsurii sechestrului instituit, având în vedere nelegalitatea măsurii asigurătorii dispuse de executorul judecătoresc în lipsa unui titlu executoriu.

5. Instanţa de fond a apreciat eronat asupra caracterului abuziv al clauzelor contestate, în special asupra clauzei privind [...].

6. Instanţa de fond în mod nelegal nu a ţinut cont de [...] nr.9/04.04.2016  pronunţată de [...] cu referire la nelegalitatea reprezentării unei persoane juridice printr-o altă persoană juridică, cum este cazul în speţă, intimata [...] [...] [...] [...] [...]. fiind reprezentată de [...] [...] [...]  RO [...].

7. Totodată, apelanta a mai învederat că în mod nelegal a fost obligată la plata sumei de [...] lei reprezentând cheltuieli generate de xerocopierea dosarului de executare şi nici nu a manifestat rol activ în administrarea probelor care se impunea

În drept apelul  se întemeiază pe dispoziţiile art. 718 alin.1 raportat la art. 460 şi urm. Cod pr. Civ.

În dovedirea contestației a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și expertiză contabilă.

Legal citată, intimata [...] [...] [...] [...] [...] a formulat întâmpinare prin care a răspuns punctual la motivele de apel formulate d ecătre apelantă astfel:

1. Momentul de la care curge termenul de precsripţie al executării silite este data de 22.07.2015, data declarării scadenţei anticipate a debitului, astfel încât la data depunerii cererii de executare silită, respectiv data de 22.07.2015, dreptul de cere executarea silită nu era prescris.

2.  Nu pot fi reţinute susţinerile apelantei cu privire la lipsa unui titlu executoriu, întrucât [...] [...] [...] [...] [...]. nu a pus în executare contractul de cesiune dintre aceasta şi [...] [...] [...] [...] [...]., ci a pus în executare chiar contractul de credit care reprezintă titlu executoriu  faţă de dispoziţiile art. 120 din [...] nr.99/2006, precum şi faţă de cele statuate de [...] prin Decizia nr.985/12.03.2013,  şi Decizia nr.3/14.04.2014.

3. În ceea ce priveşte onorariul executorului judecătoresc contestat, menţionează că acesta este cuprins printre alte cheltuieli de executare  faţă de dispoziţiile art.670 alin.3 Cod pr. Civ., astfel încât nu poate fi apreciat excesival acestuia, având în vedere că apelanta consideră cuantumul  tuturor acestora ca  repzrezentând doar onorariu, aspect nereal

4. Referitor la obligarea apelantei la plata sumei de [...] lei reprezentând cheltuieli generate de xerocopierea dosarului de executare de către instanţa de fond, precizează că, faţă de prevederile art. 717 alin. 2 Cod pr. Civ., acestea sunt în sarcina apelantei, astfel încât susţinerile acesteia din urmă sunt neîntemeiate sub acest aspect.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 471 alin.5 Cod pr. Civ.

Instanţa de apel reţine că prin sentința civilă  nr.[...]  pronunțată de Judecătoria [...] în cadrul dosarului nr.[...] a fost respinsă ca neîntemeiată excepția netimbrării contestației la executare invocată de intimată prin întâmpinare, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare împotriva executării silite înseși, a tuturor actelor de executare emise în dosarul execuțional nr.606/CR/2017 aflat pe rolul [...] [...] [...] [...] și împotriva titlului executoriu constând în contract de credit de nevoi personale nr.32710022005901381/29.10.2010 încheiat de contestatoare cu [...] [...] [...] [...] [...], iar în tem.art.717 alin.2 [...].,  i s-a pus în vedere contestatoarei să achite către [...] [...] [...] [...] suma de [...] lei reprezentând c/v xerocopiere dosar de executare silită.

Pentru a proceda astfel, instanța a reținut că între contestatoarea [...] [...], în calitate de împrumutat, și SC [...] [...] [...] [...] [...], în calitate de împrumutător, s-a încheiat Contractul de credit–Nevoi personale nr. [...] prin care contestatoarea a împrumutat suma de [...] [...] pentru o perioadă de 84 de luni(f.56-80) și Actul adițional la acest contract încheiat la [...] prin care părțile au convenit anumite clauze în acord cu [...] de [...] nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

La 07.10.2013 între [...] [...] [...] [...] [...], în calitate de vânzător/cedent și [...] [...] [...] [...]) [...]., în calitate de cumpărător/cesionar, și [...] [...] [...] RO [...]., în calitate de administrator de creanțe, s-a încheiat Contractul cadru de cesiune de creanțe(f.120-159) prin care a fost cesionată și creanța contestatoarei rezultând din contractul anterior menționat iar la data de 05.08.2015 contestatoarea a primit sub semnătură (f.160-161) Notificarea privind cesiunea de creanță din 31.07.2015 și [...] de plată (f.118-119).

Potrivit art.1578 alin.1 lit.b) din [...]., debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care primește o comunicare scrisă a cesiunii în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată și se solicită debitorului să plătească cesionarului.

Față de aceste constatări, instanța a reținut că debitoarea contestatoare a primit sub semnătură comunicarea cesiunii de creanță și aceasta corespunde cerințelor legale, fiind neîntemeiate motivele de nelegalitate a executării silite invocate de contestatoare cu privire la acest aspect.

Din contractul de credit s-a constatat că acesta a fost încheiat pe o perioadă de 84 de luni, scadența întregului credit fiind la data de [...] dosar) iar din cererea de executare silită în baza căreia s-a înregistrat și format la executorul judecătoresc dosarul de executare nr.606/2017(f.48),  s-a constatat că aceasta a fost depusă la executor la data de 05.12.2017, deci dreptul creditoarei de  a cere executarea silită a creanței nu era prescris la data de 05.12.2017, dimpotrivă, acest drept s-a născut la data de 05.12.2017 și s-ar fi prescris la împlinirea termenului de 3 ani, respectiv la 05.12.2020.

Astfel, instanța a constatat că motivele de nelegalitate referitoare la lipsa caracterului exigibil al creanței executate silit și la împlinirea termenului de prescripție a dreptului creditoarei de a solicitarea executarea silită, invocate prin cererea inițială de către contestatoare, sunt neîntemeiate.

Potrivit art.1568 alin.1 [...]., cesiunea de creanță transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată, drepturile de garanție și toate celelalte accesorii ale creanței cedate, astfel încât instanța  a reţinut că apărarea contestatoarei (în sensul că [...] [...] [...] [...] (Luxembourg) [...]. nu are calitate de creditor și pentru acest motiv executarea silită este nelegală este neîntemeiată și nu  a fost avută în vedere.

S-a apreciat că intimata [...] [...] [...] [...] (Luxembourg) [...]. este creditoarea debitoarei contestatoare și este reprezentată în fața instanței și în procedura executării silite(f.228 și f.48-49) prin reprezentant convențional avocat ales cu împuternicire depusă la dosar și nu prin mandatar persoană juridică, așa cum susține contestatoarea prin cererea de chemare în judecată, fiind astfel neîntemeiată și această critică a contestatoarei.

Referitor la nelegalitatea onorariului executorului judecătoresc și a cheltuielilor de executare, instanța a constatat că acesta a fost calculat prin raportare la cuantumul creanței executate silit (f.169) așa cum prevede [...] nr.2550/C/2006 iar alte motive de nelegalitate cu privire la onorariul executorului nu au fost invocate spre a fi analizate de instanță.

Referitor la susținerea contestatoarei în sensul că înștiințarea și adresa de înființare a popririi sunt nelegale întrucât nu au fost respectate termenele prevăzute de art.820-822 și urm. [...]., instanța a reținut că și aceasta critică este neîntemeiată întrucât nu disp.art. 820-822 și urm. [...]. sunt incidente, aceste referindu-se la urmărirea imobiliară, ci disp.art.782-783 [...]., referitoare la executarea silită prin poprire, iar în cauză aceste dispoziții legale au fost respectate, aspect ce rezultă din dosarul de executare silită.

Cu privire la cererea completatoare(f.34) prin care contestatoarea a arătat că înțelege să conteste și măsura sechestrului instituit asupra celor două autovehicule în tem. art.740 alin.4 din [...]., instanța a reținut că nu au fost indicate motive de nelegalitate a măsurii de executare silită iar din analiza procesului verbal nr.606/CR/2-17 din 26.06.2018, a întregului dosar execuțional și a disp.art.740 [...]., instanța a reținut că această formă de executare silită a fost efectuată conform dispozițiilor legale și este întemeiată.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate a executării silite ca urmare a faptului că titlul executoriu conține clauze abuzive ( art.2.2 Dobânzi: dobânda variabilă [...], [...] la data încheierii contractului de [...], art.9.1. [...] finale din condițiile specifice, precum și prevederile de la [...] împrumutatului), instanța a reținut că și acesta este neîntemeiat

Astfel, s-a reţinut că, în motivarea sa, contestatoarea a arătat că art.2.2 Dobânzi: dobânda variabilă [...], [...] la data încheierii contractului de [...], art.9.1. [...] finale din condițiile specifice, precum și prevederile de la [...] împrumutatului din cuprinsul titlului executoriu sunt clauze abuzive deoarece, raportat la acestea, sunt îndeplinite condițiile constatării clauzelor abuzive, si anume, în calitatea sa de consumator, nu a avut oportunitatea certă de a negocia contractul, și în special clauzele reclamate ca fiind abuzive, contractul de credit a fost unul de adeziune, conținând clauze prestabilite care au fost impuse contestatorului fără a-i da posibilitatea de a influența conținutul lor iar aceste clauze creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților și încalcă cerințele bunei-credințe.

În drept, instanţa a constatat, prin raportare la susţinerile contestatoarei, că este învestită cu capăt de cerere privind constatarea caracterului abuziv a unor clauze din contractul de credit ce reprezintă titlu executoriu, conform Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive încheiate între profesionişti şi consumatori.

Potrivit art.4 din Legea nr.193/2000 (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de profesionişti pe piaţa produsului sau serviciului respectiv. (3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.(4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcţie de:a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toţi factorii care au determinat încheierea contractului;c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

Prin urmare, instanţa de fond a procedat la verificarea cu privire la fiecare dintre aceste clauze în parte, dacă sunt respectate cerinţele cumulative prevăzute de art. 4 alin. (1) Legea nr.193/2000 pentru a se constata caracterul abuziv, respectiv : a) calitatea de profesionist a pârâtei, respectiv de consumator a reclamantei; b) clauza să nu fi fost negociată cu consumatorul; c) clauza să nu se asocieze nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea sa de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de-o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, ori, în caz contrar, clauza să nu fie exprimată într-un limbaj uşor inteligibil; d) clauza să creeze, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi contractuale, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorului, contrar exigenţelor bunei-credinţe;

În ceea ce priveşte primele două condiţii, s-a apreciat că analiza acestora se va face cu titlu preliminar, fiind comune tuturor clauzelor.

Astfel, instanţa a reţinut că această cerinţă este îndeplinită în cauză, [...] [...] [...] [...] [...], creditoarea inițială având calitatea de profesionist, în sensul art. 2 alin. 2 din Legea nr.193/2000, respectiv instituție financiar nebancară, iar reclamana având calitatea de consumator, în sensul art.2 alin.1 din Legea nr.193/2000, încheind contractul de împrumut în calitate de persoană fizică, acţionând în scopuri din afara activităţii comerciale, industriale, de producţie, artizanale sau liberale, câtă vreme, astfel cum se reţine la art.1 din Contractul de credit-[...] specifice, destinația creditului a fost pentru nevoi personale.

Din aceste considerente, instanţa a reţinut prima condiţie expusă ca fiind îndeplinită, analiza sa nemaifiind reluată pentru fiecare clauză contestată de contestatoare în parte, aplicabilitatea acestor considerente vizând întreg contractul.

Totodată, analizând contractul de credit, instanţa  a concluzionat  că acesta este un contract de adeziune, toate clauzele contestate fiind de tip standard preformulat, stabilite de către bancă, potrivit condiţiilor generale si de creditare ale acesteia. Astfel, în conformitate cu art.4 alin.(3) teza finală din Legea nr. 193/2000, pârâtei îi revine obligaţia de a proba faptul că aceste clauze au fost negociate. În speţă, instanţa a apreciat că o asemenea probă nu a fost făcută, astfel că  a considerat clauzele în discuţie ca nefiind negociate.

[...], instanţa a reţinut că aceste două condiții sunt îndeplinite cu privire la toate clauzele a căror caracter a fost invocat de reclamant.

În ceea ce privește analiza caracterului abuziv al clauzelor referitoare la dobânzi, instanța a reținut că prin contract s-a prevăzut, la art.2, pct.2.2 din contract : a) [...] dobânzii: variabilă [...] ([...] la 3 luni + [...] p.a.) și b) Dobânda Anuală Efectivă ([...]): [...]

Instanţa  de fond a procedat în continuare la analiza ultimelor două condiţii în cazul clauzei contestate, respectiv: c) clauza să nu se asocieze nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea sa de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de-o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, ori, în caz contrar, clauza să nu fie exprimată într-un limbaj uşor inteligibil; d) clauza să creeze, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi contractuale, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorului, contrar exigenţelor bunei-credinţe;

S-a aprecit că, deși clauzele privind dobânda fac parte din obiectul contractului având în vedere că dobânda reprezintă o contraprestație esențială a contractului de împrumut cu titlu oneros care îl caracterizează, reprezentând prețul folosinței banilor, excluderea prevăzută de art. 4 alin. (6) din legea nr. 193/2000 operează doar în cazul în care clauza este exprimată într-un limbaj clar și inteligibil.

 În acest sens,  instanţa de fond a făcut precizarea că stabilirea caracterului clar şi inteligibil al clauzei cu pricina se raportează la un consumator ce deţine un standard mediu de cunoştinţe, normal informat și suficient de atent și de avizat, conform art. 2 lit. m) din Legea nr. 363/2007 şi jurisprudenţei [...] (C-210/96, [...] [...] [...], [...] [...] împotriva [...] des [...] [...] [...] für [...], 16 iulie 1996, pct. 31 şi 37).  [...] privind transparența clauzelor contractuale trebuie înțeleasă în mod extensiv, iar nu redusă la numai la caracterul inteligibil al acestora pe plan formal și gramatical, întrucât sistemul de protecție pus la dispoziție de către legislația protecției consumatorului se întemeiază pe ideea unui nivel inferior de informare a consumatorului față de profesionist. [...], consumatorul trebuie să poată să prevadă pe baza unor criterii clare și inteligbile consecințele economice care rezultă în ceea ce îl privește (C-26/13 [...] [...] și [...] [...]ne [...] împotriva [...] [...] [...].

Din această perspectivă, instanţa a constatat că respectiva clauză contractuală prevăzută la art. 2, pct.2.2 privind modul de stabilire a dobânzii curente ca fiind formată din indicele marja fixă a băncii de [...] p.a. și indicele de referință [...] la 3 luni nu presupune dificultăţi de înţelegere, fiind clară şi inteligibilă, sub aspect gramatical și sub aspect economic, consumatorul fiind capabil să anticipeze consecințele economice în ceea ce îl privește, mai ales în condițiile în care contestatoarea [...] [...] beneficia de anumite cunoștințe în domeniul economic, având funcția de contabil la data încheierii contractului și fiind licențiată a facultății de științe economice, așa cum rezultă din Cererea de credit,  adeverința de venit și adeverinta nr.6390/17/26.07.2010 depuse la f.81, 103 și 113.

Tot în acest sens, instanța a reținut că formula de calcul a dobânzii curente stabilite de art. 2, pct.2.2 din contract este una transparentă fiind bazată pe elemente obiective, care nu depind de voința exclusivă a niciuneia dintre părți, fiind utilizat un indice de referință interbancar aferent monedei în care a fost acordat creditul, respectiv [...] la 3 luni corespunzător [...], a cărei valoare se stabilește  în mod liber și independent pe piața interbancară. precum și o marjă fixă de [...] p.a., nefiind prevăzută nicio clauză care să permită băncii modificarea unilaterală a acestei clauze sau a valorii indicelui de referință.

De asemenea, instanța a reținut că această formulă de calcul corespunde și prevederilor art. 37 din [...] nr.50/2010, care prevăd obligativitatea unei astfel de formule de calcul a dobânzii pentru contractele de credit.

Prin urmare, constatând faptul că această clauză de la art.2, pct.2.2 din Contract, referitoare la Dobânzi,  face parte din obiectul contractului și  a fost exprimată într-un limbaj clar și inteligibil, instanța  a reţinut că aceasta este exclusă de la analiza caracterului abuziv și, pe cale de consecință, nu  a ami procedat și la analiza ultimei condiții a caracterului abuziv al unei clauze, respectiv ca această clauza să creeze, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi contractuale, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorului, contrar exigenţelor bunei-credinţe, câtă vreme în acest caz dezechilibrul contractual este prezumat de lege.

[...], instanța  a respins ca neîntemeiată cererea contestatoarei de a se constata caracterul abuziv al clauzelor prevăzute de art.2, pct.2.2 din Contract referitoare la dobânzi.

În ceea ce privește solicitarea de constatare a caracterului abuziv a dispozițiilor art.9.1. [...] finale din Condițiile specifice(f.56) și a prevederilor de la [...] împrumutatului (art.12, pct.12.1 din Anexa C [...] generale - f.64), instanța  a arespins-o ca neîntemeiată reținând că aceste clauze nu îndeplinesc ultimele două cerințe legale, respectiv clauzele  nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de-o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, și nici nu creează, prin ele însele sau împreună cu alte prevederi contractuale, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorului, contrar exigenţelor bunei-credinţe.

În ceea ce privește excepția netimbrării contestației la executare invocată de intimată prin întâmpinare, instanța  a respins-o ca neîntemeiată, la f.20 dosar existând dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru contestația la executare și pentru cererea de suspendare a executării silite, conform rezoluției stabilită de instanță la data de 08.06.2018 în procedura prealabilă.

În tem.art.717 alin.2 [...].,  a pus în vedere contestatoarei să achite către [...] [...] [...] [...] suma de [...] lei reprezentând contravaloare xerocopiere dosar de executare silită, conform adresei de înaintare a dosarului execuțional în copie.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel  apelanta,  criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând schimbarea în parte a sentinţei şi  admiterea contestației la executare, anularea tuturor actelor de executare efectuate, constatarea prescrierii creanţei executate şi a nulităţii şi caracterului abuziv al clauzelor contractuale din titlul executoriu contestate, fără cheltuieli de judecată.

Analizând apelul pe fond prin prisma  limitelor stabilite expres de apelantă potrivit dispoziţiilor art. 477 alin.1 Cod pr. Civ, precum şi având în vedere probele administrate, Tribunalul apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Tribunalul apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt pe baza probatoriului administrat în cauză, între apelanta contestatoare [...] [...], în calitate de împrumutat, și SC [...] [...] [...] [...] [...], în calitate de împrumutător, s-a încheiat Contractul de credit–Nevoi personale nr. [...] prin care contestatoarea a împrumutat suma de [...] [...] pentru o perioadă de 84 de luni(f.56-80 dosar fond) și Actul adițional la acest contract încheiat la [...] dosar fond) prin care părțile au convenit anumite clauze în acord cu [...] de [...] nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

La 07.10.2013 între [...] [...] [...] [...] [...], în calitate de vânzător/cedent și [...] [...] [...] [...]) [...]., în calitate de cumpărător/cesionar, și [...] [...] [...] RO [...]., în calitate de administrator de creanțe, s-a încheiat Contractul cadru de cesiune de creanțe(f.120-159 dosar fond) prin care a fost cesionată și creanța contestatoarei rezultând din contractul anterior menționat iar la data de 05.08.2015 contestatoarea a primit sub semnătură (f.160-161 dosar fond) Notificarea privind cesiunea de creanță din 31.07.2015 și [...] de plată (f.118-119 dosar fond).

Prioritar, faţă de criticile apelantei în sensul că instanţa de fond nu a manifestat rol activ  la administrarea probatoriului în vederea justei soluţionări a cauzei, Tribunalul reţine, că, faţă de caracterul devolutiv al prezentului apel, au fost administrate probe suplimentare faţă de cele administrate în primul ciclu procesual prin raportare la dispoziţiile art. 479 alin.2  şi art. 22 Cod pr. Civ, astfel încât apelantei i-au fost respectate garanţiile procesuale  reglementate de art. 5-22 Cod pr. Civ.

1. În ceea ce priveşte excepţia precripţiei executării silite, Tribunalul reţine că instanţa de fond a pronunţat o soluţie temeinică de respingere a acesteia, însă cu reţinerea eronată a momentului de la care începe să curgă termenul de prescripţie  de trei ani aplicabil în speţă, precum şi a cauzelor de întrerupere al acestuia, astfel cum a reieşit din probele administrate suplimentar de către instanţa de control judiciar în cadrul judecării prezentului apel.

Astfel, se reţine de către Tribunal că instanţa de fond a constatat din contractul de credit că acesta a fost încheiat pe o perioadă de 84 de luni, scadența întregului credit fiind la data de [...] dosar fond) iar din cererea de executare silită în baza căreia s-a înregistrat și format la executorul judecătoresc dosarul de executare nr.606/2017(f.48 dosar fond),  s-a constatat că aceasta a fost depusă la executor la data de 05.12.2017, deci dreptul creditoarei de  a cere executarea silită a creanței nu era prescris la data de 05.12.2017, dimpotrivă, acest drept s-a născut la data de 05.12.2017 și s-ar fi prescris la împlinirea termenului de 3 ani, respectiv la 05.12.2020.

Cu toate acestea, Tribunalul, apreciază, contrar reţinerilor instanţei de fond, că momentul de la care a început să curgă termenul de trei ani pentru a cere executarea silită a început să curgă la data declarării scadenţei anticipate a debitului, respectiv [...] 8 dosar apel), faţă de dispoziţiile art. 706 alin.2 Cod pr. Civ care stabilesc că termenul de prescripţie începe să curgă de la data la care se naşte dreptul de a cere executarea silită.

Or, în speţă, până la momentul declarării scadenţei anticipate a debitului, creditoarea nu era în drept că ceară executarea silită potrivit prevederilor contractuale, acest drept născându-se la momentul la care, urmare a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către apelanta contestatoare, creditul a fost declarat exigibil anticipat.

 Se reţine astfel, din probele administrate în apel, respectiv înscrisul aflat la fila 8 dosar apel emis de [...] [...] [...] [...] [...] cu privire situaţia plăţilor efectuate de apelanta [...] [...] înregistrate în perioada [...], că ulterior declarării scadenţei anticipate a debitului de către [...] [...] [...] [...] [...] , apelanta a mai efectuat două plăţi către această creditoare din contractul de credit, respectiv la data de 01.06.2015  suma de 50 [...] şi la data de  02.11.2015 suma de 100 [...](fila 8 dosar apel), act voluntar de executare din partea apelantei constatatoare, prin care s-a întrerupt termenul de prescripţie faţă de dispoziţiile art. 709 alin.1 pc.t 1 Cod p. civ. incident în speţă.

Prin urmare, de la data de 05.11.2015, a început să curgă un nou termen de prescripţie de trei ani,faţă de dispoziţiile art. 709 alin.1 pct.1 şi alin.2 Cod pr. Civ. astfel încât la data de 05.12.2017, moment la care a fost depusă cerere de executare silită la executorul judecătoresc în dosarul de executare nr.606/2017(f.48 dosar fond),  dreptul creditoarei de  a cere executarea silită a creanței nu era prescris la acel moment.

Pentru aceste considerente, Tribunalul apreciază ca fiind neîntemeiate susţinerile apelantei cub acest aspect.

2. În ceea ce priveşte susţinerile apelantei în sensul că cesiunea de creanţă dintre [...] [...] [...] [...] [...] şi [...] [...] [...] [...] [...] nu a transferat şi caracterul de titlu executoriu, or faţă de prevederile art. 58 alin.5 din [...] nr.52/2016, executarea silită se face în lipsa unui titlu executoriu, Tribunal le apreciază ca fiind neîntemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, Tribunalul apreciază că în mod just a reţinut instanţa de fond situaţia de fapt cu privire la cesiunea de creanţă intervenită în speţă, în sensul că la 07.10.2013 între [...] [...] [...] [...] [...], în calitate de vânzător/cedent și [...] [...] [...] [...]) [...]., în calitate de cumpărător/cesionar, și [...] [...] [...] RO [...]., în calitate de administrator de creanțe, s-a încheiat Contractul cadru de cesiune de creanțe(f.120-159 dosar de fond) prin care a fost cesionată și creanța apelantei contestatoarei rezultând din contractul anterior menționat, iar la data de 05.08.2015 contestatoarea a primit sub semnătură (f.160-161 dosar de fond), Notificarea privind cesiunea de creanță din 31.07.2015 și [...] de plată (f.118-119 dosar de fond).

Faţă de dispoziţiile  art.1578 alin.1 lit.b) din [...]. aplicabile speţei, se reţine că apelanta contestatoare a primit sub semnătură comunicarea cesiunii de creanță și aceasta corespunde cerințelor legale, creanţa  privind apelanta fiind înscrisă în Arhiva [...] de Garanţii Reale Mobiliare începând cu data de 22.07.2015, astfel cum reiese din înscrisul aflat la filele 116-117 dosar fond.

Totodată, faţă de dispoziţiile art.1568 alin.1 [...]., care stabilesc că cesiunea de creanță transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată, drepturile de garanție și toate celelalte accesorii ale creanței cedate,  se reţine că ceea ce se execută este contractul de credit nr. [...] şi actul adiţional aferent  şi nu de contractul de cesiune de creanţă cum susţine apelanta contestatoare neîntemeiat.

Prin urmare,  faţă de dispoziţiile art. 120 din [...] nr.99/2006 care conferă caracter de titlu executoriu contractelor de credit, precum şi faţă  de aspectul că cesionarul se subrogă în toate drepturile  cedentului(art.1568 Cod civil), Tribunalul apreciază că executarea silită în cadrul dosarului de executare  nr.606/2017 se efectuează în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit [...] şi actul adiţional aferent de către noua creditoare [...] [...] [...] [...] (Luxembourg) [...]., care a dobândit această calitate ca efect al cesiunii de creanţă.

Creanţa în sine a rămas însă aceeaşi, respectiv debitele datorate de către apelanta contestatoare în temeiul contractului de credit anterior menţionat, astfel încât nu se poate susţine că executarea silită se efectuează în lipsa unui titlu executoriu.

3. Având în vedere  cele constatate în paragrafele anterioare cu privire la demararea executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit, Tribunalul apreciază că se impune în continuare a se pronunţa şi asupra susţinerilor apelantei de la punctul 4 din cererea de apel cu privire la soluţia  nelegală pronunţată de către instanţa de fond a supra măsurii instituirii sechestrului asigurător, faţă de motivele invocate în suţinerea acestora, respectiv lipsa titlului executoriu, strâns legate de cele statuate anterior.

În considerarea celor expuse la paragrafele anterioare, Tribunalul apreciază că susţinerile apelantei cu privire la instituirea unei măsuri asigurătorii în  lipsa unui titlu executoriu sunt  neîntemeiate,  a fost reţinută existenţa titlului executoriu reprezentat de contractul de credit [...] şi actul adiţional parte integrantă din acesta, astfel încât instanţa de fond a pronunţat o soluţie temeinică şi legală asupra contestării măsurii sechestrului asigurător.

4. În ceea ce priveşte  susţinerile din cererea de apel cu privire la nelegalitatea reprezentării unei persoane juridice printr-o altă persoană juridică, cum este cazul în speţă, intimata [...] [...] [...] [...] [...]. fiind reprezentată de [...] [...] [...]  RO [...] conform susţinerilor apelantei, Tribunalul reţine că intimata [...] [...] [...] [...] (Luxembourg) [...]. este creditoarea apelantei contestatoare și este reprezentată în fața instanței și în procedura executării silite(f.228 și f.48-49 dosar de fond), astfel cum în mod judicios a reţinut şi instanţa de fond, prin reprezentant convențional avocat ales cu împuternicire depusă la dosar și nu prin mandatar persoană juridică, fiind astfel neîntemeiată și această critică a  apelantei contestatoare

5. Revenind la titlul executoriu reprezentat de contractul de credit [...] şi actul adiţional parte integrantă din acesta, Tribunalul va analiza în continuare caracterul abuziv al clauzelor invocate de apelantă, respectiv  art.2.2 Dobânzi: dobânda variabilă [...], [...] la data încheierii contractului de [...], art.9.1. [...] finale din condițiile specifice, precum și prevederile de la [...] împrumutatului din cuprinsul titlului executoriu.

Astfel, în ceea ce privește calitățile de profesionist și de consumator ale părților această cerinţă este îndeplinită în cauză, intimata având calitatea de profesionist, în sensul art. 2 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, iar apelanta contestatoare având calitatea de consumator, în sensul art. 2 alin.1 din Legea nr. 193/2000, încheind contractul de împrumut în calitate de persoană fizică, acţionând în scopuri din afara activităţii comerciale, industriale, de producţie, artizanale sau liberale, câtă vreme, potrivit contractului, împrumutul a fost contractat de apelantă în scopul acoperirii nevoilor personale nenominalizate.

Instanţa de apel va porni în analiza sa de la premisa că acest contract este supus reglementărilor instituite prin [...] nr. [...]/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii şi implicit Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, care a transpus această directivă.

Conform art.1 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori: (1) Orice contract încheiat între profesionişti şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.(2) În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.(3) Se interzice profesioniştilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Conform art.4 din Legea nr.193/2000: (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de profesionişti pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.(…)(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

Conform art.6 din Legea nr.193/2000: Clauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.

Conform art.7 din Legea nr.193/2000: În măsura în care contractul nu îşi mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptăţit să ceară rezilierea contractului, putând solicita, după caz, şi daune-interese.

Conform art.13 din Legea nr.193/2000: (1) Instanţa, în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive în contract, obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum şi să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activităţii profesionale.(2) În cazul prevăzut la alin. (1), instanţa va aplica şi amenda contravenţională prevăzută la art. [...] Dacă instanţa constată că nu sunt clauze abuzive în contract, va anula procesul-verbal întocmit.(4) Hotărârea este supusă numai apelului.

Conform art.14 din Legea nr.193/2000: [...] prejudiciaţi prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătoreşti în conformitate cu prevederile [...] civil şi ale [...] de procedură civilă.

Totodată,  în ceea ce privește clauza referitoare la lipsa de negociere a contractului, se va proceda la analiza acestui aspect, având în vedere că este comun tuturor clauzelor contractuale.

În acest sens, Tribunalul reţine că potrivit art.4 alin.2 din Legea nr.193/2000  (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de profesionişti pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Din analiza acestor dispoziţii rezultă aşadar că legea instituie o prezumţie de lipsă a negocierii în cazul contractelor standard al căror conţinut este redactat de către profesionist, fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei, prin prezumţie legală înţelegându-se potrivit art.327 Cod pr. civ consecinţele pe care legea le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut. Conform art.328 Cod pr. Civ., prezumţia legală scuteşte de dovadă pe acela în folosul căruia a fost instituită prezumţia, acesta însă având obligaţia de a face dovada faptului vecin şi conex pe care se întemeiază aceasta. Cu alte cuvinte, partea în favoarea căreia operează prezumţia legală trebuie mai întâi să facă dovada faptului cunoscut, vecin şi conex, din a cărui existenţă este dedus faptul necunoscut.

[...] aceste principii la speţă, rezultă că pentru a activa prezumţia de lipsă a negocierii, intimata avea obligaţia de a face dovada caracterului standard, preformulat al conţinutului contractului. Or, o atare dovadă a fost făcută în speţă cât timp la dosar, în primul ciclu procesual, a fost depus contract de credit care nu a fost completat, ceea ce conduce la concluzia că acesta a fost redactat în prealabil de către fosta creditoare. De asemenea, din analiza conţinutului convenţiei rezultă că acesta este unul standard, aplicabil unei întregi categorii de produse bancare (contracte de credit în [...], [...] sau [...]).

Prin urmare, instanţa de apel va considera că acesta este unul standard, pre-redactat de către fosta creditoare instituţia de creditare.

În aceste condiţii, se activează prezumţia de lipsă a negocierii ce poate fi răsturnată prin administrarea probei contrare care, potrivit art.249 Cod pr. Civ., incumbă insituţiei de creditare şi constă în dovedirea de către aceasta a faptului că împrumutaţii au negociat în mod direct şi au influenţat conţinutul contractului. În prezenţa unei astfel de dovezi se prezumă în mod absolut că prevederile contractuale sunt rezultatul negocierii efective dintre părţi, al autonomiei de voinţă, ceea ce justifică pe deplin forţa obligatorie a convenţiei, legea părţilor.

Or, în speţă  intimata nu a dovedit că prevederile contractuale privitoare la dobândă reprezintă rezultatul negocierii efective şi directe dintre părţi, simpla împrejurare că apelanta contestatoare a avut posibilitatea de a alege dintre mai multe produse disponibile pe piaţa bancară ori că a semnat contractul în cunoştinţă de cauză cu privire la conţinutul contractului, neputând fi asimilată unei negocieri propriu-zise a clauzelor privind dobânda contractuală.

O altă interpretare ar fi de natură să facă imposibilă orice verificare a caracterului abuziv în măsura în care contractul a fost însuşit prin semnătură de părţi întrucât în lipsa consimţământului împrumutatului  (lipsa semnăturii) nu putem discuta despre un contract.

În continuare, Tribunalul reţine că, în conformitate cu prevederile art.4 alin.6 din Legea nr. 193/2000 evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil. Finalitatea acestei reglementări constă în evitarea utilizării de către consumatori a legislației clauzelor abuzive pentru a contesta preţul convenit cu un profesionist pentru un bun sau serviciu determinat.

Relativ la aceste aspecte, Tribunalul reţine că potrivit jurisprudenţei [...] de Justiţie a [...] [...]opene (cauza [...], [...], par.49-50), [...] schimb, întrucât articolul 4 alineatul (2) din [...] [...] prevede o excepție de la mecanismul de control pe fond al clauzelor abuzive care este prevăzut în cadrul sistemului de protecție a consumatorilor pus în aplicare prin această directivă, dispoziției respective trebuie să i se dea o interpretare strictă (Hotărârea [...] și [...]né [...], [...], [...], punctul 42).

50  Totodată, termenii „obiect [principal al] contractului” și „caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, și serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte,” care figurează la articolul 4 alineatul (2) din [...] [...], trebuie, în mod normal, să primească în întreaga [...] [...]opeană o interpretare autonomă și uniformă, care trebuie stabilită ținând seama de contextul acestei prevederi și de obiectivul urmărit de reglementarea în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea [...] și [...]né [...], [...], punctele 37 și 38).

În continuare, [...] a arătat că 53.  În această privință, deși numai instanța de trimitere are competența de a se pronunța cu privire la calificarea acestor clauze în funcție de împrejurările proprii speței, nu este mai puțin adevărat că este de competența [...] să desprindă din dispozițiile [...] [...], în speță cele ale articolului 4 alineatul (2), criteriile pe care instanța națională poate sau trebuie să le aplice la examinarea unor clauze contractuale în raport cu acestea (Hotărârea [...] și [...]né [...], [...], punctul 45).

Astfel, în ce priveşte noţiunea de clauze contractuale care se circumscriu noţiunii de obiect principal al contractului [...] a statuat (par.56) că  în sensul articolului 4 alineatul (2) din [...] [...], trebuie înțelese ca fiind cele care stabilesc prestațiile esențiale ale acestui contract și care, ca atare, îl caracterizează. Dimpotrivă, clauzele care au un caracter accesoriu în raport cu cele care definesc esența însăși a raportului contractual nu pot fi circumscrise noțiunii menționate de obiect principal al contractului. Revine instanței de trimitere sarcina să aprecieze, având în vedere natura, economia generală și prevederile contractului de împrumut vizat, precum și contextul juridic și factual în care se înscrie acesta, dacă respectiva clauză constituie un element esențial al prestației debitorului care constă în rambursarea sumei puse la dispoziția sa de împrumutător (a se vedea în acest sens Hotărârea [...] și [...]né [...], [...], punctele 49-51).

Având în vedere statuările [...] de la par.53 din hotărâre rezultă că revine instanţei naţionale învestită cu acţiunea în constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale competenţa de a stabili dacă o clauză precum cea privind caracterul variabil al dobânzii intră sau nu în obiectul principal al contractului, raportat la împrejurările cauzei, pe baza criteriile oferite de [...].

Or, în lumina jurisprudenţei [...] de Justiţie, în cadrul contractului de împrumut prestaţiile esenţiale sunt punerea la dispoziţia împrumutatului a creditului şi restituirea sumei împrumutate, precum şi plata dobânzii. Prin urmare, prestaţiile împrumutatului care caracterizează contractului de împrumut bancar sunt restituirea creditului şi plata dobânzii în cuantumul convenit, implicit caracterul fix ori variabil al dobânzii.

Rezultă aşadar că, clauza contractuală  privind dobânda face parte din noţiunea autonomă de obiect principal al contractului, şi pe cale de consecinţă intră sub incidenţa exceptării de la verificarea caracterului abuziv.

Cu toate acestea, potrivit art.4 alin.6 teza finală din Legea nr.193/2002 (art.4 alin.2 din [...] nr.[...]/CEE), chiar şi clauzele care se circumscriu noţiunii de obiect principal al contractului pot fi verificate sub aspectului naturii abuzive dacă nu au fost redactate în mod clar şi inteligibil.

Referitor la acest aspect, [...] de Justiţie a [...] [...]opene a statuat că  (hotărârea din 20.09.2017 cauza [...], [...], par.43) cerința unei redactări clare și inteligibile se aplică chiar și în cazul în care o clauză intră sub incidența noțiunii „obiectul principal al contractului”, aceasta fiind exceptată de la aprecierea caracterului abuziv numai în măsura în care instanța națională consideră, în urma unei analize de la caz la caz, că acestea au fost redactate de profesionist în mod clar și inteligibil (Hotărârea din 3 iunie 2010, [...] de [...] y [...] de [...] de [...], [...], [...], punctul 32).

Astfel, [...] ceea ce privește cerința privind transparența clauzelor contractuale, astfel cum rezultă aceasta din articolul 4 alineatul (2) din [...] [...], [...] a subliniat că această cerință, amintită și la articolul 5 din această directivă, nu poate fi redusă numai la caracterul inteligibil al acestora pe plan formal și gramatical, ci că, dimpotrivă, întrucât sistemul de protecție pus în aplicare de directiva menționată se întemeiază pe ideea că, în ceea ce privește, printre altele, nivelul de informare, consumatorul se află într o situație de inferioritate față de profesionist, această cerință privind redactarea clară și inteligibilă a clauzelor contractuale și, prin urmare, privind transparența, impusă de aceeași directivă, trebuie înțeleasă în mod extensiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 aprilie 2014, [...] și [...]né [...], [...], [...], punctele 71 și 72, precum și Hotărârea din 9 iulie 2015, [...], [...], nepublicată, [...], punctul 52).

45 Prin urmare, cerința potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar și inteligibil trebuie înțeleasă ca impunând și ca contractul să expună în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului la care se referă clauza respectivă, precum și, dacă este cazul, relația dintre acest mecanism și cel prevăzut prin alte clauze, astfel încât acest consumator să fie în măsură să evalueze, pe baza unor criterii precise și inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl privește (Hotărârea din 30 aprilie 2014, [...] și [...]né [...], [...], [...], punctul 75, precum și Hotărârea din 23 aprilie 2015, [...] [...], [...], [...], punctul 50).

46 Această chestiune trebuie examinată de instanța de trimitere având în vedere ansamblul elementelor de fapt pertinente, printre care se numără publicitatea și informațiile furnizate de împrumutător în cadrul negocierii unui contract de împrumut (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 februarie 2015, [...], [...], [...], punctul 75).

47 [...] precis, revine instanței naționale, atunci când ține seama de toate circumstanțele care însoțesc încheierea contractului, obligația să verifice că, în cauza respectivă, au fost comunicate consumatorului toate elementele care pot avea un efect asupra întinderii obligației sale și care îi permit acestuia să evalueze, printre altele, costul total al împrumutului său. Joacă un rol decisiv în această apreciere, pe de o parte, aspectul dacă clauzele sunt redactate în mod clar și inteligibil astfel încât să îi permită unui consumator mediu, și anume un consumator normal informat și suficient de atent și de avizat, să evalueze un astfel de cost și, pe de altă parte, împrejurarea legată de lipsa menționării în contractul de credit a informațiilor considerate, având în vedere natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s a încheiat contractul, drept esențiale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 iulie 2015, [...], [...], nepublicată, [...], punctul 66).

48 În final, potrivit unei jurisprudențe constante a [...], pentru un consumator, informarea, înaintea încheierii unui contract, cu privire la condițiile contractuale și la consecințele respectivei încheieri este de o importanță fundamentală. Acesta decide, în special pe baza respectivei informări, dacă dorește să se oblige potrivit condițiilor redactate în prealabil de către profesionist (Hotărârea din 21 martie 2013, [...] [...], [...], [...], punctul 44, precum și Hotărârea din 21 decembrie 2016, [...]iérrez [...] și alții, [...], [...] și [...], [...], punctul 50).

Rezultă aşadar că cerinţa redactării clare şi inteligibile a clauzelor contractuale trebuie interpretată în mod extensiv, nu doar la nivel gramatical, sub aspectul expunerii transparente a modului în care funcţionează clauza respectivă şi a relaţiei cu alte clauze astfel încât un consumator diligent să poată avea reprezentarea atât a costului total al contractului cât şi a consecinţelor economice ale clauzei respective. În acest demers, este determinantă împrejurarea dacă la momentul încheierii contractului au fost comunicate consumatorului toate informaţiile care pot avea un impact asupra executării obligaţiilor, dacă raportat la aceste elemente un consumator normal informat şi suficient de atent şi de avizat ar fi evaluat acest cost ori dimpotrivă lipsa oricăror informaţii considerate drept esenţiale.

Astfel cum s-a arătat deja în prezentele considerente, cerinţa excluderii clauzelor prevăzute de art. 4 alin. 6  din Legea nr. 193/2000 (art. 4 alin. 2 din  [...]) de la verificare din perspectiva caracterului abuziv are în vedere exprimarea  clară  şi  inteligibilă a acestora.

Faţă de aceste aspecte se reţin dispoziţiile prevederilor contractuale pentru care se va analiza exprimarea clară şi inteligibilă a acestora:

Referitor la clauza prevăzută la art.2, pct.2.2 din contract : a) [...] dobânzii: variabilă [...] ([...] la 3 luni + [...] p.a.) și b) Dobânda Anuală Efectivă ([...]): [...],  se constată că modul de stabilire a dobânzii curente ca fiind formată din indicele marja fixă a băncii de [...] p.a. și indicele de referință [...] la 3 luni nu presupune dificultăţi de înţelegere, fiind clară şi inteligibilă, sub aspect gramatical și sub aspect economic, mai ales că, aşa cum a apreciat şi instanţa de fond, apelanta contestatoare [...] [...] beneficia de anumite cunoștințe în domeniul economic, având funcția de contabil la data încheierii contractului și fiind licențiată a facultății de științe economice, așa cum rezultă din Cererea de credit,  adeverința de venit și adeverinta nr.6390/17/26.07.2010 depuse la f.81, 103 și 113 dosar fond.

Se mai reţine că această formulă de calcul este una transparentă, fiind bazată pe elemente obiective, care nu depind de voința exclusivă a niciuneia dintre părți, prin utilizarea unui indice de referință interbancar aferent monedei în care a fost acordat creditul, respectiv [...] la 3 luni corespunzător [...], a cărei valoare se stabilește  în mod liber și independent pe piața interbancară. precum și o marjă fixă de [...] p.a., nefiind prevăzută nicio clauză care să permită băncii modificarea unilaterală a acestei clauze sau a valorii indicelui de referință.

Nu în ultimul rând, faţă de prevederile art. 37 din [...] nr.50/2010 care prevăd obligativitatea unei astfel de formule de calcul a dobânzii pentru contractele de credit, se reţine că aceasta corespunde cerinţelor impuse de legiuitor.

Având în vedere considerentele cu privire la caracterul clar şi inteligibil al acestei clauze, se apreciază că într-adevăr, este exclusă de la analiza şi a celorlalte condiţii privind dezechilibrul semnificativ şi buna-credinţă.

În ceea ce privește  clauza contractuală prevăzută la art.9.1. [...] finale din Condițiile specifice(f.56 dosar fond) și a prevederilor de la [...] împrumutatului (art.12, pct.12.1 din Anexa C [...] generale - f.64 dosar fond),  se reţine, în acord cu opinia instanţei de fond că aceste clauze nu îndeplinesc ultimele două cerințe legale, respectiv clauzele  nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de-o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, și nici nu creează, prin ele însele sau împreună cu alte prevederi contractuale, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorului, contrar exigenţelor bunei-credinţe.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică sub acest aspect, Tribunalul apreciază ca fiiund neîntemeiate susţinerile apelantei de la punctul  5 din cererea de apel.

6. În ceea ce priveşte critica privind cuantumul onorariului executorului judecătoresc excesiv şi netranspus în acte de executare, Tribunalul reţine că acesta a fost calculat prin raportare la cuantumul creanței executate silit, astfel cum reiese din încheierea din dosar nr.606/CR/2017 din data de [...] 169 dosar de fond), fiind în sumă de 1.145,03 lei [...] inclus şi alte cheltuieli de executare silită  în cuantum de [...] lei [...] inclus(taxe judiciare de timbru, cheltuieli poştale şi procedurale). Faţă de dipoziţiile art. 670 alin.2-6 Cod pr. Civ., precum şi faţă de prevederile  [...] nr.2550/C/2006,  se apreciază că acesta nu este excesiv, iar pentru activitatea prestată în cadrul procedurii executării silite, executorii judecătoreşti sunt îndreptăţiţi la plata acestuia, fiind calculat astfel cum a fost menţionat anterior prin raportare la cuantumul creanţei executate silit, în cuprinsul dosarului de executare fiind efectuate acte de executare de către executor care justifică calcularea acestui onorariu.

7. În ceea ce priveşte criticile apelantei cu privire la obligarea sa de către instanţa de fond la suportarea cheltuielilor generate de xerocopierea dosarului de executare în cuantum de [...] lei, Tribunalul reţine dispoziţiile  art. 717 alin. 2 Cod pr. Civ., astfel încât aceste cheltuieli sunt în sarcina apelantei cum în mod just a dispus şi instanţa de fond, astfel încât susţinerile apelantei sunt neîntemeiate sub acest aspect.

Faţă  de toate aceste considerente, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul  formulat de apelanta [...] [...] în contradictoriu cu intimata [...] [...] [...] [...] [...]., împotriva sentinţei civile nr.[...] pronunțată de Judecătoria [...] în cadrul dosarului nr.[...].

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

[...]

Respinge apelul ca nefondat declarat de apelanta [...] [...], cu domiciliul in [...], str [...] a [...], nr.9, bl.14, et.3, jud [...],  in contradictoriu cu intimata [...] [...] [...] [...] [...] [...] [...] [...] [...], cu sediul in [...], str [...], sect.3, [...] [...] [...] [...], nr.24, et.6, impotriva sentintei civile nr [...], pronuntata de [...] [...], in dosar nr  având ca obiect

contestaţie la executare.

Definitivă.

Pronunţată  prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei conform art.402 teza finală Cod pr. Civ. azi, 08.04.2021.

Preşedinte,

[...] [...]Judecător,

[...] [...]

Grefier,

[...] [...] [...]

[...]

Jud fond. [...].

EX. 5, [...]. 3 EX. /8.06.2021

Domenii speta

Spete similare