Contestatie dare in plata

Data publicare portal: 25.05.2022

Prin Sentinta civila nr. …. din data de … pronuntata de Judecatoria …. s-a admis contestaţia formulată de către contestatoarea ..., cu sediul în ..., cu sediul procesual ales în ..., în contradictoriu cu intimaţii ...,  CNP ... cu domiciliul în  ... şi ..., CNP ... cu domiciliul în  ...., a constatat că notificarea de dare în plată nr. ...  din data de ..., nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prev. de Legea nr.77/2016.

Dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară comunicării notificării.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

 Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ... în data de 24.06.2021 sub nr. 6076/311/2021, contestatoarea ... în contradictoriu cu intimaţii ... şi ... a formulat contestatie impotriva Notificarii nr. .../..., comunicata în data de ..., prin care debitorii solicita negocierea-reechilibrarea clauzelor contractuale aferente contractului de credit nr. ... si contractului de ipoteca aferent, incheiate cu ..., solicitând instantei:

- in principal, sa constate ca Notificarea a fost formulata cu incalcarea autoritatii de lucru judecat a Deciziei nr. ..., pronuntata de Tribunalul ... in dosarul nr. ..., precum si a Sentintei civile nr. ..., pronuntata de Judecatoria ... in dosarul nr. ... si, pe cale de consecinta, sa dispuna desfiintarea Notificarii si repunerea partilor în situatia anterioara, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 77/2016;

- in subsidiar, sa constate inadmisibilitatea Notificarii pentru lipsa conditiilor prevazute de art. 4 alin. si art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, si sa dispuna repunerea de drept a partitor in situatia anterioara Notificarii, in temeiul art. 7 alin. (5) din Legea nr. 77/2016.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că:

I. Situatia expusa in Notificare a fost dezlegata definitiv atat prin Decizia nr. ..., cat si prin Sentinta civila nr. ..., iar ca efect al autoritatii de lucru Judecat a acestor hotarari, prin Notificare nu se mai poate analiza acelasi obiect intre ateleasi parti si in temeiul aceleiasi cauze.

II. Daca s-ar accepta Notificarea in forma depusa de intimati ar insemna o modificare a hotararii definitive, respectiv a Deciziei nr. ... si a Sentintei civile nr. ... prin alte cai de atac decat cele prevazute de legiuitor.

III. Notificarea nu indeplineste conditiile prevazute de art. 4 alin. (1)-(12) si art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 si prin urmare aceasta trebuie desfiintata, iar partile repuse in situatia anterioara;

IV. In cauza, intimatii au exercitat cu rea-credinta dreptul de a apela la mecanismul darii in plata, aflandu-se pe taramul abuzului de drept.

I.  Prezentarea situatiei de fapt:

1. In data de ..., intre ..., a carei succesoare este ..., si ... si ..., in calitate de imprumutati, s-a incheiat contractul de credit nr. ..., avand ca obiect acordarea unui credit in valoare de ... CHF.

2. Pentru garantarea restituirii creditului in cuantum de ... CHF, s-a instituit ipoteca de rangul asupra imobilului situat in ..., imobil proprietatea numitei ....

3. Ulterior, in anul ..., creditoarea ... a inceput executarea silita impotriva partilor obligate prin contractele incheiate, in vederea recuperarii debitului existent la acel moment, in acest sens inregistrandu-se dosarul de executare silita nr. ..., in cadrul caruia a fost valorificat prin vanzare la licitatie publica - imobilul adus garantie.

4. Mentionează ca ulterior declansarii procedurii executarii silite, intre ... si ... a intervenit contractul de cesiune de creante din data de ... avand ca obiect si creanta rezultata din nerespectarea contractului de credit mentionat anterior. Aceasta creanta a fost ulterior cesionata de ... catre ..., prin contractul de cesiune de creante din data de ...., urmand ca ... sa efectueze activitati de recuperare a creantelor in calitate de administrator al activelor. De asemenea, ... este reprezentantul creditorului ..., astfel cum prevad dispozitiile art. 128 din OUG nr. 52/2016.

5. In martie ..., intimatii au comunicat contestoarei Notificarea contestata prin prezenta, aceasta fiind a treia notificare comunicata de catre intimati, cu referire la contractul de credit nr. ...., astfel cum reiese din hotararile pronuntate in dosarele nr. .... si nr. ..., care au avut ca obiect contestatiile formulate de subscrisa, in temeiul art. 7 din Legea nr. 77/2016 impotriva primei si celei de-a doua notificari formulata de intimatii din prezenta cauza.

6. Contestatia formulata de contestatoare impotriva primei notificari de dare in plata formulata de intimati, care a facut obiectul dosarului nr. ... a fost solutionata definitiv, ca urmare a admiterii apelului declarat de contestatoare si a respingerii recursului declarat de intimati.

 Prin Decizia nr. ..., a fost respins recursul formulat de intimatii din prezenta cauza impotriva Deciziei nr. ... si a fost mentinuta solutia instantei de apel. Astfel, Curtea de Apel ... a transat cu titlu definitiv problema existentei impreviziunii in legatura cu contractul de credit nr. ..., statuând in sensul neîndeplinirii condițiilor impreviziunii in legătura cu acest contract de credit.

8. In acest sens prin hotărârea anterior mentionata, Curtea de Apel ... a retinut in esenta urmatoarele:

 - Instanta de apel a dat teoriei impreviziunii o corectă interpretare si aplicare la situatia de fapt invocata, constand, in esenta, in cresterea cursului valutar CHF (96%, respectiv 80%) si in scaderea veniturilor.

 - Cresterea cursului monedei creditului nu poate fi considerata, in sine, un element de natura sa impuna aplicarea teoriei impreviziunii, intrucat astfel de fenomene recesioniste sunt ciclice, de mai mare sau mai mica intensitate, unele de mare impact si notorietate, astfel ca trebuie luate in calcul de tipul abstract al consumatorului prudent si diligent, mai ales cand perioada pe care se imprumuta este una foarte indelungata.

 - Recurentii au incheiat conventia de imprumut in anul ..., în criza economica la nivel global, ceea ce face dovada unei supraîndatorări asumate a acestora si a unui comportament lipsit de diligenta.

 - Aceasta cu atat mai mult cu cat, in speta, moneda in care a fost contractat creditul nu este moneda nationala, ci moneda CHF, care a fost si este supusa fluctuatiilor determinate de piata valutara si de alti indicatori economici, interni si externi, politica monetara externa, nivelul inflatiei, etc. Un consumator prudent si diligent, putea aprecia si previziona atât asupra posibilitatii aparitiei acestui risc valutar, care nu reprezinta un eveniment exceptional, ce nu putea fi prevazut la data încheierii contractelor si care sa facă imposibila executarea cu buna credinta a obligatiilor contractuale, cat si asupra fluctuatiilor veniturilor.

9. Dupa intrarea in vigoare la ..., a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea si completarea Legii nr. 77/2016 privind darea in plata a unor bunuri imobile in vederea stingerii obligatiilor asumate prin credite, publicata in Monitorul Oficial nr. 386/13.05.2020, in ..., intimatii au formulat a doua notificare de dare in plata. Contestatia formulata de contestatoare impotriva celei de-a doua notificari de dare in plata, care a facut obiectul dosarului nr..., a fost solutionata de asemenea definitiv, ca urmare a neformularii apelului de catre intimati.

10. In data de ... a intrat in vigoare Legea nr. 52/2020 pentru modificarea si completarea Legii nr. 77/2016 privind darea in plata a unor bunuri imobile in vederea stingerii obligatiilor asumate prin credite, publicata in Monitorul Oficial nr. 386/13.05.2020, prin care au fost instituite 3 prezumtii absolute de impreviziune reglementate de: art. 4 alin. (11) lit. a) , art. 4 alin. (11) lit. b), art. 8 alin. (5) teza a II-a.

11. Desi existenta impreviziunii in legatura cu contractul de credit nr. ...a fost transata definitiv in dosarele nr. ... si ..., debitorii ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 52/2020 (...), au transmis contestatoarei Notificarea care face obiectul prezentei contestatii, prin care au solicitat aplicarea prezumtiilor absolute de impreviziune. Situatia expusa in Notificare a fost dezlegata definitiv prin Decizia nr. ... si sentinta civila nr. ..., iar ca urmare a efectelor autoritatii de lucru judecat a acestor hotarari, prin Notificare nu se mai poate analiza intre aceleasi parti, acelasi obiect si in temeiul aceleiasi cauze.

12. Ignorand faptul ca Decizia nr. ... si Sentinta civila nr. ... sunt definitive si, prin urmare au efect obligatoriu si autoritate de lucru judecat, intimatii, prin avocat, au formulat o doua Notificare prin care au inteles sa solicite stingerea obligatiilor izvorand din contractul de credit nr. ...in temeiul Legii nr. 77/2016 modificata prin Legea nr. 52/2020.

13. Avand in vedere ca prin formularea Notificarii (...) ulterior pronuntarii unor hotarari definitive, debitorii nesocotesc efectul obligatoriu at Deciziei nr. ... si Sentintei civile nr. ..., solicita instantei sa constate ca Notificarea a fost formulata cu incalcarea dispozitiilor legale si pe cale de consecinta sa dispuna lipsirea de efecte juridice a Notificarii si repunerea partilor in situatia anterioara.

14. Potrivit art. 431 alin. (2) CPC, oricare dintre parti poate opune lucrul anterior judecat intr-un alt litigiu, daca are legatara cu solutionarea acestuia din urma.

15. Neindeplinirea conditiilor impreviziunii in legatura cu contractul de credit nr. ...a fost solutionata, cu titlu definitiv intre intimati si contestoare prin Decizia nr. ... si Sentinta civila nr. .... Prin urmare, solicita instantei sa constate in prezenta cauza, efectele autoritatii de lucru judecat a Deciziei nr. ... si Sentintei civile nr. ... si, pe cale de consecinta, solicita admiterea contestatiei formulate de contestoare, desfiintarea Notificarii si repunerea partilor in situatia anterioara, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 77/2016.

II. Notificarea in forma depusa de intimati ar insemna o modificare a Deciziei nr. ... si Sentintei civile nr. ... prin alte cai de atac decat cele legale prevazute de legiuitor

16. Prevederile Legii nr. 52/2020 nu se pot aplica situatiilor deja rezolvate sau inchise pana la data intrarii ei in vigoare, intrucat intr-o asemenea situatie ar lipsi de efecte juridice hotararile definitive care conform art. 413 si urm CPC nu mai pot fi modificate decat prin exercitarea unei cai de atac extraordinare (de exemplu, revizuire, contestatie in anulare) si nu printr-o lege ulterioara.

In consecinta, Legea nr. 52/2020 se poate aplica doar situatiilor in care impreviziunea nu a fost deja analizata de catre o instanta si asupra careia o instanta s-a pronuntat în mod definitiv, instituind anumite prezumtii pe care instantele sa le ia in considerare atunci cand analizeaza impreviziunea.

18. In cazul său insa, la data intrarii in vigoare a Legii nr. 52/2020, instantele decisesera deja in mod definitiv ca in situatia sotilor Cirstea in legatura cu contractul de credit nr. ...nu exista impreviziune.

19. In aceste conditii, legea ulterioara nu mai poate reveni asupra constatarilor unei decizii definitive a instantei prin impunerea unei anumite prezumtii in conditiile in care instanta a decis ca in cazul respectiv nu exista impreviziune.

 20. Ratiunile de ordine publica fac ca puterea de lucru judecat (in cazul lor, neexistenta cazului de impreviziune) sa fie tratata ca o prezumtie irefragabila, căci altfel ar repune la infinit in discutie actul jurisdictional, cu consecinta ca conflictele juridice sa poata fi perpetuu judecate si, deci, niciodata finalizate.

 III. Notificarea nu indeplineste conditiile prevazute de art. 4 alin. (1)-(12) si nici de art. 8 alin. (5) din Legea nr. 7712016 (de altfel aceasta din urma nici nu a fost invocata, facandu-se trimitere la devalorizarea bunurilor imobile

21. Prin Notificarea formulata, intimatii fac trimitere la prezumtiile absolute de impreviziune prevazute de art. 4 alin.(11) lit. a) si b) din Legea nr. 77/2016, introduse prin Legea nr. 52/2020.

22. Avand in vedere ca intimatii solicita aplicarea mecanismului impreviziunii, reglementat de Legea nr. 77/2016, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 52/2020, contractului de credit nr. ..., guvernata de Codul civil de la 1864, se impune determinarea legii aplicabile in prezenta cauza.

23. Prin intermediul Notificarii, intimatii au aratat ca le-ar fi aplicabile prezumţiile absolute de impreviziune reglementate de art. art. 4 alin. (11) lit. a) si 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, introduse prin Legea nr. 52/2020 - intrata in vigoare in ....

24. Cu privire la aceste prezumtii, reglementate de art. 4 alin. (11) din Legea nr. 77/2016, trebuie mai intai clarificat obiectul acestora, respectiv faptul probator conex la care se refera. Prezumtiile sunt, in definitia data de art. 327 CPC, consecintele pe care legea sau judecatorul le trage dintr-un fapt cunoscut pentru a fi stabilit un fapt necunoscut.

25. In cazul celor reglementate de art. 4 din Legea nr. 77/2016, ca urmare a modificarii acestuia prin Legea nr. 52/2020, in mod nerecomandabil legiuitorul a mentionat ca se prezuma impreviziunea cu toate ca impreviziunea nu poate fi prezumata, pentru ca nu este un element de fapt, ci efectul juridic al mai multor conditii. In realitate, prezumtiile instituite de legiuitor fac dovada cu privire la una dintre conditiile impreviziunii, respectiv aceea a existentei unui eveniment exceptional si exterior care nu putea fi prevăzut in mod rezonabil la data încheierii contractului in privinta amplorii si efectelor sale, daca este sa preia exprimarea par. 96 al motivarii Deciziei nr. 623/2016 a Curtii Constitutionale.

26. Cu alte cuvinte, legiuitorul prezuma ca, in situatiile enuntate la art. 4 alin. (11), exista o astfel de situatie neprevazuta, care constituie conditia obiectiva a impreviziunii, potrivit par. 100 din aceeasi decizie, la care trebuie sa se adauge conditia subiectiva, respectiv buna credinta in exercitarea drepturilor si executarea obligatiilor contractuale.

27. Sub un prim aspect, cu privire la stabilirea, sub aspect temporal, a legii aplicabile prezumtiilor legale, art. 26 alin. (1) CPC prevede ca acestea sunt supuse legii in vigoare la data producerii ori, dupa caz, a savarsirii faptelor juridice care fac obiectul probatiunii.

28. Astfel, forta probanta a prezumtiilor legale nu este reglementata de legea procesului, determinata prin raportare la momentul introducerii cererii de chemare in judecata, ci de legea care guverneaza raportul juridic dedus judecatii, stabilita in functie de momentul producerii faptului juridic, adica al izvorului acestui raport juridic.

29. Prin urmare, prezumtiile absolute intrate in vigoare in data de ... nu pot face dovada faptului ca la data incheierii contractului de credit (...), partile nu au prevazut si nu au putut avea in vedere, in mod rezonabil, schimbarea imprejurarilor care a condus la solicitarea de stingere a obligatiilor izvorand din conventia de credit. Mai mult, aceasta solutie este impartasita si de doctrina, aratandu-se ca este „in concordanta cu principiile dreptului intertemporal, in speta cu principiul neretroactivitatii legii civile noi.

30. In ceea ce priveste aplicarea retroactiva a prezumtiitor instituite prin Legea nr. 52/2020, învederează instantei ca potrivit art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei, aceasta ar putea fi permisa doar in cazul legii penale sau contraventionate mai favorabile. Or, in prezenta cauza prezumtiile instituite prin Legea nr. 52/2020 au efecte in raporturile civile dintre partile conventiei de credit, iar aplicarea lor unui contract încheiat in anul ..., ar incalca principiul neretroactivitatii legii civile.

31. Desigur, cele mentionate nu îl lipseste pe debitor de posibilitatea de a formula notificarea de dare in plata, insa va trebui sa dovedeasca impreviziunea prin raportare la forma anterioara a Legii nr. 77/2016 si la Decizia Curtii Constitutionale nr. 623/2016 - ceea ce in cazul lor a fost analizat si transat in mod definitiv atat in dosarul nr. ..., cat si in dosarul nr. ....

32. Asadar, învederează instantei ca prezumtiile in baza carora a fost realizata Notificarea nu sunt aplicabile intimatilor in virtutea principiului neretroactivitatii legii si, prin urmare, solicita desfiintarea Notificarii si repunerea partitor in situatla anterioara in temeiul art. 7 alin. (5) din Legea nr. 77/2016.

33. Sub un al doilea aspect, Legea nr. 52/2020 califica prezumtiile de impreviziune ca fiind prezumtii absolute; iar ca urmare a unei astfel de calificari, in conformitate cu art. 328 alin. (2) CPC, un creditor nu va putea face in niciun caz dovada ca respectiva situatie nu reprezinta impreviziune, ci va putea doar contesta masura in care situatia calificata ca prezumtie de impreviziune este sau nu incidenta in cazul sau.

34. Prin urmare, atat timp cat:

(i) Codul de Procedura Civila nu recunoaste existenta prezumtiilor absolute, reglementand o singura categorie de prezumtii legale, cele impotriva carora se poate face dovada contrara: Prezumtia legala poate fi inlaturata prin proba contrara, daca legea nu dispune altfel, iar,

(ii) in doctrina actuala este recunoscuta existenta prezumtiilor legale, care pot fi rasturnate prin orice mijloc de proba si a prezumtiilor legale in situatia carora proba contrara poate fi facuta numai prin anumite mijloace de proba sau numai de anumite persoane , or, acesta din urma poate fi singurul inteles care poate fi acordat sintagmei daca legea nu dispune altfel,

opinează ca instituirea unei prezumtii care sa nu poata fi înlaturata prin proba contrara incalca principiul contradictorialitatii, reglementat de art. 14 CPC, precum si dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 CPC si art. 6 alin. (1) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

35. In consecinta, desi, din perspectiva procesuala, in conformitate cu dispozitiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, contestoarea desi are calitate de reclamant, in realitate, cei care pretind dreptul si care afirma indeplinirea conditiilor sunt initimatii, acestia fiind beneficiarii procedurii speciale de dare in plata. Ca atare, intimatilor, in calitate de beneficiari ai legii darii in plata, le revine sarcina probei privind indeplinirea in mod cumulativ a ansamblului de conditii ce atrag aplicarea procedurii speciale a darii in plata.

36. Sub un al treilea aspect, invederează instantei faptul ca instituirea prezumtiilor legale absolute contravine considerentelor retinute in paragrafele 119-120 ale Deciziei Curtii Constitutionale nr. 623/2016, potrivit carora dispozitiile art. 11 teza I raportate la cele ale art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 si art. 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constitutionale numai in masura in care instanta judecatoreasca, in conditiile manifestarii opozitiei creditorului, poate si trebuie sa faca aplicarea teoriei impreviziunii:

119. Asadar, singura interpretare care se subsumeaza cadrului constitutional in ipoteza unei reglementari generale a impreviziunii in executarea contractelor de credit este cea potrivit careia instanta judecatoreasca, in lipsa acordului dintre parti, are competenta si obligatia sa aplice impreviziunea in cazul in care constata ca sunt indeplinite conditiile existentei acesteia. Curtea mai reitereoza faptul ca, faţă de cadrul legal existent la data incheierii contractelor de credit, prevederile legale criticate trebuie sa se aplice doar debitorilor care, desi au actionat cu buna credinta, in conformitate cu prevederile art. 57 din Constitutie, nu isi mai pot indeplini obligatiile ce rezulta din contractele de credit in urma intervenirii unui eveniment exterior si pe care nu l-au putut prevedea la data incheierii contractului de credit.

120. In aceste conditii, Curtea constata ca prevederile art. 11 teza intal raportate la cele ale art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 si art. 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constitutionale numai in masura in care instanta judecatoreasca, in conditiile manifestarii opozitiei creditorului, poate si trebuie sa faca aplicarea teoriei impreviziunii la contractele in derulare. Astfel, din punct de vedere procedural, instanta judecatoreasca, in conditiile formularii contestatiei de catre creditor sau a actiunii in constatare de catre debitor, va verifica indeplinirea conditiei notificarii creditorului conform celor prevazute de Legea nr. 77/2016, indeplinirea criteriilor prevazute de art. 4 din lege, aplicand in mod obligatoriu teoria impreviziunii in cadrul art. 7 din lege, respectiv art. 8 ori in cadrul art. 9 din aceeasi lege.

 Avand in vedere ca, prin considerentele Deciziei nr. 623/2016, Curtea Constitutionala a stabilit faptul ca aplicarea teoriei impreviziunii in temeiul Legii nr. 77/2016 este constitutionala daca: (i) exista manifestarea opozitiei creditorului, si(ii) instantele judecatoresti aprecieaza asupra conditiitor impreviziunii in contextul manifestarii opozitiei creditorului, arata instantei ca nu se poate face aplicarea unor prezumtii absolute, intrucat ar fi incalcate conditiile aplicarii acestor dispozitii legale in limitele constitutionalitatii, fiind negate atat conditia posibilitatii exprimarii unei opozitii efective a creditorului, cat si conditia aprecierii instantei asupra conditiilor impreviziunii.

38. Avand in vedere exigentele par. 120 din Decizia Curtii Constitutionale nr. 623/2016, solicita instantei sa constate ca prin invocarea prezumtiilor absolute prin Notificare, nu sunt indeplinite conditiile impreviziunii, deoarece indeplinirea acestora trebuie sa faca obiectul aprecierii instantei.

39. Sub al patrulea aspect, faţă de aplicarea in timp a normelor de drept substantial, asa cum este cazul normei instituita prin art. 8 alin. 5 teza a II-a din Legea nr. 77/2016, in forma modificata prin Legea nr. 52/2020 - se impun o serie de precizari.

40. Problema aplicarii legii substantiale (civile) in timp a fost abordata in doctrina si practica, dobandind consacrare legislativa (art. 6 Cod Civil), fiind stabilite trei categorii de fapte juridice - facta praeterita, facta pendentia si facta futura.

43. Curtea Constitutionala a transat, in practica sa, problema neretroactivitatii legii, statuand ca aplicarea legii civile in timp este guvernata de principiile neretroactivitatii legii civile, principiul aplicarii imediate a legii noi si principiul supravietuirii legii vechi.

45. In patrimoniul creditoarei se gaseste un drept subiect castigat - valoarea patrimoniala reprezentata de diferenta creantei rezultata din contractul de credit, ramasa dupa vanzarea la licitatie a imobilului ipotecat. Prin modalitatea in care intimatii solicita aplicarea in timp prevederile Legii nr. 77/2016, acest drept s-ar stinge in mod fortat, fara contraprestatie si într-un mod care nu a fost si nu putea in mod rezonabil fi prevazut la data vanzarii la licitatie a imobilului ipotecat. In acest sens, arata ca prin Decizia nr. 56/2000, Curtea Constitutionala ca dispozitiile legale criticate [...] dispunand revizuirea drepturilor acordate prin acte emise anterior intrarii in vigoare a acestor dispozitii, revizuire ce poate duce la anularea sau la modificarea drepturilor respective, au un caracter evident retroactiv, dispunand pentru trecut, si incalca, astfel, prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie.

46. Prin aplicarea in prezenta cauza a art. 8 alin. 5 teza a II-a din Legea nr. 77/2016, in forma modificata prin Legea nr. 52/2020 s-ar modifica explicit efectele contractului de credit, in sensul ca acesta s-ar stinge printr-o cauza noua, necunoscuta la data vanzarii la licitatie a imobilului si care ar opera contra vointei creditorului, prin mecanismul darii in plata si stingerii in intregime a tuturor debitelor (principale si accesorii). Or in acest context, este evident ca o astfel de modalitate ar fi in contradictie cu principiul neretroactivitatii legii.

47. A atribui unui fapt deja consumat - incheierea unui act ori savarsirea unui fapt stricto sensu (cum este cazul vanzarii la licitatie a imobitului ipotecat in dosarul de executare nr. ...) - un efect juridic nou (asa cum este cel de la art. 8 alin. 5 teza a II-a din Legea nr. 77/2016, in forma modificata prin Legea nr. 52/2020, care prezuma absolut impreviziunea prin vanzarea la licitatie a imobilului adus garantie) ori un alt efect juridic decat cel prevazut de legea în vigoare la data savarsirii lui, inseamna a modifica ori suprima aceste din urma efecte in considerarea dispozitiilor legii noi, iar nu in temeiul dispozitiilor legii vechi, normal si firesc aplicabile.

48. Sub al cincilea aspect, solicită instanta sa constate ca nu sunt indeplinite conditiile impreviziunii in cazul Notificarii, dupa cum va demonstra in cele ce urmeaza.

49. Pentru a opera impreviziunea, se impune constatarea urmatoarelor conditii ale impreviziunii, asa cum acestea au fost stabilite in doctrina conturata in baza art. 969-970 din Codul civil de la 1864 (actualul art. 1271 Noul Cod civil) si Decizia Curtii Constitutionate nr. 623/2016.

50. Invederează instantei ca nu sunt indeplinite conditiile impreviziunii in niciuna dintre aceste situatii invocate de intimati.

(i) In ce priveste cresterea cursului valutar, arata ca aceasta nu reprezinta o împrejurare extraordinara, intrucat, dupa cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin hotrararile pronuntate in dosarele nr. ... si nr. ..., intimatii si-au asumat cresterea cursului valutar.

Prin urmare, acesta nu reprezinta un risc supra-adaugat in sensul par. 96 - 97 din Decizia Curtii Constitutlonale nr. 632/2016, ci este un risc inerent, nefiind astfel intrunite conditiile aplicarii impreviziunii.

Totodata, avand in vedere ca potrivit art. 4 alin. (11), lit. a) din Legea nr. 52/2020, cresterea de peste 52,6% a cursului de schimb valutar (faţă de data incheierii contractului de credit) trebuie sa fie inregistrat pe durata executorii contractului de credit, insa in cauza de faţă nu sunt in aceasta ipoteza - a executarii contractului de credit nr. ..., contestoarea valorificandu-si doar dreptul de creanta achizitionat.

(ii) În ceea ce priveste cresterea obligatiei lunare de plata cu peste 50% ca urmare a majorarii ratei de dobanda variabila, precizează ca pe de-o parte - conform conventiei de credit, rata dobanzii nu a fost stabilita ca fiind una variabila, iar pe de alta parte - nu s-a facut dovada unei astfel de evolutii.

Totodata, avand in vedere ca potrivit art. 4 alin. (12) din Legea nr. 52/2020, cresterea obligatiei lunare de plata cu peste 50% ca urmare a majorarii ratei de dobanda variabila trebuie sa se mentina in ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificarii de dare in plata, in cauza de faţă nu sunt in aceasta ipoteza, deoarece creditoarea actuala doar isi valorifica dreptul de creanta achizitionat, neputand calcula in continuare dobanda stabilita prin conventia de credit, in conditiile in care creditul a fost declarat scadent anticipat.

(iii)  In ceea ce priveste executarea silita a imobilului (desi nu a fost invocata in cuprinsul Notificarii, facandu-se trimitere la devalorizarea bunurilor imobile, cu titlu prealabil, mentionează ca aceasta nu reprezinta un eveniment extraordinar, ci aceasta survine ca o consecinta normala a neexecutarii obligatiilor contractuale, riscul ivirii sale fiind asumat de intimati, chiar de la momentul incheierii contractului.

Prin urmare, nici aceasta situatie nu intruneste conditiile riscului supraadaugat, prevazut de par. 96 - 97 din Decizia Curtii Constitutionale nr. 632/2016, deschiderea procedurii de executare silita fiind consecinta comportamentului contractual al intimatilor.

Prin Decizia nr. 731/2019, Curtea Constitutionala a retinut ca o astfel de dispozitie legala reprezinta o ingerinta a statului in dreptul de proprietate privata al creditorului, iar limitarea creontei antereferite numai la valoarea bunului ipotecat, pe motiv ca acesta a fost executat silit, aspect caruia i se da eficienta unei situatii de impreviziune, fara ca aceasta sa fie una reala si efectiva, nu releva existenta unui scop legitim al ingerintei, constituindu-se mai degraba intr-o masura sociala sau care valorifica o conditie potestativa simpla din partea debitorului, cu consecinta privarii de proprietate a creditorului asupra unei parti din creanta sa.

Avand in vedere considerentele Deciziei nr. 731/2019, expuse anterior, apreciază ca procedura executarii silite a imobilului ipotecat al consumatorului nu poate reprezenta o premisa a impreviziunii, ci doar o eventuala consecinta a impreviziunii.

IV. Incidenta abuzului de drept, raportat la hotararile definitive pronuntate in dosarele nr. ... si nr. ...

51. Vazand hotararile definitive pronuntate in dosarele nr. ... si nr. ... si continuarii executarii silite impotriva lor, debitorii au decis transmiterea unei noi notificari intemeiata pe prevederile Legii nr. 77/2016, in mod abuziv, din punctul său de vedere, avand in vedere criticile aratate la punctele din prezenta contestatie.

52. Apreciază ca in realitate, intimatii nu au urmarit decat sa beneficieze de efectul suspensiv prevazut de art. 5 alin. 3 din Legea nr. 77/2016, cu consecinta suspendarii executarii silite, prin transmiterea in mod abuziv a celei de-a treia notificari.

53. In sustinerea exercitarii cu rea-credinta a dreptului conferit de Legea nr. 77/2016, precizează art. 14 alin. 1 Cod Civil.

54. Modalitatea in care au procedat intimatii (se referă aici la ignorarea hotararilor definitive pronuntate in dosarele nr. ... si nr. ..., coroborate cu reprezentarea conventionala a debitorilor - prin avocat, cunoscator al dreptului) depaseste sfera bunei-credinte, situandu-se in afara scopului recunoscut si reglementat de Legea nr. 77/2016. Astfel, transmiterea celei de-a treia notificari de dare in plata trebuie considerata abuz de drept in sensul art. 15 din Codul civil, iar debitorii, in calitate de autori ai acestui abuz trebuie sanctionati pentru comportamentul lor.

56. Este evident ca transmiterea unei notificari intemeiata pe prevederile Legii nr. 77/2016, cu ignorarea hotararilor definitive pronuntate in dosarele nr. ... si nr. ..., reprezinta o exercitare a dreptului de notificare în afara scopului prevazut de lege, adica un abuz de drept, savarsit prin intermediul unui act juridic unilateral cu cauza ilicita, adica lovit de nulitate absoluta.

57. Modalitatea in care au procedat debitorii, prin transmiterea abuziva a unei notificari de dare in plata, determina intarzieri majore în ceea ce priveste executarea silita, creandu-se atat o insecuritate juridica a îndeplinirii obligatiitor rezultate din contractul de credit, cat si o prejudiciere a drepturilor contestoarei, in calitate de creditor, care nu mai poate incasa sumele la care este indreptatită conform contractului de credit, pana la momentul la care instanta de judecata va lua o decizie de anulare a notificarii.

58. Faţă de cele mentionate, solicita instantei sa analizeze indeplinirea conditiilor abuzului de drept prevazut de art. 15 Cod Civil, sa retina ca acestea sunt indeplinite si sa procedeze la sanctionarea debitorilor in consecinta.

In drept, întemeiază contestatia pe dispozitille art. 7 din Legea nr. 77/2016, precum si pe toate celelalte dispozitii indicate in cuprinsul prezentei.

În dovedire, a solicitat proba cu inscrisuri, sens in care intelege sa ataseze in copie conform cu originalul urmatoarele documente: notificarea de dare in plata, hotararile pronuntate in dosarul nr. ..., hotararea pronuntata in dosarul nr. ...; proba cu interogatoriul debitorilor.

În cauză, a fost încuviinţată proba cu înscrisuri.

Analizând probatoriul administrat în cauză, reţine următoarele:

În fapt, prin decizia nr. 171/2019, în dosarul ... pronunţată de Tribunalul ..., s-au reţinut următoarele:

La data de ....... între creditoarea ...(fosta ...)în calitate de împrumutător, pe de o parte, și reclamanţii ...  şi ... în calitate de împrumutaţi, a fost încheiat contractul de credit nr. ...în cuantum de ... CHF,  garantat cu ipotecă instituită în favoarea creditoarei asupra imobilului apartament nr. .., situat în ...,  imobil proprietatea numitei ....

 La data de ... s-a încheiat contractul de cesiune de creanţă între ...şi ..., iar ulterior la data de ... s-a încheiat contractul de cesiune de creanţă între ... şi ..., filele ..., ..., creanţa deţinută de bancă trecând asupra creditorului final ....

La data de ..., reclamanţii au formulat notificare în vederea încheierii actului de stingere a debitului, izvorând din contractul de credit ipotecar.

În raport de aceste aspecte se constată că în cauza pendinte contractului de credit bancar ipotecar nr. ...şi contractului de ipotecă le sunt aplicabile dispoziţiile codului civil din 1864.

În acest sens tribunalul reţine că intimaţii ...  şi ... au calitatea de consumatori – persoane fizice, fiind părţi în contractul de credit bancar ipotecar nr. ...şi contractul de ipotecă  încheiate cu apelanta-contestatoare ...(fosta ...). 

De asemenea, apelanta-contestatoare ...(fosta ...) este o instituţie de credit (conform art. 3 lit. a din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului).

Se constată că suma împrumutată (... CHF) nu depăşeşte pragul impus de echivalentul a ... euro la momentul acordării, iar acest credit a fost garantat cu ipotecă instituită în favoarea creditoarei asupra imobilului apartament nr. .., situat în ..., judeţul ..., imobil proprietatea numitei ....

Din certificatele de cazier judiciar ataşate la dosarul cauzei rezultă că intimaţii ...  şi ... nu au menţiuni înscrise în cazierul judiciar.

Pe de altă parte instanţa a reţinut potrivit susţinerilor necontestate ale părţilor că în dosarul de executare silită ..., executarea silită a apartamentului nr. 12 situat în ..., judeţul ... a fost efectuată deja, imobilul fiind adjudecat în procedura executării silite desfăşurate în dosarul de executare silită ..., tocmai pentru recuperarea debitului contractat prin contractul de credit nr. ..., cu alte cuvinte este în proprietatea altei persoane.

Sub imperiul codului civil din 1864 atât doctrina, cât şi practica au recunoscut posibilitatea aplicării teoriei impreviziunii în cazul în care un eveniment excepţional şi exterior voinţei părţilor ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil de acestea la data încheierii contractului ar face excesiv de oneroasă executarea obligaţiei debitorului.

Intimaţii au arătat că evenimentul excepţional şi exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului care justifică aplicarea teoriei  impreviziunii la contractul din cauză este reprezentat de creşterea cursului francului elveţian în raport cu moneda naţională care a intervenit pe toată perioada derulării contractului şi situaţia veniturilor lor care au scăzut.

Tribunalul apreciază astfel că evoluţia cursului leu/franc elveţian, în care a fost acordat creditul contractat, nu constituie un risc supraadăugat riscului firesc ce însoţeşte contractul de credit în valută care să treacă dincolo de puterea de prevedere a cocontractanţilor şi să ţină de intervenirea unor elemente ce nu puteau fi avute în vedere la momentul perfectării contractului întrucât aprecierea sau deprecierea cursului valutar normal al unei monede nu este un eveniment imprevizibil, ci este un eveniment financiar de notorietate, astfel că nu sunt întrunite condiţiile impreviziunii. Obligaţia asumată de debitorii intimaţi are încă de la început un element aleatoriu asumat de aceştia la momentul contractării întrucât împrumutul a fost contractat în franci elveţieni. Orice persoană diligentă poate realiza că evoluţia cursului unei monede străine poate varia fie în favoarea sa prin diminuarea cursului, fie în defavoarea sa prin creşterea cursului. Lipsa de diligenţă a debitorilor de a se informa, în prealabil, cu privire la evoluţia monedei elveţiene şi la stabilitatea acesteia, situaţie în care ar fi observat aprecierea constantă a francului elveţian în raport cu moneda naţională, nu poate fi transferată creditoarei.

De asemenea, analizând situaţia veniturilor intimaţilor tribunalul constată că la momentul formulării cererii de creditare venitul net eligibil al intimaţilor era de ... lei impozabil, venituri care au avut o fluctuaţie predominant ascendentă, astfel încât la momentul formulării notificării acestea era în sumă de ... lei. (conform adeverinţelor de venit ale intimaţilor din dosarulul de fond şi apel).

Mai mult decât atât, modificarea nivelului veniturilor debitorilor pe parcursul derulării contractului nu reprezintă un eveniment exterior, cu caracter obiectiv şi care să nu poată fi prevăzut în mod rezonabil încă de la data încheierii contractului de credit. Este mai mult decât evident că atunci când se încheie un contract de credit pe un termen de 25 de ani orice persoană având un nivel mediu de informare putea să prevadă că, într-un interval atât de lung de timp, pot interveni la un moment dat fluctuaţii ale veniturilor, îşi poate pierde sau schimba locul de muncă, una dintre consecinţele acestor modificări putând fi şi diminuarea veniturilor.

O simplă sporire a efortului debitorilor pe parcursul derulării contractului, indiferent de cauza generatoare a acestuia, nu justifică reținerea impreviziunii și intervenția instanței în soarta contractului întrucât, prin raportare la forța obligatorie a acestuia, părțile sunt ținute să își execute obligațiile chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, pentru reținerea impreviziunii fiind necesar ca executarea să devină excesiv de oneroasă.

În raport de cele ce preced, constatând că în cauză nu pot fi reţinute condiţiile incidenţei impreviziunii în cauza pendinte fiind întemeiate criticile apelantei-contestatoare legate de acest aspect, tribunalul va admite apelul formulat de apelanta-contestatoare ..., va schimba în totalitate sentinţa, în sensul că va admite contestaţia, va anula notificarea şi va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Ulterior, în dosar civil nr. ..., prin sentinţa civilă nr. .. pron Judecătoria ..., s-au reţinut următoarele:

La data de ... debitorii-intimaţi ... și ..., în temeiul art.8 alin.5 din Legea nr.77/2016 au formulat o doua notificare prin care au solicitat creditoarei să se constate și să opereze în contabilitatea proprie, stingerea datoriilor izvorâte din contractul de credit nr. ...având în vedere că au fost supuşi executării silite pentru suma de ... lei.

În cuprinsul notificării, debitorii fac referire la dispoziţiile art.4 din Legea nr.77/2016 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.52/2020.

Instanţa reţine că Legea nr.52/2020 prin care au fost aduse modificări Legii nr.77/2016 a fost publicată în Monitorul Oficial nr.386 la data de 13.05.2020.

Cu privire la acest dispoziţiile legale menţionate mai sus, instanţa nu observă ca legiuitorul să fi reglementat vreo normă tranzitorie în privinţa aplicabilităţii, în sensul dacă cele 6 luni vor curge după intrarea în vigoare a legii sau se pot suprapune cu perioada în care modificările intervenite prin Legea nr.52/2020 nu era încă în vigoare.

Însă, instanţa apreciază că raportat la dispoziţiile art. 26 alin. (1) Cod Procedură Civilă, prezumţiile ca să fie aplicabile, și în consecinţă analiza incidenţei impreviziunii, trebuie ca întreaga perioadă de 6 luni să fie ulterioară intrării în vigoare Legii nr. 52/2020.

În acest sens, data producerii sau săvârşirii faptelor juridice trebuie să se realizeze după data ... ( intrarea în vigoare a Legii nr.52/2020), dată de la care ar trebui să curgă cele 6 luni.

Or, notificarea din prezenta cauză a fost formulată după aproximativ o lună de la intrarea în vigoare a Legii nr.52/2020.

Chiar și verificând notificarea din data de ... raportat la condiţiile de admisibilitate, prevăzute de art.4 din Legea nr.77/2016 instanţa apreciază că notificarea nu întruneşte condiţiile prev. de art.4, pentru următoarele argumente.

Instanţa observă că deşi debitorii fac referire în notificare de noile modificării ale legii dării în plată, respectiva notificare nu a fost formulată, astfel cum prevede textul art.5: nu sunt detaliate condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4. (art.5 alin.1); notificarea  nu cuprinde un interval orar, în două zile diferite, împrejurare pentru care nici prima zi de convocare la notarul public nu a fost stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere şi nici mai lung de 90 de zile (art.5 alin.3).

De fapt, notificarea debitorilor are mai degrabă aspectul unei adrese prin care i se pune în vedere creditoarei să constate și să opereze în contabilitatea proprie, stingerea datoriilor izvorâte din contractul de credit nr. ....

În ceea ce privesc condiţiile de admisiblitate prev. de art.4 lit.a-d, instanţa nu le va mai analiza având în vedere decizia nr. ... pronunţată la data de ... de către Tribunalul ..., în dosarul nr.....

Raportat la cele expuse, instanţa nu va proceda la analiza condiţiilor impreviziunii, conform noilor reglementări ci astfel cum acestea au fost acceptate în doctrină și jurisprudență și statuate  prin decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 pronunțată de Curtea Constituțională a României.

Instanţa constată că nu este îndeplinită condiţia impreviziunii în planul obligaţiilor împrumutaţilor, impreviziune derivând din contractul perfectat, în contextul evenimentelor ulterioare survenite, ce ar fi atins o limită impunând darea în plată a apartamentului, pentru următoarele motive.

Pentru început, instanţa reţine că debitorii intimaţii nu au arătat în notificarea din data de ..., vreun motiv nou de impreviziune, ci au reluat împrejurări petrecute pe parcursul  dosarului nr. ....

Cu privire la motivele de impreviziune anterioare, instanţa observă că prin decizia nr. ... pronunţată la data de ... de către Tribunalul ..., în dosarul nr.... s-a statuat cu putere de lucru judecat faptul că nu pot fi reţinute condiţiile incidenţei impreviziunii.

În completarea celor de mai sus, instanţa apreciază ca fiind cert că, în realitate, intimaţii au anticipat posibilitatea fluctuaţiei cursului monedei creditului, în condiţiile în care la momentul perfectării contractului cursul  a fost atât în creştere, dar şi în scădere.

Prin urmare, la momentul încheierii contractului (.......) 1 CHF avea valoare de 1,9729 lei, iar ulterior, variaţia CHF –LEU a fost atât în creştere, cât şi în scădere, variaţiile fiind în proporţii relativ egale (f... vol... dosar nr....).

Având în vedere situaţia financiară şi patrimonială a  intimaţilor de la momentul încheierii contractului de credit şi până la momentul notificării, instanţa reţine că evoluţia cursului de schimb CHF –LEU nu a făcut obligaţia debitorilor de plată a ratelor lunare excesiv de oneroasă prin raportare la veniturile acestora, şi pe cale de consecinţă nu s-a creat un dezechilibru semnificativ la nivel contractual.

În consecinţă, instanţa apreciază că nu a fost dovedită condiţia impreviziunii de către cei doi debitori, pentru considerentele anterior menţionate, sens în care instanţa va admite contestaţia formulată de către contestatoare, ca întemeiată, va constata că notificarea de dare în plată nr. … din data de …, nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prev. de Legea nr.77/2016.

După rămânerea definitivă a acestor hotărâri judecătorești, la data de ..., debitorii au formulat o nouă notificare de dare în plată (f. ...) cu privire la  imobilul cu destinația de locuință situat in..., jud. ....

Obiectul notificării consta în negocierea – reechilibrarea clauzelor contractuale aferente contractului de credit nr. ..., potrivit art. 4 lit. e) din Legea nr. 52/2020, astfel încât riscul din contract să fie suportat de ambele contractante şi nu numai de debitori.

Notificarea a fost primită de creditoare la data de ... (f. ...).

La data de ..., creditoarea a depus prezenta contestație împotriva notificării  dării în plată, menționând că nu sunt îndeplinite nici condițiile de formă ale notificării, nici condițiile impreviziunii, solicitând să se rețină autoritatea de lucru judecat a sentințelor menționate mai sus.

În drept,  instanţa reţine că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 77/2016, în forma în vigoare la data notificării.

Instanţa reţine că potrivit art. 11 din Legea nr. 77/2016, „În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată”.

Curtea Constituţională a analizat constituţionalitatea acestor prevederi, iar prin decizia nr. 623/2016 a statuat că doar sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” este neconstituţională. Prin urmare, Curtea a decis că soluţia aplicării Legii nr. 77/2016 contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare (indiferent de data când au fost încheiate) este constituţională, neaducând atingere principiului neretroactivităţii.

În acest context, instanţa reţine că potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 77/2016, „Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite cumulativ, următoarele condiţii: a). creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. 1, astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială; b). cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit; c). creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă; d). consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi”, iar conform art. 8 alin. 5, „Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului”.

De asemenea, potrivit art. 1 alin. 1, „Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor”.

În cauză, fiind formulată contestație împotriva notificării de dare în plată, sunt incidente următoarele dispoziții legale:

- art. 5 din legea nr. 77/2016: În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind și condițiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă și stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convențional al instituției de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalități, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi.(3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum și orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia.

- art. 7 alin. 1 din legea nr. 77/2016: În termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispozițiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.

 La data de ..., au intrat în vigoare modificările legii nr. 77/2016, care au adăugat articolului 4 din legea nr. 77/2016 condiția verificării impreviziunii și a stabilit că reprezintă impreviziune: a) pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creștere de peste 52,6% față de data încheierii contractului de credit. În vederea calculării procentului de 52,6% se va avea în vedere cursul publicat de Banca Națională a României la data transmiterii notificării de plată și cursul de schimb publicat de Banca Națională a României la data încheierii contractului de credit;b) pe durata executării contractului de credit, obligația de plată lunară înregistrează o creștere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă.

Analizând contestația creditorului prin prisma dispozițiilor art. 4, art. 5 și art. 7 din Legea nr. 77/2016, instanța reține că aceasta este întemeiată și că notificarea de dare în plată nu corespunde exigențelor legii astfel cum sunt ele descrise anterior.

În primul rând, instanța reamintește că invocarea de către contestatoare a autorității de lucru judecat reprezintă putere de lucru judecat. Sub acest aspect, se va reține puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești amintite (decizia nr. ..., în dosarul ... pronunţată de Tribunalul ... – f. ..., sentinţa civilă nr. ... pronunţată Judecătoria ... în dosar civil nr. ... – f. ...).

Instanța reține că notificarea de dare în plată nu respectă termenele stabilite de art. 5 din lege. Astfel, notificarea este realizată de debitori la data de ..., comunicată creditorului la data de ..., iar primul zi de convocare este la data de ..., deci într-un termen mai scurt de 30 zile, nefiind respectat art. 5 alin. 3.

De asemenea, cum în mod corect a arătat creditorul, în notificare nu sunt detaliate condițiile impreviziunii și cazul concret de impreviziune aplicabil pentru debitori, aceştia neformulând nici măcar întâmpinare.

Instanţa va analiza, în continuare, condițiile prevăzute la art. 4 din lege, astfel:

-1). creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. 1, astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială

Instanţa constată că potrivit art. 3 alin. 2 şi 3 Cod civil, „(2) Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere.

(3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ”.

- 2). cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit

- 3). creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă

- 4). consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi

În ceea ce privește aceste condiții, instanța urmează să rețină cu putere de lucru judecat considerentele deciziei nr. ..., în dosarul ... pronunţată de Tribunalul ... – f. ..., sentinţei civilă nr. ... pronunţată Judecătoria ... în dosar civil nr. ..., prin care s-a constatat că aceste condiții sunt îndeplinite în raporturile dintre părți.

Astfel debitorii au solicitat doar negocierea – reechilibrarea clauzelor contractuale aferente contractului de credit nr. ..., potrivit art. 4 lit. e) din Legea nr. 52/2020, astfel încât riscul din contract să fie suportat de ambele contractante şi nu numai de debitori.

În continuare, instanţa constată că nu a existat intenţia de dare în plată a imobilului, ci doar intenţia de renegociere.

Instanţa constată că instituţia impreviziunii a fost reţinută atât de jurisprudenţă, cât şi de doctrină, această abordare fiind însuşită inclusiv de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 623/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 53/18.01.2017, aceasta fiind obligatorie pentru instanţele de judecată: „Curtea reţine că sub imperiul Codului civil din 1864, atât doctrina, cât şi practica au recunoscut posibilitatea aplicării teoriei impreviziunii în cazul în care un eveniment excepţional şi exterior voinţei părţilor ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil de acestea la data încheierii contractului, ar face excesiv de oneroasă executarea obligaţiei debitorului. Această instituţie şi-a găsit aplicarea în sistemul de drept românesc încă din prima parte a secolului XX, după Primul Război Mondial, atunci când societatea s-a confruntat cu o importantă criză economică, fiind de asemenea utilizată de judecătorii români după 1989 şi în contextul schimbărilor importante ce au avut loc ca urmare a transformării regimului politic din România şi a liberalizării preţurilor” (paragraf 95).

Astfel cum a reţinut şi Curtea Constituţională în decizia sus-citată, sub regimul Codului civil din 1864 (...), teoria impreviziunii era fundamentată pe prevederile art.970 C.civ., potrivit cărora „Convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa” Așadar, chiar dacă nu era consacrată in terminis, din punct de vedere normativ, impreviziunea rezulta din însăși reglementarea de principiu relativă la contracte, ea fiind justificată prin elementele de bună-credință și echitate ce caracterizează executarea contractelor. Condiţiile privind aplicarea impreviziunii au fost decelate în jurisprudenţă şi preluate în mare parte în Codul civil actual, într-o formă aproximativ identică (art. 1271).

Prin urmare, instanţa subliniază că instituţia impreviziunii este aplicabilă şi în cazul contractelor încheiate anterior datei de 1 octombrie 2011, astfel cum a reiterat şi Curtea Constituţională. Pe de altă parte, instanţa arată că aplicarea teoriei impreviziunii nu intră în conflict cu principiul neretroactivităţii legii, întrucât în prezenta cauză nu se aplică art. 1271 C.civ, pentru a da efect retroactiv legii noi, ci se face aplicarea instituţiei jurisprudenţiale a impreviziunii, astfel cum a fost consacrată de practică şi doctrină, grefată pe art. 970 C.civ. de la 1864, potrivit celor reţinute mai sus.

În analiza pe care o va realiza, instanţa va avea în vedere şi principiile directoare enunţate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 623/2016.

În concret, pentru a stabili dacă în cauză se poate face aplicarea impreviziunii, instanţa va avea în vedere: cursul CHF, cuantumul şi evoluţia ratei datorate de reclamant, devalorizarea imobilului, evaluarea existenţei situaţiei neprevăzute şi a efectelor sale asupra executării contractului, a bunei-credinţe în exercitarea drepturilor şi obligaţiilor contractuale ale părţilor şi a echităţii, dacă reclamantul nu a mai putut sau nu a mai vrut să plătească (din cauza faptului că executarea propriilor obligaţii a devenit excesiv de oneroasă – caracterul licit sau ilicit al neexecutării obligaţiilor contractuale), utilitatea socială a contractului, cum s-au împărţit riscurile.

În speţă, instanţa reţine că motivele invocate de debitoare privind intervenirea unor cazuri noi de impreviziune nu sunt întemeiate.

Astfel, instanţa reţine că în executarea contractului nu a survenit un eveniment excepţional şi exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privinţa amplorii şi efectelor sale. Nu a intervenit un risc supra-adăugat care nu a putut face obiectul unei previzionări de niciuna din părţi, risc care trece dincolo de puterea de prevedere a cocontractanţilor şi care ţine de intervenirea unor elemente care nu puteau fi avute în vedere la momentul a quo.

Instanţa subliniază că, prin încheierea unui contract în monedă străină, există un risc inerent asumat de ambele părţi, în baza autonomiei lor de voinţă, principiu care caracterizează materia încheierii contractului, fiind posibil să intervină atât o apreciere, cât şi o depreciere a cursului euro raportat la moneda naţională.

Instanța apreciază ca fiind cert că, în realitate, intimaţii au anticipat posibilitatea fluctuaţiei cursului monedei creditului, în condiţiile în care anterior momentului perfectării contractului, cursul  a fost în creştere.

De asemenea, prin Decizia CCR nr. 432 din data de 17 iunie 2021, s-a admis excepția de neconstituţionalitate şi a constatat că sunt neconstituționale dispoziţiile art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite şi s-a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 4 alin. (1) ind. 1-ind. 3, (3) şi (4), art. 5 alin. (3) și (3) ind. 1, art. 7 alin. (4) și (5) ind. 1 din Legea nr. 77/2016, precum și Legea nr. 52/2020, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

În argumentarea soluției de admitere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 52/2020, Curtea a reținut că prezumarea absolută a impreviziunii în ipoteza în care debitorul a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat, conservă elementele de neconstituționalitate reținute în Decizia nr. 731/2019. În aceste condiții, Curtea a constatat că art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016 nu respectă deciziile anterioare ale Curții Constituționale (Decizia nr. 623/2016 și Decizia nr. 731/2019), astfel că încalcă art. 147 alin. (4) din Constituție. Totodată, s-a reținut și încălcarea art. 1 alin. (5) și art. 44 din Constituție, prin raportare la cele stabilite în Decizia nr. 731/2019.

„68. Prin urmare, nu măsura în sine a executării silite a bunului imobil ipotecat constituie situația de impreviziune, ci un element exterior contractului de credit care a dezechilibrat prestațiile părților și a dus, eventual, la finalitatea antereferită. De altfel, Curtea a statuat că impreviziunea trebuie evaluată în exclusivitate în funcție de echilibrul contractual dintre părți, fiind, așadar, o chestiune ce ține de dezechilibrarea prestațiilor la care acestea s-au obligat datorită unui element exterior conduitei lor a cărui amploare nu putea fi prevăzută. Impreviziunea nu este o problemă de natură socială care să stingă debitul rămas de plată în urma vânzării la licitație publică a imobilului ipotecat, având destinația de locuință, ci una de natură contractuală, care apare ca urmare a unor evenimente exterioare, necontrolate și neacceptate de părțile contractului la momentul încheierii acestuia [a se vedea Decizia nr.731 din 6 noiembrie 2019, paragraful 84, sau Decizia nr.95 din 28 februarie 2017, paragraful 48].

70. Astfel, executarea silită prin vânzarea bunului imobil ipotecat poate reprezenta consecința impreviziunii, însă niciodată impreviziunea în sine; or, norma juridică analizată identifică executarea silită prin vânzarea bunului imobil ipotecat cu însăși impreviziunea, ceea ce duce la o afectare a patrimoniului creditorului și o reașezare a valorii creanței acestuia.”

Instanța reține că nu au intervenit noi motive de impreviziune, iar decizia nr. ..., în dosarul ... pronunţată de Tribunalul ... – f. ..., şi sentinţa civilă nr. ... pronunţată Judecătoria ... în dosar civil nr. ... păstrează puterea de lucru judecat cu privire la aceste aspecte ale raporturilor dintre părți.

Pe cale de consecinţă, având în vedere toate aspectele menţionate, în temeiul art. 4, art. 5 și art. 7 din Legea nr. 77/2016, va admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, va constata că notificarea de dare în plată...  din data de ..., nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prev. de Legea nr.77/2016 și va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară comunicării notificării.

Domenii speta

Spete similare