Recurs. Încadrare în grad de handicap.

- Art. 85 din Legea nr. 448/2006, art. 46 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, Ordinul nr. 762/31.08.2007

Potrivit  art. 85 din Legea nr. 448/2006, persoanele cu handicap beneficiază de drepturile prevăzute la art. 6 din aceeaşi lege pe baza încadrării în grad de handicap, în raport cu gradul de handicap. Încadrarea în grad şi tip de handicap a adulţilor cu handicap se face de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap. Art. 46 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 prevede că evaluarea persoanelor adulte cu handicap este un proces complex şi continuu prin care sunt estimate şi recunoscute particularităţile de dezvoltare, integrare şi incluziune socială a acestora. Totodată, potrivit dispoziţiilor Ordinului nr. 762/31.08.2007, în funcţie de rezultatul evaluării complexe, persoana poate fi încadrată în grad de handicap grav cu asistent personal în situaţia în care are pierdută total capacitatea de autoîngrijire, autoservire şi autogospodărire şi necesită sprijin permanent sau grav fără asistent personal când necesită sprijin parţial pentru unele activităţi cotidiene.

Luând în considerare principiile stabilite de legiuitor şi actele medicale depuse la dosarul cauzei, curtea de apel constată că probele administrate în cauză dovedesc faptul că, prin prisma criteriilor prevăzute în Ordinul nr. 762/31.08.2007, urmare a bolilor de care suferă reclamantul, aceasta se încadrează în gradul de handicap grav, cu asistent personal, astfel cum corect a stabilit şi instanţa de fond. Încadrarea reclamantului în gradul de handicap grav ca urmare a rezecţiei totale a vezicii urinare nu este pusă în discuţie.

Cu privire la necesităţile persoanei aflate în situaţia acestui handicap grav, acest ordin stabileşte: „în funcţie de rezultatul evaluării complexe, persoana poate fi încadrată în handicap grav cu personal, în situaţia în care are pierdută total capacitatea de autoservire, autoîngrijire şi autogospodărire şi necesită sprijin permanent, sau grav fără asistent personal, atunci când necesită sprijin parţial pentru unele activităţi cotidiene”.

Curtea constată că din ancheta socială nr. 50798/12.12.2019 rezultă că reclamantul necesită însoțitor atunci când se deplasează în interiorul şi în afara locuinței sau cu mijloace de transport în comun, ajutor integral la efectuarea igienei corporale, ajutor la prepararea hranei, la activitățile gospodărești (spălat, curățenie), la efectuarea cumpărăturilor. Deşi poate efectua independent anumite activităţi simple strict legate de domiciliu, reclamanta nu are capacitatea de a se îngriji pe sine.

Prin sentinţa civilă nr. 628/CA /16.09.2020, Tribunalul Braşov – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean B. – Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și în consecință a anulat Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. xxx/29.01.2020 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi a obligat pârâtul să emită un nou certificat prin care reclamantul să fie încadrat în grad de handicap grav cu asistent personal, începând cu data de 12.12.2019.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean B. pentru Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei civile şi în rejudecare respingerea acţiunii.

În motivarea recursului, recurentul a invocat aplicarea greşită de către instanţa de fond a normelor de drept material, aspecte ce se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art.488 alin.1 pct. 8 Cod procedură civilă.

Recurentul a arătat că prima instanţă a interpretat în mod eronat prevederile textelor de lege aplicabile în cauză, că hotărârea Tribunalului Braşov este netemeinică şi nelegală.

Astfel, recurentul pârât a susţinut că instanţa în mod greşit nu a reţinut că, pentru a beneficia de încadrare în grad de handicap grav cu asistent personal, reclamantul trebuia să aibă determinări secundare locoregionale sau la distanţă multiple, care să îi producă pierderea în totalitate a autonomiei.

Pe fondul cauzei, recurentul pârât a precizat că intimatul reclamant este în evidenţa Comisiei pentru Evaluarea Persoanelor Adulte cu Handicap din anul 2019, când prin certificatul nr. xxxx/31.10.2019 a fost încadrat în grad de handicap grav permanent, având diagnosticul Carcinom Vezică Urinară Operat - Cistectomie Radicală, cu Ureteroileostomie Cutanată, aşa cum a rezultat din referatul medical nr. 193/13.09.2019 întocmit de dr. medic oncolog C..

La data de 12.12.2019 intimatul reclamant a solicitat reevaluarea, depunând în susţinerea cererii referatul medical nr.360/11.12.2019 din care rezultă diagnosticul Carcinom vezică urinară operat, Cistectomie radicală cu ureteroileostomie cutanată, funcţională, pe partea dreaptă. 

A menţionat recurentul că în perioada dintre cele două reevaluări nu au fost internări care să ateste vreo deteriorare a stării medicale, nu s-a făcut niciun CT după eliberarea certificatului din 31.10.2019 care să arate că boala a avansat la distanţă sau locoregional şi că evaluarea medicală a Serviciului de Evaluare Complexă a arătat că intimatul reclamant are stare bună, că diureza este prezentă şi că prezintă dureri la nivelul intervenţiei chirurgicale iar evaluarea psihologică a Serviciului de Evaluare Complexă a consemnat la probleme comportamentale negativism şi discurs lamentativ.

A mai arătat recurentul pârât că, faţă de diagnosticul intimatului reclamant, încadrarea în grad de handicap se face prin raportare la criteriile medico-psihosociale cuprinse în Ordinul nr.762/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap, cuprinse la Cap. VI funcţii urogenitale pct. I Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcţiilor de filtrare şi secreţie renală, de colectare şi stocare a urinei în vezica urinară care se referă la 2. Rezecţia totală a vezicii urinare pentru cancer; cu implantare de uretere (indiferent unde este implantul) - pierderea funcţiei de colectare şi stocare a urinei de către vezica urinară, fiind incidente, în acelaşi timp şi criteriile cuprinse la acelaşi capitol, la PCT.II evaluarea gradului de handicap în afectarea funcţiilor urogenitale 1. Neoplasme urogenitale operate cu recidive locoregionale sau la distanţă sau inoperabile, în faze de generalizare.

Analizând actele medicale depuse în vederea reevaluării, recurentul pârât a menţionat că acestea nu relevă recidive locoregionale sau la distantă, respectiv nu există o agravare din punct de vedere medical a stării de sănătate a intimatului reclamant deşi atât din ancheta socială nr.50384/16.O9.20l9 din care rezultă autonomia intimatului reclamant a intervenit o modificare în ceea ce priveşte gradul de dependenţă, totuşi atât Raportul de Evaluare Complexă nr.236/16.01.2020 cât şi Ancheta socială nr.50791/12.12.2019 au relevat autonomia parţială a acestuia, care nu poate fi asimilată dependenţei totale de o altă persoană pentru realizarea activităţilor cotidiene de autoîngrijire - autogospodărire, deci cu pierderea totală a autonomiei care ar justifica acordarea dreptului la asistent personal.

A susţinut recurentul pârât că, în cauză, concluziile instanţei sunt contrare constatărilor din Ancheta socială nr.50384/16.09.2019 care relevă dependenţă parţială în unele activităţi zilnice, inclusiv pentru deplasare, faptul că îşi poate administra singur tratamentul, veniturile proprii şi  mijloacele de comunicare, şi că instanţa a înlăturat susţinerile pârâtului în condiţiile în care conform art. 35 alin. 1 din Legea nr.448/2006, acordarea dreptului la asistent personal se face în baza  evaluării sociopsihomedicale, iar din ansamblul criteriilor pentru încadrarea în grad de handicap, lipsa totală a capacităţii de autoservire, autoîngrijire şi autogospodărire determină acordarea dreptului la asistent personal.

Prin urmare, în opinia recurentului pârât, instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 46 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, conform cărora evaluarea este subordonată principiului interesului persoanei cu handicap, potrivit căruia orice decizie sau măsură este luată numai în interesul acestei persoane, fiind inacceptabile abordările întemeiate pe milă şi pe percepţia persoanelor cu handicap ca fiind neajutorate. Astfel, recurentul a susţinut că motivarea instanţei de fond s-a întemeiat tocmai pe acest sentiment, pe faptul că intimatul reclamant necesită sprijin şi îngrijire permanentă pentru igienă, alimentaţie, activităţi zilnice, urmarea tratamentului medicamentos şi deplasare, motivare ce contravine sensului reglementărilor legale, în ceea ce priveşte încadrarea în grad de handicap a persoanelor cu handicap şi este în contradicţie cu constatările din actele depuse la dosar, care relevă dependenţa parţială în realizarea activităţilor cotidiene de autoîngrijire - autogospodărire.

A mai precizat recurentul pârât că în mod greşit instanţa de fond a acordat dreptul la asistent personal începând cu data de 12.12.2019, atât timp cât, în condiţiile în care sentinţa rămâne definitivă, acest drept trebuia acordat de la data emiterii certificatului anulat, respectiv de la data de 29.01.2020.

Pentru toate aceste aspecte, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

În drept, a invocat art. 488, pct. 8, art. 496, alin.2, Cod procedură civilă, Legea nr. 448/2036, Ordinul nr. 762/2007, HG nr. 268/2007.

Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

Intimatul-reclamant A. a formulat în termen legal întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei civile nr.  628/CA/16.09.2020 ca fiind legală şi temeinică.

În motivare, a arătat că în mod corect instanţa de fond a reţinut starea de fapt şi de drept, sentinţa recurată fiind legală şi temeinică.

Prin întâmpinare, intimatul reclamant a invocat excepţia tardivităţii depunerii cererii de recurs, aceasta fiind formulată şi depusă cu încălcarea termenului de 15 zile de la data comunicării sentinţei, respectiv a arătat că cererea de recurs a fost depusă la instanţă, prin fax, la data de 04.02.2021 iar sentinţa civilă nr. 628/CA/16.09.2020 pronunţată de Tribunalul Braşov a fost comunicată recurentei pârâte la data de 18.01.2021.

Pe fondul cauzei, intimatul reclamant a precizat că din actele dosarului a reieşit starea de sănătate în care se află, respectiv în imposibilitate de a se îngriji singur, atât din punct de vedere psihic cât şi fizic, starea de sănătate fiind atestată medical.

A arătat că instanţa a interpretat şi aplicat în mod corect dispoziţiile cuprinse în Cap. IV pct. II din Ordinul nr. 762/2007, ordin care nu vizează aspectul contestat de reclamant referitor la acordarea asistentului personal.

A mai arătat că instanţa a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 448/2006 conform cărora persoana cu handicap grav are dreptul, în baza evaluării sociopsihomedicale, la un asistent personal şi că, din interpretarea acestor dispoziţii legale reiese că pentru acordarea unui asistent personal este necesar să fie îndeplinite două condiţii: persoana să fie încadrată în grad de handicap grav şi evaluarea sociopsihomedicală să justifice necesitatea unui asistent personal motivat de nevoia persoanei cu grad de handicap grav de sprijin şi îngrijire în mod constant, permanent sub mai multe aspecte, atât pentru igienă, alimentaţie, activităţi zilnice, administrarea şi complexitatea tratamentului pe care îl implica boala de care suferă persoana cu handicap, cât şi pentru deplasare.

Astfel, intimatul reclamant a precizat că în persoana sa, faţă de toate înscrisurile depuse la dosar se constată că sunt îndeplinite condiţiile care să justifice acordarea unui asistent personal potrivit reglementărilor legale în materie şi că, prin compararea anchetelor sociale nr. 50384/16.09.2019 şi nr. 50798/12.12.2019 se constată că a intervenit o schimbare a gradului de dependenţă a reclamantului faţă de o altă persoană, necesitând supraveghere şi îngrijire permanentă.

Faţă de toate argumentele expuse, intimatul reclamant a concluzionat că niciunul din motivele de nelegalitate invocate de recurentă care vizează aplicarea greşită a normelor de drept material nu sunt justificate, motiv pentru care a solicitat respingerea cererii de recurs şi  menţinerea în totalitate a sentinţei civile nr. 628/CA/16.09.2020 ca fiind legală şi întemeiată.

În drept, a invocat dispoziţiile Codului de procedură civilă.

În cauză nu au fost administrate probe noi în recurs.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent, dar şi a celor ce pot fi avute în vedere din oficiu de către instanţă, conform dispoziţiilor art. 489 alin. 3 Cod de procedură civilă, Curtea constată următoarele:

Recurentul a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material, considerând că instanţa de fond a aplicat în mod eronat normele de drept material raportat la situaţia de fapt și a anulat actul administrativ contestat, motiv care se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 din Cod procedură civilă.

Astfel, Curtea reţine că prima instanţă a fost învestită cu acţiune având ca obiect anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr. xxx/29.01.2020 prin care intimatul reclamant a fost încadrată în gradul de handicap grav, aceasta solicitând acordarea gradului de handicap grav cu asistent personal.

Instanţa de fond a apreciat, faţă de  concluziile anchetei sociale nr. 50798/12.12.2019, a referatului medical nr. 360/11.12.2019 şi a scrisorii medicale nr. 8731/12.12.2019 că reclamantul nu are capacitatea de a se îngriji pe sine, fiind necesară supraveghere şi îngrijire permanentă din partea altei persoane, motiv pentru care încadrarea în grad de handicap grav cu însoţitor este cea care trebuie sa primeze .

Analizând legalitatea hotărârii primei instanţe, Curtea reţine că potrivit  art. 85 din Legea nr. 448/2006, persoanele cu handicap beneficiază de drepturile prevăzute la art. 6 din aceeaşi lege pe baza încadrării în grad de handicap, în raport cu gradul de handicap. Încadrarea în grad şi tip de handicap a adulţilor cu handicap se face de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap. Art. 46 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 prevede că evaluarea persoanelor adulte cu handicap este un proces complex şi continuu prin care sunt estimate şi recunoscute particularităţile de dezvoltare, integrare şi incluziune socială a acestora. Procesul presupune colectarea de informaţii cât mai complete şi interpretarea acestora în scopul orientării asupra deciziei şi intervenţiei. Evaluarea este subordonată principiului interesului persoanei cu handicap, potrivit căruia orice decizie sau măsură este luată numai în interesul acestei persoane, fiind inacceptabile abordările întemeiate pe milă şi pe percepţia persoanelor cu handicap ca fiind neajutorate.

Totodată, potrivit dispoziţiilor Ordinului nr. 762/31.08.2007, în funcţie de rezultatul evaluării complexe, persoana poate fi încadrată în grad de handicap grav cu asistent personal în situaţia în care are pierdută total capacitatea de autoîngrijire, autoservire şi autogospodărire şi necesită sprijin permanent sau grav fără asistent personal când necesită sprijin parţial pentru unele activităţi cotidiene.

Luând în considerare principiile stabilite de legiuitor şi actele medicale depuse la dosarul cauzei, curtea de apel constată că probele administrate în cauză dovedesc faptul că, prin prisma criteriilor prevăzute în Ordinul nr. 762/31.08.2007, urmare a bolilor de care suferă reclamantul, aceasta se încadrează în gradul de handicap grav, cu asistent personal, astfel cum corect a stabilit şi instanţa de fond. Încadrarea reclamantului în gradul de handicap grav ca urmare a rezecţiei totale a vezicii urinare nu este pusă în discuţie.

Cu privire la necesităţile persoanei aflate în situaţia acestui handicap grav, acest ordin stabileşte: „în funcţie de rezultatul evaluării complexe, persoana poate fi încadrată în handicap grav cu personal, în situaţia în care are pierdută total capacitatea de autoservire, autoîngrijire şi autogospodărire şi necesită sprijin permanent, sau grav fără asistent personal, atunci când necesită sprijin parţial pentru unele activităţi cotidiene”.

Curtea constată că din ancheta socială nr. 50798/12.12.2019 rezultă că reclamantul necesită însoțitor atunci când se deplasează în interiorul şi în afara locuinței sau cu mijloace de transport în comun, ajutor integral la efectuarea igienei corporale, ajutor la prepararea hranei, la activitățile gospodărești (spălat, curățenie), la efectuarea cumpărăturilor.

Deşi poate efectua independent anumite activităţi simple strict legate de domiciliu, reclamanta nu are capacitatea de a se îngriji pe sine.

Din compararea anchetelor sociale nr. 50384/16.09.2019 şi nr. 50798/12.12.2019 se constată că a intervenit o schimbare a gradului de dependenţă a reclamantului faţă de o altă persoană, necesitând supraveghere şi îngrijire permanentă.

Prim urmare, Curtea apreciază că nu pot fi reţinute criticile referitoare la încadrarea reclamantului în gradul de handicap grav cu asistent personal.

 În ceea ce priveşte data încadrării în grad de handicap grav cu asistent personal, se constată că din eroare prima instanţă a stabilit data de 12.12.2019, în loc de 29.01.2020 cum este corect.

Pentru aceste motive, Curtea va admite recursul declarat de recurentul Consiliul Judeţean B. pentru Comisia de Evaluare Persoane Adulte cu Handicap B. împotriva sentinţei civile nr.  628/CA/16.09.2020 pronunţată de Tribunalul Braşov, Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, pe care o va casa în parte, sub aspectul datei încadrării în grad de handicap grav cu asistent personal, în sensul stabilirii datei de 29.01.2020 în loc de 12.12.2019 cum s-a menţionat în sentinţă.

Domenii speta

Spete similare