Penalităţi de întârziere pentru sume datorate de societăţile de asigurare pentru pagube produse prin accidente.

- art. 21 din Legea  nr. 132/2017

Din analiza prevederilor art. 21 alin. 4 din Legea nr. 132/2017, rezultă că textul distinge două momente în raport de care asigurătorul RCA are obligaţia să plătească despăgubirea. Primul moment vizează ipoteza care consacră principiul acordării despăgubirilor pe cale amiabilă, în baza înţelegerii dintre persoanele implicate în raportul juridic de asigurare, situaţie în care asigurătorul RCA are obligaţia să plătească despăgubirea în maximum 10 zile de la data acceptării ofertei de despăgubire (teza I), iar cel de-al doilea moment se referă la ipoteza în care stabilirea despăgubirii se realizează pe cale judiciară, situaţie în care obligaţia de plată a asigurătorului RCA începe să curgă de la data la care a primit hotărârea judecătorească definitivă (teza II).

De altfel, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive care să stabilească un anumit cuantum al despăgubirilor, acestea nu au un caracter cert, lichid şi exigibil, astfel că nu se poate dispune acordarea penalităţilor de întârziere anterior acestui moment.

Ipotezele în care se datorează penalităţi sunt reglementate de alineatul 5 şi acestea vizează neîndeplinirea în termen sau îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor de la alin.4, respectiv cele de plată a despăgubirii. Între cazurile de îndeplinire defectuoasă este menţionată expres diminuarea nejustificată a despăgubirii.

Întrucât este vorba despre îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de plată a despăgubirii, stabilită amiabil sau pe cale judiciară, rezultă că nu se încadrează aici cazul din speţă, când părţile nu au ajuns la o înţelegere din cauza refuzului despăgubirii propuse. În acest caz despăgubirea se stabileşte de către instanţă, astfel că asigurătorul are obligaţia de a achita despăgubirea în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii definitive. Ipoteza diminuării nejustificate a despăgubirii se aplică în situaţia în care, deşi despăgubirea este stabilită amiabil sau pe cale judiciară, în termenul de 10 zile aceasta este diminuată, achitată doar parţial.

Prin sentinţa civilă nr.104/25.02.2021 pronunţată în dosarul civil nr. xxx/119/2020 al Tribunalului Covasna s-a admis în parte cererea precizată formulată de către reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâţii B. S.A. şi C.

A fost obligată pârâta B. SA la plata către reclamantă a sumei de 160.913,00 lei reprezentând despăgubiri pentru avarierea autovehiculului cu nr. de înmatriculare D., precum şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere aferente debitului în valoare de 160.913,00 lei calculate de la data de 01.07.2020 şi până la plata efectivă.

S-au respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.

A fost obligată pârâta B. S.A. la plata către reclamantă a sumei de 4476 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii B. S.A. şi C. obligarea societăţii de asigurare la plata sumei de 250.000 lei cu titlu de despăgubiri şi plata penalităţilor de 0,2% pe zi de întârziere de la data formulării cererii de chemare în judecată şi până la plata integrală a despăgubirilor, cu cheltuieli de judecată.

Analizând actele şi lucrările existente la dosarul cauzei, instanţa a reţinut că în urma evenimentului rutier din data de 19.12.2019 în care au fost implicate autovehiculule cu nr. de înmatriculare E., condus de către pârâtul C. şi vehiculul cu nr. de înmatriculare D., aparţinând reclamantei, a fost avariat acesta din urmă.

Având în vedere poliţa de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria […]  nr. […] emisă pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare E. cu valabilitate pentru perioada 26.01.2019 – 25.01.2020 s-a constituit dosarul de daune nr. RCA/XX/21/2020, dosar în cadrul căruia pârâta societate de asigurare a oferit către societatea reclamantă suma de 105.856 lei reprezentând despăgubiri.

Potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 132/2017 „asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat”.

Însă, şi în situaţia în care asigurătorul este chemat să repare prejudiciul, pentru admiterea cererii este necesară constatarea întrunirii cerinţelor stabilite pentru angajarea răspunderii delictuale.

Astfel, s-a reţinut că potrivit 1357 alin. 1 Cod civil „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl reparare”, alin. 2 stabilind că „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”.

Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că vinovat de producerea accidentului a fost pârâtul C, din adresa emisă la data de 21.01.2020 în dosarul penal nr. xxxx/P/2019 rezultând că din punct de vedere al regulilor de circulaţie conducătorul auto C. nu a respectat prevederile art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002.

Tot astfel, s-a reţinut că, în cauză culpa în producerea evenimentului rutier nu a fost contestată nici de societatea de asigurare pârâtă şi nici de conducătorul vehiculului cu nr. de înmatriculare E.

În ceea ce priveşte prejudiciul, prin cerere, astfel cum aceasta a fost precizată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 240.813,00 lei, sumă reprezentând valoarea de piaţă a vehiculului la data producerii accidentului.

Pârâta a fost de acord cu admiterea în parte a pretenţiilor, învederând că, în raport de dispoziţiile în materie, valoarea despăgubirilor se ridică la suma de 105.856 lei.

Sub aceste aspecte s-a reţinut că potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 132/2017 „despăgubirea se acordă în cuantumul egal cu întinderea prejudiciului până la limita maximă de răspundere a asigurătorului RCA (…)” alin. 2 stabilind că „în cazul daunei totale economice, asigurătorul evaluează vehiculul avariat, printr-un sistem de evaluare specializat sau prin documente emise în condiţiile legii pentru a-i determina valoarea de piaţă din momentul premergător evenimentului. Păgubitul poate opta pentru repararea până la valoarea de piaţă a vehiculului, calculată în urma evaluării, sau pentru soluţionarea cazului ca daună totală prin plata diferenţei dintre valoarea de piaţă a vehiculului şi valoarea epavei”.

De asemenea, conform art. 24 alin. 1 lit. b din Norma ASF nr. 20/2017 „în cazul daunelor la vehicule despăgubirea are în vedere acoperirea costurilor privind: acoperirea diferenţei dintre valoarea de piaţă calculată conform prezentei norme şi valoarea epavei, în cazul daunei totale economice”.

Din susţinerile prezentate de părţi a rezultat că în urma avarierii vehiculului proprietatea reclamantei, s-a optat pentru soluţionarea cazului ca daună totală, devenind aşadar incidente în cauză prevederile art. 14 alin. 2 teza finală din Legea nr. 132/2017 conform cărora valoarea despăgubirilor la care partea prejudiciată este îndreptăţită reprezintă diferenţa dintre valoarea de piaţă a vehiculului şi valoarea epavei.

Potrivit art. 24 alin. 2 din Norma ASF nr. 20/2017 „valoarea epavei se determină în urma evaluării prin licitaţie utilizând sisteme de evaluare specializate (…)”, Astfel, din înscrisurile depuse a rezultat că în urma procesului de licitaţie s-a stabilit valoarea epavei la suma de 79.900 lei. De asemenea, din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert F. a rezultat că în urma încunoştinţării părţilor s-a procedat la verificare autoturismului la data de 28.09.2020, acesta fiind amplasat la sediul S.C A. S.R.L..

Aşadar, din probele administrate a rezultat că valoarea epavei în urma licitaţiei a fost determinată la suma de 79.900 lei, epava se află în posesia reclamantei, motiv pentru care în raport de prevederile art. 14 din Legea nr. 132/2017 instanţa a apreciat că societatea prejudiciată este îndreptăţită de a beneficia de diferenţa dintre valoare de piaţă a autovehiculului şi suma de 79.900 lei.

Disensiunea existentă între părţi a intervenit ca urmare a lipsei acordului cu privire la stabilirea cuantumului valorii de piaţă a vehiculului, societatea de asigurare prezentând în oferta propusă valoarea de 185.756 lei, valoarea apreciată de reclamantă ca subevaluată.

Astfel, în ceea ce priveşte stabilirea valorii de piaţă a vehiculului vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 24 alin.7 din Norma ASF nr. 20/2017 conform cărora „în cazul daunei totale economice, valoarea de piaţă stabilită pe baza sistemelor de evaluare specializate pentru calculul despăgubirii reprezintă valoarea de înlocuire a vehiculului avariat cu un vehicul de aceeaşi marcă, tip, model, caracteristici tehnice, dotări, an de fabricaţie, având un parcurs în kilometri şi o stare de întreţinere comparabile (…)”, alin. 8 stabilind că „valoarea prevăzută la alin. 7 se stabileşte pe baza utilizării sistemelor de evaluare specializate sau pe baza documentelor din care să reiasă dovedirea prejudiciului suferit”.

Din raportul de expertiză tehnică întocmit de către expertul F. a rezultat că valoarea autoturismului marca […] cu nr. de înmatriculare D, la momentul producerii accidentului a fost de 240.813,00 lei, valoare determinată prin preţ de cost – metoda costului de înlocuire – şi prin compararea ofertelor – metoda analizei de piaţă.

Or, în raport de proba administrată, din raportul de expertiză rezultând că evaluarea a fost realizată luând în considerare prevederile art. 24 alin. 7 din Norma ASF nr. 20/2017, instanţa a apreciat că valoarea de piaţă a vehiculului în cauză şi în raport de care trebuie stabilit cuantumul despăgubirilor se ridică la suma indicată de 240.813,00 lei.

Însă, având în vedere dispoziţiile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 132/2017 şi art. 24 alin.1  lit. b din Norma ASF nr. 20/2017, din valoarea de piaţă impunându-se a fi dedusă valoarea epavei, suma despăgubirilor la care partea prejudiciată este îndreptăţită a beneficia din partea societăţii de asigurare, este de 160.913,00 lei.

În consecinţă, instanţa a apreciat că solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei B. SA la plata despăgubirilor este întemeiată în limita cuantumului indicat, respectiv suma de 160.913,00 lei.

În ceea ce priveşte solicitarea de acordare a penalităţilor de întârziere, s-a reţinut că potrivit art. 21 alin. 5 din Legea nr. 132/2017 „dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenul prevăzut la alin. 4 sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea sau întârzie achitarea despăgubirii, acesta este obligat la plata unor penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere calculate la nivelul sumei de despăgubire cuvenit sau la diferenţa de sumă neachitată”.

Având în vedere aceste prevederi, prin oferta prezentată de asigurător valoarea despăgubirilor fiind diminuată nejustificat, din probele administrate a rezultat că suma despăgubirilor este superioară celei propuse, instanţa a apreciat că solicitarea reclamantei de acordare a penalităţilor de întârziere este justificată, urmând a fi obligată pârâta la plata acestora aferent debitului neachitat calculate de la data formulării cererii şi până la plata efectivă.

Faţă de cele arătate, instanţa a admis în parte cererea precizată, a obligat pârâta la plata către reclamantă sumei de 160.913,00 lei reprezentând despăgubiri pentru avarierea autovehiculului cu nr. de înmatriculare D., precum şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere aferente debitului în valoare de 160.913,00 lei calculate de la data de 01.07.2020 şi până la plata efectivă, respingându-se celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.

Potrivit art.453 alin. 1 Cod procedură civilă „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească cheltuieli de judecată”, alin. 2 stabilind „când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabilii măsura în care fiecare dintre părinţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată”.

În consecinţă, având în vedere că instanţa a admis în parte cererea, a apreciat că solicitarea reclamantei privitor la acordarea cheltuielilor de judecată este întemeiată în limită proporţională cu valoarea pretenţiilor admise, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4476 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu expert.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta B. SA, solicitând admiterea cererii de apel, modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii în parte a petitului privind penalităţile de întârziere.

În motivare a arătat că obligarea sa la plata penalităţilor de întârziere pentru o perioadă anterioară stabilirii răspunderii şi cuantificării daunei este nelegală, întrucât creanţa datorată la introducerea acţiunii nu avea caracter cert, lichid şi exigibil.

Dacă răspunderea sau cuantificarea despăgubirilor se realizează pe cale judecătorească, obligaţia de plată se naşte de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. În acest sens dispun expres prevederile art.21 din Legea 132/2017.

În speţă, societatea de asigurare a răspuns în termen reclamantei privind calculul valorii maxime a despăgubirii, iar cuantumul acesteia a fost stabilit de către prima instanţă în urma administrării probei cu expertiza tehnică auto. În consecinţă, penalităţile sunt datorate doar dacă asigurătorul nu efectuează plata despăgubirii în termen de 10 zile de la data primirii hotărârii definitive.

În drept au fost invocate prevederile art. 205 Cod procedură civilă, Legea nr. 132/2017, Norma 20/2017, Legea nr. 38/2003.

Intimata reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de apel ca nefondată.

În motivare a arătat că hotărârea pronunţată este temeinică, instanţa constatând că pârâta a procedat în mod nejustificat la diminuarea valorii despăgubirilor. Valoarea a fost în mod greşit redusă, întrucât nu au fost avute în vedere dotările suplimentare ale autoturismului avariat. În consecinţă, apelanta este singurul vinovat pentru situaţia litigioasă creată, astfel că datorează penalităţi de întârziere, astfel cum au fost solicitate.

În faza apelului nu s-au administrat probe.

Analizând sentinţa atacată prin raportare la motivele de apel invocate, actele şi lucrările dosarului şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea reţine următoarele:

Apelul vizează doar acordarea penalităţilor de întârziere începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 01.07.2020, nu şi cuantumul despăgubirii stabilit de către prima instanţă.

Cu privire la penalităţile stabilite, raportat la data accidentului, 19.12.2019, sunt aplicabile în cauză dispoziţiile Legii nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie şi ale Normei ASF nr.20/2017 privind asigurările auto din România.

Cuantumul penalităţilor de întârziere şi condiţiile acordării acestora sunt cuprinse în art.21 -Soluţionarea cererii de despăgubire din Legea nr. 132/2017:

„(1) În termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de despăgubire de către asigurat ori de către partea prejudiciată, asigurătorul RCA este obligat:

a) fie să răspundă cererii părţii solicitante, formulând în scris o ofertă de despăgubire justificată, transmisă cu confirmare de primire, în cazul în care se dovedeşte răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat;

b) fie să notifice părţii prejudiciate în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parţial, pretenţiile de despăgubire. (…)

(4) Despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în termen de 10 zile de la data acceptării ofertei de despăgubire prevăzută la alin. (1) lit. a) sau de la data la care asigurătorul RCA a primit o hotărâre judecătorească definitivă sau acordul entităţii de soluţionare a litigiului cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. Documentele care stau la baza cererii de despăgubire sunt stabilite prin reglementări ale A.S.F.

(5) Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenul prevăzut la alin. (4) sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea sau întârzie achitarea despăgubirii, acesta este obligat la plata unor penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere calculate la nivelul sumei de despăgubire cuvenită sau la diferenţa de sumă neachitată. Plata penalităţilor se face odată cu plata despăgubirii. (…)”

În speţă, cererea de despăgubire a fost adresată de către reclamant asigurătorului RCA la data de 07.01.2020, pârâta propunând la data de 03.02.2020 suma de 105.856 lei cu titlul de despăgubire, reprezentând diferenţa între valoarea de piaţă de 185.756 lei şi valoarea epavei de 79.900 lei.

Reclamanta nu a fost de acord cu valoarea de piaţă a autovehiculului, astfel că a introdus la data de 01.07.2020 prezenta acţiune. În urma administrării probei cu expertiza specialitatea auto în faţa primei instanţe, a fost reţinută de către instanţă o valoare de piaţă a autoturismului avariat de 240.813 lei, astfel că şi valoarea despăgubirii acordate a fost de 160913 lei, obţinută în urma deducerii valorii epavei. Întrucât valoarea despăgubirii a fost nejustificat diminuată, instanţa a acordat penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2% începând cu data introducerii acţiunii.

Faţă de considerentele expuse, rezultă că apelanta şi-a îndeplinit obligaţia impusă de art.21 al.1  lit. a din Legea nr. 132/2017 în termenul stabilit, în sensul că a răspuns cererii de despăgubire în termen de 30 de zile, formulând în scris o ofertă de despăgubire.

Din analiza prevederilor art.21 al.4 din Legea 132/2017 prezentate anterior, rezultă că textul distinge două momente în raport de care asigurătorul RCA are obligaţia să plătească despăgubirea. Primul moment vizează ipoteza care consacră principiul acordării despăgubirilor pe cale amiabilă, în baza înţelegerii dintre persoanele implicate în raportul juridic de asigurare, situaţie în care asigurătorul RCA are obligaţia să plătească despăgubirea în maximum 10 zile de la data acceptării ofertei de despăgubire (teza I), iar cel de-al doilea moment se referă la ipoteza în care stabilirea despăgubirii se realizează pe cale judiciară, situaţie în care obligaţia de plată a asigurătorului RCA începe să curgă de la data la care a primit hotărârea judecătorească definitivă (teza II).

De altfel, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive care să stabilească un anumit cuantum al despăgubirilor, acestea nu au un caracter cert, lichid şi exigibil, astfel că nu se poate dispune acordarea penalităţilor de întârziere anterior acestui moment.

Ipotezele în care se datorează penalităţi sunt reglementate de alineatul 5 şi acestea vizează neîndeplinirea în termen sau îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor de la alin. 4, respectiv cele de plată a despăgubirii. Între cazurile de îndeplinire defectuoasă este menţionată expres diminuarea nejustificată a despăgubirii.

Întrucât este vorba despre îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de plată a despăgubirii, stabilită amiabil sau pe cale judiciară, rezultă că nu se încadrează aici cazul din speţă, când părţile nu au ajuns la o înţelegere din cauza refuzului despăgubirii propuse. În acest caz despăgubirea se stabileşte de către instanţă, astfel că asigurătorul are obligaţia de a achita despăgubirea în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii definitive. Ipoteza diminuării nejustificate a despăgubirii se aplică în situaţia în care, deşi despăgubirea este stabilită amiabil sau pe cale judiciară, în termenul de 10 zile aceasta este diminuată, achitată doar parţial.

În consecinţă, întrucât în speţă despăgubirea este stabilită de către instanţă, asigurătorul are la dispoziţie un termen de 10 zile în care să achite suma, termen ce curge de la momentul comunicării hotărârii definitive.

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate şi prevederilor art.480 alin.1 şi 2 Cod procedură civilă, instanţa va admite apelul declarat, va schimba în parte sentinţa atacată, în sensul că va respinge cererea reclamantei S.C. A. S.R.L. privind acordarea penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2%/zi de întârziere începând cu data de 01.07.2020, penalităţile în cuantumul menţionat urmând a fi acordate începând cu a unsprezecea zi de la comunicarea hotărârii definitive şi până la momentul plăţii efective. Va păstra restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

În temeiul dispoziţiilor art.453 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa va dispune obligarea intimatei intimata reclamante S.C. A. S.R.L. la plata către apelanta pârâtă B. S.A. a sumei de 1563,04 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel constând în taxă judiciară de timbru aferentă sumei de 101.053,36 lei reprezentând penalităţi în cuantum de 0,2% /zi calculate de la data de 01.07.2020 şi până la 10.05.2021, data calculării taxei.

Domenii speta

Spete similare