Răspunderea salariatului pentru prejudiciul produs societăţii angajatoare în timpul serviciului

Sentinţă civilă 1194 din 05.03.2015


SENTINŢA Nr. 1194/2015

Şedinţa publică de la 05 Martie 2015

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe  la data de 12 11 2013, reclamanta SC... SRL CRAIOVA a chemat în judecată pe pârâtul  L. C. A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 14242, 80 lei reprezentând prejudiciu, constând în reparaţiile efectuate la autoturismul  Renault Clio cu nr.de înmatriculare DJ 12 ERC .

În motivare, a arătat că pârâtul a fost salariatul societăţii în funcţia de reprezentant tehnic  începând cu 02 08 2012 până la data de 28 03 2013 .

Pârâtul a fost invitat la comisia de disciplină în data de 27 03 2013 în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile referitor la lipsa nemotivată de la locul de muncă , precum şi pentru a justifica defecţiunile apărute la autoturismul de serviciu marca Renault Clio cu nr.de înmatriculare DJ 12 ERC care îi fusese predat în stare bună la 25 10 2012 şi care a fost grav avariat în 06 12 2012 , aşa cum reiese din procesul verbal nr.723/76 din 06 12 2012.

Deşi legal convocat, acesta nu s-a prezentat, iar comisia de disciplină a propus desfacerea contractului de muncă în temeiul art.61 lit a CM. Având în vedere faptul că pârâtul nu a intenţionat să ajute la repararea defecţiunilor produse autoturismului, acesta a fost deplasat într-o unitate service în vederea efectuării reparaţiilor necesare aducerii în starea iniţială.

Prejudiciul adus societăţii constă în paguba creată de salariat, cuantificată în devizul de reparaţii, factura emisă de unitatea de reparaţie şi care reprezintă contravaloarea acestei operaţiuni.

Potrivit legii, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale , pentru pagube materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe art.270 C muncii.

În scop probatoriu, au fost depuse copii de pe următoarele înscrisuri: proces verbal privind informarea asupra avantajelor medierii,  deviz materiale şi manoperă, , adresa de convocare nr.122/15 03 2013 , decizia  de încetare a contractului de muncă nr.05/27 03 2013, confirmări poştale de primire, contract individual de muncă , fişa de post şi anexe.

La data de 19 martie 2014 pârâtul a depus întâmpinare  prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială în raport  de art.95 Cpc  şi excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei în raport de art.107 Cpc, susţinând că ne aflăm în faţa unei cereri ce excede dreptului muncii , fiind o acţiune în pretenţii  de competenţa instanţelor de drept comun.

Pe fond, a menţionat  că într-adevăr a fost găsit vinovat pentru producerea accidentului din data de 06 12 2012 ca urmare a raportului întocmit de către poliţia rutieră Bucureşti , însă acest accident a fost în timpul orelor de program, iar aspectele referitoare la lipsa sa de la locul de muncă din 06 12 2012 nu au fost dovedite prin înscrisuri; de asemenea, angajatorul trebuie să dovedească îndeplinirea cerinţelor art.61 lit a şi art.247 alin 2 din C muncii, în cadrul altei proceduri, neavând legătură  cu soluţionarea prezentei cereri, accidentul de care îl consideră vinovat nefiind abatere de la regulile de disciplină a muncii.

Cu privire la suma solicitată, a arătat că aceasta nu e reală în condiţiile în care este vorba de un autoturism marca Renault fabricat în 2005,ce avea la bord un număr de aproximativ 205 000 km.

La întâmpinare s-au anexat  oferte de preţ pentru modelul auto în cauză,  deviz de reparaţii .

Prin încheierea din 20 martie 2014 , instanţa a constatat că este competentă material şi teritorial în soluţionarea litigiului, în raport de disp.art.95 pct 1 Cpciv, art.208-210 din Legea nr.62/2011 a dialogului social, aceste motive  de drept fiind avute în vedere şi la  soluţia de respingere a excepţiilor de necompetenţă materială şi teritorială  invocate de pârât prin întâmpinare.

În şedinţa publică din data de 15 mai 2014 , instanţa a constatat că întâmpinarea depusă de pârât a fost formulată peste termenul legal, astfel că, în raport de disp.art.208 alin 2 din Cpciv, a fost decăzut din dreptul de a propune probe şi a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.

În cauză, instanţa a dispus efectuarea  unei expertize tehnice specialitatea auto care să stabilească valoarea prejudiciului pentru autoturismul marca Renault Clio  cu nr.de înmatriculare DJ 12 ERC implicat în accidentul din 06 12 2012.

Raportul de expertiză a fost întocmit de către expert Loreta Simniceanu  şi se află depus la dosar la filele 134-141. Părţile nu au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Pârâtul  a fost angajatul societăţii reclamante,având încheiat contractul individual de muncă  nr. 47/01 08 2012, începând cu data de 02 08 2012 şi  până la data de 28 03 2013 , când s-a dispus încetarea raportului de muncă în temeiul art. 61 lit a din C muncii ( decizia nr.5/27 03 2013, aflată la fila 8 din dosar).

În  timpul derulării raportului de muncă, la data de 06 12 2012, pârâtul a produs un accident de circulaţie, fiind avariat  autoturismul marca Renault Clio  cu nr.de înmatriculare DJ 12 ERC condus de acesta, autoturism care îi fusese predat de societate pentru desfăşurarea activităţii în muncă. Pârâtul a recunoscut prin întâmpinare aceste împrejurări şi faptul că accidentul a fost produs în timpul orelor de program.

Starea de fapt rezultă  şi din adresa nr.723/76 din 06 12 2012  emisă de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti –Brigada  de Poliţie Rutieră , Serviciul Accidente şi Cercetări Penale , aflată la fila 89 din dosar.

Pentru recuperarea prejudiciului constând în contravaloarea reparaţiilor necesare autoturismului avariat  reclamanta a promovat prezenta acţiune în răspundere patrimonială.

Potrivit  art. 254( fost art.270 )  din Codul muncii „ salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor”.

Aşadar, pentru antrenarea răspunderii patrimoniale în temeiul art. 254 Codul Muncii trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii : calitatea de salariat, fapta ilicită şi personală a salariatului în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului unităţii angajatoare, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu , vinovăţia ( culpa ) salariatului.

În raport de probele administrate, instanţa constată că s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a acestor condiţii: fapta ilicită şi personală a salariatului în legătură cu munca sa, săvârşită cu vinovăţie, constând în producerea accidentului  rutier  din data de 06 12 2012 în urma căruia autoturismul a fost avariat ,  prejudiciul constând în contravaloarea reparaţiilor necesare  readucerii autoturismului în starea de funcţionare anterioară  accidentului ,  legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu ,  avariile fiind constatate  urmare a evenimentului rutier în care a fost implicat salariatul şi din vina căruia s-a produs.

Cât priveşte cuantumul prejudiciului , instanţa va avea în vedere concluziile raportului de expertiză , constatând că expertul a fundamentat aceste concluzii în raport de caracteristicile tehnice ale autoturismului , de starea de întreţinere  la momentul producerii accidentului, de gradul de uzură ,  etc  şi a avut  în vedere  documentele aflate la dosarul cauzei .

Astfel,  se va reţine că  prejudiciul cauzat reclamantei este în valoare de 11 343 lei , potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză.

Faţă de  cele arătate mai sus, fiind întrunite elementele cerute cumulativ de art. 254 CM instanţa va admite în parte  acţiunea şi va obliga  pârâtul  să plătească reclamantei suma de 11 343 lei, reprezentând prejudiciul produs acesteia.

În temeiul art.453 alin 2 C pciv, acţiunea fiind admisă în parte, instanţa  va obliga pârâtul  să plătească reclamantei suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( onorariu expert şi onorariu avocat).

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele acesteia.