Circumstanţele reale şi personale avute în vedere la dispunerea faţă de inculpat a măsurii controlului judiciar

Prin încheierea nr. 32 din 18.01.2019 pronunţată în camera de consiliu de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Videle în dosarul nr. 133/335/2019 s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle în dosarul de urmărire penală 34/P/2019 şi în temeiul art. 226 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, cu referire la art. 202 alin. 1 şi 3 şi, respectiv, art. 223 alin. (2) Cod procedură penală a dispus arestarea preventivă pe o perioada de 30 de zile, cu începere de la data 18.01.2019, până la data de 16.02.2019, inclusiv, a inculpatului B.M., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj, faptă prev. de art. 257 alin.(1) C.pen. rap. la art. 193 alin.(2) C.pen., tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin.(1) lit.a) din Legea nr. 46/2008 şi furt de arbori, prev. de art. 109 alin.(1) lit.a) din Legea nr. 46/2008, toate cu aplicarea art. 38 alin.(1) C.pen..

În temeiul art. 230 alin. 1 Cod procedură penală a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă pe numele inculpatului.

Potrivit art. 228 alin. 2 Cod procedură penală, i s-au adus la cunoştinţă inculpatului drepturile prevăzute la art. 83 Cod procedură penal, dreptul prevăzut la art. 210 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, precum şi dreptul de acces la asistenţă medicală de urgenţă, dreptul de a contesta măsura şi dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea arestării cu o altă măsură preventivă.

S-a comunicat măsura arestării preventive locului de deţinere – Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv al I.P.J. Teleorman.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Videle, asupra propunerii de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle, a reţinut că prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18.01.2019 sub nr.133/335/2019, Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle a solicitat să se dispună arestarea preventivă pe o perioada de 30 de zile, cu începere de la data 18.01.2019, până la data de 16.02.2019, inclusiv, a inculpatului  B.M. cercetat pentru savarsirea infracţiunilor de “ infracţiunilor de ultraj, faptă prev. de art. 257 alin.(1) C.pen. rap. la art. 193 alin.(2) C.pen., tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin.(1) lit.a) din Legea nr. 46/2008 şi furt de arbo ri, prev. de art. 109 alin.(1) lit.a) din Legea nr. 46/2008, toate cu aplicarea art. 38 alin.(1) C.pen..

În fapt, s-a reţinut, în esenţă, că în data de 16.01.2019, în jurul orei 14:00, persoana vătămată I. M. Ş., pădurar în cadrul Ocolului Silvic Slăveşti - Cantonul Silvic Perii, executa activitatea de patrulare în fondul forestier pe care-l are în gestiune, în zona trupului de pădure Trivalea, însoţit de martorul P.I.. Aceştia se deplasau cu o căruţă trasă de un cal ce aparţin celui de-al doilea. În timpul patrulării, cei doi au auzit zgomote de drujbă, motiv pentru care s-au îndreptat în direcţia din care provenea zgomotul. În acest timp s-au intersectat cu martorii G. C.-C. şi M. G. M. cărora au încercat să le ceară ajutorul pentru a ajunge mai repede la destinaţie, cei doi fiind într-o maşină de teren. Martorii nu s-au oprit deoarece se aflau la vânătoare şi urmăreau câinii.

Ajunşi în locul din care se auzea zgomotul de drujbă, la marginea pădurii dinspre satul Gărăgău, au găsit la faţa locului un atelaj hipo cu doi cai, încărcată cu segmente de arbori. În apropiere se aflau inculpaţii B.V. C. care tăia arborii cu drujba şi B. M. care transporta materialul lemnos la căruţă.

Fiind interpelaţi de persoana vătămată, B. V. C. şi B. M. au început să-i adreseze injurii şi ameninţări cu acte de violenţă. În acest timp persoana vătămată şi martorul se aflau în căruţa cu care s-au deplasat la faţa locului. După ce persoana vătămată a apelat SNUAU 112 pentru a solicita intervenţia organelor de poliţie, suspectul B. V. C. s-a năpustit asupra sa şi a încercat mai întâi să se urce în căruţă, însă nu a reuşit datorită opoziţiei numitului Ionescu Mihai Ştefan. În continuare, B. V. C. a început să îl lovească pe acesta cu pumnii în zona feţei. Martorul P. I. a încercat să intervină în apărarea pădurarului dar a fost ameninţat de către agresor că va fi lovit şi el dacă mai intervine, motiv pentru care s-a distanţat de cei doi. Numitul B. V. C. a reuşit să îl tragă pe I. M. Ş. din căruţă şi, doborându-l, a început să îl lovească cu pumnii şi picioarele în zona capului şi a corpului. În cele din urmă a intervenit şi inculpatul B. M. care l-a lovit pe I. M. Ş., la rândul său, o dată cu pumnul în zona feţei, după care agresorii au plecat spre casă cu căruţa şi materialul lemnos sustras.

În timp ce se depărtau de locul faptei cu căruţa, B. M. şi B. V. C. s-au intersectat cu martorii G. C.-C. şi M. G. M. cărora persoana vătămată le făcuse semn să le vină în ajutor. Cei doi martori arată că în căruţă se afla material lemnos şi o drujbă şi că se îndrepta către satul Gărăgău. Aceştia au confirmat leziunile suferite de persoana vătămată, aceasta prezentând urme de sânge în zona frunţii şi a nasului. M. M. G. M. a precizat că leziunile pe care le prezenta I. M. Ş. l-au făcut să creadă că a fost lovit cu o bâtă.

De asemenea, martorul M.V. – agent de poliţie aflat de serviciu pe raza Secţiei de Poliţie Rurală nr. 11 Gărăgău, arată că fiind informat de dispecerul de serviciu despre apelul persoanei vătămate, a apelat-o pe aceasta pentru a stabili locul în care se afla. În timpul discuţiei telefonice l-a auzit pe numitul I. M. Ş. când se adresa unei alte persoane: “Băi Iulică, mă laşi să mă omoare hoţii?”

Deşi din biletul de trimitere nr. A1-10/94 din 17.01.2019 al SJML Teleorman reiese că persoana vătămată a suferit leziuni ce necesită 2-3 zile îngrijiri medicale, acesta este un rezultat preliminar, după efectuarea tuturor investigaţiilor medicale putându-se constata urmări chiar mai grave ale loviturilor primite”.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond a constatat, în raport de actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute cumulativ de art. 223 alin. (2) raportat la art. 202 alin. (1) și (3) C.proc.pen., pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului, au fost respectate condiţiile procedurale pentru a se cere arestarea preventivă a acestuia şi că nu există nicio cauză de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale sau de exercitare a acţiunii penale şi că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele pentru care este cercetat, acestea prezintă formal elementele unor infracţiuni, iar pentru aceste infracţiuni legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond a constatat că în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că faptul că faptele de care inculpatul este acuzat au fost săvârşite prin acţiuni violente, îndreptate către o persoană ce avea în atribuţiile de serviciu tocmai paza trupului de pădure împotriva tăierilor ilegale de arbori. Gravitatea  presupuselor fapte săvârşite de către inculpatul B. M. rezidă şi din modalitatea concretă în care acesta a reacţionat în momentul în care persoana vătămată a vrut să anunţe organele de poliţie, întrucât constatase sustragerea materialului lemnos. Judecătorul reţine faptul că, inculpatul, în loc să se desisteze de la tăierea arborilor şi să pună la dispoziţia organelor de constatare spre verificare arborii doborâţi, a înţeles să-şi asigure scăparea prin acte de violenţă, plecând de la locul presupusei săvârşiri a faptei cu căruţa în care erau încărcate mai multe lemne.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond a reţinut că această gravitate sporită a faptelor reţinute în sarcina inculpatului reiese şi din aspectul că victima comportamentului violent a fost chiar persoana de care inculpatul, aşa cum reiese din declaraţia acestuia, avea cunoştinţă că se află în exercitarea activităţii de pădurar şi că prin modalitatea concretă în care s-au săvârşit faptele, şi mai cu seamă acţiunea de lovire cu pumnul a pădurarului, s-a creat un pericol pentru ordinea publică ce nu poate fi îndepărtat decât prin privarea de libertate a inculpatului, comportamentul acestuia arătând că acesta nu a urmărit decât să-şi asigure scăparea şi să rămână cu materialul lemnos sustras.

În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Videle a reţinut că inculpatul B. M. a contribuit activ la suprimarea rezistenţei pădurarului I. M.S., prin lovirea acestuia cu pumnul în zona feţei, în condiţiile în care acesta se afla în mijlocul unui conflict cu fiul inculpatului. Din cauza activităţii violente a inculpatului, pădurarul nu a mai putut opri sustragerea materialului lemnos, inculpatul plecând de la locul săvârşirii faptei cu căruţa în care se aflau lemnele tăiate din trupul de pădure Trivalea Moşteni, deci prin fapta sa, inculpatul a dat dovadă de cruzime şi iresponsabilitate, creând o puternică stare de şoc şi de temere persoanei vătămate I.M. S. şi martorului  P. I..

Judecătorul de drepturi şi libertăţi, la aprecierea măsurii preventive adecvate în cauză, a avut în vedere că legiuitorul a înţeles să acorde o protecţie mai eficientă persoanelor vătămate care exercită o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflaţi în exerciţiul atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, recalificând infracţiunile de lovire, săvârşite împotriva unui funcţionar public, în cea de ultraj.

În acelaşi sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond a considerat că pericolul social al infracţiunii de care este acuzat inculpatul este unul ridicat, întrucât fapta priveşte valoarea socială a „autorităţii”, ale cărei prestigiu şi eficienţă sunt

ştirbite, în momentul în care persoanele care îndeplinesc atribuţii importante de stat sunt agresate. Peste pericolul creat prin lezarea valorilor sociale care ocrotesc respectul datorat autorităţilor de stat şi funcţionarilor care exercită o activitate în cadrul acestora, faptele inculpatului au adus atingere integrităţii fizice şi libertăţii psihice a persoanei vătămate, aceasta fiind lovită şi abandonată în mijlocul pădurii.

Pe de altă parte, şi urmările produse prin săvârşirea faptei sunt de natură să justifice un pericol foarte ridicat pentru ordinea publică a inculpatului. Astfel, în ceea ce priveşte fapta reţinută în sarcina inculpatului B. M., judecătorul reţine că, în afară de vătămarea prin lovire cu pumnul a persoanei vătămate, căreia i-au fost produse leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 2-3 zile de îngrijiri medicale, inculpatul a creat o puternică stare de temere persoanelor care au luat cunoştinţă de activitatea acestuia, respectiv a martorului ocular şi a celorlalţi martori ce au luat cunoştinţă de eveniment la scurt timp. Pericolul pentru ordinea publică rezultă şi din faptul că tăierea şi sustragerea materialului lemnos este un fenomen amplu, la nivel naţional, extrem de dăunător mediului, pădurile fiind tăiate în mod sistematic de hoţii de lemne constituiţi în veritabile grupuri infracţionale organizate. Or, în acest context, violenţele îndreptate împotriva persoanelor puse să păzească şi să verifice respectarea normelor de tăiere a arborilor produc urmări şi mai grave pentru încrederea membrilor societăţii în măsurile luate de autorităţi pentru protejarea mediului.

A mai reţinut judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond că, deşi din fişa de cazier a inculpatului reiese că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, nu se poate face abstracţie de faptul că inculpatul nu este la primul contact cu organele de cercetare penală, fiind cercetat de mai multe ori până în prezent pentru infracţiuni de furt de arbori. Astfel, judecătorul reţine, ca elemente de circumstanţiere a preocupării inculpatului, faptul că faţă de acesta s-a dispus prin ordonanţa nr. 893/P/2018 din 19.12.2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Videle (f. 65-67 d.u.p.) clasarea cauzei privind săvârşirea infracţiunii furt de arbori, prev. de art. 109 alin.(1) din Legea nr. 46/2008 întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, în sensul că fapta a constituit contravenţie silvică. De asemenea, prin ordonanţa nr. 120/P/2017 din 27.08.2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Videle s-a dispus clasarea cauzei faţă de inculpatul B. M. întrucât nu a rezultat dincolo de orice dubiu că faptele de tăiere fără drept de arbori şi sustragerea de arbori au fost săvârşite de inculpatul B. M..

Astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond a reţinut că inculpatul B. M., prin comportamentul său a dat dovadă de o periculozitate sporită din perspectiva antecedenţei participării la activităţi ilicite de tăiere a materialului lemnos, conturându-se chiar un mod de operare în care inculpatul beneficia ilicit de material lemnos. De altfel, neasumarea valorilor sociale referitoare la protejarea pădurilor şi a mediului înconjurător de către inculpat reiese şi din nonşalanţa cu care acesta a recunoscut tăierea arborilor, motivând, însă, că aceşti arbori nu aparţineau pădurarului, astfel încât activităţile ilicite precum cele de care este acuzat inculpatul necesită o reacţie fermă a societăţii şi un exemplu pentru celelalte persoane care comit astfel de fapte, gândind că acestea sunt de mică importanţă şi vor fi trecute cu vederea. Apoi, conceptul de ordine publică în sensul legii penale trebuie înţeles ca o reacţie colectivă faţă de anumite stări de lucruri, cu impact imediat asupra opiniei publice. Un astfel de impact, imediat şi mediatic, există categoric în rândul opiniei publice şi impune o reacţie promptă a autorităţilor, care să conducă la arestarea preventivă a inculpatului, pentru înlăturarea unei temeri colective, dovedind că împotriva unor fapte periculoase, instituţiile statului acţionează în mod eficient, iar legea este aplicată cu hotărâre.

Raportat la aceste aspecte, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că luarea faţă de inculpat a unei alte măsuri preventive nu este oportună, nefiind suficientă şi proporţională scopului urmărit de lege pentru asigurarea desfăşurării procesului penal în bune condiţii, fără ca ordinea publică să fie grav afectată, în acest caz, interesul particular al inculpatului derivat din respectarea dreptului la libertate putând fi înfrânt de cel general derivat din menţinerea ordinii publice.

Astfel, raportat la gravitatea infracţiunii de care este suspectat inculpatul, înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică nu poate fi realizată prin măsura preventivă a

controlului judiciar sau cea a arestului la domiciliu, ci numai printr-o măsură privativă de libertate, cu este cea a arestului preventiv.

 Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Videle a considerat totodată că măsura arestării preventive a inculpatului se impune şi pentru buna desfăşurare a procesului penal, fiind necesar ca probatoriul ce urmează a fi completat în cauză să nu fie alterat în niciun mod, pentru lămurirea tuturor împrejurărilor în care au fost săvârşite faptele sau pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală şi de la judecată.

 Având în vedere aceste aspecte, judecătorul a apreciat că este îndeplinită condiţia de proporţionalitate a măsurii arestării preventive cu gravitatea acuzaţiei aduse inculpatului, aceasta şi prin faptul că orice persoană care are cunoştinţă de modul în care se presupune că au fost săvârşite faptele de către inculpatul poate manifesta un sentiment de nesiguranţă în instituţiile statului şi la rândul lor pot fi încurajate să recurgă la fapte antisociale.

Prin faptele comise de inculpat s-a creat o stare de nelinişte în rândul colectivităţii în care aceştia convieţuiesc, iar prezenţa inculpatului în rândul acestora ar provoca o stare de indignare, de dezaprobare publică de natură a determina o stare de insecuritate, de a amplifica starea de tensiune în rândul publicului sau a unui grup important de persoane, de natură a crea o presiune psihică asupra martorilor care au dat sau urmează să dea declaraţii în defavoarea inculpatului, existând şi riscul de recidivare.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Videle a apreciat că singura măsură aptă să restabilească ordinea de drept şi să înlăture consecinţele stării de pericol social creată de inculpat prin săvârşirea faptei este arestarea preventivă a acestuia pentru 30 de zile.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, la data de 18.01.2019 a formulat contestaţie inculpatul B. M., aducând critici pentru aspecte de nelegalitate şi netemeinicie.

 Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 23.01.2019 şi a primit termen de judecată la data de 23.01.2019.

La termenul din 23.01.2019, faţă de nota telefonică depusă de av.V.C., s-a amânat cauza la data de 28.01.2019 pentru imposibilitatea prezentării apărătorului ales al inculpatului.

La termenul din 28.01.2019, inculpatul prin apărătorul ales a solicitat, în principal, admiterea contestaţiei, respingerea propunerii de arestare preventivă şi punerea inculpatului în libertate şi în subsidiar revocarea măsurii arestării preventive şi dispunerea faţă de inculpat a măsurii controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, măsuri care şi-ar atinge scopul preventiv, pentru ca inculpatul să fie acasă, alături de familia lui şi având în vedere că nu i s-a adus la cunoştinţă schimbarea încadrării juridice a faptelor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, dar şi din oficiu, judecătorii de drepturi şi libertăţi de la acest tribunal constată că, în speţă, contestaţia formulată de inculpatul B. M. este întemeiată, urmând a fi admisă,  pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Prin încheierea nr. 32 din 18.01.2019 pronunţată în camera de consiliu de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Videle în dosarul nr. 133/335/2019 s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle în dosarul de urmărire penală 34/P/2019 şi în temeiul art. 226 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, cu referire la art. 202 alin. 1 şi 3 şi, respectiv, art. 223 alin. (2) Cod procedură penală a dispus arestarea preventivă pe o perioada de 30 de zile, cu începere de la data 18.01.2019, până la data de 16.02.2019, inclusiv, a inculpatului B. M. cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj, faptă prev. de art. 257 alin.(1) C.pen. rap. la art. 193 alin.(2) C.pen., tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin.(1) lit.a) din Legea nr. 46/2008 şi furt de arbori, prev. de art. 109 alin.(1) lit.a) din Legea nr. 46/2008, toate cu aplicarea art. 38 alin.(1) C.pen..

S-a dispus emiterea de urgenţă a mandatului de arestare preventivă pentru  inculpat.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi, analizând actele si lucrările dosarului,  la aprecierea măsurii preventive adecvate în cauză, a ţinut cont atât de gradul ridicat de pericol social, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci şi din gravitatea deosebită a infracţiunilor, circumstanţele în care au fost săvârşite şi din rezonanţa socială negativă a infracţiunilor de acest gen, care generează o stare de neîncredere şi insecuritate în rândul colectivităţii restrânse din care face parte acesta.

De asemenea, judecătorul de drepturi şi libertăţi a avut în vedere şi faptul că scopul măsurilor preventive prevăzut în dispoziţiile art. 202 Cod procedură penală nu se poate realiza, la acel moment procesual, prin luarea unei alte măsuri preventive mai puţin restrictivă.

 Judecătorii de drepturi şi libertăţi de la instanţa de control judiciar, făcând o evaluare a probatoriului administrat până în prezent, apreciază că acesta relevă în continuare existenţa unei suspiciuni rezonabile în sensul că inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care este cercetat, respectiv

Având în vedere că schimbarea încadrării juridice a intervenit după pronunţarea încheierii contestate, judecătorii de drepturi şi libertăţi de la această instanţă apreciază că această dispoziţie a organelor de urmărire penală nu poate face obiectul contestaţiei de faţă.

Însă constată că, în raport de împrejurările cauzei, de persoana inculpatului care  provine din familie organizată,  în acest moment pericolul pentru ordinea publică poate fi stopat şi prin luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpat.

Evaluarea modului şi circumstanţelor de comitere a presupuselor infracţiuni pentru care inculpatul este cercetat relevă într-adevăr că, deşi acestea prezintă, în mod generic, o gravitate ridicată, în concret aceste fapte nu determină caracterizarea inculpatului drept o persoană periculoasă, care să fie necesar a fi plasată în continuare în arest preventiv, ca unică măsură aptă în prezent să asigure apărarea ordinii publice de un pericol imediat.

În raport de stadiul actual al procesului penal, de circumstanţele în care se presupune că au săvârşit fapta inculpatului şi de circumstanţele personale ale acestuia se apreciază ca fiind adecvată din punctul de vedere al rezonabilităţii şi proporţionalităţii măsurii preventive cu împrejurările concrete ale cauzei, măsura controlului judiciar, aceasta fiind suficientă pentru realizarea scopurilor menţionate în art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, interdicţiile şi obligaţiile impuse inculpatului fiind apte să asigure prezenţa acestuia în faţa organelor judiciare, la orice chemare, prezervarea probatoriului cauzei, precum şi prevenirea săvârşirii unor alte infracţiuni.

Aşadar, luând în considerare argumentele expuse anterior, în temeiul art. 204 Cod procedură penală raportat la art. 4251 alin. 7 pct 2 lit a Cod procedură penală, judecătorii de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Teleorman vor admite contestaţia formulată de inculpatul B.M., împotriva încheierii nr. 32 din data de 18.01.2019 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Videle în dosarul nr.133/335/2019, desfiinţează încheierea atacată şi, rejudecând:

Se va respinge propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle şi în baza dispoziţiilor art.202 Cpp şi art.211 Cpp dispune luarea faţă de inculpatul B. M. a măsurii preventive a controlului judiciar, măsură ce se va verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, începând cu data de 28.01.2019 şi se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 1/UP/18.01.2019, emis de Judecătoria Videle, dacă nu este arestat preventiv sau deţinut în altă cauză.

În baza art. 215 alin. 1 din Cod procedură penală, pe durata măsurii controlului judiciar, impune inculpatul va fi obligat la respectarea următoarelor obligaţii:

a)să se prezinte în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori este chemat;

b)să informeze de îndată judecătorul de drepturi şi libertăţi sau organul judiciar în faţa se află cauza, cu privire la schimbarea locuinţei;

c)să se prezinte la IPJ Teleorman, Serviciul Investigaţii Criminale - Biroul Supravegheri Judiciare sau la organul de poliţie desemnat, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori este chemat.

In baza art. 215 alin. 2 Cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar, va impune inculpatului să respecte următoarele obligaţii:

a) să nu depăşească limita teritorială a judeţului Teleorman, decât cu încuviinţarea prealabilă a organului judiciar pe rolul căruia se află cauza.

In baza art. 215 alin. 3 Cod procedură penală va atrage atenţia inculpatului Bălan Marin că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

In temeiul art. 215 alin. 4 Cod procedură penală va încredinţa supravegherea respectării de către inculpat a obligaţiilor care îi revin pe durata controlului judiciar, unităţii de poliţie în a cărei circumscripţie locuieşte.

Domenii speta

Spete similare