Judecătorii de cameră preliminară nu verifică dacă acuzaţia cu privire la faptele respective este reală şi nici dacă sunt probe suficiente pentru a conduce la stabilirea vinovăţiei

Judecătorii de cameră preliminară nu verifică dacă acuzaţia cu privire la faptele respective este reală şi nici dacă sunt probe suficiente pentru a conduce la stabilirea vinovăţiei.

Prin încheierea penală nr. 627/27.08.2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Vişeu de Sus în dosarul nr. 159/336/2019/a1 s-au admis cererile şi excepţiile invocate de inculpatul I.M.N. în dosarul nr. 290/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus, s-a constatat nulitatea relativă parţială a urmăririi penale în dosarul nr. 290/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus, s-a dispus excluderea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală după cum urmează: declaraţie de martor B.G. (f. 22 d.u.p.); declaraţie de martor G.C.V. (f. 23 d.u.p.);declaraţie de martor D.G.M. (f. 24 d.u.p.); declaraţie de martor A.S.L. (f. 25 d.u.p.); declaraţie de martor M.A. (f. 26 d.u.p.); declaraţie de martor D.S. (f. 27 d.u.p.); declaraţie de martor Ş.C.M. (f. 28 d.u.p.); declaraţie de martor I.P. (f. 29 d.u.p.); declaraţie de inculpat din 09.10.2018 (f. 42 d.u.p.); declaraţie de suspect din 14.05.2014 (f. 91 d.u.p.); declaraţie de inculpat din 07.04.2017 (f. 92 d.u.p.); declaraţie de martor I.P. din 08 iulie 2015 (f. 103 d.u.p.); declaraţie de martor Ş.I. din 08 iulie 2015 (f. 104 d.u.p.); proces-verbal de redare a discuţiilor purtate între inculpat şi organele de cercetare penală în 27.02.2014 (f. 105-106 d.u.p.); declaraţie de martor Ş.I. din 14 decembrie 2018 (f. 191-192 d.u.p.); declaraţie de martor I.P. din 14 decembrie 2018 (f. 193-194 d.u.p.); înregistrare audio-video cu inculpatul, aflată pe suportul optic de la fila 178 d.u.p., s-a dispus excluderea actelor procesuale încheiate în faza de urmărire penală, după cum urmează:  ordonanţa de prelevare urme papilare (f. 32-33 d.u.p.); referat de terminare a urmăririi penale din 19 iunie 2017 (f. 53-62 d.u.p.); ordonanţa de începere a urmăririi penale din 27 februarie 2014 (f. 66 d.u.p.); ordonanţa de efectuare a cercetării la faţa locului ( f. 67 d.u.p.); ordonanţa din 24 septembrie 2014 (f. 68 d.u.p.); ordonanţa din 12 aprilie 2017 (f. 69-70 d.u.p.); referat cu propunere de punere în mişcare a acţiunii penale (f. 71-72 d.u.p.); referat cu propunere de continuare a urmăririi penale (f. 73 d.u.p.); proces-verbal de cercetare la faţa locului (f. 74 d.u.p.); proces-verbal din 27 februarie 2014 (f. 75 d.u.p.); proces-verbal din 27 februarie 2014 (f. 77 d.u.p.); ordonanţa din 15.01.2019 (f. 238 d.u.p.) şi s-a dispus restituirea cauzei ce face obiectul dosarului nr. 290/P/2014 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 290/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prev. şi ped. de art. 270 al. 3 coroborat cu art. 274 din Legea 86/2006.

În actul de sesizare s-a reţinut, în fapt, că, în data de 27.02.2014, împreună cu alte patru persoane, a preluat şi a transportat pe raza comunei Bistra, jud. Maramureş, cantitatea de 4.770 pachete cu ţigări marca Jing Ling, fără timbru fiscal, cu inscripţia „duty free”, cunoscând că provin din activităţi de contrabandă.

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu mijloacele de probă aflate în dosarul de urmărire penală.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că inculpatul, prin apărător ales, a formulat cereri şi excepţii, solicitând să se constate nulitatea relativă a întregii urmăriri penale, în subsidiar, nelegalitatea şi neregularitatea actului de sesizare a instanţei, să se dispună procurorului remedierea neregularităţilor actului de sesizare, să se constate nelegalitatea/nulitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi în consecinţă, să se dispună excluderea probelor indicate în cerere.

În motivare, s-a aratat că, conform prevederilor art. 342 şi urm. Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară efectuează un control de legalitate, atât a actului de sesizare, cât şi a probelor pe care se bazează aceasta, astfel încât întreaga fază de urmărire penală să fie verificată, iar actele procesuale, procedurale, probele efectuate sau obţinute cu nesocotirea prevederilor legale să fie eliminate. Judecătorul de cameră preliminară nu face acte de urmărire penală.

Prin rechizitoriul nr. 290/P/2014 din 22.01.2019 Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeul de Sus a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în forma calificată, prev. de art. 270 alin. 3, art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi disjungerea cauzei fată de A.N. şi efectuarea de cercetări sub aspectul infracţiunii de contrabandă în forma calificată, prev. de art. 270 alin. 3, art. 274 din Legea nr. 86/2006.

În drept, împotriva inculpatului s-a reţinut că "în data de 27.02.2014 împreună cu alte 4 (patru) persoane, a preluat şi transportat pe raza comunei Bistra, cantitatea de 4.770 pachete de ţigări fără timbru fiscal, cunoscând că provin din contrabandă".

Ca stare de fapt, s-a învederat că în data de 27.02.2014 echipajul de poliţie format din martorii Ş.I. şi I.P. din cadrul SPF Valea Vişeului a observat în zona Polonica un grup de 5 persoane care transporta colete voluminoase. La distanţa de aprox. 15 m. de acel grup s-a efectuat somaţii prin voce, apoi foc de armă în plan vertical de către agentul Ş.I., cei cinci abandonând coletele şi fugind, după două dintre persoane alergând agentul I.P., care, după circa 50 metri a reuşit să-l prindă numai pe inculpat, celelalte persoane fugind. Întrucât inculpatul prezenta urme de sânge în zona parietală (potrivit declaraţiilor celor doi poliţişti acesta căzând înainte de a fi prins), a fost chemată o ambulanţă.

Inculpatul a fost transportat cu autospeciala SMURD Ia Spitalul Vişeul de Sus unde i-a fost stabilit diagnosticul "TCC Contuzie parieto - occipitală stânga", iar apoi la Spitalul Judeţean de Urgenţă "DR. Constantin Opriş" din Baia Mare.

Urmare leziunilor suferite, în privinţa cărora s-a stabilit că "au fost primejdioase pentru viaţă", IPJ Maramureş s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32,art. 188 C. pen., formându-se dosarul penal nr. 82/P/2014 instrumentat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş, fiind cercetate împrejurările în care au acţionat cei doi agenţi de poliţie, pentru prinderea şi imobilizarea inculpatului.

Sub aspectul nulităţii relative a urmăririi penale, se arată că, în cauză, întreaga activitate de urmărire penală a fost efectuată de poliţişti din cadrul Sectorului Poliţie de Frontieră Valea Vişeului, unitate din care fac parte agenţii de poliţie cu privire la care au fost şi sunt efectuate cercetări penale dosarul penal nr. 82/P/2014 instrumentat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş, sub aspectul comiterii infracţiunii de tentativă de omor, persoană vătămată fiind inculpatul.

La data de 12 septembrie 2014 şi respectiv 07.04.2017  întemeiat pe dispoziţiile art. 64 alin. 1 lit. f din C. pr. pen., "suspiciune rezonabilă de imparţialitate" inculpatul a formulat cerere de recuzare a agentului principal de poliţie G.A. din cadrul S.P.F. Valea Vişeului - agentul de poliţie care instrumenta cauza, precum şi a tuturor lucrătorilor de poliţie din cadrul acestui sector în efectuarea cercetărilor penale în dosarul penal nr. 290/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus.

Prin ordonanţa din 12.04.2017 procurorul de caz a respins cererea ca "inadmisibilă" cu motivarea că "cererea de recuzare se formulează doar împotriva persoanei din cadrul organului de cercetare penală care efectuează activităţi judiciare şi nu împotriva tuturor organelor de cercetare penală". Nesupusă niciunei căi de atac".

S-a apreciat că în mod nelegal au fost respinse cererile de recuzare, având în vedere faptul că solicitările au fost formulate în mod expres împotriva agentului de poliţie precum şi a altor agenţi de poliţie care ar putea fi învestiţi cu efectuarea anchetei penale, bazat pe faptul că fac parte din acelaşi organ cu cei doi făptuitori şi imparţialitatea lor este grav afectată, concomitent cu încălcarea dreptului la apărare a inculpatului, a dreptului la un proces echitabil, a principiului egalităţii de arme şi a prezumţiei de nevinovăţie.

De altfel, Tribunalul Maramureş prin încheierea penală nr. 1187CP/26.10.2016 pronunţată în dosar nr. 175^/100/2016. a statuat definitiv că "urmărirea penală nu este completă, ignorându-se probe evidente care conduc la ideea săvârşirii unei infracţiuni împotriva persoanei vătămate, ignorându-se expertiza medico legală nr. 376/11.03.2016 în care se precizează expres că leziunile nu puteau fi produse prin cădere sau prin lovire accidentală de un corp dur" (pag. 13 din încheiere).

Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Maramureş a mai statuat că „se are în vedere o altă cerinţă pentru ca ancheta să fie efectivă atunci când are ca obiect comiterea unor infracţiuni de omor săvârşite de agenţi ai statului (!) şi anume independenţa reală între persoanele responsabile de efectuarea anchetei şi cele implicate în evenimente".

Or, examinarea plângerilor împotriva politiei trebuie să fie realizată cu o independenţă totală a procurorilor faţă da serviciile de poliţie cu care lucrează în mod constant si din cadrul cărora fac parte lucrătorii de poliţie vizaţi de plângerile penale." (pag. 13 alin. 5 din încheierea judecătorului de cameră preliminară).

 S-a precizat că se va realiza o nouă cercetare la fata locului, câtă vreme şi cu privire la acest aspect există contradicţii între versiunea persoanei vătămate şi versiunea lucrătorilor de poliţie.

S-a apreciat că s-au încălcat grav dispoziţiile legale care garantează desfăşurarea procesului penal, ceea ce, în accepţiunea dispoziţiilor art. 280, art. 282 alin. 1 din C. pr. pen., echivalează cu nulitatea relativă a urmăririi penale, având în vedere că urmărirea penală a fost efectuată cu încălcarea principiului imparţialităţii şi a competenţei din acest punct de vedere, a dreptului la apărare şi a prezumţiei de nevinovăţie, a dreptului la un proces echitabil, egalităţii de arme, având în vedere încălcarea drepturilor procesuale ale inculpatului prin modul în care au fost administrate probele, precum şi respingerea aproape în bloc a tuturor cererilor în apărare solicitate de către inculpat în apărarea sa.

În ceea ce priveşte nelegalitatea şi neregularitatea rechizitoriului nr. 290/P/2014 din 22.01.2019, în mod cert, potrivit legii şi practicii judiciare în materie, constituie neregularitate a actului de sesizare descrierea incompletă fundamental, fără indicarea în concret pentru fiecare dintre participanţii penali invocaţi a actelor materiale la care afirmativ ar fi participat, dar, în mod obligatoriu şi din perspectiva coeziunii psihice, subiective, a elementului intenţional din punct de vedere penal, care să dovedească astfel existenţa laturii subiective a infracţiunii în maniera în care se realizează de către procuror încadrarea juridică prin rechizitoriu.

Descrierea faptei în actul de sesizare este si o condiţie a asigurării posibilităţii de exercitare a unei apărări efective de către inculpat (precum şi, în egală măsură, de către celelalte părţi şi persoana vătămată) - doar în raport cu o faptă concretă se pot face apărări concrete; a lămuri obiectul judecăţii şi fapta imputată direct prin hotărârea asupra fondului, în urma deliberării înseamnă a priva în primul rând inculpatul de posibilitatea reală de a se apăra.

În cauzele cu mulţi inculpaţi sau participanţi din punct de vedere penal actele materiale şi, implicit, elementele constitutive ale infracţiunii nu pot fi descrise de o manieră extrem de sumară sau chiar deloc. Nerespectarea acestui conţinut al actului de sesizare se impune a fi constatată şi sesizată procurorului pentru a fi remediată în procedura de cameră preliminară,  în caz contrar impunându-se, cu respectarea prevederilor art. 346 alin. (3) NCPP. restituirea cauzei la parchet pentru refacerea actului de sesizare a instanţei.

De asemenea, în analizarea regularităţii actului de sesizare a instanţei, este necesar a se avea în vedere şi separaţia funcţiunilor judiciare, în sensul că procurorul este cel care trebuie să consemneze în rechizitoriu toate elementele legate de fapta reţinută şi de încadrarea juridică a acesteia şi, astfel, să îşi exprime voinţa cu privire la limitele sesizării, iar nu instanţa să fie cea care să deducă ce acuze i se aduc inculpatului.

În speţă, s-a apreciat că rechizitoriul nr. 290/P/2014 din 22.01.2019 întocmit de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus nu îndeplineşte condiţiile stabilite de lege, pentru a avea aptitudinea de învestire a instanţei în vederea judecării inculpatului pentru infracţiunea ce face obiectul acuzării.

Deficienţele legale fundamentale sunt:

a) imposibilitatea stabilirii obiectului judecăţii;

b) lipsa din rechizitoriu a oricărei precizări sau descrieri a actelor de autorat si respectiv coautorat din partea inculpatului şi respectiv a celorlalţi 4 pretinşi coautori;

c) urmărirea penală nu este completă;

d) respingerea nelegală a cererilor de apărare şi probaţiune formulate de inculpat având ca obiect audierea de martori, efectuarea de confruntări între inculpat şi martorii a căror declaraţii se contrazic esenţial, efectuarea unei cercetări la faţa locului cu participarea obligatorie a inculpatului.

În cauză urmărirea penală a fost începută şi a continuată faţă de inculpat reţinându-se că activitatea de contrabandă ar fi fost comisă împreună cu numiţii I.N., B.G., Z.G. şi L.G.

Nu s-au întreprins cercetările şi verificările operative adecvate şi absolut necesare pentru identificarea presupuşilor coautori, în privinţa cărora inculpatul ar fi făcut referire după cum se susţine de către agenţii de poliţie. S-a arătat că se impune a se stabili dacă într-adevăr respectivele persoane au participat sau nu la comiterea faptei, iar în cazul în care rezultatul este negativ se impune soluţia de clasare cu privire la cele patru persoane şi schimbarea obligatorie a încadrării juridice a faptei, atâta vreme cât nu mai există indicii rezonabile de comitere a faptei împreună cu alte persoane.

Martorii pot şi puteau susţine absolut orice, cu condiţia să poată face şi dovada celor susţinute, în caz contrar, susţinerile şi afirmaţiile lor nu au absolut nici o valoarea juridică probatorie.

În speţă, neregularitatea majoră a rechizitoriului o constituie faptul că:

a. nu rezultă (nici măcar tangenţial) care sunt în concret actele materiale infracţionale pretins a fi comise de către inculpat şi care ar constitui tipicitatea complicităţii la infracţiunea de contrabandă specificată şi

b. lipseşte orice descriere a activităţii infracţionale corespunzătoare pretinsei activităţi infracţionale a inculpatului din perspectiva elementelor constitutive ale infracţiuni de contrabandă calificată.

Încadrarea juridică pur artificială îl pune pe inculpat în postura procesuală iminentă de cercetare judecătorească pentru o faptă mult mai gravă - cu pedeapsa cuprinsă între 5-15 ani închisoare, în situaţia în care nu-şi poate face apărarea adecvată şi efectivă atâta vreme cât nu este descris prin rechizitoriu care a fost pretinsa legătură/conlucrare a inculpatului cu alte persoane care în privinţa cărora însă rechizitoriul se contrazice, reţinându-se că "nu rezultă cu certitudine" participarea acestora.

S-a apreciat astfel că se impune remedierea neregularităţii rechizitoriului, iar dacă neregularitatea nu poate fi înlăturată condiţii în care survine imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii, se solicită restituirea cauzei la parchet pentru refacerea actului de sesizare.

C. Nelegalitatea administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penala şi excluderea de probe. Nelegalitatea mijloacelor de probe.

Inculpatul prin apărător a solicitat excluderea următoarelor probe:

- ordonanţa din data de 12.04.2017 privind respingerea cererii de recuzare, precum şi ordonanţa de soluţionare a cererii de recuzare formulată la data de 12.09.2014;

- ordonanţa de efectuare în continuare a urmăririi penale (f. 65 şi 66);

- ordonanţa din 10.03.2014, de efectuare a cercetării la faţa locului (f. 67);

- procesul verbal de constatare a infracţiunii (f. 78, 89-89);

- procesul verbal de cercetare la faţa locului (f 74-75, 79-85);

- proces verbal de constatare din 27.02.2014 (f. 75-79);

- planşă foto criminalistică (f. 34-36, 79-85);

- planşa foto, imagini cu inculpatul (f. 86-89);

- plângere la Parchetul Trib. MM din data de 22.08.2016 (f. 131);

- pr. verbal de redare a discuţiei înregistrată audio video din 27.02.2014 (f. 105-106); dovezi bunuri inculpat (f. 176);

-procesul verbal de investigaţii (f. 214);

 - procesul verbal de cercetare la faţa locului - din dosar nr. 82/P/2014 (f. 215-222); suport optic planşe foto faţa locului şi discuţie cu inc.-dosar nr. 290/P/2014 (plic f. 78); suport optic cercetare la faţa locului, dosar nr. 82/P/2014 (plic f. 239); declaraţiile martorilor I.P., Ş.I. (f. 103, 104, 191, 193);

- declaraţiile date de I.M.N. în calitate de inc. şi suspect (f. 92-94).

Pentru modul în care agenţii de poliţie au acţionat la momentul constatării faptei şi cei doi fiind singurele persoane aflate în preajma inculpatului la momentul imobilizării,  pornindu-se de la leziunile corporale care i-au fost provocate în acel context, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş s-a autosesizat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, dat fiind faptul că inculpatul a suferit leziuni incompatibile cu viaţa, fiind format dosarul penal nr. 82/P/2014.

Prin încheierea penală nr. II8/CP/26.10.2016 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosar nr. 1751/100/2016, prin care a fost desfiinţată ordonanţa de clasare a cauzei, s-a statuat definitiv că "urmărirea penală nu este completă, ignorându-se probe evidente care conduc la ideea săvârşirii unei infracţiuni împotriva persoanei vătămate. ignorându-se expertiza medico legală nr. 376/11.03.2016 în care se precizează expres că leziunile nu puteau fi produse prin cădere sau prin lovire accidentală de un corp dur" (pag. 13 din încheiere).

Judecătorul de cameră preliminară a dispus ca în completarea urmăriri penale să se efectueze o nouă expertiză medico legală pentru stabilirea mecanismului de producere a leziunilor; reaudierea detaliată a tuturor persoanelor implicate; realizarea unei confruntări între persoanele a căror declaraţii se contrazic; se va realiza o nouă cercetare la faţa locului, câtă vreme şi cu privire la acest aspect există contradicţii intre versiunea persoanei vătămate şi versiunea lucrătorilor de poliţie; audierea numiţilor I.N., B.G., Z.G. şi L.G.

Deşi nu au fost identificaţi şi audiaţi martorii, aceeaşi unitate de poliţie din care fac parte agenţii de poliţie, anume Sectorul poliţiei de Frontieră Valea Vişeului - care au fost recuzaţi în mod legal şi întemeiat, a întocmit referat de terminare a urmării penale în dosarul penal nr. 290/P/2014, iar Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus a emis rechizitoriul din data de 22 ianuarie 2019 prin care inculpatul (persoană vătămată în celalalt dosar penal) a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de contrabandă calificată, prev. de art. 270 alin. 3, coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006.

În cauză, ancheta penală este lovită de nulitate pentru că a fost efectuată de un organ de cercetare penală - agenţii de poliţie care au instrumentat cauza - prin încălcarea principiului imparţialităţii, aspect procesual flagrant, iar pe de altă parte, probele au fost administrate cu încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, în concret cât acesta se afla internat în Spitalul Judeţean Baia Mare în stare de comă s-au efectuat cercetări ta faţa locului, planşe foto şi altele; la constatarea faptei, deşi inculpatul se afla în stare de profundă de inconştienţa dovedită de actele medico legale, a fost pus de către agenţii de poliţie să facă şedinţă foto, a fost supus unui interogatoriu la faţa locului în mod nelegal ("zi-i mai repede nu vezi că ţi-i capul spart?" ; "ai fost pe aici, ce să faci?" ; " zi, ce ai cărat?" ; "măi, zi tu!"; "măi. zi doi!"; "zi porecle!"; "mergem înapoi la colete să recunoşti după haine"; "da de ce ai fugit?"!)”); a fost pus să dea declaraţii în afara unui proces penal care i-au şi fost înregistrate nelegal cu un telefon mobil, declaraţii care apoi au fost transcrie la dosar şi aşezate de către procuror prin rechizitoriul întocmit în ansamblul probator al cauzei, probe care toate sunt însă lovite de nulitate neputând sta legal în susţinerea acuzării inculpatului.

La data de 02.04.2019, inculpatul prin apărător a formulat în scris cerere de probaţiune (parţială) în scopul verificării legalităţii sesizării instanţei, a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, raportat la motivele invocate în memoriul de cameră preliminară şi excluderea de probe, solicitând încuviinţarea şi administrarea următoarelor probe:

- să se dispună l.T.P.F. Sighetu Marmaţiei - sectorul Poliţiei de Frontieră Valea Vişeului să comunice la dosarul cauzei următoarele:

a. cu privire la nelegalitatea ordonanţelor privind recuzarea şi respectiv încălcarea principiului imparţialităţii şi a dreptului la un proces echitabil:

1. dacă la data de 01 aprilie 2014 (data începerii urmăririi penale "in personam"), lucrătorii de poliţie erau sau nu angajaţii acestei unităţi de poliţie;

2. dacă pe întreaga perioadă a anchetei penale - 27.02.2014 - 22.01.2019 (momentul emiterii rechizitoriului), insp. G.A. a fost angajatului Sectorului Poliţiei de Frontieră Valea Vişeului;

3. dacă lucrătorii de poliţie Ş.I. şi I.P. au avut la data constatării faptei (27.02.2014), calitatea de organe de urmărire şi cercetare penală

 b. Cu privire la nulitatea înregistrării audio-video a făptuitorului I.M. de către scs. Ş.A. cu telefonul mobil şi încălcarea principiului loialităţii administrării probei (art. 101 alin. 1 şi 2 şi art. 104 din CPP):

1. depunerea la dosarul cauzei de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus a încheierii penale, respectiv a mandatului de supraveghere tehnică emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi pentru înregistrarea audio-video a făptuitorului la data de 27.02.2014, sau, să comunice actul procesual/procedural ori temeiul legal în baza cărora scs. de poliţie Ş.A. a procedat la înregistrarea făptuitorului;

2. depunerea la dosar a ordonanţei/mandatului/dispoziţiei prin care ag. G.A. a fost împuternicit de către procuror să procedeze la "redarea discuţiilor purtate de organele de cercetare penală şi numitul I.M.N.";

3. dovada introducerii şi păstrării telefonului mobil şi implicit a înregistrării audio-video sub sigiliu şi în custodia S.P.F. Valea Vişeului sau a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus imediat după realizarea ei-conservarea datelor informatice (art. 154 C. pr. pen.);

c) Cu privire la legalitatea procesului verbal de constatare din data de 27.02.2014:

Acest act procesual este lovit de nelegalitate fiind întocmit cu încălcarea gravă a principiului loialităţii administrării probelor consacrat de dispoziţiile art. 101 al. 1 C. pr. pen.,

Încălcarea principiului loialităţii este reliefată de existenţa dosarului penal nr. 82/P/2014 înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş, având ca obiect ce cercetare penală - tentativă de omor, persoanele cercetate fiind tocmai agenţii constatatori, de expertiza medico legală nr. 376/11.03.2016 şi de încheierea penală nr. 118/CP/26.10.2016 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosar nr. 1751/100/2016.

Procesul verbal de constatare în maniera în care a fost întocmit, planşele foto şi înregistrările audio video de la faţa locului sunt rezultatul agresiunii fizice la care făptuitorul a fost supus de către agenţii de poliţie la faţa locului şi care rezultă în mod cert din expertiza medico legală.

De-altfel, aceeaşi manieră violentă este consacrată în însăşi redarea discuţiei înregistrate audio video din care rezultă modul brutal şi violent prin care făptuitorul a fost supus unui veritabil interogatoriu penal deşi nu avea calitatea cerută expres de lege - cel puţin aceea de suspect, din perspectiva căruia să poată fi interogat.

Apoi, procesul verbal de constatare este nelegal în partea privind consemnarea declaraţiei făptuitorului cu privire la faptă, ceea ce contravine dispoziţiilor legale în materie.

d) depunerea la dosarul cauzei a mijlocului tehnic - telefonul mobil cu care s-a operat înregistrarea audio-video a discuţiei dintre făptuitorul şi organele de cercetare penală: ag. Ş.I. şi I.P., la data constatării faptei;

e) depunerea la dosar a originalului înregistrării audio-video a discuţiei dintre făptuitor şi organele de cercetare penală;

f) efectuarea unei expertize tehnice criminalistice asupra originalului înregistrării discuţiei dintre făptuitor şi agenţii de poliţie la faţa locului, având ca obiective de principiu verificarea integrităţii ei, stabilirea veridicităţii şi autenticităţii înregistrări audio-video.

Prin încheierea de şedinţă din data de 03.04.2019 judecătorul de cameră preliminară a admis în parte cererea în probaţiune formulată de inculpat prin apărător ales, dispunându-se efectuarea unei adrese către ITPF Sighetu-Marmaţiei pentru a comunica dacă numiţii Ş.I., I.P. şi G.A. au fost angajaţi ai IPTF Sighetu –Marmaţiei – sectorul de Poliţie de Frontieră Valea Vişeului la data de 01.04.2014, dacă aceştia sunt şi în prezent angajaţi şi dacă au existat perioade (din 01.04.2014 şi până în prezent) în care aceştia să nu fi activat la Poliţia de Frontieră Valea Vişeului.

Judecătorul de cameră preliminară a respins cererea de efectuare a unei adrese către ITPF Sighetu –Marmaţiei, în care să se solicite informaţii legate de calitatea de organe de urmărire penală a numiţilor Ş.I. şi I.P., cererea inculpatului prin care s-a solicitat ca Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus să depună la dosar încheierea penală, respectiv mandatul de supraveghere tehnică emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi pentru înregistrarea audio-video a făptuitorului din data de 27.02.2014, cererea inculpatului de a solicita Parchetului indicarea unui temei de drept sau indicarea actului procesual/procedural în baza căruia s-a procedat la înregistrarea făptuitorului, cererile în probaţiune ale inculpatului de a solicita depunerea la dosar a  actului prin care ag. G.A. a fost împuternicit de procuror să procedeze la redarea înregistrării, precum şi dovada introducerii şi păstrării telefonului mobil şi implicit a înregistrării audio-video sub sigiliu şi în custodia SPF Valea Vişeului sau a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus, cererea în probaţiune referitoare la depunerea la dosarul cauzei a telefonului mobil cu care s-a înregistrat discuţia dintre inculpat şi organele de cercetare penală, a originalului înregistrării audio-video, precum şi efectuarea unei expertize tehnice criminalistice asupra originalului înregistrării audio-video.

De asemenea, s-a dispus efectuarea de verificări la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus privind cererea de recuzare formulată de apărătorul ales al inculpatului în septembrie 2017.

Prin încheierea de şedinţă din data de 17.04.2019 judecătorul de cameră preliminară a dispus efectuarea unei adrese către Sectorul de Poliţie de Frontieră Valea Vişeului pentru a depune mijlocul prin care s-a efectuat înregistrarea audio-video din data de 18.03.2014, răspunsul comunicat la fila 49 fiind în sensul că telefonul utilizat a fost distrus accidental şi aruncat la gunoi în luna august 2016.

După vizionarea CD-ului din dosarul de urmărire penală, apărătorul ales al inculpatului a solicitat încuviinţarea audierii în calitate de inculpat în cameră preliminară a lui I.M.N., în privinţa împrejurărilor în care a fost filmat/înregistrat audio la momentul constatării faptei, strict sub aspectul legalităţii probelor.

Judecătorul de cameră preliminară a încuviinţat audierea inculpatului, declaraţia acestuia fiind depusă la dosar la filele 52-53.

Pe fondul cererilor şi excepţiilor invocate de inculpat, apărătorul ales al inculpatului a arătat că menţine în totalitate memoriul cuprinzând cererile şi excepţiile invocate faţă de actul de sesizare a instanţei şi împrejurările în care a fost efectuată ancheta de urmărire penală şi a depus concluzii scrise.

Reprezentanta Ministerului Public a solicitat respingerea cererilor şi excepţiilor invocate ca neîntemeiate, a se constata legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor pe parcursul urmăririi penale şi să se dispună începerea judecăţii. S-a apreciat că, având în vedere că cererile de recuzare au fost soluţionate prin ordonanţe în faza de urmărire penală, acestea nefiind supuse, potrivit legii, niciunei căi de atac, legalitatea sau nelegalitatea acelor ordonanţe nu poate face obiectul procedurii de cameră preliminară. În ceea ce priveşte nelegalitatea şi neregularitatea actului de sesizare, s-a apreciat că rechizitoriul este legal întocmit, iar starea de fapt este complet redată de către procurorul de caz.

Examinând actele dosarului prin prisma cererilor şi excepţiilor invocate de inculpat, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 290/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prev. şi ped. de art. 270 al. 3 coroborat cu art. 274 din Legea 86/2006.

Potrivit dispoziţiilor art. 342 C. pr. pen., obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, pentru ca  la art. 346 al. 3 din acelaşi act normativ să se prevadă  situaţiile în care se  restituie cauza la parchet.

Potrivit principiului legalităţii procesului penal, desfăşurarea întregului proces penal trebuie să aibă loc potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege, astfel trebuie să existe o lege previzibilă şi accesibilă, conform cu standardele constituţionale şi de protecţie a drepturilor omului, care să prevadă regulile procedurale, iar pe de altă parte, este necesar ca actele şi probele în procesul penal să fie efectuate potrivit legii.

Potrivit Hotărârii Curţii Europene a Drepturilor omului în cauza S.W c. Marii Britanii legalitatea procesului penal reprezintă o consacrare a principiului preeminenţei dreptului într-o societate democratică în scopul asigurării unei garanţii efective pentru a preveni arbitrariul în materie de urmărire penală sau în faza de judecată. De aici se poate concluziona că în cadrul procedurilor penale, autorităţile judiciare trebuie să îşi desfăşoare activităţile cu respectarea regulilor procedurale,  care sunt de natură asigure protecţia persoanelor împotriva ingerinţelor autorităţilor, dar să garanteze în acelaşi timp şi echitatea procesului penal.

Judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere şi principiul aflării adevărului, potrivit căruia organele judiciare au obligaţia de a asigura pe bază de probe  aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei. Starea de fapt se stabileşte pe baza probelor legal şi loial administrate.

Din analiza prevederilor Codului de procedură penală, precum şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a CJUE se poate observa că în conţinutul dreptului la un proces echitabil se face referire la imparţialitatea organelor judiciare.

Având în vedere aceste principii şi raportându-se la starea de fapt din prezentul dosar, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 65 alin.1 Cod de procedură penală raportat la art. 64 alin. 1 lit. f din acelaşi act normativ. 

Aşa cum rezultă din Încheierea camerei de consiliu din data de 12.10.2016, pronunţată în dosarul nr. 1751/100/2016, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Maramureş a admis plângerea formulată de I.M.N. împotriva ordonanţei de clasare din data de 26.05.2016 dată în dosarul nr. 82/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş, ordonanţă care a fost desfiinţată, dosarul fiind trimis în vederea completării urmăririi penale.

În dosarul nr. 82/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art.188 alin.1 şi 2 Cod penal, fiind acuzată de către I.M.N. o agresiune din partea numiţilor Ş.I. şi I.P., poliţişti de frontieră în cadrul SPF Valea Vişeului.

Pretinsa agresiunea ar fi avut loc în momentul în care s-ar fi săvârşit o pretinsă infracţiune de contrabandă de către I.M.N., obiect al prezentului dosar. În aceste condiţii s-a apreciat că efectuarea actelor de urmărire penală de către lucrători de poliţie din cadrul aceluiaşi post de poliţie din care fac parte cei doi agenţi asupra cărora planează suspiciunea săvârşirii unei fapte de natură penală creează o suspiciune de imparţialitate. Aşa cum reiese din adresa de la fila 45 din dosarul nr. 159/336/2019/a1 subinspectorul de poliţie G.A., care a efectuat acte de urmărire penală, alături de agenţii de poliţie fac parte din SPF Valea Vişeului. Aceleaşi aspecte pot fi reţinute şi cu privire la agentul şef A.S., care a efectuat acte de urmărire penală şi face parte din SPF Valea Vişeului.

În opinia judecătorului de cameră preliminară, precum şi a jurisprudenţei CEDO nu este suficient ca organul judiciar să fie imparţial, ci acest lucru trebuie să poată fi observat de persoanele implicate într-un proces penal, precum şi de terţi. Ori, aşa cum am arătat, contextul în care s-a desfăşurat urmărirea penală creează o suspiciune cu privire la loialitatea şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele judiciare.

Pentru aceste motive, judecătorul de cameră preliminară a admis cererile şi excepţiile invocate de inculpat prin apărător ales, în dosarul nr. 290/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus.

A constatat nulitatea relativă parţială a urmăririi penale în dosarul nr. 290/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus.

A dispus excluderea probelor administrate în faza de urmărire penală şi a dispus excluderea actelor procesuale încheiate în faza de urmărire penală, conform dispozitivului. A dispus restituirea cauzei ce face obiectul dosarului nr. 290/P/2014 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus, solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii penale atacate şi pronunţarea unei hotărâri în sensul respingerii cererilor şi excepţiilor invocate de către inculpat în procedura de cameră preliminară

În motivarea contestaţiei s-a arătat că, prin încheierea atacată, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Vişeu de Sus a admis cererile şi excepţiile invocate de către inculpat, prin apărător ales, a constatat nulitatea relativă parţială a urmăririi penale desfăşurate în dosarul penal nr.290/P/2014, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus, a dispus excluderea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv a restituit cauza la parchet, conform art.346 alin.3 lit.b Cod procedură penală.

Consideră că soluţia instanţei este nelegală, rezultat al unei greşite interpretări şi aplicări a dispoziţiilor legale în materie.

Astfel, prin rechizitoriul din data de 22.01.2019, în dosarul penal nr.290/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de contrabandă, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art.270 alin.3 din Legea nr.86/2006 corob. cu art.274 din Legea nr.86/2006.

În fapt, s-a reţinut că, la data de 27.02.2014, împreună cu alte patru persoane, inculpatul a preluat şi transportat, pe raza com.Bistra , jud.Maramureş, cantitatea de 4.770 pachete de ţigări marca Jin Ling, fără timbru fiscal, cu inscripţia „duty free", cunoscând că provin din contrabandă.

 În acest sens, urmărirea penală a relevat că, la data de 27.02.2014, în jurul orei 13.40, un echipaj de poliţie format din agenţii Ş.I. şi I.P., din cadrai S.P.F. Valea Vişeului/I.T.P.F. Sighetu Marmaţiei a observat în zona numită Polonica, de pe raza com. Bistra, jud. Maramureş, la distanţa de aproximativ 1,5 km de linia de frontieră cu Ucraina, spre interior, pe direcţia stâlpului de frontieră cu nr. 354, un grup de 5 persoane care transporta colete voluminoase.

În momentul în care s-au apropiat la o distanţă de aproximativ 15 metri de grupul de persoane, poliţiştii de frontieră au efectuat somaţiile verbale pentru oprire, somaţii care nu au fost respectate, fapt pentru care au fost executate două focuri de avertisment în plan vertical de către agentul Ş.I., cei cinci abandonând coletele şi fugind.

Agentul Ş.I. a rămas în locul unde au fost abandonate coletele, iar colegul său a pornit în urmărirea a două dintre persoanele aflate în grup, care au fugit împreună pe aceeaşi direcţie.

La scurt timp, după parcurgerea unei distanţe de aproximativ 50 de metri, s-a reuşit prinderea uneia dintre cele două persoane, identificată ca fiind inculpatul.

La faţa locului au fost identificate şi ridicate 5 legături a câte 2 colete învelite în folie de culoare neagră, distingându-se prin folie că acestea conţin pachete de ţigări marca Jin Ling de culoare galbenă.

Întrucât inculpatul prezenta urme de sânge în zona parietală (potrivit declaraţiilor poliţiştilor acesta căzând înainte de a fi prins), s-a solicitat prin dispecerat o ambulanţă. Totodată, au fost anunţaţi şi colegii celor doi poliţişti, din cadrul SPF Valea Vişeului.

Urmare a solicitărilor, la faţa locului s-au deplasat agenţii de poliţie A.S. şi M.A., din cadrul SPF Valea Vişeului, pentru asigurarea perimetrului.

După un timp au sosit şi agentul de poliţie D.S., din cadrul SPF Valea Vişeului, respectiv subcomisar de poliţie Ş.C., din cadrul aceleiaşi unităţi de poliţie de frontieră.

Inculpatul a fost transportat cu autospeciala SMURD la Spitalul Orăşenesc Vişeu de Sus, în vederea acordării îngrijirilor medicale, unde i-a fost stabilit diagnosticul „TCC, Contuzie parieto-occipitală stângă"(fila 89/a).

Având în vedere starea sa fizică precară, inculpatul este transferat la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. Constantin Opriş" Baia Mare.

Ulterior, la data de 04.03.2014, organele de cercetare penală din cadrul IPJ Maramureş - Serviciul Investigaţii Criminale s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, inculpatul, internat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Baia Mare , prezintă leziuni traumatice ce i-au pus în pericol viaţa , fiind posibil victima unei agresiuni - dosarul penal nr.82/P/2014, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art.32 alin.l Cod penal rap. la art.188 alin.l Cod penal.

Fiind audiat în calitate de persoană vătămată, de către procurorul de caz, în dosarul penal nr.82/P/2014, I.M.N. a declarat că, la data de 27.02.2014, se afla în căutarea unui loc de păşunat caprele, în zona Polonica, iar la un moment dat s-a întâlnit în pădure cu doi poliţişti în uniformă, aceştia agresându-1 fizic fără nici o explicaţie.

Inculpatul a relatat că, în urma agresiunii, a căzut şi nu şi-a mai amintit nimic din cele ce s-au întâmplat ulterior, recăpătându-şi cunoştinţa când se afla deja la Spitalul Judeţean de Urgenţă Baia Mare.

În procedura de cameră preliminară, inculpatul, prin apărător ales, a formulat cereri şi excepţii, solicitând să se constate nulitatea relativă a întregii urmăriri penale, întrucât aceasta a fost efectuată de poliţişti din cadrul Sectorul Poliţiei de Frontieră Valea Vişeului, unitate din care fac parte agenţii de poliţie, cu privire la care se efectuează cercetări în dosarul penal nr.82/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş.

Admiţând cererile şi excepţiile, judecătorul de cameră preliminară a reţinut în motivarea soluţiei că, în cauză sunt incidente dispoziţiile art.65 alin. l rap. la art.64 alin. l lit. f Cod procedură penală; întrucât pretinsa agresiune asupra inculpatului de către agenţi de poliţie ar fi avut loc în contextul în care s-ar fi comis o pretinsă infracţiune de contrabandă de către aceeaşi persoană , efectuarea urmăririi penale în dosarul de contrabandă, de către poliţişti din cadrul aceleiaşi unităţi din care fac parte cei doi agenţi constatatori ce au fost acuzaţi de inculpat de comiterea unei infracţiuni, creează o suspiciune de imparţialitate.

Pe cale de consecinţă, este generată o suspiciune cu privire la loialitatea şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale.

Relativ la incidenţa dispoziţiilor art.65 alin. l rap. la art.64 alin. 1 lit. f Cod de procedură penală, învederează aspectele de mai jos.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a fost asistat de către apărătorul ales, care i-a asigurat o asistenţă juridică efectivă.

Inculpatul a fost asistat cu ocazia audierii, a formulat cereri în probaţiune, care au fost admise, fiind administrate probele pe care acesta le-a solicitat.

Apărătorul inculpatului a asistat, de asemenea, la audierea martorilor, cărora le-a pus întrebări, a avut acces la dosar, a fost încunoştinţat de efectuarea actelor de urmărire penală, a studiat şi fotocopiat actele dosarului, de câte ori a solicitat acest lucru.

Apărătorul inculpatului nu a invocat pe parcursul urmăririi penale necesitatea readministrării unor probe , pe care să le fi considerat administrate în mod nelegal , iar în ceea ce priveşte cererea de recuzare a organelor de cercetare penală, aceasta a fost formulată în mod vădit inadmisibil (recuzarea „tuturor organelor de cercetare penală şi unităţilor de parchet de pe raza jud. Maramureş"- fila 93 dosar de urmărire penală).

Nulitatea relativă presupune în mod necesar vătămarea drepturilor persoanei care o invocă; în speţă, faţă de modul în care s-a desfăşurat urmărirea penală şi de faptul că inculpatului i-au fost respectate toate drepturile procesuale, apreciam că nu se poate constata sub nici o formă o vătămare a drepturilor acestuia.

Simplul fapt că urmărirea penală a fost desfăşurată de către poliţişti din cadrul aceleiaşi unităţi de poliţie cu cei doi agenţi constatatori care au fost acuzaţi de către inculpat de comiterea unei infracţiuni cu violenţă, nu creează, de plano, o suspiciune de imparţialitate a acestora, în raport de dispoziţiile art.64 alin. l lit. f Cod procedură penală.

Este necesar a se constata şi alte aspecte, relativ la loialitatea sau legalitatea administrării probelor, care să contureze existenţa cazului de incompatibilitate invocat.

Or, sub acest aspect, aşa cum s-a arătat anterior, urmărirea penală a fost desfăşurată pe de o parte cu respectarea tuturor drepturilor procesuale ale inculpatului, iar pe de altă parte cu respectarea celorlalte dispoziţii procesual penale, având în vedere că nu s-au reţinut şi alte motive de nulitate de către judecător.

Potrivit dispoziţiilor art.3 din Legea nr.360/2002, poliţiştii îşi desfăşoară activitatea cu respectarea principiului imparţialităţii.

Activitatea acestora este deci prezumată de lege ca fiind desfăşurată în mod imparţial; pentru a răsturna această prezumţie, cu consecinţa constatării cazului de incompatibilitate reglementat de dispoziţiile art.64 alin. l lit. f Cod procedură penală, este necesar a se contura suspiciuni mai puternice decât cele reţinute de către judecătorul de cameră preliminară.

Chiar modul în care urmărirea penală a fost desfăşurată, cu respectarea drepturilor inculpatului şi în mod procedural, confirmă faptul că poliţiştii au respectat principiul imparţialităţii.

Nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte imparţialitatea organelor de cercetare penală s-a pronunţat procurorul de caz, de două ori pe parcursul urmăririi penale, prin două ordonanţe prin care au fost respinse două cereri de recuzare (filele 68-70 dosar de urmărire penală).

Prin constatarea nulităţii relative a acestor ordonanţe şi argumentarea întregii soluţii de desfiinţare a actelor de urmărire penală pe teza incompatibilităţii Judecătorul de cameră preliminară a eludat practic dispoziţiile art.69 alin.3 Cod procedură penală, potrivit cărora ordonanţa prin care se soluţionează recuzarea nu este supusă nici unei căi de atac.

Analizând încheierea contestată prin prisma motivelor invocate, completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Maramureş a reţinut următoarele:

Potrivit art. 342 Cod procedură penală, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. În raport de cadrul legal instituit de dispoziţiile art. 342 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară efectuează o analiză strict din perspectiva legalităţii efectuării urmăririi penale, a administrării probelor şi a legalităţii actului de sesizare a instanţei, nerealizând şi o verificare a temeiniciei aspectelor menţionate.

Completul de judecători de cameră preliminară de cameră preliminară mai reţine că, potrivit art. 282 Cod procedură penală, încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului doar atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului şi care trebuie dovedită, vătămarea drepturilor procesuale nefiind prezumată de lege. Aşadar, nulitatea relativă este condiţionată de dovedirea unei vătămări procesuale, care, în plus, să nu poată fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

Procedând la soluţionarea contestaţiei, prin prisma motivelor invocate şi a actelor depuse la dosar, completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Maramureş a reţinut că soluția atacata este una netemeinică şi nelegală din perspectiva următoarelor considerente:

Prin sentința penala nr.  627/CP/27.08.2019 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei s-a dispus excluderea tuturor probelor administrate in faza de urmărire penala, deoarece prin încheierea camerei de consiliu din data de 12.10.2016, pronunţată în dosarul nr. 1751/100/2016, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Maramureş a admis plângerea formulată de I.M.N. împotriva ordonanţei de clasare din data de 26.05.2016 dată în dosarul nr. 82/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş, ordonanţă care a fost desfiinţată, dosarul fiind trimis în vederea completării urmăririi penale.

În dosarul nr. 82/P/2014  al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art.188 alin.1 şi 2 Cod penal, fiind acuzată de către I.M.N. o agresiune din partea numiţilor Ş.I. şi I.P., poliţişti de frontieră în cadrul SPF Valea Vişeului.

 Judecătorii de camera au reținut ca este adevărat ca urmărirea penala trebuie a fi efectuata de către organe de urmărire penala după principiile legalităţii şi imparţialităţii, ceea ce creează cadrul organizatoric necesar pentru ca activitatea de urmărire penală să se desfăşoare numai în temeiul legii şi pentru asigurarea respectării legii.

Potrivit dispozițiilor legale aplicabile in cauza, mai exact ale art. 67 alin. 2 Cod procedura penala „Cererea de recuzare se formulează doar împotriva persoanei din cadrul organului de cercetare penala, a procurorului sau a judecătorului care efectuează activitatea judiciare în cauză”, iar potrivit art. 67 alin. 4 Cod procedura penala „Cererea de recuzare se formulează oral sau în scris, cu arătarea, pentru fiecare persoana în parte, a cazului de incompatibilitate invocat şi a temeiurilor de fapt cunoscute la momentul formulării cererii. Cererea de recuzare formulată oral se consemnează într-un proces-verbal sau, după caz, în încheierea de şedinţă”, dispoziții a căror nerespectare atrage sancțiunea inadmisibilității cererii de recuzare. Din conținutul cererii de recuzare consemnata la fila 93 din dosarul de urmărire penala reiese ca aceasta nu se circumscrie cadrului anterior menționat. Mai mult, faptul ca urmărirea penala a fost desfășurata de polițiști din cadrul aceleiași unităţi de politie in care îşi desfăşoară activitatea si cei acuzați de către inculpat de comiterea unei infracțiuni de violenta nu este in măsura sa înlăture prezumția de imparțialitate de care se bucura aceştia. În lipsa altor elemente care să susţină afirmaţiile inculpatului, suspiciunea lipsei de imparţialitate nu poate sa planeze asupra tuturor organelor de urmărire penala dintr-o unitate de politie, cu atât mai mult cu cat, aşa cum s-a consemnat si anterior, cererea de recuzare poate fi îndreptată doar împotriva organului de cercetare penală care efectuează activităţi judiciare în cauză, cu arătarea motivului pentru fiecare persoană.

In ceea ce privește rechizitoriul întocmit in cauza, in concordanta cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație si Justiție (Încheierea penala nr. 169/21.02.2017 si Încheierea penala nr. 254/23.03.2018), judecătorii de cameră preliminară de la Tribunalul Maramureș constată că verificarea acestuia, ca act de sesizare a instanţei, poartă asupra actului de sesizare propriu-zis, asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege cu privire la conţinutul actului de sesizare şi asupra respectării dispoziţiilor art. 328 Cod procedură penală.

Instanţa verifică în cadrul acestui criteriu şi claritatea acuzaţiei (descrierea faptei cu suficiente elemente încât să rezulte concordanţa cu norma penală şi să facă înţeles obiectul judecăţii). Acuzaţiile trebuie să fie formulate într-o manieră suficient de clară încât să dea posibilitatea persoanei inculpate să înţeleagă, chiar beneficiind de sprijinul unor specialişti ai dreptului (avocaţi, consilieri juridici) ce anume se reproşează de către autorităţi şi care este semnificaţia penală a conduitei sale (încadrarea juridică şi, implicit, tratament sancţionator).

Judecătorii de cameră preliminară nu verifică dacă acuzaţia cu privire la faptele respective este reală şi nici dacă sunt probe suficiente pentru a conduce la stabilirea vinovăţiei. Judecătorii de cameră preliminară verifică dacă instanţa a fost sesizată cu o faptă care să atragă competenţa respectivei instanţe şi nu temeinicia acuzaţiei.

In cauză, aceste condiţii de formă au fost respectate, rechizitoriul conţinând denumirea parchetului, data emiterii, numele, prenumele şi calitatea celui care l-a întocmit, datele privitoare la faptele reţinute în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acestora, probele şi mijloacele de probă, datele privind persoana acuzaţilor, cheltuielile judiciare, menţiunile prevăzute în art. 330 şi art. 331 Cod procedură penală, dispoziţia de trimitere în judecată, numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţă (cu indicarea calităţii lor în proces şi a locului unde urmează a fi citate), precum şi semnătura procurorului, actul de sesizare fiind verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de procurorul ierarhic superior.

Din perspectiva modului în care au fost descrise faptele, s-a constatat că rechizitoriul debutează cu indicarea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, după care este prezentată modalitatea de sesizare a parchetului, iar, în continuare, este detaliată activitatea desfăşurată de către inculpat şi sunt arătate mijloacele de probă. De asemenea, acuzaţiile sunt prezentate succint, de o manieră clară, inteligibilă, existând toate elementele necesare pentru stabilirea obiectului judecăţii, conform dispoziţiilor art. 371 Cod procedură penală, dar şi pentru asigurarea deplinei exercitări a dreptului la apărare al inculpatului, fiind indicate conduitele considerate ilicite, precum şi împrejurările de timp, loc şi spaţiu în care au fost comise faptele penale, ca şi urmarea produsă.

Aptitudinea probatoriului de a susţine acuzaţiile imputate inculpatului reprezintă aspecte eminamente de fond, ce urmează a fi evaluate în cursul judecăţii. Acestea pun în discuţie nu claritatea acuzaţiei, ci însăşi temeinicia fundamentului său probator, chestiune care nu poate face obiectul fazei procesuale prevăzute în art. 342 Cod procedură penală.

In esența, judecătorii de camera nu verifica, in aceasta faza procesuala, daca descrierea este corecta si daca poate conduce la condamnare, ci doar daca este completa. Semnificația acuzației si caracterul ei fondat se hotărăsc in urma cercetării judecătorești.

In virtutea considerentelor expuse, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus a fost admisă în sensul desfiinţării în parte a încheierii penale, a respingerii cererilor şi a excepţiilor formulate de inculpat, a constatării legalităţii sesizării instanţei cu rechizitoriul întocmit în dosarul nr. 290/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, precum şi a dispunerii începerii judecăţii în dosarul nr. 159/336/2019/a1 al Judecătoriei Vişeu de Sus.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare