Refuz acordare drepturi persecutaţi politic d.l nr. 118/1990

TitluRefuz acordare drepturi persecutaţi politic D.L nr. 118/1990

Tip speţăSENTINŢĂ CIVILĂ

Număr speţă1134

Data speţă01.11.2021

Domeniul asociatContencios administrativ şi fiscal

Conţinut speţăSENTINŢA CIVILĂ NR. 1134

Data: 01.11.2021

Autor: Ion Alexandra

Domeniul asociat: Contencios administrativ şi fiscal

Obiect: Contencios administrativ şi fiscal - refuz acordare drepturi persecutaţi politic D.L nr. 118/1990

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 1097/105/2021 reclamantul GG, in contradictoriu cu parata AJPIS P, a solicitat: anularea Deciziei nr. 108/09.12.2020 emisa de AJPIS P - Comisia de aplicare a Decretului Lege nr, 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata de la 06 martie 1945, prin care i s-au acordat parțial drepturile bănești cuvenite ca urmare a aplicării Legii 130/15,07.2020.

In motivare arata faptul ca,  prin Legea nr. 130/15.07.2020 s-au modificat si completat dispozițiile art. 5 din Decretul Lege nr. 118/1990, in sensul introducerii după aliniatul (4) a cinci noi alineate, prin care se stabilesc drepturi bănești si pentru “copilul născut după încetarea situațiilor prevăzute la art. 1 alin. 1 si 2” din Decretul Lege nr. 118/1990.

In baza acestor noi prevederi legale, a depus cerere privind acordarea drepturilor prevăzute de art. 5 alin. 7 din Decretul Lege 118/1990 in calitate de fiu al autorului GP decedat la data de 21.06.2013. A depus in susținerea cererii acte doveditoare eliberate de la M.A.I. Arhivele Naționale, precum si Adresa nr. 30511/19.12.1995 a S.R.I., acte care atesta ca tatăl său GP a fost arestat si internat politic pentru activitate P.N.T. si manifestări duşmănoase la adresa regimului  fiindu-i recunoscuta calitatea de deţinut politic si persoana persecutata din motive politice, pentru perioada 05.05.1947 – 02.06.1954.  De altfel, prin Hotărârea nr. 1803/09.01.1996 a Comisiei de aplicare a Decretului Lege nr. 118/1990 din jud. C, in baza art. 1 alin. 1 lit. a) din Decretul  Legea 118/1990 s-a reţinut perioada de calcul pentru calitatea de deţinut politic 05.05.1947 - 06.02.1954, adică o vechime efectiva de 6 ani si 9 luni.

In mod nelegal, prin Decizia nr. 108/09.12.2020, AJPIS P a stabilit acordarea drepturilor bănești doar pentru perioadele 05.05.1947 - 15.06.1947 (deţinut) si 07.01.1954 - 06.02.1954 (deţinut), deși autorului său  se reținuse o perioada mult mai mare pentru a beneficia de prevederile acestui act normativ reparatoriu, respectiv cea indicata mai sus, 05.07.1947 -06.02.1954, perioada integrala ~ compacta (nefragmentata).

Hotărârea nr. 1803/09.01.1996 a Comisiei de aplicare a Decretului Lege nr. 118/1990 C este cea corecta in ceea ce privește reținerea perioadei pentru care autorul său trebuie sa fie încadrat in categoria persoanelor persecutate din motive politice, având in vedere succesiunea concreta a faptelor elementele: astfel, tatăl  GP a fost arestat la data de 05.05.1947 si internat in Lagărul din Gherla pentru “activitate P.N.Ț. si manifestări dușmănoase la adresa regimului”, având in vedere faptul ca, după retragerea trupelor germane din Ardeal, la intrarea reprezentanților Partidului Comunist in localitatea sa de domiciliu, satul L, jud. C, i-a întâmpinat cu focuri de arma, si a participat la activitatea organizata a grupelor de luptători anticomuniști.

Tatăl sau, a reușit sa evadeze din lagăr fiind dat in urmărire generala de organele de jandarmerie si securitate. Alături de alţi luptători anticomuniști, a reușit sa se ascundă si sa scape de pericolul unei noi încarcera (sau poate chiar a unei condamnări la moarte) in perioada 1947 - 1954.

Având in vedere ca la sfârșitul anului 1953 statul comunist a anunţat o amnistie pentru persoanele urmărite care se vor preda de buna voie, tatăl  sau s-a predat la organele de securitate din T la data de 07.01.1954, unde a fost reţinut pana la data de 06.02.1654 când a fost pus in libertate.

Fata de aceasta succesiune in timp a activităţii autorului său, este evident ca trebuie recunoscute drepturile acordate prin Decretul Lege 118/1990 astfel cum a fost modificat prin Legea 130/15.07.2020 pentru întreaga perioada stabilita prin Hotărârea inițiala nr. 1803/09.01.1996 a Comisiei de aplicare a Decretului Lege nr. 118/1990 C.

Este total nejustificata Decizia nr. 108/09.12.2020 a AJPIS P, prin care se limitează perioada pentru care autorul său este îndreptăţit sa i se recunoască acea calitate de deţinut politic, deoarece AJPIS P nu trebuia decât sa soluționeze calitatea mea de persoana îndreptăţită la a beneficia de masurile stabilite prin Legea 130/2020 (in calitate de descendent al fostului deținut politic), nicidecum sa stabilească o alta perioada pentru calitatea de deținut politic a tatălui său. Practic, AJPIS P nu a soluționat cererea cu care a fost investita, ci s-a substituit in drepturile si atribuțiile unei alte instituții (respectiv Comisia de aplicare a Decretului Lege nr. 118/1990 C) - singura care a fost îndreptățită sa stabilească perioada pentru care autorului meu i se putea stabili calitatea de deținut politic.

Urmează  să se aibă in vedere si faptul ca Hotărârea nr. 1803 /09.01.1996 referitoare la calitatea de deținut politic si perioada efectiva stabilita pentru tatăl său  GP a rămas definitiva si a produs efecte juridice prin Decizia nr. 81305/21.03.1996 privind Acordarea pensiei pentru munca depusa si limita de vârsta integrala emisa in favoarea tatălui GP.P. In consecința, drepturile mele decurgând din aplicarea Legii 130/2020 se raportează la aceeași perioada stabilita prin Hotărârea nr. 1803/09.01.1996 in favoarea autorului său, aceasta perioada neputând fi modificata prin Decizia nr. 108/09.12.2020 emisa de AJPIS P.

In drept a invocat Decretul Lege nr. 118/1990 modificat prin Legea 130/15.07.2020, art. 7 si 11 din Legea 554/2004.

In dovedirea acțiunii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.

 In motivare arată faptul ca, Prin Hotărârea nr 1803/09.01.1996 (anexa 1), Comisia pentru aplicarea Decretului-Lege nr 118/1990 din județul C, a acordat in mod nejustificat domnului GP, tatăl contestatorului, indemnizația lunara si vechimea in munca aferenta pentru o perioada de 6 ani si 9 luni.

In realitate avea acest drept pentru o perioada de 2 luni si 13 zile.

Potrivit art. 1 alin (1) lit. a) din Decretul-Lege nr 118/1990, text de lege care motivează in drept Hotărârea nr 1803/09.01.1996, rezulta ca defunctul GP a executat o pedeapsa privativa de libertate, in baza unei hotărâri

judecătorești rămasa definitiva sau a fost lipsit de libertate in baza unui mandat de arestare preventiva pentru infracțiuni politice timp de 6 ani si 9 luni.

In realitate din scrisoarea SRI nr 30511/19.12.1995 (anexa 2) invocata si in Hotărârea Comisiei de la C, mai sus menționata, rezulta ca dl GP a fost privat de libertate de la 05.05.1947 pana la 15.06.1947 (42 zile) si de la 07.01.1954 pana la 06.02.1954 (31 zile).

Altfel spus, dl GP, tatăl contestatorului, a îndeplinit condițiile impuse de art. 1 alin (1) lit. a) din Decretul-Lege nr 118/1990 pentru o perioada de 2 luni si 13 zile si a încasat indemnizația si vechime aferenta in munca pentru o perioada de 6 ani si 9 luni.

Evident Hotărârea nr 1803/09.01.1996 a Comisiei pentru aplicarea Decretului-Lege nr 118/1990 din județul C este nelegata si netemeinica, motivarea in drept fiind in contradicție cu realitatea.

Tot in contradicție cu realitatea sunt si afirmațiile contestatorului, din acțiunea introductiva in care încearcă sa-l prezinte pe tatăl sau ca luptător cu arma in mana Împotriva regimului comunist.

Citam: "după retragerea trupelor germane din Ardeal, la intrarea reprezentanților Partidului Comunist in localitatea sa de domiciliu, satul L jud C, i-a întâmpinat cu focuri de arma si a participat la activitatea organizata de luptători anticomuniști"

Realitatea este: in septembrie 1944 când s-au retras trupele germane din Ardeal in spatele trupelor romane si sovietice care înaintau, au acționat Gărzile Maniu, formațiuni care nu aveau legătură cu ^Partidul Comunist, iar tatăl contestatorului nu avea motive sa-i întâmpine cu focuri de arma din moment ce tot contestatorul afirma ca tatăl sau a desfășurat activități in Partidul National Țărănesc care era condus de Iuliu Maniu.

Astfel, încadrarea la art. 1 alin (1) lit. f) din Decretul-Lege nr 118/1990: "a participat la acțiuni de împotrivire cu arma in mana si de răsturnare prin forța a regimului comunist" este exclusa.

Tot in contradicție cu realitatea este si afirmația: "Având in vedere ca la sfârșitul anului 1953 statul comunist a anunțat o amnistie pentru persoanele urmărite care se vor preda de buna voie, tatăl său s-a predat la organele de securitate din T la data de 07.01.1954, unde a fost reţinut pana la 06.02.1954, când a fost pus in libertate."

Singurul act de clementa a regimului comunist in anul 1953 a fost Decretul nr 155/04.04.1953 (anexa 3) care a graţiat infractorii de drept comun.

Astfel spus, punerea in libertate a tatălui contestatorului la 06.02.1954, a fost voința a organelor de securitate la care s-a predat si nu poate fi pusa pe seama aplicării unui act normativ care le-ar fi obligat la aceasta măsură.

Având in vedere duritatea regimului comunist din anii 50 fata de adversarii politici, este greu de crezut ca un evadat care a luptat cu arma in mana împotriva regimului a fost eliberat de securitate după o luna de detenție.

 Solicită  să se  rețină ca toţi luptătorii anticomuniști din Munții Făgăraș, Munții Apuseni, Munții Banatului, Dobrogea, care nu au murit in lupta si au fost prinși de securitate au fost condamnați la moarte si executați, iar persoanele care i-au sprijinit au fost condamnate la zeci de ani de închisoare.

In drept: Decretul-Lege nr 118/1990 republicat.

Analizând actele si lucrările dosarului instanţa a retinut următoarele:

Prin decizia nr.108/09.12.2020 emisa de APIS P, s-a admis cererea reclamantului de acordare a drepturilor prev.de Decretul-Lege nr.118/1990 in calitate de fiu al numitului GP decedat in 21.03.2013, stabilindu-se calitatea acestuia de beneficiar al dreptului prevăzut de art.5 alin.7 din Decretul-Lege nr.118/1990 şi a indemnizaţiei lunare prevăzută pentru situaţiile în care s-a aflat părintele potrivit art.1 alin.1 lit.a pentru perioada 05.05.1947-15.06.1947 (deţinut) şi pentru perioada 07.01.1954-06.02.1954 (deţinut) în cuantumul de care ar fi beneficiat acesta, stabilit la data depunerii cererii de către copil, conform art.4 alin.1 din Decretul-lege nr.118/1990, începând cu data de 01.10.2020.

Reclamantul contesta prezenta decizie arătând ca in mod incorect nu i s-au acordat drepturile aferente întregii perioade 05.05.1947-06.02.1954, în care autorul său a avut calitatea de deţinut politic şi persoană persecutată din motive politice.

Prin apărările formulate în cauză pârâta arată că în mod nejustificat, prin Hotărârea nr.1803/09.01.1996,  s-a acordat tatălui reclamantului indemnizaţia lunară şi vechimea în muncă aferentă pentru o perioadă de 6 ani şi 9 luni, având în vedere faptul că,  din scrisoarea SRI nr.3501/19.12.1995 rezultă că domnul GP a fost privat de libertate de la 05.05.1947 până la 15.06.1947 şi de la 07.01.1954 până la 06.02.1954.

Potrivit dispoziţiilor Decretului-Lege nr.188/1990 cu modificările si completările ulterioare, „Art. 1. - (1) Constituie vechime în muncă şi se ia în considerare la stabilirea pensiei şi a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcţie de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice: a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracţiuni politice; b) a fost privată de libertate în locuri de deţinere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune; c) a fost internată în spitale de psihiatrie; d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;e) a fost strămutată într-o altă localitate; f) a participat în acţiuni de împotrivire cu arma în mână şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist până la data de 31 decembrie 1964.

Art. 4. - (1) Persoanele care s-au aflat în situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a), b), e) şi f) şi alin. (2) au dreptul la o indemnizaţie lunară de 700 lei pentru fiecare an de detenţie, strămutare în alte localităţi, deportare în străinătate sau prizonierat, indiferent dacă sunt sau nu sunt pensionate.

Art.5  (6) Copilul minor la data la care unul sau ambii părinţi s-au aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2), precum şi copilul născut în perioada în care unul sau ambii părinţi s-au aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) are dreptul la o indemnizaţie lunară în acelaşi cuantum cu indemnizaţia de care ar fi beneficiat părintele său decedat, stabilită conform prevederilor art. 4 la data depunerii cererii de către copil.

(7) Copilul născut după încetarea situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) are dreptul la o indemnizaţie lunară în cuantum de 50% din indemnizaţia de care ar fi beneficiat părintele său decedat, stabilită conform prevederilor art. 4 la data depunerii cererii de către copil.

Instanța a retinut ca Decretul Lege nr.118/1990 a fost emis  pentru acordarea unor despă-gubiri materiale persoanelor persecutate din motive politie de regimul comunist in perioada 1945-1989.

 In speța tatălui reclamantului, numitului GP i-a fost stabilita prin Hotărârea nr.1803/09.01.1996 a Comisiei pentru aplicarea Decretului-Lege nr.118/1990 C, calitatea de deţinut politic, fiindu-i acordată in acest sens indemnizația pentru o vechime efectivă de 6 ani şi 9 luni, în baza art.1 alin.1 lit.a din Decretul-Lege nr.118/1990.

Astfel, calitatea tatălui reclamantului  de persoana persecutată politic/deţinut politic  si perioada în care a avut această calitate au fost stabilite definitiv si irevocabil prin Hotărârea nr.1803/09.01.1996 a Comisiei pentru aplicarea Decretului-Lege nr.118/1990 C, act administrativ care a fost pus în executare, până la moartea titularului drepturilor recunoscute.

Cum  drepturile prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990 sunt drepturi intuituu personae, instanța a constatat ca nu se poate reveni sau verifica legalitatea sau temeinica hotărârii nr.1803/09.01.1996 atâta timp cât aceasta nu a fost contestată la data emiterii sale, drepturile reclamantului urmând a fi stabilite prin raportare la drepturile tatălui acestuia în ceea ce priveşte calitatea de deţinut politic şi perioada aferentă,  nemaiputându-se  reaprecia starea de fapt din perioada 05.05.1947-06.02.1954 şi drepturile antecesorului,  la depunerea cererii de către copil.

Faţă de toate cele anterior expuse, Tribunalul a admis acţiunea şi a anulat în parte Decizia nr.108/09.12.2020 emisa de AJPIS P in sensul că indemnizatia lunara prevazuta pentru situatiile in care  s-a aflat parintele potrivit art.1 alin.1 lit.a  se stabileste pentru perioada 05.05.1947-06.02.1954.

Domenii speta

Spete similare