Lichidarea regimului matrimonial

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X/09.06.2021 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. X/318/2018 s-a admis în parte cererea principală de partaj bunuri comune formulată de reclamanta P M S, CNP , cu domiciliul procesual la Cabinet avocat P I, situat în R V, str., județul V,  împotriva pârâtului M G, CNP , cu domiciliul procesual la Judecătoria T J, cu sediul în  T J, județul G.

A fost admisă în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant M G împotriva reclamantei – pârâte P M S.

S-a constatat că valoarea totală a bunurilor comune este de 283.999 lei şi atribuie părţilor bunurile după cum urmează:

Lot fizic atribuit reclamantei P M S:

- un apartament cu doua camere și dependinte, in suprafață de 29,93 m.p. si 4.13 mp. suprafata balcon situat in T J, , jud. G,

- lot 3 din teren fânețe, în suprafață de 7845 m.p., situat în Com.V, jud. V, identificat prin raportul de expertiză specialitatea topografie, întocmit de expert M M, contur 6-7-8-9-6 potrivit anexei 1 a raportului de expertiză.

- un drept de creantă constând in contravaloarea anexei construita din BCA si acoperita cu tigla, compusa din două camere, tamplarie PVC si geam termopan si doua garaje subterane, edificata în timpul căsătoriei partilor și atașata imobilului bun propriu al mamei reclamantei situat in loc. V, jud. V în cuantum de 104,810 lei.

Total propus spre atribuire 258.572 lei.

Total la care are dreptul 141.999 lei.

Plătește sultă  pârâtului  M G 116.573 lei.

Lot fizic atribuit pârâtului  M G:

-un tractor U 650,  un autoturism Dacia Logan cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXXXX, an fabricatie 2006, un autoturism Suzuki Grand Vitara cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXXXX si o remorca auto cu o axa, cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXXXX.

- lot 2 din teren fânețe, în suprafață de 7845 m.p., situat în Com.V, jud. V, identificat prin raportul de expertiză specialitatea topografie, întocmit de expert M M, contur 2-3-10-9-8-1-2 potrivit anexei 1 a raportului de expertiză.

Total propus spre atribuire 25.426 lei.

Total la care are dreptul 141.999 lei.

Primește sultă  de la reclamanta  P M S 116.573 lei.

Lotul 1, în suprafață de 278 m.p. contur 3-4-5-6-9-10-3, conform schitei anexă 11 a raportului de expertiză rămâne în proprietatea comună a părților.

Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată privind taxa judiciara de timbru,  onorariu experți si mai obligă pârâtul  la plata sumei de 563 către reclamantă, reprezentand jumătate din cuantumul taxei de timbru, a sumei de 2750 lei reprezentând jumătate din cuantumul onorariului de avocat precum și a sumei de 100 lei reprezentând contravaloare transport.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

În fapt, părţile s-au căsătorit la data de 24.03.1998, iar prin sentinţa civilă nr. X/29.11.2017  pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu, definitivă prin neapelare, s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa soţului  pârât.

Prin încheierea de  admitere în principiu din  data de 29.01.2020 s-a admis în parte, în principiu, acţiunea civilă pentru partaj bunuri comune, formulată de reclamanta-parata P M S, împotriva pârâtului-reclamant reconvenţional M G.

S-a admis  în parte, în principiu, cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant reconvenţional M G.

S-a constat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o contribuţie egală următoarele bunuri:

- un apartament cu doua camere și dependinte, in suprafață de 29,93 m.p. si 4.13 mp. suprafata balcon situat in T J, , jud. G, conform contractului de vanzare cumpărare nr.X/06.07.2001.

-un imobil compus din teren fânețe, în suprafață de 15968 m.p., situat în Com.V, jud. V, conform contractului de vânzare-cumpărare X/15.04.2010.

- un tractor U 650,  dobandit prin pv verbal de licitatie nr. X/30.10.2002, un autoturism Dacia Logan cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXXXX, an fabricatie 2006, un autoturism Suzuki Grand Vitara cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXXXX si nr. de identificare X, o remorca auto cu o axa , cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXXXX.

-un drept de creantă constând in contravaloarea anexei construita din BCA si acoperita cu tigla, compusa din două camere, tamplarie PVC si geam termopan si doua garaje subterane, edificata în timpul căsătoriei partilor și atașata imobilului bun propriu al mamei reclamantei situat in loc. V, jud. V.

Pentru efectuarea partajului si ieșirea din indiviziune instanța retine aplicabilitatea procedurii prevăzute de art. 983-995 C.pr.civ. conform căreia dacă părțile nu ajung la o intelegere instanta va stabili bunurile supuse impărtelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia si creantele născute din starea de proprietate comuna pe care coproprietarii le au unii fata de altii. Instanta va face imparteala in natura. In temeiul celor stabilite potrivit alin. (1), ea procedeaza la formarea loturilor si la atribuirea lor. In cazul in care loturile nu sunt egale in valoare, ele se intregesc printr-o suma in bani.

Conf. art. 669 C. civ. incetarea coproprietatii prin partaj poate fi ceruta oricând, afara de cazul in care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotarare judecatoreasca iar conf. art. 676 care stabileste regulile privitoare la modul de impartire, partajul bunurilor comune se va face in natura, proportional cu cota-parte a fiecarui coproprietar iar daca bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil in natura, partajul se va face in unul dintre urmatoarele moduri: a) atribuirea intregului bun, in schimbul unei sulte, in favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora; b) vanzarea bunului in modul stabilit de coproprietari ori, in caz de neintelegere, la licitatie publica, in conditiile legii, si distribuirea pretului catre coproprietari proportional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.

Prin rapoartele de expertiză realizate în cauză s-a stabilit că valoarea totală a bunurilor comune este de 283.999 lei fiind  propuse mai multe variante de lotizare.

Prin raportul de expertiză întocmit de expert P N au fost identificate şi evaluate atât îmbunătăţirile pe care pârâtul le-a realizat împreună cu reclamanta  la imobilul bun propriu al mamei reclamantei situat în loc. V, jud. V, la suma de 104.810 lei, cât și apartamentul și terenul fânețe, valoarea acestora fiind de 147.140 lei apartamentul si 13.245 lei terenul.

Prin raportul de expertiză întocmit de expert M A au fost identificate şi evaluate autoturismele reținute prin încheierea de admitere în principiu, expertul calculând valoarea acestora atât la momentul separării părților cât și valoarea actuală.

Întrucât nu există un acord al părților cu privire la valoarea autoturismelor, instanța va reține valoarea de circulație din momentul partajării.

Instanța apreciază că luarea în considerare a valorii bunurilor din momentul partajului face ca diminuarea valorii prin uzura fizică sau morală ori sporul de valoare dobândit, în măsura în care nu sunt rezultatul intervenției unuia dintre copărtași, să se impute asupra drepturilor tuturor, respectiv să profite tuturor.

Așadar valoarea totală a autoturismelor este de 18.804 lei ( tractor-6.209 lei, Dacia Logan -8415 lei, Suzuki Grand Vitara- 3918 lei, remorcă cu axă-262 lei).

 Prin urmare, ținându-se cont de modalitatea de folosinţă a bunurilor, respectiv că în apartamentul supus partajului, după desfacerea căsătoriei reclamanta este cea care a locuit în permanență, de susţinerile părţilor precum şi de împrejurarea că anexa construita din BCA si acoperita cu tigla, compusa din două camere, tamplarie PVC si geam termopan si doua garaje subterane, edificata în timpul căsătoriei partilor este atașata imobilului bun propriu al mamei reclamantei situat in loc. V, jud. V, precum și echilibrul moral al părților, evitându-se  stabilirea unor sulte disproporţionate şi împărțirea excesivă a terenului, instanţa, având în vedere disp. art.  988 C.pr.civ. va atribui părţilor bunurile, după cum urmează:

Lot fizic atribuit reclamantei P M S:

- un apartament cu doua camere și dependinte, in suprafață de 29,93 m.p. si 4.13 mp. suprafata balcon situat in T J, , jud. G,

- lot 3 din teren fânețe, în suprafață de 7845 m.p., situat în Com.V, jud. V, identificat prin raportul de expertiză specialitatea topografie, întocmit de expert M M, contur 6-7-8-9-6 potrivit anexei 1 a raportului de expertiză.

- un drept de creantă constând in contravaloarea anexei construita din BCA si acoperita cu tigla, compusa din două camere, tamplarie PVC si geam termopan si doua garaje subterane, edificata în timpul căsătoriei partilor și atașata imobilului bun propriu al mamei reclamantei situat in loc. V, jud. V în cuantum de 104,810 lei.

Lot fizic atribuit pârâtului  M G:

-un tractor U 650,  un autoturism Dacia Logan cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXXXX, an fabricatie 2006, un autoturism Suzuki Grand Vitara cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXXXX si o remorca auto cu o axa , cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXXXX.

- lot 2 din teren fânețe, în suprafață de 7845 m.p., situat în Com.V, jud. V, identificat prin raportul de expertiză specialitatea topografie, întocmit de expert M M, contur 2-3-10-9-8-1-2 potrivit anexei 1 a raportului de expertiză.

Lotul 1, în suprafață de 278 m.p. contur 3-4-5-6-9-10-3, conform schitei anexă 11 a raportului de expertiză rămâne în proprietatea comună a părților.

Pentru cheltuielile privind deplasarea la instanță ale apărătorului P I, reclamanta a justificat prin înscrisurile anexate doar suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de transport reprezentând contravaloare combustibil pentru deplasarea la instanţă, iar pentru celelalte termene de judecată nu au fost depuse înscrisuri justificative care să ateste deplasarea la instanță a apărătorului.

Întrucât în acţiunile care au ca obiect partaj judiciar, părțile sunt obligate sa suporte cheltuielile de judecata proporțional cu cota parte care li se cuvin, luând considerarea soluția la care a ajuns instanța in urma deliberării, instanța, a compensat în parte cheltuielile de judecată privind taxa judiciara de timbru,  onorariu experți si mai obligă pârâtul  la plata sumei de 563 către reclamantă, reprezentand jumătate din cuantumul taxei de timbru, a sumei de 2750 lei reprezentând jumătate din cuantumul onorariului de avocat precum și a sumei de 100 lei reprezentând contravaloare transport.

Prin Încheierea de admitere în principiu din data de 29.01.2020, s-au reţinut următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 24.03.1998, iar prin sentinţa civilă nr. X/29.11.2017  pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu, definitivă prin neapelare, s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa soţului  pârât.

Potrivit disp. art. 339  C. civ., bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților.

Întinderea drepturilor soţilor se stabileşte în raport de contribuţia fiecăruia la dobândirea bunurilor in timpul căsătoriei, soţii neavând un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune, fiind astfel necesară administrarea de probe prin care să se determine aportul fiecăruia la dobândirea lor.

Temeiul juridic al comunităţii de bunuri îl constituie nu numai existenţa căsătoriei, ci si participarea fiecăruia dintre soţi prin munca sau prin mijloacele sale la dobândirea si conservarea bunurilor comune, stabilindu-se cota parte ce revine fiecăruia dintre soţi funcţie de contribuţia la dobândirea si conservarea bunurilor comune, soluţie ce se impune pentru a nu se ajunge la soluţii inechitabile. Astfel, cotele părţi ale soţilor pot fi inegale dacă aportul acestora la dobândire şi conservare este diferit, prezumţia unor cote egale aplicându-se doar în lipsa unor elemente care să permită determinarea contribuţiei fiecărui soţ.

Cota propriu zisă ce se cuvine din devălmăşie fiecăruia dintre soţi se stabileşte pe baza contribuţiei efective a fiecăruia, fie prin venituri, fie prin activitate casnică ori în gospodărie, iar această contribuţie nu poate fi privită individual, cu privire la dobândirea fiecărui bun în parte, ci global, drept contribuţie pe întreaga durată a căsătoriei.

Astfel din copia cărților de muncă ale părților depuse la dosar (fila 22, respectiv 73) reiese că veniturile nete salariale ale reclamantei au fost în medie pentru perioada 01.03.1998- 01.10.2002 de 15.008.979 rol, în anii 2006 -2018 au fost de 176.424 lei, potrivit adeverinței nr. X/17.01.2019 ( fila 161) în timp ce veniturile realizate de pârât în perioada 01.01.2011-30.01.2018 au fost de 141.753 lei conform adeverinţei nr. X/09.10. 2018 ( f. 79), acesta începând cu data  01.08.1999 fiind  încadrat în funcţia de șofer în cadrul Judecătoriei T J.

În susţinerea solicitării sale privind cota de contribuţie majoritară, de 70% reclamanta a invocat faptul că a avut economii întrucât a lucrat la Direcția de Telecomunicații V, a beneficiat de salarii compensatorii și garanții restituite odată cu încetarea contractului de muncă, precum și alte venituri din agricultură-zootehnie, iar fostul soţ nu a avut serviciu o perioadă de timp, însă prin probele administrate nu a făcut dovada ca ar fi avut o contribuție sporita in mod considerabil la realizarea bunurilor comune in detrimentul contributiei pârâtului. 

Instanţa va reţine că la rândul său pârâtul,  pe lângă faptul ca a avut loc de muncă, fapt ce reiese din copia carnetului de muncă depus la dosar, aportul acestuia la dobândirea bunurilor comune este determinat şi de activitatea desfăşurată prin munca în gospodărie motivat de faptul că o asemenea activitate duce la realizarea unor economii sau la reducerea cheltuielilor gospodăreşti, constituind indirect o contribuţie la dobândirea bunurilor.

Cu privire la susținerile reclamantei în sensul că pârâtul nu a avut venituri salariale o bună perioadă de timp, instanța reține că părțile s-au căsătorit la data de 24 martie 1998 iar pârâtul a figurat cu contract de muncă începând cu data de 01.08.1999, totodată reținând că pe perioada căsătoriei reclamanta în perioada 01.10.2002-01.08.2006 nu a avut un loc de muncă.

În ceea ce privește ajutorul oferit reclamantei de către mama sa, în opinia instanței este un ajutor care a îmbrăcat forma unei gratificaţii in folosul ambilor foști soţi, un ajutor care este firesc in relaţiile personale dintre părinţi şi copii.

Faţă de cele expuse, potrivit principiului echității, instanța are in vedere că, cota parte a soților depinde nu atât de mărimea veniturilor din munca, ci de contribuția soților cu aceste venituri, munca lor sau alte mijloace la dobândirea, dar si la conservarea bunurilor comune, urmând a se reţine o cotă de contribuţie egală a părţilor la dobândirea bunurilor comune, din probatoriul administrat nerezultând că una dintre părţi ar fi avut o participare mai mare la achiziţionarea bunurilor comune.

Cât priveşte excepţia netimbrării cererii reconvenționale, instanţa apreciază că această excepţie este neîntemeiată, în condiţiile în care la fila 68 vol. I se află dovada achitării acesteia.

În ceea ce priveşte bunurile dobândite de către cei doi soţi în timpul căsătoriei, instanţa va avea în vedere în primă fază că cea mai mare parte a acestor bunuri au fost recunoscute de pârâtul reclamant reconvențional prin întâmpinare, interogatoriu şi declaraţia dată în faţa instanţei (fila 137), drept pentru care instanţa va reţine ca făcând parte din masa bunurilor de împărţit un imobil compus din teren fânețe, în suprafață de 15968 m.p., situat în Com.V, jud. V, dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare X/15.04.2010; un tractor U 650,  dobandit conform procesului verbal de licitatie nr. X/30.10.2002, un autoturism Dacia Logan cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXXXX, an fabricatie 2006, un autoturism Suzuki Grand Vitara cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXXXX si nr. de identificare X, o remorca auto cu o axa , cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXXXX.

Deși pârâtul susține prin cererea reconvențională că apartamentul compus din doua camere și dependinte, in suprafață de 29,93 m.p. si 4.13 mp. suprafata balcon situat in T J, jud. G,  nu este bun comun decât în proporție de 50% întrucât jumătate a fost dobândit cu banii rezultați din vânzarea unor bunuri proprii, instanţa retine ca acest bun este potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. X/06.01.2001 de BNP S B, bun comun al celor doi soți, având în vedere că pârâtul- reclamant reconvențional nu a probat caracterul de bun propriu a 1/2 din apartament, în conformitate cu disp. art. 343 C. civ. potrivit cărora, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită iar dovada că un bun este propriu se poate face între soţi prin orice mijloc de probă, cu excepția celor prevăzute la art. 340 lit. a C. civ., situaţie în care dovada se face în condiţiile legii, iar reclamanta a contestat caracterul de bun propriu a jumătate din  apartament.

Deşi pârâtul susţine că banii rezultați din vânzarea autoturismului marca Aro 244 și a suprafeței de teren ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. X/08.03/2001-  bunuri proprii, au fost folosiți la achiziționarea apartamentului, nu a produs dovezi în acest sens, contractele depuse de pârât nefăcând dovada că sumele de bani obținute în urma  acestor vânzări au fost alocate dobândirii apartamentului.

 În ceea ce privește creditul contractat de părți la CEC Bank, instanța nu îl va reține la masa de împărțit întrucât potrivit declarației comune a părților ( f. 9 vol. II ) reiese că pârâtul a achitat pe perioada căsătoriei creditul iar după despărțirea în fapt ratele au fost achitate în integralitate doar de acesta.

Cu privire la construcția anexă atașată casei părintești a reclamantei din com. V, sat. M, jud. V, martorii audiați au confirmat în faţa instanţei că în timpul căsătoriei au avut loc lucrări de extindere a imobilului proprietatea mamei reclamantei, astfel că în raport de declaraţiile martorilor, coroborate cu inscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv autorizația de construire nr. X/23.07.2007, instanta va retine ca bun comun un drept de creantă constând in contravaloarea anexei construita din BCA si acoperita cu tigla, compusa din două camere, tamplarie PVC si geam termopan si doua garaje subterane, edificata în timpul căsătoriei partilor și atașata imobilului bun propriu al mamei reclamantei situat in loc. V, jud. V.

In acest sens instanţa are in vedere că martorii audiaţi au relatat că pârâtul reclamant reconvențional mergea aproximativ în fiecare sfârșit de săptămână în loc. V, muncea fizic în această gospodărie și a avut o contribuţie însemnată la edificarea imobilului anexă.

Deşi reclamanta susţine prin răspunsul la întâmpinare că anexa a fost edificată de către mama sa, nu a produs dovezi în acest sens, iar martorii audiați in cursul procesului au arătat instanţei că pârâtul a avut o contribuţie importantă la prestarea manoperei de execuţie a imobilului anexă,  mai mult, acesta a fost cel care a procurat tigla ce a fost folosită la acoperișul anexei.

Martorii F V și C N au confirmat că materialele de construcții au fost achitate de reclamantă și pârât iar lucrările de zidărie au fost realizate de către pârât.

Martorul C N a relatat că la turnarea plăcii de beton pârâtul a fost ajutat de aproximativ zece colegi de serviciu printre care și el, că nu a fost remunerat pentru ajutorul oferit pârâtului și nici nu a primit alte produse în schimbul muncii prestate.

Faţă de toate aceste considerente, urmează a se admite în parte, în principiu, acţiunea civilă pentru partaj bunuri comune, formulată de reclamanta-pârâtă  împotriva pârâtului-reclamant reconvenţional şi va admite în parte, în principiu, cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant, va constata că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o contribuţie egală, de 50% fiecare, un apartament cu doua camere și dependinte, in suprafață de 29,93 m.p. si 4.13 mp. suprafata balcon situat in T J, , jud. G, conform contractului de vanzare cumpărare nr.X/06.07.2001; un imobil compus din teren fânețe, în suprafață de 15968 m.p., situat în Com.V, jud. V, conform contractului de vânzare-cumpărare X/15.04.2010; un tractor U 650,  dobandit prin procesul  verbal de licitatie nr. X/30.10.2002, un autoturism Dacia Logan cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXXXX, an fabricatie 2006, un autoturism Suzuki Grand Vitara cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXXXX si nr. de identificare X, o remorca auto cu o axa , cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXXXX și un drept de creantă constând in contravaloarea anexei construita din BCA si acoperita cu tigla, compusa din două camere, tamplarie PVC si geam termopan si doua garaje subterane, edificata în timpul căsătoriei partilor și atașata imobilului bun propriu al mamei reclamantei situat in loc. V, jud. V.

Având în vedere că în prezent căsătoria părţilor este desfăcută prin divorţ, instanţa va dispune lichidarea regimului matrimonial şi, pe cale de consecinţă, judecătoria a pronunţat prezenta încheiere de admitere în principiu prin raportare la dispoziţiile art. 985 C.p.c., dispunând totodată efectuarea în cauză a unor expertize de evaluare şi lotizare a bunurilor, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 988 C.p.c.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de admitere în principiu au formulat apel reclamanta P M S şi pârâtul M G.

Prin cererea de apel, apelanta - reclamantă P M S a solicitat admiterea apelului pentru următoarele motive:

Sentinţa este nelegala si netemeinica întrucât instanţa de fond nu a analizat in mod obiectiv probele existente la dosar si nu a ţinut cont de susţinerile sale si de înscrisurile aflate in prezenta cauza, încheierea de admitere in principiu care a stat la baza prezentei sentinţe fiind una total greşita si nelegala.

A solicitat instanţei sa constate ca in timpul căsătoriei a dobândit împreuna cu paratul bunurile enumerate in cererea de chemare in judecata, bunuri ce au fost recunoscute de către parat atât prin întâmpinarea depusa la dosar, cat si prin răspunsurile la interogatoriul luat in fata instanţei.

Prin încheierea de admitere in principiu, instanţa de fond in mod greşit a reţinut contribuţia egala a părtilor la dobândirea bunurilor reţinute, precum si reţinerea la masa partajabila a unui drept de creanţa constând in contravaloarea anexei construita din BCA si acoperita cu tigla, compusa din doua camere, tâmplărie PVC si geam termopan si doua garaje subterane, edificata în timpul căsătoriei si ataşata imobilului bun propriu al mamei mele situate in comuna V, jud. V.

In ceea ce priveşte contribuţia reţinuta la dobândirea acestor bunuri, fata de probatoriul administrat (înscrisuri, interogatorii si martori), instanţa de fond în mod greşit nu a ţinut cont de înscrisurile depuse de aceasta, din probele administrate rezultând ca la dobândirea acestor bunuri a avut o contribuţie majoritara, respectiv de 70% si 30 % paratul.

A făcut dovada faptului ca a realizat venituri nete constante şi substanţiale din salariul lunar şi din alte drepturi salariale - salarii compensatorii si garanţii restituite odată cu primirea Ordonanţei la momentul când a plecat de la Directia Telecomunicaţii V, precum si alte venituri din agricultura-zootehnie, ajutata fiind de mama sa, în timp ce pârâtul o buna perioada din timpul căsătoriei nu a avut venituri salariale, iar, ulterior, acestea au fot net inferioare celor realizate de aceasta.

De asemenea, din considerentele sentinţei de divorţ aflata în dosar rezulta faptul ca unul din motivele destrămării căsătoriei a fost acela ca paratul nu contribuia cu nimic la nevoile de zi cu zi ale familiei si ale gospodăriei comune, iar cu banii realizaţi a achiziţionat un imobil pe numele sorei lui, aceasta fiind ultima care a aflat de acest lucru, de aici pornind scânteia destrămării relaţiei de familie.

Referitor la cererea paratului cu privire la faptul de a solicita instanţei sa recunoască contribuţia la dobândirea apartamentului de 50% bun comun si 50 % pondere valorica personala, consideră ca aceasta cerere are caracter reconvențional, iar câta vreme aceasta nu a fost timbrata, aceasta fiind nula, neputând fi luata in discuție, ceea ce instanţa de fond nu a analizat in niciun fel.

Susţine apelanta că în ceea ce priveşte cererea reconvenționala aceasta trebuia respinsa ca neîntemeiata, întrucât toate bunurile (imobilele) la care face referire acesta aparţin mamei sale, iar toate lucrările au fost efectuate pe cheltuiala si resursele băneşti ale acesteia, nicidecum din banii soţilor.

Din înscrisurile depuse la dosar (copie adeverinţa privind bunurile aflate la rolul mamei mele P F, copie adeverinţa salariat frate-P I, copie Codul de exploatație animale ANSVVA- P F, copie autorizaţie de construire din 23.07.2007, copie certificate urbanism din 26.04.2007, copie registru exploatație perioada 34.03.2006-14,03.2012, copie paşapoarte bovine aflate pe numele mamei P F, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi (N C, S T) rezulta faptul ca paratul nu a participat in niciun fel (nici cu munca fizica si nici cu materiale sau bani) la edificarea construcţiei ce face obiectul cererii reconvenționale.

Chiar si din depoziţiile martorilor audiaţi la propunerea acestuia (F V fila 200, C N si D E) nu poate fi reţinut faptul ca paratul si-ar fi adus vreo contribuţie in acest sens, cata vreme depoziţiile acestora sunt contradictorii si nu se coroborează cu celelalte mijloace de proba, aceştia încercând sa inducă in eroare instanţa cu privire la momentul edificării construcţiei, la persoanele care ar fi participat la munca, toate relatările acestora fiind neadevărate.

Instanţa de fond a respins in mod greşit obiecţiunile formulate impotriva celor doua raporturi de expertiza tehnica prin care au fost evaluate bunurile supuse partajului, fara o motivare clara si concisa a menţinerii raportului de expertiza, ajungându-se astfel la stabilirea unor sume foarte mari, existând astfel o discrepantă intre valoarea reala a acestora si cea reţinuta de instanţa.

In raportul de expertiza tehnica specialitatea evaluare proprietăţi imobiliare - cele doua imobile supuse evaluării au fost supraevaluate, valorile stabilite fiind unele exagerat de mari.

In ceea ce priveşte modalitatea de evaluarea a imobilelor supuse partajării, considera ca aceasta este pur subiectiva, neținând cont de realitatea de la fata locului privind situaţia celor doua imobile, respectiv starea lor actuala si îmbunătăţirile avute.

Metoda folosita in evaluarea apartamentului, respectiv metoda comparaţiilor de piaţa, este una subiectiva si după părerea acesteia nu tine cont de caracteristicile tehnice ale imobilului evaluat.

Astfel, atunci când compara apartamentul expertul in mod greşit stabileşte anul construcţiei 1977-1990, iar ulterior trece la anul construcţiei 1993 iar când aplica corecţiile: la funcţionalitate - trece decomandat, cu toate ca anterior chiar expertul confirma ca apartamentul este semidecomandat.

Așa cum rezulta si din fotografiile ataşate, apartamentul nu are îmbunătăţiri aduse, este într-o stare deplorabila si cu toate acestea expertul stabileşte cea mai mare valoare pe metru pătrat selectata VP unitara selectata (E/MP)= 968,38 euro/mp, deși VP unitara medie este de 620,45 euro/mp.

În ceea ce priveşte evaluarea construcţiei Anexa-casa de locuit, expertul porneşte de la o valoare tehnica a imobilului conform decretului 256/1984 (abrogat), respectiv de la valoarea de 2875,00 rol, mp, neținând cont de următoarele aspecte:

- cele doua camere anexate la casa mamei reclamante au un perete comun, drept urmare preţul tehnic trebuia mult redus:

- corecţiile aplicate raportat la lipsa tencuielilor, pardoselilor, zidărie zona cuplare, asteiala, jgheaburi si burlane, soba, zugrăveli faţada, etc. sunt foarte mici, respectiv 20,82 /%

- la stabilirea valorii de circulaţie a imobilului nu s-a ținut cont de criteriile prevăzute in Buletinul tehnic nr.X/2007 privind determinarea valorii de circulaţie, respectiv a faptului ca in zona nu exista magazine universal, scoală, grădiniţa, gaze natural, lipsa de interes in achiziţionarea unei asemenea locuinţe, poziţionarea la peste 2 km de drumul principal, precum si faptul ca localitatea V este inclusa in zona cu constrângeri naturale fiind considerată zona defavorizata, ceea ce ar fi condus la un coeficient de minim 40% de diminuare a valorii tehnice.

In urma evaluării după bunul plac rezulta ca o anexa formata din doua camere si situata intr-o zona defavorizată sa valoreze 104.810 lei, cu toate ca la Primăria V aceasta are o valoare de impozitare de 7770 lei.

Aceleaşi aspecte urmează sa fie verificate si cu privire la expertiza auto efectuata, cata vreme expertul atunci când a evaluat autoturismul Dacia Logan, autoturismul Suzuki Grand Vitara si remorca cu o axa, care sunt in posesia paratului M G, a subevaluat toate aceste autovehicule, aplicând coeficienți foarte mari de reducere si in contradicţie cu starea actuală, iar pe de alta parte atunci când evaluează tractorul care este scos din circulaţie încă din anul 2014, expertul supraevaluează valoarea acestuia pornind de la suma de 16 500 euro, cu toate ca tractorul respectiv nu exista in baza de date privind caracteristicile avute in vederea stabilirii valorii actuale.

Un ultim motiv de apel este cel legat de neacordarea in totalitate a cheltuielilor de judecata pe care le-a efectuat in prezenta cauza, cu toate ca aceste cheltuieli au fost dovedite, iar prezenta apărătorului la termenele de judecata rezulta din încheierile de şedinţa aflate la dosarul cauzei.

Fata de cele prezentate mai sus, solicită admiterea apelului, asa cum a fost formulat, iar pe fondul cauzei modificarea încheierii de admitere in principiu in sensul celor solicitate, urmând sa fie refăcute si loturile celor doua parti privind atribuirea bunurilor, cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata pe care le va face cu acest proces.

Invocă dispoziţiile art.466-482 Cod procedura

Solicită administrarea următoarelor probe: înscrisuri, audierea unui martor, precum si refacerea raportului de expertiza tehnica de evaluare bunuri imobile.

Prin cererea de apel, apelantul - pârât M G solicită admiterea apelului admiterea apelului si în fond rejudecând cauza faţă de probele administrare şi care le solicită în completare, în apel, sa fie modificate cele două hotărâri după cum urmează:

- să fie admisă în totalitate, în principiu, cererea reconvenţională si să fie inclusa în masa partajabilă în mod integral sub aspect valoric construcţia anexată casei de locuit a mamei reclamantei din comuna V satul M, judeţul V, edificată de foştii soţi în timpul căsătoriei, potrivit descrierii tehnice din documentaţia anexă la autorizaţia de construire nr. X/23.07.2007 de construire şi modului fizic, constructiv al acesteia la data despărţirii în fapt, urmând a fi majorat valoric lotul apelantului cu 50 % din valoarea integrală a construcţiei;

- să fie modificată încheierea de admitere în principiu în sensul de a se constata că la data achiziţiei bunului imobil apartament dobândit în timpul căsătoriei, acesta a contribuit financiar cu o sumă de bani provenită din vânzarea unui autoturism ARO 244 proprietate personală şi bun propriu, contribuţia financiară fiind de 50% din preţul înscris în contractul de achiziţie şi în consecinţa, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 340 alin. 1 lit. G din Codul Civil, să se reţină la masa de împărţit doar 50% din valoarea apartamentului în litigiu şi sa fie majorat valoric lotul atribuit apelantului, cu ponderea valorică a contribuţiei personale, respectiv 50 % din valoarea imobilului la data achiziţiei;

- să fie modificată încheierea de admitere în principiu în sensul de a fi stabilită valoarea împrumuturilor comune la data despărţirii în fapt şi să se realizeze raportarea corespunzătoare a acestora asupra loturilor fizice şi valorice ţinând cont de contribuţia concretă personală la plata datoriilor, creditelor contractate în timpul căsătoriei, pentru achiziţia de bunuri, de la data despărţirii în fapt si până la achitarea integrală a acestora;

În privinţa, modului de lotizare stabilit prin sentinţa civilă nr. 4004/9.06.2021, consideră că acesta nu reflectă situaţia reală a modului de dobândire a bunurilor şi contribuţia financiară concretă a părţilor la dobândirea acestora, a posesiei bunurilor la data despărţirii în fapt şi nevoilor locative, solicitând ca in raport de criticile aduse încheierii de Admitere în Principiu care constituie şi motive de apel împotriva sentinţei nr. 4004/9.06.2021, să fie modificată sentinţa în sensul atribuirii în lotul fizic al apelantului pârât M G, a apartamentului dobândit în timpul litigiului, atribuirea în lotul intimatei reclamante P M S a tractorului U 650 dobândit în timpul căsătoriei întrucât a rămas în posesia dumneaei la despărţirea în fapt şi majorarea valorică a lotului apelantului cu valoarea actualizată a sumelor de bani reprezentând contribuţia personală la dobândirea apartamentului în litigiu şi a jumătate din valoarea integrală de piaţă a construcţiei anexe din comuna V, judeţul V, în modul în care se prezenta constructiv, fizic, la data despărţirii în fapt.

Solicită să se facă şi raportul corect al datoriilor comune, reprezentate de credite comune, in vigoare la data despărţirii şi fapt, în sensul de a fi raportată jumătate din valoare creditelor rămase neachitate, pentru perioada cuprinsă între despărţirea în fapt şi data achitării integrale a acestora.

Solicita în apel, sa fie încuviinţată proba cu interogatoriu suplimentar, înscrisuri noi (proba cu adresă la Primăria Comunei V pentru a comunica la dosar în copie certificată documentaţia tehnică anexă la autorizaţia de construire nr. X/23.07.2007, vizând construcţia anexată la gospodăriei mamei reclamantei, precum şi procesul verbal la finalizarea lucrărilor de construire, având în vedere că aceste înscrisuri nu au fost depuse la dosar şi nu pot fi obţinute decât prin intermediul instanţei, solicită proba testimonială pentru dovedi că întreaga construcţie a fost realizată de către apelant în timpul căsătoriei cu intimata reclamantă, completarea expertizei tehnice evaluatoare pentru a fi evaluată întreaga construcţie astfel cum se regăsea la data despărţirii în fapt, urmând a fi administrate şi alte mijloace de probă a căror necesitate de administrare rezultă din dezbateri.

Consideră netemeinice şi nelegale, atât încheierea de admitere în principiu cât şi sentinţa finală, întrucât nu corespund probatoriului administrat, nu reflectă modal real de dobândire a bunurilor ce compun masa partajabilă, nu reţin contribuţia personală efectivă a apelantului pârât reclamant reconvenţional M G la dobândirea acestor bunuri şi nu s-a ajuns prin lotizarea finală la o împărţeală echitabilă a acestor bunuri.

Referitor la acţiunea principală, bunurile descrise în acţiunea reclamantei cu excepţiile arătate prin întâmpinare ca mod de dobândire, respectiv apartamentul în litigiu şi împrumutul tip CAR, contractat personal de reclamantă la data de 30.11.2017, după despărţirea în fapt, toate au caracter de bunuri comune obţinute cu o contribuţie egală de 50%.

În privinţa perioadei convieţuirii efective, acesta s-a derulat de la data oficierii căsătoriei 24.03.1998 şi până în data de 23.01.2017, când în urma unor certuri conjugale, părţile în litigiu s-au despărţit în fapt, în mod definitiv pârâtul M G, mutându-se în altă locuinţă.

De la data despărţirii în fapt, 23.01.2017 şi până la pronunţarea hotărârii de divorţ nr, X/29.11.2017 în dosarul nr. 12135 /318/2017, părţile nu au mai reluat convieţuirea, nu s-au mai gospodărit împreună, astfel încât nu au mai achiziţionat bunuri care să aibă caracter de bunuri comune.

Însă, apelantul pârât M G a achitat singur, de la data despărţirii în fapt 23.01.2017 şi până la finalul perioadei de rambursare 27.05.2019, creditul contractat la SC C B T J pentru achiziţia de bunuri şi a autoturismului Dacia Logan supus împărțelii, iar prin încheierea de admitere în principiu instanţa nu a obligat intimata reclamantă la plata a jumătate din valoarea ratelor achitate potrivit graficului de rambursare existent la dosarul cauzei.

În cazul de faţă, data certă a despărţirii în fapt, 23.01.2017, este dovedită cu menţiunile asupra acestui fapt, din considerentele sentinţei de divorţ nr. X/29.11.2017, sentinţa penală nr. X/5.03.2019, pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul penal nr. X/318/2018, cauză referitoare la o plângere penală formulata pentru infracţiunea de lovire şi alte violenţe ce ar fi fost săvârşită de pârât împotriva reclamantei la data de 23.01.2017, când părţile au încetat convieţuirea şi în care apelantul pârât a fost condamnat la amendă penală şi obligat la despăgubiri civile, majorate în apel, la suma de 10 000 lei, prin decizia penala nr. X/4.07.2019 a Curţii de Apel Craiova. Din cuprinsul acestora, corelate cu alte înscrisuri cum ar fi chitanţe de plată la asociaţia de proprietari a utilităţilor apartamentului în litigiu, achitate de pârât în perioada de după 23.01.2017, menţiunile din întâmpinarea formulată de fiica pârâtului, în dosarul nr. X/318/2017 al Tribunalului G, la un apel vizând o acţiune de stabilire pensie, rezultă fără dubiu că pârâtul M G după despărţirea în fapt, respectiv de la data de 23.01.2017, a plecat din apartamentul bun comun şi nu s-a mai întors, nemaifiind reluată convieţuirea.

A insistat asupra clarificării acestui aspect, întrucât reclamanta a cerut raportarea la masa partajabilă a unul împrumut tip CAR, contractat personal și folosit în acelaşi mod de aceasta, la data de 30.06.2017, datorie în cuantum de 17 579 lei conform menţiunilor din acţiune, ce nu are caracter comun şi nu a fost folosită pentru achiziţia de bunuri comune, fapt dovedit evident, faţă de înscrisurile şi hotărârile judecătoreşti la care a făcut anterior referire, solicitând în consecinţă să fie respinsă cererea de partajare a acestuia.

În privinţa apartamentului dobândit în timpul căsătoriei cu preţul înscris în act de 20 000 000 lei, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub numărul, X/8.03.2001 la Biroul Notarului Public B S, acest bun imobil a fost dobândit concret cu contribuţie financiară personală a apelatului pârât reclamant reconvențional M G, ce depăşea 50% din valoare de achiziţie a imobilului, ce nu a fost reţinută în mod greşit de instanţă prin IAP, pe motiv că nu fost dovedită această contribuţie.

Pentru dobândirea apartamentului în litigiu, au fost folosiţi banii obţinuţi din vânzarea unui autoturism ARO 244, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, proprietatea personală a pârâtului M G, pe care l-a dobândit prin contract la data de 29.08.1997 înainte de căsătorie şi l-a înstrăinat în anul 2001, deci în anul achiziţiei apartamentului, aspecte rezultate din înscrisurile depuse la dosar, interogatoriu, contract de achiziţie autoturism şi certificatul de radiere din circulaţie nr. X/9.07.2001.

Restul preţului plătit pe apartament, a fost obţinut din vânzarea unei suprafeţe de teren, dobândită prin achiziţie de către părţi, în timpul căsătoriei.

Ori, pentru partea din preţ achitată din sursă financiară având caracter de bun propriu , apreciază că este întemeiată şi dovedită cu probele la care a făcut referire cererea formulată potrivit art. 340 alin. 1 lit. G din Codul Civil, de a constata şi reţine contribuţia personală la achiziţia imobilului în procent de 50% şi de a majora valoric lotul dumnealui cu suma rezultată.

De asemenea, din înscrisurile privind salarizarea din perioada căsătoriei părţilor, nu rezultă că intimata reclamantă P M S ar fi obţinut venituri salariale mai mari decât pârâtul M G pentru a justifica solicitarea de a obţine o cotă majorată de contribuţie.

Dimpotrivă din înscrisurile depuse, corelate cu declaraţiile de martori rezultă că apelantul pârât obţinea venituri constant mai mari, întrucât veniturile salariale erau completate de venituri obţinute din activităţi în construcţii prestate contracost de acesta, în timpul liber si după program.

În aceste condiţii, trebuie avută în vedere împrejurarea că au fost contractate împrumuturi, în timpul căsătoriei pentru investiţiile comunei efectuate şi pentru achiziţia de bunuri cum ar fi autoturismul Dacia Logan, ale căror rate au fost suportate personal numai de către pârâtul M G, după despărţirea in fapt şi până la lichidarea acestora.

Referitor la investiţia în construcţia anexă de locuit la casa proprietatea mamei reclamantei din comuna V, satul M, judeţul V, solicită să se constate şi să se reţină că această investiţie a fost realizată în timpul căsătoriei de către părţile din prezenta cauză, în stadiul constructiv existent la data despărţirii în fapt, stadiu ce care coincide cu situaţia actuală şi constatată de expert constructor, susţinând astfel că în mod greşit prin încheierea de admitere în principiu instanţa nu a reţinut că întreaga construcţie a fost realizată în timpul căsătoriei părţilor, contrar probelor administrate.

Consideră că existenţa autorizaţiei de construire din data de 23.07.2007, eliberată pe numele mamei reclamantei, în lipsa documentaţiei tehnice anexă şi a procesului verbal la finalizarea lucrărilor de construire, nu este de natură a demonstra că această construcţie anexă, astfel cum se prezintă în planşe foto depuse la dosarul cauzei, a fost edificată în mod exclusiv de mama reclamantei P F, care nu avea mijloacele financiare suficiente şi nici din punct de vedere fizic nu putea face faţă nevoilor impuse de edificarea unei astfel de lucrări.

Reclamanta a susţinut că mama ei obţinea venituri din activitatea de creştere a animalelor, pe care le-a folosit la edificarea construcţiei, dar la dosarul cauzei nu a fost depus niciun document din care să rezulte dacă au fost vândute animale şi s-au obţinut sume de bani, în condiţiile în care activitatea respectivă a fost susţinută tot ca urmare a implicării personale a apelantului pârât M G, care mergea constant în gospodărie, se îngrijea de strângerea nutreţului în perioada de vară, angajând martorul F V să aibă grijă în mod permanent de animale.

În aceste împrejurări, modul real de edificare al acestei construcţii, înscrisă aparent în autorizaţia de construire, este cel precizat în cererea reconvenţională, anume - contribuţia cu muncă fizică atât calificată cat şi necalificată din partea pârâtului M G, dublată de investirea mijloacelor financiare în achiziţia de materiale de construcţii pentru realizarea investiţiei.

În acest scop, au fost folosite împrumuturi contractate de pârât care au fost achitate numai de acesta după despărţirea în fapt, a fost ajutat de colegi de muncă, a dobândit şi transportat din Tg-Jiu, materiale de construcţie, respectiv ţiglă, ce a fost folosită la acoperirea acelei anexe, fiind cert că a fost edificată în regie proprie, în timpul căsătoriei de către cei doi foşti soţi fără contribuţie semnificativă din partea familiei reclamantei, aşa cum s-a susţinut.

Toate acestea au fost dovedite cu interogatoriul reclamantei, planşe foto, documente privind veniturile, declaraţiile martorilor F V, C N, D E.

Întrucât prin IAP nu a fost reţinută integral la masa de împărţit această construcţie, iar soluţia o consideră greşită, solicită completarea probatoriului în apel cu o adresa la Primăria Comunei V, pentru a înainta la dosar documentaţie tehnică anexă la autorizaţia de construire şi procesul verbal de terminarea lucrărilor, pentru a fi completată expertiza în construcţii şi a se reevalua modul de dobândire al acestui imobil prin raportare la restul probatoriului inclusiv depoziţiile martorilor audiaţi în cauză.

În privinţa datoriilor comune, reprezentate de credite contractate în timpul căsătoriei şi refinanţate, este neîndoielnic faptul că apelantul pârât M G a achitat de la despărţirea în fapt 23.01.2017 şi până la finalul perioadei de creditare 27.05.2019, creditului contractat la C B Sucursala Tg-Jiu, iar instanţa nu a obligat intimata reclamanta la jumătate din valoarea ratelor plătite de pârât, în condiţiile în care bunul achiziţionat, autoturismul Dacia Logan a fost împărţit valoric în cota egală, situaţie total inechitabilă ce solicită a fi clarificată în apel.

Prin sentinţa finală de partaj, a fost atribuit în lotul apelantului pârât tractorul Universal 650, deşi de la despărţirea în fapt a rămas în posesia intimatei reclamante şi a familiei sale, iar în mod firesc trebuia să revină în lotul fizic atribuit acesteia.

În consecinţă, în privinţa modului de lotizare reţinut prin sentinţa apelantă, solicita modificarea lotizării, în sensul de a atribui în lotul apelantului pârât M G, apartamentul în litigiu, având în vedere contribuţia financiară mai mare şi faptul ca nu are posibilităţi locative, să fie atribuit în lotul intimatei tractorul U 650, urmând ca apelantul pârât să achite sultă corespunzătoare, chiar şi în situaţia în care nu vor fi acceptate motivele de apel formulate împotriva încheierii de admitere în principiu.

Apelanta-reclamantă a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului declarat de pârât  şi menţinerea ca legală şi temeinică  a sentinţei  atacate şi obligarea acestuia la cheltuieli de judecată, în esenţă, susţinându-şi apărările din cererea de apel.

Apelantul-pârât a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului declarat de reclamantă ca nefondat, din perspectiva criticilor aduse celor două hotărâri judecătoreşti, critici pe care le consideră neîntemeiate, astfel că solicită respingerea tuturor motivelor de apel ca fiind neîntemeiate.

Prin Încheierea din data de 15.10.2021, Tribunalul G a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi înaintarea acesteia către Tribunalul Olt, ca urmare a admiterii cererii de strămutare a cauzei formulată de petenta P M, potrivit Încheierii nr. X/07.10.2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia I Civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt - Secţia I Civilă la data de 05.11.2021.

Tribunalul Olt a administrat în apel proba cu înscrisuri.

Analizând apelurile declarat prin prisma motivelor de apel, a probatoriului administrat în cauză şi a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reţine următoarele:

În reglementarea actuală, dispoziţiile art. 357 alin. 1 şi 2 Cod civil  aplicabile căsătoriilor în fiinţă la data intrării în vigoare a Codului civil prevăd că, în cadrul lichidării comunităţii, fiecare dintre soţi preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune şi la regularizarea datoriilor. În acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soţ, pe baza contribuţiei sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât şi la îndeplinirea obligaţiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soţii au avut o contribuţie egală.

Potrivit art. 385 Cod Civil:  - Încetarea regimului matrimonial (1) În cazul divorţului, regimul matrimonial încetează între soţi la data introducerii cererii de divorţ. (2) Cu toate acestea, oricare dintre soţi sau amândoi, împreună, în cazul divorţului prin acordul lor, pot cere instanţei de divorţ să constate că regimul matrimonial a încetat de la data separaţiei în fapt. (3) Prevederile acestui articol se aplică în mod corespunzător şi în cazul divorţului prevăzut de art. 375.*) Dispoziţiile art. 385 din Codul civil privind încetarea regimului matrimonial se aplică numai în cazul divorţului care intervine după data intrării în vigoare a Codului civil. (a se vedea art. 43 din Legea nr. 71/2011)

Astfel, raportat la prevederile art. 385 Cod Civil, tribunalul reţine, în prealabil, faptul că, în prezenta cauză, regimul matrimonial a încetat între soţi la data introducerii cererii de divorţ în ds. nr. X/318/2017, soluţionat prin Sentinţa civilă nr. X/29.11.2017, pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu, în condiţiile în care niciunul dintre soţi nu a cerut instanţei de divorţ să constate că regimul matrimonial a încetat de la data separaţiei în fapt.

I. Apelul formulat de apelanta - reclamantă P M S împotriva sentinţei şi a încheierii de admitere în principiu este fondat doar în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată stabilite de prima instanţă.

Astfel, apelanta a susţinut că instanţa de fond in mod greşit a reţinut contribuţia egala a părţilor la dobândirea bunurilor reţinute, apreciind că a făcut dovada faptului ca a realizat venituri nete constante şi substanţiale din salariul lunar şi din alte drepturi salariale - salarii compensatorii si garanţii restituite odată cu primirea Ordonanţei la momentul când a plecat de la Directia Telecomunicaţii V, precum si alte venituri din agricultura-zootehnie, ajutata fiind de mama sa, în timp ce pârâtul o buna perioada din timpul căsătoriei nu a avut venituri salariale, iar, ulterior, acestea au fot net inferioare celor realizate de aceasta. A susţinut şi faptul că pârâtul nu contribuia cu nimic la nevoile de zi cu zi ale familiei si ale gospodăriei comune, iar cu banii realizaţi a achiziţionat un imobil pe numele sorei lui, aceasta fiind ultima care a aflat de acest lucru, de aici pornind scânteia destrămării relaţiei de familie.

Însă, tribunalul apreciază că judecătoria a reţinut în mod corect cota de contribuţie egală a soţilor  la dobândirea bunurilor, raportat la prezumţia legală instituită de art. 385 Cod Civil, reclamanta nefăcând dovada unei contribuţii majoritare.

Prima instanţă a motivat pe larg reţinerea contribuţiei egale, susţinerile apelantei nefiind dovedite prin probele de la dosar.  Astfel, s-a arătat în sentinţa atacată că pârâtul,  pe lângă faptul ca a avut loc de muncă, fapt ce reiese din copia carnetului de muncă depus la dosar, aportul acestuia la dobândirea bunurilor comune este determinat şi de activitatea desfăşurată prin munca în gospodărie motivat de faptul că o asemenea activitate duce la realizarea unor economii sau la reducerea cheltuielilor gospodăreşti, constituind indirect o contribuţie la dobândirea bunurilor.

Astfel, în mod corect, pentru a stabili contribuţia părţilor s-au avut în vedere nu doar veniturile salariale, ci şi munca acestora în gospodărie sau la edificarea unor bunuri comune, sens în care s-a dovedit şi prin depoziţiile martorilor implicarea pârâtului. 

De asemenea, faţă de actele dosarului, tribunalul apreciază că în mod corect judecătoria nu a calificat drept cerere reconvenţională cererea paratului cu privire la faptul de a solicita instanţei sa recunoască contribuţia la dobândirea apartamentului de 50% bun comun si 50% pondere valorica personală.

Totodată, aspectul netimbrării cererii unei astfel de cereri nu poate constitui motiv de anulare a cererii în apel, raportat la prevederile art.38 din OUG 80/2013, potrivit căruia: În situaţia în care instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu.

Prin urmare, acesta era remediul legal în cazul în care se constată că nu s-a achitat taxa judiciară de timbru în cuantumul legal, măsură care nu era necesară faţă de aspectele arătate. Mai mult, apelanta-reclamantă nici nu justifică vreun interes în susţinerea acestei critici în condiţiile în care apartamentul în cauză a fost reţinut ca bun comun în totalitate şi nu doar în cota 50%, la care a făcut referire pârâtul.

Tribunalul apreciază ca nefondate şi criticile apelantei-reclamante în sensul trebuia respinsa ca neîntemeiata cererea reconvenționala, întrucât toate bunurile (imobilele) la care face referire acesta aparţin mamei sale, iar toate lucrările au fost efectuate pe cheltuiala si resursele băneşti ale acesteia, nicidecum din banii soţilor.

În mod temeinic, pe baza probelor administrate, judecătoria a reţinut că martorii audiați in cursul procesului au arătat instanţei că pârâtul a avut o contribuţie importantă la prestarea manoperei de execuţie a imobilului anexă,  mai mult, acesta a fost cel care a procurat ţigla ce a fost folosită la acoperișul anexei. Referirile la declaraţiile martorilor sunt conform depoziţiilor de la dosar, iar criticile apelantei nu sunt susţinute de actele dosarului.

De asemenea, sunt nefondate şi criticile apelantei-reclamante în sensul că instanţa de fond a respins in mod greşit obiecţiunile formulate împotriva celor doua raporturi de expertiza tehnica prin care au fost evaluate bunurile supuse partajului, ajungându-se astfel la stabilirea unor sume foarte mari, existând astfel o discrepanţă intre valoarea reala a acestora si cea reţinută de instanţa.

Tribunalul reţine că rapoartele de expertiză tehnică depuse la dosar şi criticate de apelantă sunt temeinic fundamentate raportat la situaţia de fapt constată de experţi şi la dispoziţiile legale incidente, astfel încât în mod corect au fost respinse obiecţiunile, criticile apelantei fiind simple alegaţii, bazate pe constatări personale.

Or, faţă de prevederile art. 330 Cpc, când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, numeşte experţi care au competenţa de a lămuri aspectele respective. Astfel, simplele susţineri ale părţilor nu pot fi avute în vedere, în condiţiile în care experţii şi-au justificat în mod temeinic concluziile.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată cuvenite reclamantei-pârâte, tribunalul reţine că judecătoria nu a procedat la compensarea corectă a cheltuielilor de judecată raportat la dovezile de la dosar şi la prevederile art. 453 Cpc.

Astfel, judecătoria a compensat în parte cheltuielile de judecată privind taxa judiciara de timbru,  onorariu experți si mai obligă pârâtul  la plata sumei de 563 către reclamantă, reprezentând jumătate din cuantumul taxei de timbru, a sumei de 2750 lei reprezentând jumătate din cuantumul onorariului de avocat precum și a sumei de 100 lei reprezentând contravaloare transport.

Însă, din actele dosarului rezultă că apelanta-reclamantă a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum total de 11.277, 37 de lei, reprezentate de: 2927,37 de lei taxa judiciară de timbru, pentru care s-a acordat ajutor public judiciar sub forma eşalonării prin Încheierea din data de 05.11.2018 (fila 60 vol. I ds. fond); sume achitate pentru expert numit de instanţă 500 lei (f. 96 vol. II ds. fond) şi 750 lei (f. 97 vol. II ds. fond), precum şi 1500 lei, onorariu expert parte (f. 94 vol. II ds. fond); 3000 de lei şi 2500 de lei (onorariu avocat, f. 68 şi 69 vol. III ds. fond); 100 lei – cheltuieli de transport (bon fiscal, f. 70 vol. III ds. fond).

Pârâtul-reclamant a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum total de 3.050 de lei, reprezentate de: 600 de lei taxa judiciară de timbru (chitanţa f. 68 vol. I ds. fond); sume achitate pentru experţi - 750 lei (f. 87 vol. II ds. fond), 500 lei (f. 88 vol. II ds. fond), 1200 lei (f. 29 vol. III ds. fond).

Astfel, cheltuielile de judecată efectuate de ambele părţi au fost în cuantum total de 14.327,37 de lei, care trebuie suportate de fiecare raportat la cota de contribuţie la dobândirea bunurilor comune de 50% stabilită de prima instanţă, revenind fiecărei părţi suma de 7.163, 68 de lei.

Prin urmare, va fi obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 4.113 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în faţa primei instanţe.

II. Apelul formulat de apelantul-pârât M G împotriva sentinţei şi a încheierii de admitere în principiu este nefondat, pentru motivele arătate în continuare.

Astfel, este nefondată critica apelantului - pârât în sensul să fie admisă în totalitate, în principiu, cererea reconvenţională si să fie inclusa în masa partajabilă în mod integral sub aspect valoric construcţia anexată casei de locuit a mamei reclamantei din comuna V satul M, judeţul V, edificată de foştii soţi în timpul căsătoriei, potrivit descrierii tehnice din documentaţia anexă la autorizaţia de construire nr. X/23.07.2007 de construire şi modului fizic, constructiv al acesteia la data despărţirii în fapt, urmând a fi majorat valoric lotul apelantului cu 50 % din valoarea integrală a construcţiei.

În acest sens, în mod temeinic a reţinut judecătoria ca bun comun un drept de creantă constând in contravaloarea anexei construita din BCA si acoperita cu tigla, compusa din două camere, tamplarie PVC si geam termopan si doua garaje subterane, edificata în timpul căsătoriei partilor și atașata imobilului bun propriu al mamei reclamantei situat in loc. V, jud. V.

Martorii audiați au confirmat în faţa instanţei că în timpul căsătoriei au avut loc lucrări de extindere a imobilului proprietatea mamei reclamantei, astfel că, în raport de declaraţiile martorilor, coroborate cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv autorizația de construire nr. X/23.07.2007, s-a reţinut construcţia astfel edificată. Susţinerile apelantului – pârât în sensul că trebuia reţinută construcţia anexată casei de locuit a mamei reclamantei din comuna V satul M, judeţul V, edificată de foştii soţi în timpul căsătoriei potrivit descrierii tehnice din documentaţia anexă la autorizaţia de construire nr. X/23.07.2007, nu este întemeiată, întrucât trebuie reţinută construcţia astfel cum era edificată în fapt şi cum au arătat şi martorii, iar nu în stadiul în care trebuia să fie conform autorizaţiei la care se face referire.

Mai mult, expertul desemnat, N P, a evaluat acest imobil, conform Anexei nr. 2 la Raportul de expertiză (f. 142 – 151 vol. II ds. fond), după ce a constatat şi la faţa locului stadiul edificării construcţiei raportat la cele reţinute de instanţă în Încheierea de admitere în principiu.

Tribunalul reţine ca nefondate şi criticile apelantului-pârât în sensul de a se constata că la data achiziţiei bunului imobil apartament dobândit în timpul căsătoriei, acesta a contribuit financiar cu o sumă de bani provenită din vânzarea unui autoturism ARO 244 proprietate personală şi bun propriu, contribuţia financiară fiind de 50% din preţul înscris în contractul de achiziţie.

Prima instanţă a reţinut în mod corect faptul că pârâtul- reclamant reconvențional nu a probat caracterul de bun propriu a 1/2 din apartament, în conformitate cu disp. art. 343 C. civ. potrivit cărora, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită iar dovada că un bun este propriu se poate face între soţi prin orice mijloc de probă, cu excepția celor prevăzute la art. 340 lit. a C. civ., situaţie în care dovada se face în condiţiile legii, iar reclamanta a contestat caracterul de bun propriu a jumătate din  apartament. Deşi pârâtul a susţinut că banii rezultați din vânzarea autoturismului marca Aro 244 și a suprafeței de teren ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. X/08.03/2001 -  bunuri proprii, au fost folosiți la achiziționarea apartamentului, nu a produs dovezi în acest sens, contractele depuse de pârât nefăcând dovada că sumele de bani obținute în urma  acestor vânzări au fost alocate dobândirii apartamentului.

Or, nici în apel nu s-au depus dovezi scrise suplimentare şi nici nu a propus în concret alte probe în acest sens. Simpla susţinere a apelantului-pârât cu privire la înstrăinarea autoturismului în anul 2001, deci în anul achiziţiei apartamentului, conform contractului de achiziţie autoturism şi certificatului de radiere din circulaţie nr. X/9.07.2001, nu dovedeşte faptul că suma de bani obţinută a fost efectiv folosită la dobândirea bunului comun.

Tribunalul înlătură şi criticile apelantului cu privire la faptul că trebuie să fie modificată încheierea de admitere în principiu în sensul de a fi stabilită valoarea împrumuturilor comune la data despărţirii în fapt şi să se realizeze raportarea corespunzătoare a acestora asupra loturilor fizice şi valorice ţinând cont de contribuţia concretă personală la plata datoriilor, creditelor contractate în timpul căsătoriei, pentru achiziţia de bunuri, de la data despărţirii în fapt si până la achitarea integrală a acestora. A solicitat să se facă şi raportul corect al datoriilor comune, reprezentate de credite comune, in vigoare la data despărţirii şi fapt, în sensul de a fi raportată jumătate din valoare creditelor rămase neachitate, pentru perioada cuprinsă între despărţirea în fapt şi data achitării integrale a acestora

În primul rând, se reţine faptul că pârâtul-reclamant nu a solicitat prin cererea reconvenţională să se reţină în favoarea sa un drept de creanţă reprezentat de ratele pe care le-a achitat din împrumutul comun şi nici alte aspecte referitoare la împrumutul comun. Prin urmare, cererile formulate direct în apel cu privire la acest aspect sunt inadmisibile, faţă de dispoziţiile art. 478 alin. 3 Cpc.

Astfel, tribunalul, faţă de cererile formulate în dosarul de fond, observă că doar reclamanta a solicitat să fie reținută la masa partajabilă și existența unui pasiv în suma de 17.579 lei, la data de 30.11.2017, reprezentând împrumut bancar, conform contractului de credit pentru nevoi personale nr. XXXXXXXXXXX din 26.05.2014.

Însă, întrucât creditul contractat de părți la C B a fost achitat integral până la soluţionarea acţiunii, în mod corect, nu a fost reţinut ca datorie comună.  Potrivit declarației comune a părților, consemnată şi în Încheierea din adat de 22.01.2020 (f. 9, 10 vol. II ds. fond), reiese că ratele au fost achitate în integralitate până la momentul respectiv. Astfel, doar cu privire la acest aspect, apelantul-pârât avea posibilitatea de a formula critici, în cazul în care avea interesul. Însă, apelantul a criticat alte aspecte care nu au fost suspuse judecăţii în primă instanţă, fiind inadmisibilă formularea unor pretenţii noi în apel.

De asemenea, în ceea ce priveşte lotizarea bunurilor, tribunalul constată că judecătoria a respectat dispoziţiile legale în acest sens şi criteriile din art. 988 Cpc, text potrivit căruia: La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii sau îmbunătăţiri cu acordul celorlalţi coproprietari sau altele asemenea.

Astfel, s-au atribuit, bunuri în natură ambelor părţi pentru a realiza şi o echilibrare valorică a loturilor, acesta fiind unul din motivele pentru care s-a atribuit pârâtului tractorul Universal 650, bun pe care are posibilitatea de a-l valorifica. De asemenea, nu se impunea atribuirea apartamentului în lotul pârâtului, în condiţiile în care,  după desfacerea căsătoriei, reclamanta este cea care a locuit în permanență în imobil şi nici nu are un alt bun propriu în care să locuiască. Mai mult, apelantul însuşi a arătat prin cererea de apel că, din data de 23.01.2017, când, în urma unor certuri conjugale, părţile în litigiu s-au despărţit în fapt, în mod definitiv pârâtul M G, s-a mutat în altă locuinţă. Prin urmare, are o altă locuinţă pe care o poate folosi, contrar argumentelor aduse în vederea schimbării lotizării.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul formulat de apelanta - reclamantă P M S, va schimba în parte sentinţa în sensul că obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 4.113 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Păstrează restul dispoziţiilor din sentinţă.

Totodată, raportat la art. 480 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul va respinge apelul declarat de apelantul-pârât M G, ca nefondat.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată în apel, în baza art. 453 C.proc.civ., faţă de soluţia unitară de admitere a apelului formulat de apelanta - reclamantă P M S, va obliga pe apelantul-pârât M G să-i plătească acesteia suma de 2.625,6 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru (1625,6 lei) şi onorariu avocaţial redus (1000 de lei, sumă redusă de la cea de 3000 de lei, achitată conform chitanţei aflate la dosar).

În drept, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată (art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă), iar partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei (art. 452 din Codul de procedură civilă).

Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului (art. 451 alin. 1 din Codul de procedură civilă).

Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său (art. 451 alin. 2 din codul de procedură civilă). Nu vor putea fi însă micşorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, precum şi plata sumelor cuvenite martorilor (art. 451 alin. 4 din codul de procedură civilă).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, în jurisprudenţa sa, că un reclamant poate obţine rambursarea cheltuielilor de judecată în măsura în care s-a stabilit realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil al cuantumului acestora (cauzele Tudor Tudor împotriva României, Matieş împotriva României, Turuş împotriva României, Cornelia Popa împotriva României etc).

Realitatea efectuării cheltuielilor de judecată rezultă în cauză din înscrisurile ataşate la dosar de apelanta-reclamantă, conform cărora  a onorariul avocaţial în cuantum de 3000 de lei (f. 40 ds. apel).

În privinţa caracterului rezonabil al cuantumului onorariului avocatului trebuie menţionat faptul că pentru a opera reducerea nu este suficientă o simplă disproporţie între valoarea, complexitatea sau munca depusă şi suma achitată, ci o asemenea disproporţie trebuie să aibă un caracter vădit.

În raport de aceste aspecte, tribunalul constată că onorariul în cuantum de 3.000 lei achitat de apelanta-reclamantă este unul vădit disproporţionat în raport cu activitatea desfăşurată de apărător în prezenta cauză în faţa instanţei de apel, în condiţiile în care nu s-au administrat alte probe în afara celei cu înscrisuri, iar criticile formulate au fost apreciate ca fondate doar cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată de către prima instanţă.

Data publicarii pe portal: 09.12.2022

Domenii speta

Spete similare