Anulare act administrativ – decontare cheltuieli transport poliţist

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, reclamantul ŢAC, a chemat în judecată pe pârâta APAIC, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea actului administrativ individual, respectiv Dispoziţia Rectorului APAIC nr. 4436274 din 21.01.2019, prin care Rectorul Academiei a respins cererea reclamantului privind aprobarea deplasării la şi de la locul de muncă, cu mijlocul de transport proprietate personală, încorporată în raportul cu nr. 32633/02.03.2017; obligarea pârâtei ca, în soluţionarea cererii privind aprobarea deplasării la şi de la locul de muncă, cu mijlocul de transport proprietate personală, cerere încorporată în raportul cu nr. 32633/02.03.2017, să emită un nou act administrativ individual (Dispoziția Rectorului Academiei) prin care să îi recunoască reclamantului dreptul de a se deplasa de la domiciliu la locul de muncă si de la locul de muncă la domiciliu cu autoturismul personal, deţinut legal în sensul dispoziţiilor OMAI nr. 51/2014, cu modificările şi completările ulterioare; obligarea pârâtei la repararea pagubei reprezentate de cheltuielile de transport efectuate începând cu luna iulie 2017 ca urmare a refuzului de a-i recunoaşte dreptul de a se deplasa de la domiciliu la locul de muncă  şi de la locul de muncă la domiciliu, cu autoturismul personal, deţinut legal în sensul dispoziţiilor OMAI nr. 51/2014, obligarea pârâtei, pentru viitor, la decontarea cheltuielilor făcute cu autoturismul personal, deţinut legal, pentru a se deplasa de la domiciliu la locul de muncă şi de la locul de muncă la domiciliu, în sensul dispoziţiilor OMAI nr. 51/2014, cu modificările şi completările ulterioare.

În motivarea, reclamantul a arătat că întrucât este vătămat în dreptul prevăzut de art. 28 alin. l lit. j din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile prevăzute art. 6, pct.(l), lit. f din H.G. nr. 1292/ 04.11.2003, cu modificările şi completările ulterioare, privind drepturile de transport ale poliţiştilor, elevilor şi studenţilor din instituţiile de învăţământ pentru formarea poliţiştilor şi ale art. 1 lit. c şi art. 4 alin. 4 din Ordinul MAI nr. 51/2014 pentru aprobarea normelor metodologice privind decontarea cheltuielilor de transport în unele situaţii în care cadrele militare, poliţiştii şi personalul civil se deplasează la şi de la locul de muncă, norme metodologice modificate şi completate prin Ordinul MAI 42/2015, pentru considerentele ce Ie voi înfăţişa în cele ce urmează:

I. Chestiuni prealabile: Chestiunea prealabilă nr. 1

Reclamantul solicită ca instanţa să aibă în vedere că înaintează prezenta cerere cu luarea în considerare a:

- competenţei personale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului având în vedere calitatea sa de funcţionar public cu statut special - poliţist, sens în care cadrul procesual este guvernat de regulile contenciosului administrativ conţinute de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ;

- a competenţei exclusive a Tribunalului Prahova reglementată de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2003.

Astfel, în temeiul art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici^ raportat la art. 76 din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, reclamantul apreciază că prezenta cauză este de competenţa Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Prahova.

Chestiunea prealabilă nr. 2

Reclamantul solicită să se aibă în vedere că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută la art.7 din Legea nr. 554/2004 prin formularea şi depunerea a două cereri prin care a solicitat acelaşi drept, respectiv să i se aprobe deplasarea de la domiciliu la locul de muncă şi de la locul de muncă la domiciliu cu autoturismul personal, în condiţiile OMAI nr. 51/2014, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a putea ulterior să solicite decontarea cheltuielilor de transport făcute în aceste condiţii.

Reclamantul a arătat în concret, că la data de 02.03.2017 cu nr. 32633 a înregistrat la Academie cererea prin care a solicitat să i se aprobe deplasarea la şi de Ia locul de muncă cu autoturismul proprietate personală, având în vedere faptul că nu există mijloace de transport în comun pe ruta de deplasare la şi de la locul de muncă.

Arată că a motivat corect şi complet, atât în drept cât şi în fapt, susţinerea că nu există transport în comun pe ruta de deplasare la şi de la locul de muncă şi a anexat înscrisuri, însă această solicitare a rămas nesoluţionată timp de aproape 2 ani, până la emiterea de către Rectorul Academiei a Dispoziţiei nr. 4436274 din care reclamantul a fost nevoit să execute astfel Hotărârea Civilă nr. 7917/2017 de instanţa Tribunalului B, Secţia a II-a Contencios Administrativ şi dosarul nr.  21172/3/2017, rămasă definitivă prin Hotărârea .2018 a Curţii de Apel B, Secţia a VUI-a Contencios administrativ şi hotărârea prin care recursul declarat a fost respins ca nefondat.

Reclamantul arată că în dosarul cu nr. de mai sus, a chemat în judecată pârâta APAIC, având ca obiect, printre altele, capetele de cerere ce se regăsesc a cerere la nr. 2, 3 şi 4, însă acestea nu au fost admise şi deci nu  au fost niciodată judecate şi soluţionate, întrucât instanţa a constat faptul că procesul decizional orientat către legala soluţionare a cererii reclamantului privind deplasarea la şi de la locul de muncă cu autoturismul proprietate personală a fost blocat prin faptul că entitatea administrativă competentă să formuleze o simplă propunere în sensul respingerii cererii, ca operaţiune administrativă a respins cererea în discuţie, fără a-1 implica în acest proces decizional pe conducătorul unităţii (Rectorul), singurul competent să hotărască asupra cererii reclamantului.

Cum procedura administrativă având ca finalitate soluţionarea cererii reclamantului privind deplasarea la şi de la locul de muncă cu autoturismul proprietate nu a fost legal finalizată, în speţă nu se poate a reţinut că autoritatea publică organul administrativ competent (Rectorul) şi-ar fi manifestat voinţa cu privire la fondul raportului juridic de drept administrativ litigios (temeinicia cererii reclamantului).

În aceste condiţii, instanţa nu se poate substitui pârâtei, prin verificarea pe fond a cererii, căci s-ar comporta ca un administrator, atribuţii rezervate în exclusivitate puterii executive, din care face parte autoritatea publică pârâtă, cu încălcarea nepermisă a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin.4 din Constituţia României."

In consecinţă, acţiunea a fost admisă în parte, iar instanţa a obligat pârâta să soluţioneze cererea reclamantului privind deplasarea la şi de la locul de muncă, cu mijlocul de transport proprietate personală, solicitare încorporată în raportul nr. 32633/02.03.2017.

Drept urmare, după aproape doi ani de la înregistrarea cererii şi după aproape 4 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii menţionate, Rectorul Academiei a emis Dispoziţia Rectorului APAIC nr. 4436274 din 21.01.2019 prin care a respins cererea reclamantului privind aprobarea deplasării la şi de la locul de muncă, cu mijlocul de transport proprietate personală, cerere încorporată în raportul cu nr. 32633/02.03.2017.

Vătămat de această dispoziţie, în îndeplinirea procedurii prealabile conform prevederii art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, reclamantul s-a adresat Rectorului APAIC prin raportul înregistrat cu nr. 4472612 din 13.02.2019 prin care a cerut revocarea în totalitate a acestui act administrativ (Dispoziţia Rectorului APAIC nr. 4436274 din 21.01.2019) pentru următoarele motive:

I. este nelegal şi netemeinic pentru că este contrar dispoziţiilor art. 5 din Ordinul MAI nr. 51/2014 cu modificările şi completările ulterioare, care impun ca în soluţionarea unei astfel de cereri să existe o analiză efectuată de Comisia pentru analiza rapoartelor de solicitare a deplasării la şi de la locul de muncă, analiză materializată într-un proces verbal cu propuneri motivate temeinic de aprobare sau de respingere a cererii de deplasare la şi de la locul de muncă cu autoturismul proprietate personală.

În concret, se constată că Dispoziţia Rectorului APAIC nr. x36274 din 21.01.2019, emisă în executarea hotărârii judecătoreşti menţionată anterior nu are la bază nicio analiză a Comisiei, făcută ulterior momentului rămânerii definitive a Sentinţei Civile nr. 7917/22.12.2017 a Tribunalului B, respectiv 28.09.2018, dată la care a rămas definitivă Decizia nr. 4969 a Curţii de Apel B.

Dacă ar fi existat o analiză a Comisiei la momentul emiterii Dispoziţiei Rectorului APAIC nr. 4436274 din 21.01.2019, aceasta ar fi avut cu siguranţă alt conţinut pentru că niciunul dintre cele doua trenuri indicate in cuprinsul acesteia nu mai fac parte din oferta comerciala a SNCFR CFR Călători (a se vedea httc s://mersultrenurilor.infofer.ro/ro-RO/Itineraries).

Reclamantul precizează că dispoziţia se întemeiază pe două procese verbale anterioare momentului, ambele cuprinzând analize tendenţioase şi incomplete ale situaţiei expuse prin cererea sa de aprobare a deplasării la şi de la locul de muncă cu proprietate personală.

Primul proces verbal, respectiv cel cu nr. 1485/08.03.2017, nu cuprinde niciun motiv de respingere a acesteia, însă este unul prin care, a constatat şi instanţa Tribunalului B, Comisia care avea doar atributul de a formula o propunere către conducătorul unităţii uzurpă atribuţiile funcţiei acestuia locul său şi hotărăşte respingerea cererii reclamantului.

Celălalt proces verbal, respectiv cel cu nr. 5.180.127 din 24.09.2018 este unul prin Comisie constată, contrar OMAI nr. 51/ 2014 cu modificările şi ulterioare, faptul că cererea reclamantului a fost soluţionată prin primul proces verbal tot de către Comisie, deşi o astfel de cerere se soluţionează dispoziţie motivată a Rectorului.

II. este nelegal pentru că este emis cu încălcarea dispoziţiei imperative a art. 5 alin.3 din Ordinul MAI nr. 51/2014 : 'în cazul în care persoana care solicită deplasarea Ia şi de la locul de muncă are calitatea de membru al unei organizaţii sindicale, în comisie participă şi un reprezentant al organizaţiei respective."

In concret, deşi prin cererea mea încorporată în raportul cu nr. 32633/02.03.2017 am adus la cunoştinţa Rectorului Academiei şi a Comisiei faptul că sunt membru SNPPC şi am rugat membrii Comisiei să asigure prezenţa la şedinţă a unui reprezentant a acestui sindicat, acest lucru nu s-a întâmplat la niciuna dintre cele două şedinţe ce s-au materializat în cele două procese verbale menţionate în preambulul Dispoziţiei Rectorului. Acest lucru demonstrează faptul că interesele mele profesionale şi legitime nu au fost reprezentate în niciun fel în analiza cererii mele, ceea ce este contrar legii.

III. este nelegal şi netemeinic pentru că este emis cu încălcarea dispoziţiei imperative a art. 5 alin. 6 din Ordinul MAI nr. 51/2014 : "Comisia analizează raportul de solicitare a deplasării, având în vedere situaţia mijloacelor de transport în comun, în funcţie de tip, grafic orar, distanţe şi rute, prin raportare la deplasarea solicitată, programul normal de lucru şi posibilitatea asigurării transportului cu aceste mijloace pentru prezenţa personalului Ia începerea programului şi pentru înapoierea la domiciliu/reşedinţă după terminarea programului."

În concret, chiar presupunând că cele două trenuri identificate ar mai fi circulat în prezent, raportat la această dispoziţie legală se constată faptul că: 1. Comisia, contrar legii, niciodată nu a analizat raportul de solicitare a deplasării "prin raportare la deplasarea solicitată", întrucât reclamantul a solicitat deplasarea de la domiciliul meu din P la locul de muncă APAIC.

 Or, Comisia a analizat deplasarea de la GPS la GBB.

Această rută cuprinde doar o parte a deplasării cu trenul şi nu permite sub nicio formă naveta pentru întreaga deplasare pentru motivul că distanţa de la domiciliul reclamantului situat în partea de vest a Municipiului P (zona MR) la GPS se parcurge în aproximativ 25 de minute cu un mijloc de transport public local, respectiv troleibuzul x sau y, în condiţiile în care transportul public de persoane în P începe să circule la ora 05.00.

Or, dacă reclamantul cel mai devreme poate pleca cu transportul în comun de la domiciliul său la ora 05.00, nu poate fi anterior orei 5.25 în tren la GPS.

Acest aspect era la cunoştinţa Comisiei la momentul analizei concretizate în procesul verbal nr. 5180 127 din 24.09.2018, întrucât acea analiză are la bază raportul reclamantului cu nr. 5201553 din 19.09.2018 prin care cere pentru a patra oară soluţionarea legală a cererii de deplasare la şi de la locul de muncă cu autoturismul personal, cerere încorporată în raportul cu nr. 32633/02.03.2017 Raportul nr. 5201553 din 19.09.2018 cuprinde o analiză personală şi o probaţiune completă a imposibilităţii de a se deplasa cu mijloacele de transport în comun (feroviare, auto sau navale) pe ruta de la domiciliul la APAIC si retur.

2. Comisia, contrar legii, niciodată nu a analizat raportul de solicitare a deplasării prin raportare la ... posibilitatea ... pentru înapoierea la domiciliu/reşedinţă după terminarea programului."

Dacă ar fi făcut-o, ar fi trebuit menţionate şi care sunt acele trenuri pe care le poate folosi reclamantul la întoarcerea la domiciliu, precum şi toate cele 8 mijloace de transport în comun pe care le impune deplasarea cu mijloacele de transport în comun pe traseul în discuţie.

IV. este nelegal, fiind o Dispoziţie discriminatorie în raport cu alţi colegi ai reclamantului, tot poliţişti cărora le este aprobată deplasarea de la domiciliu la locul de muncă şi de la locul de muncă la domiciliu (P - APAIC şi retur) cu autoturismul proprietate personală şi decontarea corespunzătoare a cheltuielilor cu naveta. Că este aşa, rezultă din cuprinsul procesului verbal 1485/08.03J2017.

De asemenea, prin raportul cu nr. 4472612 din 13.02.2019, dat fiind faptul că, din vina exclusivă a APAIC, au trecut aproape doi, reclamantul a solicitat aprobarea deplasării cu mijlocul de transport proprietate până la emiterea Dispoziţiei contestate, a precizat că în toată această situaţia posibilităţii de a efectua naveta de la domiciliul meu Ia locul a rămas neschimbata, iar strict pentru actualizarea datelor, a fost nevoit să facă o analiză concretă a situaţiei mijloacelor de transport de pe ruta în discuţie de deplasare, pentru a demonstra că, în sensul OMAI nr. 51/2014, cu si completările ulterioare, mijloacele de transport pe ruta de deplasare menţionată, nu există.

Aceasta, deşi proba inexistenţei mijloacelor de transport în comun, în sensul 51/2014 cu modificările şi completările ulterioare, a fost făcută cu prisosinţă în cuprinsul raportului nr. 32633/02.03.2017.

Totodată, prin raportul cu nr. 4472612 din 13.02.2019, reclamantul a făcut menţiunea că prejudiciul pe care APAIC i 1-a cauzat până la data respectivă era în sumă de 11. 633, 14 lei după cum urmează:

1. pentru luna iulie 2017: 583,58 lei

2. pentru luna august 2017: 200,07 lei

3. pentru luna septembrie 2017 : 587,42ei

4. pentru luna octombrie 2017: 740,86 lei

5. pentru luna noiembrie 2017: 636,98 lei

6. pentru luna decembrie 2017: 558,841ei

7. pentru luna ianuarie 2018 : 573,77 lei

8. pentru luna februarie 2018 : 684,691ei

9. pentru luna martie 2018: 713,27 lei

10. pentru luna aprilie 2018: 621,12 lei

11. pentru luna mai 2018: 810,54 lei

12. pentru luna iunie 2018: 780,82 lei

13. pentru luna iulie 2018: 410,24 lei

14. pentru luna august 2018: 485,47 lei

15. pentru luna septembrie 2018: 748,38 lei

16. pentru luna octombrie 2018: 763,70 lei

17. pentru luna noiembrie 2018: 701,97 lei

18. pentru luna decembrie 2018: 381,71 lei

19. pentru luna ianuarie 2019: 694,71 lei.

Acest prejudiciu este probat sub aspectul existenţei şi al întinderii prin cele 19 cereri de decontare pe care le-am depus la Academie din luna august 2017 până în prezent, în conformitate cu OMAI nr. 51/2014, cu modificările şi completările ulterioare, şi pe care în repetate rânduri instituţia a refuzat să le primească, restituindu-mi-le în original cu bonurile de combustibil aferente.

Reclamantul arată că motivele cererii de chemare în judecată sunt următoarele:

Reclamantul este funcţionar public cu statut special - poliţist, din anul 2003, când la absolvirea Academiei, a fost repartizat spre a fi numit în funcţie potrivit competenţelor.

În prezent, deţine funcţia de lector universitar la DDP din cadrul FŞJA a Academiei, având gradul profesional de comisar şef de poliţie.

Reclamantul arată că domiciliază în P şi face naveta între domiciliu şi locul de muncă, respectiv APAIC.

In drept, situaţia prezentată generează un drept la decontarea navetei în condiţiile Ordinul MAI nr. 51/2014 pentru aprobarea normelor metodologice privind decontarea cheltuielilor de transport în unele situaţii în care cadrele militare, poliţiştii şi personalul civil se declasează la şi de la locul de muncă, norme metodologice modificate şi completate prin Ordinul MAI 42/2015.

Acest act normativ stabileşte un drept la decontarea cheltuielilor de transport, ca regulă, cu mijloacele de transport public de persoane, însă ca excepţie, cu autoturismul deţinut legal cu orice titlu, în două cazuri:

-cazul în care graficul orar al mijloacelor de transport în comun nu asigură prezenţa poliţiştilor la ora de începere a programului de lucru;

-cazul în care nu există mijloace de transport în comun pe ruta de deplasare la şi de la locul de muncă.

Prin „mijloc de transport în comun" în sensul Ordinului se înţelege „mijloc de transport utilizat în transportul public de persoane: feroviar, auto, altele decât cele în regim de taxi, naval sau aerian.

Astfel, situaţia personală se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c din OMAI nr. 51/2014.

Rezultă deci, că situaţia în care reclamantul se încadrează, mijloacele de transport în comun la care se referă OMAI nr. 51/2014 cu modificările şi completările ulterioare sunt:

1. trenuri Regio;

2. mijloace de transport în comun auto;

3. mijloace de transport în comun navale.

1. Trenuri Regio:

1. nu există trenuri Regio pe ruta P - B care să asigure prezenţa reclamantului la Academie la ora de începere a programului de lucru, respectiv 7.30.

2. Mijloacele de transport în comun auto:

Reclamantul anexează adresa de răspuns cu nr. 5455/ 28. 02. 2017 emisă de ARR, din care rezultă că niciuna dintre cursele directe pe ruta P-B cuprinse în programul de transport interjudeţean 2013-2019 nu are staţie intermediară de îmbarcare - debarcare călători B - APAIC.

Nu există mijloace de transport în comun auto care să asigure prezenţa reclamantului la Academie la ora de începere a programului de lucru, respectiv 7.30.

Reclamantul anexează situaţia Completă a autobuzelor care pleacă din A şi se deplasează, fără staţie intermediară, până la capătul de traseu, respectiv AGT şi retur, disponibilă pe site-ul https://www._______, precum şi situaţia timpilor de deplasare configuraţi în funcţie de programul de muncă, folosind aplicaţia informatică MOOVIT, de la domiciliul său la A, respectiv de la AGT la APAIC şi retur.

Astfel, autobuzul a cărui folosire ar permite cea mai mică întârziere la locul de muncă ar aparţine societăţii SI SRL.

La revenirea la domiciliu prima cursă care poate fi folosită de la AGT aparţine tot societăţii SI SRL.

Pe lângă faptul că nici acest autobuz nu permite ajungerea la Academie la începerea programului, reclamantul solicită să se aibă în vedere că, potrivit documentelor anexate, o astfel de deplasare tur-retur ar dura 5 ore şi 30 de minute pentru un program de muncă de 8 ore (tur: 2 ore şi 30 de minute; retur: 3 ore) şi ar presupune schimbarea a cel puţin 8 mijloace de transport public în comun.

Mijloace de transport în comun navale: nu există mijloace de transport în comun navale care să asigure prezenţa reclamantului la Academie la ora de începere a programului de lucru, respectiv 7.30.

Pe traseul de la domiciliul său până la APAIC nu există râuri navigabile, fluvii, mări sau oceane care să asigure legătura între cele două puncte geografice.

Chiar presupunând că ar fi posibilă, reclamantul solicită să se ia act că folosirea oricărui mijloc de transport în comun, feroviar, auto sau naval, pe ruta P - B implică o deplasare zilnică de minimum 5 ore pentru un program de muncă de 8 ore.

O astfel de deplasare:

1. încalcă dreptul Ia sănătate şi securitate în muncă, prevăzut art. 41 alin. 2 din Constituţia României;

2. încalcă dreptul Ia viaţă intimă, familială şi privată (art. 26 din Constituţia României,)

3. încalcă dreptul Ia repaus zilnic: Dispoziţia art. 135 C. muncii prevede: " Salariaţii au dreptul între două zile de muncă la un repaus care nu poate f mai mic de 12 ore consecutive."

4. încalcă dispoziţiile Legii nr. 319/ 2006 privind sănătatea şi securitatea în muncă obligându-l pe reclamant la un traseu care nu reprezintă ruta cea mai scurtă.

5. Procedura internă a APAIC nr. 4004/ 2015, in vigoare din 25.05.2015, privind decontarea cheltuielilor de transport în unele situaţii în care cadrele militare, poliţiştii, şi personalul civil se deplasează la şi de la locul de muncă.

Această procedură a fost adoptată în urma circularei cu nr. 334033 din 05.06.2014 a Secretarului General al MAI prin care era indicată determinarea „unui timp rezonabil în care să se efectueze deplasarea la şi de la locul de muncă". Acest timp a fost stabilit prin procedura internă la două ore.

În ceea ce îl priveşte pe reclamant, Academia încalcă drepturi constituţionale, drepturi şi dispoziţii prevăzute în legi organice, precum şi propria procedură.

Nu recunoaşte o situaţie care se impune cu claritate şi anume că „nu există mijloace de transport în comun pe ruta de deplasare la si de la locul de muncă".

Obligată de instanţă să soluţioneze cererea, pârâta invocă trenuri care nu mai circulă.

Şi din martie 2017 nu găseşte niciun motiv legal să-i respingă cererea.

Ba, mai mult, pârâta încalcă orice normă de drept substanţial sau procedural ca reclamantul să nu îşi poată valorifica acest drept.

În aceste condiţii, Academia a dat dovadă de rea-credinţă în ceea ce priveşte activitatea de soluţionare a cererilor reclamantului referitoare la aprobarea şi decontarea transportului cu autoturismul personal.

În anexă la cerere, reclamantul a depus la dosar înscrisurile de la filele nr. 13-158 dosar.

La data de 09.07.2019, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea cererii, ca fiind netimbrată şi în subsidiar, respingerea cererii, ca fiind neîntemeiată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Prin Dispoziţia rectorului APAIC nr. 4436274/21.01.2019 (atacată în prezenta cauză)-f 46 vol. 1, a fost respinsă cererea reclamantului (poliţist în cadrul instituţiei pârâte), înregistrată cu nr. 32633/02.03.2017 (f. 13-20 vol. 1), privind deplasarea la şi de la locul de muncă cu mijlocul de transport deţinut legal, cu menţiunea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 alin. 4 din Ordinul MAI nr. 51/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice privind decontarea cheltuielilor de transport în unele situaţii în care cadrele militare, poliţiştii şi personalul civil se deplasează la şi de la locul de muncă, în sensul că rutele CFR permit încadrarea solicitantului în programul de lucru al instituţiei (1. Trenul CFR Regio care pleacă din GPS la 4:40, ajunge la GBB la ora 06:02; trenul CFR Regio care pleacă din GPS la 4:58, ajunge la GBB la ora 06:26), reţinându-se prin aceeaşi dispoziţie ca nefiind un caz justificat pentru a se aproba deplasarea zilnică la şi de la locul de muncă cu mijlocul de transport deţinut legal.

Aceleaşi aspecte se regăsesc, în esenţă, şi în procesul-verbal nr. 5180127/24.09.2018 al Comisiei pentru analiza deplasării la şi de la locul de muncă (f. 47-48 vol. 1), constituite la nivelul instituției pârâte, proces-verbal care a stat, de asemenea, la baza emiterii dispoziţiei atacate.

Instanţa a reţinut că, potrivit art. 4 alin. 4 din Normele metodologice privind decontarea cheltuielilor de transport în unele situaţii în care cadrele militare, poliţiştii şi personalul civil se deplasează la şi de la locul de muncă, aprobate prin OMAI nr. 51/2014, (4) În cazul în care graficul orar al mijloacelor de transport în comun nu asigură prezenţa poliţiştilor la ora de începere a programului de lucru, precum şi în cazul în care nu există mijloace de transport în comun pe ruta de deplasare la şi de la locul de muncă, cu aprobarea şefului unităţii, deplasarea zilnică se poate face cu mijlocul de transport deţinut legal, cu orice titlu, situaţie în care decontarea cheltuielilor de transport va fi la nivelul contravalorii a 7,5 litri de carburant la 100 km parcurşi. De precizat că art. 4 din Normele metodologice antemenţionate vizează situaţiile prev. de art. 1 lit. c din aceste Norme, text normativ invocat de reclamant.

În acest context, instanța a constatat că regula, în astfel de cazuri, este reprezentată de deplasarea (şi decontarea aferentă) cu mijloace de transport în comun, deplasarea şi decontarea cheltuielilor de transport cu mijlocul de transport deţinut legal constituind excepţia, aplicabilă în situaţiile anume prevăzute, respectiv în cazul în care graficul orar al mijloacelor de transport în comun nu asigură prezenţa poliţiştilor la ora de începere a programului de lucru, precum şi în cazul în care nu există mijloace de transport în comun pe ruta de deplasare la şi de la locul de muncă, fiind necesară, de asemenea, și aprobarea şefului unităţii în acest sens.

În raport de argumentele consemnate prin dispoziţia atacată în prezenta cauză, faţă şi de situaţia mersului trenurilor CFR la data de 13.02.2019 (depusă de reclamant-f. 54-68 vol. 1, data fiind apropiată celei de emitere a dispoziţiei ce face obiectul analizei de față), pe ruta P-B, instanţa a reţinut că, cel puţin cu privire la trenurile Regio (permise la decontare de art. 4 alin. 1 din Normele metodologice arătate anterior) există astfel de mijloace de transport în comun pe ruta de deplasare la şi de la locul de muncă al reclamantului, iar graficul orar al acestor trenuri poate asigura prezenţa reclamantului la începerea programului de lucru.

Astfel, din înscrisul aflat la fila 56 vol. 1, se poate menționa trenul Regio R 5022 cu plecare din P Sud la ora 04:21 și sosire în B Basarab la ora 05:52; de asemenea, trenul Regio R 5002 cu plecare din P Sud la ora 04:54 și sosire în B Basarab la ora 06:23; totodată, trenul Regio R 5024 cu plecare din P Sud la ora 06:00 și sosire în B Basarab la ora 07:33 (în acest ultim caz, în ipoteza în care situația concretă impune, instanța a reţinut că reclamantul are posibilitatea să solicite instituției angajatoare, motivat, eventuala decalare a programului acestuia de lucru sau, după caz, planificarea în consecință a activităților).

În tot acest context, în raport inclusiv de susținerile reclamantului, prin prisma și a înscrisului de la filele 21-22 vol. 1 (adresa ARR nr. 5455/28.02.2017), instanța a reţinut că, în deplasarea la și de la locul de muncă cu mijloace de transport în comun, nu este obligatoriu (necesar) ca stația de îmbarcare/debarcare să se afle chiar în dreptul domiciliului persoanei în cauză (în cazul de față mun. P), respectiv al angajatorului (în situația de față mun. B), ci această stație poate fi și într-o altă zonă (relativ) apropiată, care poate necesita eventual realizarea legăturii cu sediul insituției pârâte (locul de muncă al reclamantului) și cu alte mijloace de transport (local), ținând cont inclusiv de distanța și de legăturile concrete de transport dintre domiciliul reclamantului și locul de muncă. De asemenea, contrar susținerilor reclamantului, o asemenea variantă nu ar reprezenta nici o încălcare a dispozițiilor Legii nr. 319/2006, fiind de natură a constitui, eventual, o abatere justificată de la traseul normal, reglementată de dispozițiile art. 30 alin. 2, prin raportare la art. 30 alin. 1 lit. g din această lege, texte normative invocate (chiar) de reclamant.yn ceea ce privește eventualul cost mai redus al deplasării reclamantului cu autovehiculul deținut legal comparativ cu transportul cu mijloacele de transport în comun, instanța a reţinut că situația trebuie analizată din perspectiva cerințelor impuse de reglementarea specifică, care în cazul de față condiționează eventuala permisiune de efectuare a deplasării cu mijlocul de transport  deținut legal de situația mijloacelor de transport în comun, iar nu de costul deplasării. În același timp, acest aspect invocat de reclamant ține (și) de oportunitate, putând fi analizat/verificat ca atare de organele care au competență în această privință.

Eventuala împrejurare că efectuarea deplasării la și de la locul de muncă cu mijlocul de transport deținut în mod legal ar fi mai convenabilă pentru reclamant decât deplasarea cu mijloace de transport în comun, nu poate fi, prin ea însăși, de natură a determina obligarea instituției pârâte la alegerea variantei dorite de reclamant, în condițiile neîncadrării în cerințele legale incidente în materie, după cum am arătat mai sus.

Având în vedere toate considerentele expuse, dispoziția pârâtei de respingere a cererii reclamantului a apărut ca fiind jusitificată, prin raportare la situația existentă la momentul emiterii acesteia. Mai mult decât atât, chiar și în prezent situația nu apare ca fiind, în esență, modificată, din perspectiva reținută de instanță, în condițiile existenței acelorași trenuri Regio pe traseul arătat, aspect ce reiese din verificarea pe internet a mersului trenurilor.

Așa fiind, cererea reclamantului, în ansamblu, aparând ca fiind neîntemeiată, a fost respinsă ca atare.

Domenii speta

Spete similare