Anulare act administrativ

TitluAnulare act administrativ

Tip speţăSENTINŢĂ

Număr speţă1179

Data speţă24.11.2020

Domeniul asociatActe ale autorităţilor publice

Conţinut speţăSENTINŢA NR. 1179

Data: 24.11.2020

Autor: Duică Simona Anca

Domeniul asociat: Acte ale autorităţilor publice

Obiect: Contencios administrativ şi fiscal - anulare act administrativ - Decizia nr. AFTR 9126/06.09.2019

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub numărul x, reclamanta ACI SRL a solicitat în contradictoriu cu parata ca prin hotărârea ce se va dispune în cauză să se admită  cererea și pe cale de consecință să se anuleze decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. AFTR x emisa de parata ca fiind netemeinica si nelegala, ridicarea masurilor asigurătorii instituite prin Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. AFTR x emisa de parata precum și  anularea tuturor actelor subsecvente Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. AFTR x emisa de parata.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că in ceea ce priveşte legea nr. 227/2015 privind codul fiscal, inspectorii antifrauda au apreciat ca, in perioada 21.05.2019 -30.06.2019, societatea  a achiziţionat din spaţiul intracomunitar si a comercializat pe piaţa interna 93 de autoturisme si autovehicule uşoare second-hand, către persoane fizice in baza a 93 dc facturi de livrare prin aplicarea taxei de valoarea adăugata in cadrul regimului marjei de profit, respectiv doar la adaosul practicat.

 S-a reţinut de asemenea ca, in cadrul acestor achiziţii intracomunitare societatea a comunicat către furnizorii externi codul de TVA, furnizorii beneficiind de avantaje fiscale privind scutirea de TVA aferenta livrărilor intracomunitare in România, fapt confirmat de Raportul VIES pentru lunile mai si iunie 2019.

In consecinţa parata a apreciat ca, având in vedere ca nu a fost făcuta dovada ca achiziţiile intracomunitare ar fi fost făcute in condiţiile aplicării regimului marjei profitului de către furnizori externi si in condiţiile in care exista dovezi evidente ca unii furnizori intracomunitari au efectuat livrări intracomunitare in România in regim normal de taxare, societatea reclamantă nu avea dreptul de a aplica sistemul marjei profitului la revanzarea bunurilor pe piaţa interna, ci ar fi trebuit sa calculeze, sa inregistreze in documentele justificative si contabile, sa declare in declaraţiile D300 si D390 si sa achite la bugetul de stat TVA aferenta regimului normal de taxare.

 Ca atare, potrivit paratei, societata nu a respectat obligaţia prevăzuta de art. 307 alin. 1 din Legea nr. 227/2015 republicata si nu a aplicat corect dispoziţiile art. 286 alin. 1 lit. a) din Legea 227/2015, calculând si declarând TVA colectata doar la adaosul/comisionul practicat, încălcând astfel si dispoziţiile art. 327 din Legea 227/2015.

In opinia reclamantei insa, toate aceste constatări sunt nefondate.

In ceea ce priveşte Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. AFTR 9126/06.09.2019, veti putea constata ca aceasta este lovita de nulitate, intrucat a fost emisa cu încălcarea dispoziţiilor art. 46 alin. (2). art. 213 alin. (2) si art. 2013 alin. (5) din Legea nr. 207/2015.

Potrivit art. 46 alin. (2) din Lege:

„Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie cuprinde următoarele elemente:

a) denumirea organului fiseal emitent;

b) data la care a fost emis şi data de la care îşi produce efectele;

c) datele de identificare a contribuabilului/plătitorului şi, dacă este cazul, datele de identificare a persoanei împuternicite de contribuabil/plătitor;

d) obiectul actului administrativ fiscal;

e) motivele de fapt:

f) temeiul de drept;

g) numele şi calitatea persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;

h) semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum şi ştampila organului fiscal emitent;

i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia;

j) menţiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului."

Potrivit art. 213 alin. (5) din Legea nr. 207/2015: ..Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată şi semnată de către conducătorul organului fiscal competent."

Potrivit dispoziţiilor art. 213 alin. (2) din Legea 207/2015:

„Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, în cazuri excepţionale, respectiv atunci când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Dispoziţiile art. 231 rămân aplicabile."

Vazand dispoziţiile legale mai sus enunţate, se poate constata ca masurile asigurătorii se dispun doar in cazuri excepţionale, respectiv atunci cand exista pericolul ca societatea sa se sustragă, sa isi ascundă, ori sa isi risipească patrimoniul, periclitând sau ingreunand in mod considerabil colectarea.

Necesitatea luării acestor masuri trebuie raportata exclusiv la existenta unor indicii sau probe din care sa rezulte ca societatea urmează sa se sustragă, sa isi ascundă ori sa isi risipească patrimoniul. Se menționează că Decizia de instituire a masurilor asigurătorii  nu este motivată cu privire la aspectele mai sus menționate parata rezumandu-se la a relua constatărilor procesului-verbal nr. x, reţinând in mod generic existenta pericolului ca societatea sa se sustragă, sa isi ascundă ori sa isi risipească patrimoniul, periclitând sau ingreunand in mod considerabil colectarea.

Pentru indeplinirea obligaţiei prevăzute de dispoziţiile mai sus enunţate, organul emitent al actului trebuie sa ateste ca ipotezele avute in vedere de legiuitor se verifica la data luării masurilor, respectiv, sa existe date certe, susţinute de probe, care sa determine concluzia ca exista pericolul ca debitorul sa se sustragă, sa isi ascundă ori sa isi risipească patrimoniul.  În esență, solicită să se admită cererea.

Pârâta a formulat întâmăpinare și a solicitat să se respingă cererea ca neîntemeiată, considerând că de cizia este legală și temeinică.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Prin sentinţa civilă x pronunţată la data de 24.11.2020 Tribunalul Prahova a respins cererea ca nefondată.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin Decizia nr. x s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului judicar considerându-se că măsura are la bază Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii", în Procesul verbal dc control Nr x sau în celelalte documente puse la dispoziţia organelor de control.De asemnea prin decizie se opinează că aceste măsuri asigurătorii, se bazează atât pe constatările pertinente şi obiective din Procesul verbal sus-menţionat, efectuate pe baza documentelor justificative prezentate şi a explicaţiilor formulate în timpul controlului, cât şi pe informaţiile cu caracter oficial aflate în baza de date  ectronică a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Conform art 213 alin.5 diin legea 207/2015,,Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.,,

Potrivit art.213 al.2din C. Proc. Fiscală se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Aceste măsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare.

Din analiza textelor de lege mai sus enunţate rezultă că organului fiscal îi revine obligaţia de a motiva luarea acestei măsuri, care se poate dispune doar în cazuri excepţionale.

Referitor la nelegalitatea actului, instanța vis a vis de susținerile reclamantei nu poate opina că actul administrativ fiscal nu este motivat, în contextul în care în baza conținutului se poate efectua un control obiectiv asupra legalității și temeiniciei sale.

Ca atare, consideră că actul administrativ cuprinde suficiente indicii și repere care să permită o analiză exhaustivă a situației reținută de organul fiscal prin emiterea Decizia nr. 9126/06.09.2019, sens în care susținerea reclamantei pe marginea nemotivării actului apare ca nefondată

Mai departe, instanța reține că prin sintagma „în cazuri excepţionale” se confirmă faptul că măsura asigurătorie este o măsură de excepţie, iar nu una de drept comun. Astfel încât, dacă organele fiscale constată îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor fiscale, nu există un temei suficient pentru luarea măsurilor asigurătorii. Luarea măsurilor asigurătorii trebuie raportată la o anumită atitudine de rea credinţă a debitorului care încearcă să şi sustragă, ascundă sau distrugă activele patrimoniale cu scopul de a zădărnici eforturile organelor fiscale de a executa creanţa fiscală.

Astfel, măsurile asigurătorii nu sunt o etapă obligatorie care precede orice executare silită fiscală, ci se aplică doar în cazurile limitate în care există indicii că executarea va fi  îngreunată prin atitudinea necorespunzătoare din punct de vedere fiscal a debitorului.

Tribunalul apreciază în lumina aceloraşi dispoziţii  că pericolul la care face referire art. 213 C.proc.fiscală trebuie să fie unul concret şi obiectiv, în sensul existenţei unor indicii că respectivul contribuabil urmează să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale care îi vor incumba, precum golirea conturilor societăţii, vânzarea activelor societăţii, antecedentele fiscale ale asociaţilor sau administratorilor societăţii. În această abordare, pericolul este extrinsec faptelor controlate, în sensul că rezultă din acţiuni sau inacţiuni ale contribuabilului altele decât operaţiunile care au făcut obiectul controlului fiscal.

Or, în  speţă, se poate observa că pericolul la care face trimitere pârâta nu este doar unul prezumat şi neclar  motivat, în măsura în care acesta rezultă din faptele  societății reclamante, ACI SRL care a comercializat pe piaţa internă, în perioada 21.05.2019 - 30.06.2019, un număr de 93 autoturisme şi autovehicule uşoare, second-band, în totalitate către persoane fizice, în baza a 93 facturi de livrare.

 Valoarea totală de vânzare a celor 93 autovehicule second-hand este de x lei. Achiziţiile acestor bunuri au fost efectuate în perioada 16.05.2019 - 30.06.2019, în totalitate din spaţiul intracLmunitar (de la furnizori din Germania, Olanda, Belgia, Franţa, Austria, Polonia, Italia), iar valoarea de cumpărare este în sumă totală de 4.692.880,37 lei. În toate aceste cazurile, autovehiculele second-hand au fost revândute de către societatea ACI SRL, așa cum rezultă din probele administrate prin aplicarea taxei de valoare adăugată în cadrul regimului marjei de profit, respectiv doar la adaosul practicat.

De asemnea se reține în baza acelorași probe că autovehiculele achiziţionate din spaţiul intracomunitar au fost revândute pe piaţa internă din Româliia la persoane fizice, societatea fiind interpusă în lanţul de tranzacţionare cu scopul simulării existe iţei condiţiilor legale de aplicare a regimului special al TVA Ia marja de profit, în scopul colectării TVA exclusiv la adaosul comercial practicat şi al „ieftinirii" bunurilor ce au făcut obiectul tranzacţiilor.

Având în vedere vechimea parcului auto la nivel naţional, preţul mare al autovehiculelor noi şi nu în ultimul rând, lipsa surselor de finanţare, interesul în achiziţionarea de autovehicule second-hand din piaţa externă, cu precădere din spaţiul intracomunitar, este crescut, permiţând crearea unor lanţuri de operaţiuni succesive de vânzare-cumpărare transfrontaliere, efectuate în interiorul pieţei comunitare de operatori economici care caută să exploateze, sub o aparentă tentă de legalitate şi regimul special al cotelor de impozitare practicate de statele membre U.E. în scopul „ieftinirii" bunurilor ce fac obiectul unor astfel de tranzacţii şi, pe cale de consecinţă, al creării unui avantaj comparativ pe piaţă, din punct de vecjlere al preţului de comercializare.

Din analizarea documentelor de achiziţie intracomunitară prezentate a rezultat că în perioada 21.0512019 - 30.06.2019, din totalul de 93 auto livrate, ACI SRL a livrat 91 autovehicule second-hand în valoare totală de livrare de x lei, pentru care nu au fost întrunite condițiile  de aplicare a regimului special şi pentru care societatea trebuia să aplice regimul normal de taxare la revânzare.

Astfel, pentru a se justifica instituirea măsurilor asigurătorii, organul de control trebuie să analizeze pericolul prin raportare la comportamentul fiscal al contribuabilului, al şi la situaţia financiară a debitoarei (mod de declarare şi plată, situaţii de atragere a răspunderii solidare, situaţii de insolvenţă sau de insolvabilitate, fapt nerealizat de pârâtă.

În plus, este de reţinut că pct. 24 din Anexa 1 la OPANAF nr. 2546/2016, privind procedura de aplicare a măsurilor asigurătorii de către organele fiscale competente stabileşte că pe baza Informaţiilor obţinute, organul de control întocmeşte Referatul justificativ al dispunerii măsurilor asigurătorii, în care se motivează, de drept şi de fapt, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii şl se precizează sumele estimate sau stabilite, după caz.

La  pct. 25, din acelaşi act normativ, se prevede ca referatul justificativ al dispunerii măsurilor asigurătorii va conţine cel puţin următoarele elemente:a) datele de identificare ale debitorului;b) temeiul de drept;c) prezentarea stării fiscale de fapt a debitorului, constatată în urma documentării, a Inspecţiei fiscale, a verificării situaţiei fiscale personale la persoanele fizice, a controlului vamal, a controlului antifraudă ori ca urmare a constatării la faţa locului, după caz;d) cuantumul sumelor estimate sau stabilite, după caz, potrivit competenţelor de către organele de control;e) prezentarea activelor patrimoniale asupra cărora pot fi instituite măsurile asigurătorii;f) motivarea necesităţii dispunerii măsurilor asigurătorii/ în sensul înscrierii indiciilor referitoare la pericolul ca debitorul să se sustragă, să îsi ascundă ori să îsi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea/ ţinând cont şi de istoria comportamentului fiscal al debitorului/ al reprezentanţilor legali şi al asociaţilor/acţionarilor majoritari.

Chiar din  referatul justificativ al dispunerii măsurilor asigurătorii care se întocmeşte de către organul fiscal competent şi stă la baza emiterii Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, asa cum este prezentat in Anexa 1 la OPANAF nr. 2546/2016, se face referire Ia indicii sau elemente care indica pericolul privind sustragerea patrimontimoniului.

Pentru că  din  cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii rezultă în mod concret şi detaliat motivele care au determinat organul fiscal la dispunerea măsurilor asigurătorii, în urma acţiunilor de control operativ efectuate de inspectorii la societatea reclamantă, instanţa opinează că măsura a fost instituită cu respectarea limitelor prevăzute de art 213 C.p.fiscală.

Faţă de aceste considerente, urmează să respingă cererea ca nefondată

Domenii speta

Spete similare