Pretentii. Daune morale si materiale

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 10.01.2020 sub nr. X/104/2020, reclamanţii B A şi P C I, în contradictoriu cu pârâţii T I, R M D şi Spitalul Judeţean de Urgenţă S, au solicitat obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 805.000 euro plătibili la cursul leu/euro din data plătii din care 800.000 euro daune morale şi 5.000 euro daune materiale.

De asemenea, au solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la timbrajul aferent acestei cereri, au apreciat că prezenta acţiune este scutită de taxa judiciară de timbru în temeiul art. 29. alini, lit.i din OUG 80/2013.

În motivarea acțiunii, în fapt, au arătat că în data de 24.05.2017 s-a născut la Maternitatea Spitalului Judeţan de Urgenţă S copilul P (B) M I.

După aproximativ două ore de la naştere mama – reclamanta din prezenta a fost anunţată că s-a întâmplat un "accident"', respectiv minora suferise o arsură de la o sticlă cu apă plasată în incubatorul unde aceasta fusese pusă imediat după naştere.

Deşi de mai multe ori mama a cerut să vadă copilul nu i s-a permis acest lucru de către personalul medical sub diferite pretexte.

Abia în a treia zi, după alte insistenţe, copilul i-a fost arătat mamei care a observat pe piciorul acesteia o arsură destul de gravă. I s-a explicat că s-a întâmplat un accident, dar că nu va fi nici o problemă şi că minora se va vindeca. Numai în următoarele zile că rana nu s-a vindecat iar starea de sănătate a copilului s-a deteriorat. In data de 30.05.2017 a fost transferată cu un elicopter SMURD la Spitalul G A din Bucureşti, unde a fost imediat operată.

A fost externată în data de 27.06.2017 cu o cicatrice foarte mare pe picior şi care a necesitat îngrijire medicală care i-a fost acordată acasă.

In certficatul medicolegal nr. X/A1/351 din data de 3.10.2017 se menţionează:

1. "Din actele medicale puse la dispoziţie şi din examenul medico-legal rezultă că numita P (B) M I din C, jud. O a prezentat leziuni traumatice (arsură) care s-au putut produce la data de 24.05.2017 prin contactul tegumentelor cu un obiect fierbinte (Sticlă de apă).

2. A necesitat circa 55-60 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.

3. Leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei.

4. La data prezentă, prezintă sechele ale leziunilor traumatice (ale arsurei) produse la data de 24.05.2017 (pe fesa stângă cicatrice rozat-violacee de 10/4 cm, aproximativ verticală, uşor subnivelală pe margini şi uşor reliefată în centru) însă având in vedere vârsta susnumitei nu putem face aprecieri obiective asupra unei eventuale infirmităţi.

5. Există deficienţă în acordarea asistenţei medicale, arsura apărând fie prin temperatura neadecvată a buiotei (sticlă cu apă), fie prin contact neadecvat al acesteia cu pielea nou născutului (contact direct cu tegumentul).

6. Intre acţiunea factorului traumatic fizic (temperatura crescută) şi arsura prezentată de nou născut, există legătură de cauzalitate directă, dar condiţionată de caracteristicile pielii unui nou născut prematur (tegument subţire, fragil). "

In ceea ce priveşte concluzia că "leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei", fără a avea pretenţia unor cunoştinţe în domeniu care să contrazică concluziile unui specialist, reclamanţii îşi pun întrebarea: dacă nu a fost pusă în primejdie viaţa copilului, de ce acesta a fost transferat la Spitalul G A cu elicopterul şi operat în aceeaşi zi? Ce justifică un trasport cu elicopterul de la S la B dacă nu tocmai o urgenţă ce implica viaţa copilului?

Deşi prin Ordonanţa de clasare din 30.10.2019 pronunţată în Dosarul: X/P/2017 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina s-a dispus clasarea cauzei în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin.3 C. pen. şi neglijenţă în serviciu prev. de art.298 C. pen.,  vinovăția celor două pârâte este foarte clară în producerea prejudiciului suferit de minoră, rezultând atât din cele reţinute de procuror în ordonanţa de clasare, dar şi constatate de medicul legist.

Reclamanţii apreciază că, pe cale de consecinţă, sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale: fapta ilicită de a provoca minorei leziunile constatate prin certificatul medico-legal a fost săvârşită in mod indubitabil de cele două pârâte; vinovăţia sub forma culpei este constatată inclusiv prin Ordonanţa de clasare; raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul produs este constatat atât prin Ordonanţa de clasare cât şi prin concluziile certificatului medico-legal.

In privinţa daunelor materiale, solicită să se aibă în vedere faptul că în perioada în care minora a fost internată în Bucureşti, respectiv 42 de zile, tatăl – reclamantul din prezenta a fost nevoit să facă mai multe drumuri C - Bucureşti pentru a putea vedea minora şi a-i asigura cele necesare mamei acesteia (mâncare, haine). Suma de bani cheltuită cu ocazia internării minorei este de aproximativ 15.000 lei, însă nu există chitanţe pentru aceste cheltuieli deoarece ori nu au fost emise, ori nu au fost păstrate de reclamanţi.

In ceea ce priveşte daunele morale, reclamanţii consideră că este dincolo de orice îndoială că minorei i-a fost creat un prejudiciu moral de gravitate ridicată, constând în suferinţa fizică şi psihică generată de vătămarea sănătăţii şi a integrităţii corporale.

Este vorba de un prejudiciu datorat încălcării dreptului la integritate corporală şi sănătate, prejudicu care are o alcătuire mixtă: pe de o parte o componentă economică şi pe de altă parte o componentă morală, ambele fiind reparabile prin acordarea unor compensaţii băneşti.

Principiul fundamental al răspunderii civile delictuale este acela că fiecare este răspunzător pentru propriile fapte şi trebuie să repare în întregime prejudiciul pe care 1-a adus altcuiva prin săvârşirea acestora. Repararea integrală a prejudiciului presupune " înlăturarea tuturor consecinţelor dăunătoare ale unui fapt ilicit şi culpabil, fie ele patrimonial sau nepatrimonial, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situaţia anterioară a victimei" - (G V, C F, Daune morale, Studiu de doctrină şi jurisprudenţă. Editura All Beek, 2002. pag. 7).

Atingerea adusă integrităţii corporale a unei persoane potențează existenţa unui prejudiciu care trebuie să fie reparat, chiar dacă nu totdeauna poate fi evaluat, pentru ca astfel să se poată asigura o ocrotire deplină a drepturilor subiective ale celui vătămat. - (ICC.I. Secţia civilă, decizia nr. X din 24.10.2008)

Durerile suferite de minoră au fost atroce, copilul fiind foarte mic. Pielea şi musculatura nefiind suficient dezvolatate au fost mult mai sensibile, ceea ce a făcut ca arsura să fie profundă. Copilul plângea continuu şi orice mişcare a acestuia făcea ca acea crustă ce se formase peste arsură să crape şi să sângereze. O mare parte din timp acesta a trebuit să stea imobilizat pentru a se putea cicatriza rana. Tratamentul cu unguente şi dezinfectant a continuat multe luni de zile după externare. Evident că de fiecare dată copilul plângea, iar acele dureri în mod categoric au afectat-o fizic şi psihic. In prezent minora încearcă să-şi ascundă cicatricea pe care o are pe picior şi acceptă să o schimbe numai mama sau bunica paternă.

Ori, pe lângă durerile atroce cauzate de o arsură de gradul II B-III, minora a suferit şi un prejudiciu estetic. La momentul constării făcute de medicul legist acesta nu s-a putut pronunţa cu privire la o eventuală invaliditate a minorei, însă cicatricea rămasă este foarte mare şi profundă, creând un sentiment de repulsie celor din jur. Opiniile medicilor în privinţa acestei cicatrici este că poate fi diminuată numai printr-o intervenţie chirurgicală, dar niciodată nu pot fi înlăturate definitiv urmele arsurii suferite. Totodată, costurile unei astfel de intervenţii sunt destul de ridicate.

Fiind vorba de o faptă comisă în exercitarea actului medical sunt incidente în această cauză prevederile Legii 95/2006.

Potrivit art. 655 (2) din Legea 95/2006 "Unităţile prevăzute la alin. (I) răspund în condiţiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta. "

De asemenea, potrivit art. 667 şi urm. şi Legea 95/2006 personalul medical este obligat a avea încheiată asigurare de răspundere civilă profesională.

Întrucât in cadrul dosarului penal nu a fost depusă nicio poliţă de asigurare şi astfel nu pot avea cunoştinţă dacă pârâtele aveau asigurare de răspundere civilă profesională si nici care este societatea cu care au încheiat acest contract, reclamanţii au solicitat să se pună în vedere acestora  să depună la dosarul cauzei aceste poliţe dacă ele există, urmând a fi introdusă în cauză şi societatea de asigurare în calitate de asigurător.

In drept, îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 1349, 1357, 1381, 1382, 1385, 2199, 2224 NCC, Legea 95/2006 modificată, art. 451 NCPC.

In dovedirea acţiunii, reclamanţii înţeleg să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtelor, proba cu expertiză şi proba cu martorii S L şi F H – D.

La data de 05.02.2020, pârâta R M D a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată. 

In fapt, învederează instanţei că este angajată la Spitalul Judeţean de Urgenţă S in baza contractului individual de muncă nr. X/30.06.2015, în funcţia de medic specialist, specialitatea neonatologie, pe perioadă nedeterminată şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul secţiei de neonatologie.

La data de 24.05.2017, in jurul orei 10.30, a fost anunţată că la sala de operaţii urmează să aibă loc o naştere prin operaţie de cezariană.

Drept urmare, împreună cu asistenta de serviciu T I, s-a deplasat la sala de operaţii, aflată la etajul 2 al Blocului materno-infantil.

În perioada respectivă îşi desfăşura activitatea în sala de naşteri şi in sala de operaţii, mai exact prelua nou-născuţii după naştere şi le acorda primele îngrijiri după momentul naşterii şi în orele următoare. Aceasta activitate se desfăşoară prin rotaţie, de către fiecare medic din secţia de neonatologie, după un grafic bine stabilit.

După ce nou-născutul P a fost scos prin operaţie cezariană, a fost predat pe masa pentru nou-născuţi, pârâta i-a acordat primele îngrijiri şi, conform protocolului, a preluat din sala de operaţii nou născutul, de sex feminin, cu scor Apgar 8, împreună cu asistenta de serviciu T I.

Pârâta arată că potrivit protocolului, pe care l-a respectat în totalitate, nou-născutul a fost transportat la etajul 3, în punctul de primire şi i-a indicat asistentei T I să îl plaseze într-un incubator închis pentru confort termic şi oxigenoterapie, procedeu absolut obligatoriu pentru toţi nou-născuţii rezultaţi prin operaţie cezariană.

După aproximativ 30 de minute după ce fusese plasat în incubator, pârâta a examinat din nou nou-născutul P şi, pentru că prezenta extremităţile reci şi semne de detresă respiratorie, a indicat asistentei T I suplimentarea temperaturii in incubator prin plasarea unei sticle cu apă caldă.

Pârâta arată că motivul pentru care a indicat plasarea unei sticle cu apă caldă în incubator este acela că la incubatorul respectiv nu funcţiona senzorul de temperatură, situaţie cunoscută de întreaga secţie şi a cărei rezolvare o ceruse în mai multe rânduri, verbal, medicului şef de secţie.

Precizează că această metodă era folosită la ambele incubatoare aflate în punctul de primire al nou-născuţilor.

La recomandarea sa asistenta de serviciu T I a plasat o sticlă cu apă caldă, în interiorul incubatorului.

La ora 11,50 a fost solicitată din nou la sala de operaţii pentru o altă naştere, iar când a revenit la punctul de primire nou-născuţi a reexaminat nou-născutul P, ocazie cu care a constatat că prezintă o flictenă pe fesa stângă.

A anunţat imediat medicul şef de secţie A L şi a solicitat un consult al medicului de specialitate chirurgie pediatrică.

La indicaţia medicului şef de secţie s-a solicitat transferul nou-năcutului la Spitalul G A din Bucureşti, medicul şef al acestuia recomandând temporizarea nou-născutului în secţie, unde i s-a aplicat tratament de specialitate.

La data de 30.05.2017 nou-născutul P a fost transferat la Spitalul Clinic de Urgenţă G A din Bucureşti.

Consideră că, în ceea ce o priveşte, cu ocazia derulării tuturor procedurilor medicale, a respectat în totalitate dispoziţiile legale, ale regulamentelor şi protocoalelor aplicabile în cauză, inclusiv cele prevăzute în fişa postului, motiv pentru care nu are nicio culpă in producerea leziunilor suferite de către nou-născutul P.

Apreciază că, în situaţia de faţă, în ceea ce o priveşte, nu sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale, în sensul că nu există nicio legătură de cauzalitate între dispoziţiile, indicaţiile şi recomandările date, privitoare la nou-născutul P şi presupusul prejudiciu suferit de acesta prin arsură.

Acest fapt rezultă cu prisosinţă şi din Ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina şi prin care s-a pronunţat o soluţie de clasare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă şi neglijenţă în serviciu, temeiul constituindu-1 dispoziţiile art. 16 alin.(l) lit.b)C.p.p.

Cu ocazia cercetărilor efectuate în cauză, organele de urmărire penală au constatat fără niciun dubiu că toate actele şi faptele îndeplinite şi efectuate în legătură cu nou-născutul P, pe întreaga perioadă cât acesta s-a aflat în îngrijirea şi supravegherea pârâtei R, s-au desfăşurat cu respectarea tuturor normelor în vigoare, nefiind vorba de nicio formă de vinovăţie a acestei pârâte în producerea rezultatului, nici sub forma intenţiei şi nici sub forma culpei.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, pârâta solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

In drept, îşi întemeiază prezenta cerere pe dispoziţiile art.205 Cod procedură civilă.

Pentru dovedirea acţiunii înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriile reclamanţilor, proba testimonială cu martorii A L, N A, B M, V A M, expertiză medieco-legală, precum şi orice alte probe care vor rezulta din dezbateri.

La data de 10.02.2020, pârâta T I a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Nu se poate reţine existenţa  unui malpraxis aşa cum este definit de art. 653 alin 1 litera b din legea 95/2006, respectiv eroare, neglijenţă, imprudenţă sau cunoştinţe medicale insuficiente, ci în situaţia articolului 654 alin 2 care arată că "Personalul medical NU este răspunzător pentru daunele si prejudiciile produse in exercitarea profesiunii când acestea se datorează condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de tratament, viciilor ascunse ale echipamentelor si dispozitivelor medicale, tehnologiilor si dispozitivelor asistive.

La pagina 5 a acţiunii se invocă art. 655(2) şi 667 din legea 95/2006 cu privire la răspunderea civilă a personalului medical şi se arată că "o faptă comisă în exercitarea actului medical". Nu se invocă prin acţiune noţiunea de "malpraxis", fiind necesară incidenţa unui malpraxis pentru a se implica răspunderea civilă a personalului medical.

Citează pârâta dispozițiile art. 653 alin 1 litera b şi alin. 2,  art. 654 alin.1 şi 2 din legea 95/2006, considerând că, în speţă, ne aflăm în situaţia de nerăspundere prevăzută de art. 654 alin 1 din legea 95/2006 deoarece:

a) prejudiciul (arsura copilului) se datorează condițiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de tratament, viciilor ascunse ale echipamentelor si dispozitivelor medicale, tehnologiilor si dispozitivelor asistive, de această situație fiind vinovat pârâtul Spitalul Judeţean de Urgentă S. Astfel, plasarea de sticle cu apă caldă este o practică obișnuită în secţie, neavând alte mijloace de creștere a temperaturii, cele două incubatoare din Punctul de Primire nou născuţi fiind vechi, fără senzori de temperatură.

Incubatoarele din Terapie Intensivă sunt de generaţie mai nouă, au un senzor de temperatură care se lipeşte pe pielea copilului şi când temperatura pielii copilului ajunge la temperatura setată, se opreşte încălzirea.

Incubatoarele din Punctul de Primire nu au acest senzor de temperatură iar funcţia de încălzire nu face faţă şi de aceea medicii din secţie recomandă suplimentarea temperaturii prin plasarea de buiote (sticle) cu apă caldă.

Cele două incubatoare din punctul de primire sunt foarte vechi. In anul 2002-2003 au fost aduse de la Bucureşti, printr-o donaţie şi nu au fost noi la momentul aducerii, ci au fost second-hand.

Lipsurile acestor două incubatoare şi practica plasării sticlelor de apă caldă sunt ştiute de tot personalul secţiei.

Urmare a promovării acestei acţiuni, a efectuat o fotografie la eticheta incubatorului şi se poate observa că NU are verificare tehnică. Ultima verificare tehnică a fost în octombrie 2015 şi a fost valabilă până la data de ianuarie 2016, deci la data incidentului din 24.05.2017, incubatorul nu avea verificare tehnică, de această situaţie fiind vinovat pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă S.

b) situaţia de urgenţă este prezentă prin reţinerile din Foaia de observaţie clinică a nou născutului unde se precizează starea copilului la naştere şi anume "cianoză generalizată", "scor apgar 8". Medicul R a declarat că nou născutul avea extremităţile reci şi astfel "am indicat suplimentarea temperaturii prin plasarea unei sticle cu apă caldă". incubatorul neavând senzor de temperatură. Pârâta T I nu a acţionat din proprie iniţiativă, ci la indicaţiile medicului R, executând indicaţiile.

Situaţia este similară cu pompierul care sparge uşa unui imobil pentru a stinge incendiul şi a salva casa, astfel că pârâtele nu puteau să lase copilul să moară din cauza cianozei generalizate în condiţiile în care incubatoarele nu aveau senzori de temperatură şi nu făceau faţă să încălzească copilul.

În opinia sa, situaţia este identică cu a pompierului tras la răspundere pentru contravaloarea uşii, neavându-se în vedere că a stins incendiul şi a salvat casa iar acum medicul şi asistenta sunt trase la răspundere pentru o arsură, în timp ce cealaltă variantă era să nu poată să salveze viaţa copilului aflat în cianoză generalizată.

De asemenea, urgenţa reiese şi din faptul că urma o altă naştere şi trebuia echilibrat termic copilul pentru a se elibera incubatorul.

Deci prejudiciul (arsura copilului) se datorează condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de tratament, acţionându-se cu buna-credinta in situaţii de urgenta, situaţie prevăzută de articolul 654 alin (2) din legea 95/2006, de această situaţie fiind vinovat pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă S.

Răspunderea medicală include răspunderea personalului medical, fundamentată pe ideea de culpă şi răspunderea unităţii sanitare, fundamentată pe ideea de garanţie, răspunderi ce sunt complementare deoarece pentru situaţiile prevăzute expres în care medicul nu răspunde (când prejudiciul este rezultatul condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic şi tratament, complicaţiilor şi riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigaţie şi tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicale şi sanitare folosite), se angajează răspunderea unităţii sanitare. Unitatea sanitară este codebitor al obligaţiei medicului de a repara prejudicial cauzat, însă medicul nu este codebitorul unităţii sanitare în cazul nerespectării obligaţiilor acesteia. In consecinţă, determinarea titularului obligaţiei încălcate înseamnă indicarea răspunderii sau răspunderilor care se angajează.

Apreciază că reclamanţii trebuiau să sesizeze Comisia de Malpraxis, în conformitate cu prevederile legii nr. 95/2006, care era singura instituţie care avea autoritatea şi competenta necesara pentru a decide daca a fost sau nu un caz de malpraxis.

A prezentat în continuare procedura prev. de legea nr. 95 şi a precizat că reclamanții nu a urmat această cale,  nu a fost formulată plângere la Colegiul Medicilor pentru a se derula o eventuală acţiune disciplinară în urma căreia să se constate diferite încălcări.

Concluzionează că, timp de 3 ani, reclamanţii nu au sesizat nici Comisia de Malpraxis, nici Colegiul Medicilor, nu au contestat concluziile raportului de expertiză X/A1/351, nu au efectuat alte investigaţii sau intervenţii medicale, limitându-se acum, la limita termenului de prescripţie, la invocarea unei "fapte comise în exercitarea actului medical".

2) în ordinea celor invocate în acţiune, arată următoarele:

a) La alin 2 al paginii 3 a acţiunii şi la penultimul alineat al paginii 4 se precizează zona în care se află cicatricea şi anume pe picior şi se precizează că este o cicatrice "foarte mare ".

In totală contradicţie cu cele invocate, raportul de expertiză X/A 1/351 precizează că zona este fesa stângă (la pagina 2, capitolul III-constatări medicale, la pagina 6. punctul 2) iar la alineatul "Ex local la internare" se precizează şi dimensiunea de aproximativ 4/5 cm. deci de mici dimensiuni, nicidecum aşa cum s-a precizat că este o cicatrice "foarte mare" şi se poate spune că se solicită daune pentru alt incident raportat la faptul că se vorbeşte despre o cicatrice pe picior.

b) La pagina 3 a acţiunii se face confuzie şi se invocă un certificai medico-legal însă în speţă există un raport de expertiză.

Raportat la concluzia de la punctul 3 al raportului de expertiză că "leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei" se contestă neprocedural această concluzie şi se pune întrebarea de ce a fost transferat la Spitalul G A şi operat în aceeaşi zi.

Raportat la transferul la Spitalului G A, solicită să se observe că în Fişa medicală de transfer interclinic a pacientului că la rubrica Diagnostic/diagnostic prezumtiv sunt menţionate următoarele: 1 nou născut PREMATUR, 2.Icter fiziologic, 3.arsură gradul II fesă stângă, 4.suflu sistolic gr II—111 precordial, deci nu arsura a fost singurul diagnostic de transfer cu atât mai mult cu cât în Foaia de observaţie clinică a nou născutului st precizează starea copilului la naştere şi anume "cianoză generalizată".

Raportat la afirmaţia că copilul a fost "operat", solicită să se observe pagina 6 a expertizei, punctul 2 unde se arată că "în data de 30.05.2017 se intervine chirurgical şi se practică debridarea leziunii de arsură" Traducerea termenului medical debridare înseamnă "îndepărtarea mecanică chimică sau chirurgicală a ţesuturilor necrotice pentru a permite ţesutului sănătos să se regenereze", deci aşa zisa "operaţie" a fost de fapt o curăţare mecanică şi chimică a rănii, nefiind cazul unei arsuri grave care să necesite grefa de piele.

In ce priveşte durata "operaţiei" reţinută în raportul de expertiză de la ora 8.00 până la 18.30, este clar că este o greşeală materială de redactare, scriindu-se 18.30 în loc de 8.30, fiind clar, fără cunoştinţe medicale că o curăţare a unei arsuri de 4/5 cm nu poate să dureze 10 ore.

c) Neconcordanţe există în continuare în acţiune cu privire la durata internării copilului şi se arată la alin 2 de la pagina 4 a acţiunii că au fost 4 de zile însă calculând matematic conform celor reţinute în raportul de expertiză la pagina 8, minora a fost internată un total de 34 de zile (24.05.2017-30.05.2017 şi 30.05.2017-27.06.2017), deci au fost 34 de zile, nu 42 cum se arată în acţiune.

d) In ce priveşte daunele (cheltuielile) materiale solicitate, solicită respingerea acestora pentru următoarele motive:

-la alin. 2 al paginii 4 a acţiunii se solicită 15.000 lei (aproximativ 3.138 euro), în timp ce la alin 2 de la pagina 2 a acţiunii se solicitase 5.000 euro (aprox 23.894 lei), înţelegând că este o reducere a cuantumului solicitat.

-se precizează că cei 15.000 lei se compun din drumuri pentru a asigura mamei "mâncare, haine ". Se impune respingerea acestei solicitări deoarece cheltuielile cu haine şi mâncare ale mamei copilului se efectuau indiferent dacă era acasă sau în spital. De asemenea, din nici un înscris depus la dosar nu rezultă că mama copilului a fost internată cu copilul vreo zi din cele 42 de zile invocate (în realitate 34 de zile, aşa cum a arătat mai sus).

-se precizează că pentru cheltuielile de 15.000 lei nu există chitanţe ("ori nu au fost emise ori nu au fost păstrate de reclamanţi"). Se impune respingerea acestei solicitări având în vedere că nu este dovedită cu documente justificative.

e) In ce priveşte daunele morale solicitate în cuantum de 800.000 Euro, apreciază că nu se încadrează în nivelul jurisprudenţei locale şi naţionale, solicitarea fiind de peste o sută de ori mai mare decât daunele acordate prin jurisprudenţa naţională, cu atât mai mult cu cât solicitarea este mult disproporţionată faţă de leziunea suferită (arsură de 4/5 cm conform raportului de expertiză X/A1/351 - pagina 6, punctul 2, la alineatul "Ex local la internare").

f) La ultimul alineat al paginii 4 se invocă un prejudiciu estetic, nesusţinut de vreun act din dosar iar la primul alineat al paginii 5 se invocă o "repulsie" a celor din jur faţa de cicatrice.

Apreciază că este mult amplificată situaţia, cicatricea fiind poziţionată pe fesa stângă conform raportului de expertiză, deci nu este o zonă expusă vederii, la acest moment cicatricea fiind foarte slab vizibilă.

Precizează că în 13.07.2017 copilul a venit la vaccinul BCG şi personal a văzut fesa stângă care se vindecase fără urme, nu exista cheloid (piele îngroşată în urma arusrilor), existând doar o mică pată de culoare.

Invocarea în continuare, că cicatricea poate fi diminuată pe cale "chirugicală " şi că "costurile unei astfel de intervenţii sunt destul de ridicate " este o invocare fără nici un document în probare, urmând a nu fi reţinută.

In ce priveşte probele solicitate, arată că este de acord cu proba cu înscrisuri. Având în vedere că la dosar se află expertiza X/A1/351, apreciază că nu este util şi relevant interogatoriul pârâtelor şi nici proba cu o nouă expertiză. Dacă existau obiecţiuni cu privire la acest raport de expertiză, se puteau depune în termenul procedural. Se opune la proba cu martori, având în vedere că nu s-a precizat teza probatorie iar la dosar există acte medicale peste care martorii nu pot aprecia.

In concluzie, instanţa urmează să constate că a acţionat cu bună-credinţă, în limita posibilităţilor şi dotărilor oferite de spital, analizarea acestui act medical urmând a fi făcută nu retroactiv, ci analizând procedura medicală în ansamblu şi în circumstanţele date.

Personalul medical va fi ţinut răspunzător dacă se probează că a dat dovadă de o conduită neglijentă pe care în aceleaşi circumstanţe niciun alt cadru medical nu o adopta.

Arată că potrivit art 667 din legea 95/2006, angajatorul Spitalul Judeţean de Urgenţă S a încheiat pentru anul 2017 o poliţă de asigurare de răspundere civilă la UNIQUA Asigurări-seria RC nr X, la nr 338 fiind menţionată pârâta T I.

În drept, îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 205 CPC, disp. L95/2006.

În dovedire, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, probei testimoniale cu doi martori: S D şi T F.

Solicită obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta T I a formulat cerere de chemare în garanţie împotriva Uniqua Asigurări SA, în calitate de asigurător, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea celui chemat în garanţie la plata eventualelor daune şi cheltuieli de judecată în ipoteza în care va cădea în pretenţii, în limita sumei asigurate per eveniment de 3333 Euro, conform poliţei de asigurare, pentru următoarele motive:

Conform art 667 din legea 95/2006, angajatorul Spitalul Judeţean de Urgenţă S a încheiat pentru anul 2017 o poliţă de asigurare de răspundere civilă la UNIQUA Asigurări-seria RC nr X, la nr 338 fiind menţionată pârâta T I.

Astfel, prin cererea de chemare în garanţie împotriva UNIQUA Asigurări SA, solicită instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea celui chemat în garanţie la plata eventualelor daune şi cheltuieli de judecată în ipoteza în care va cădea în pretenţii, în limita sumei asigurate per eveniment de 3333 Euro, conform poliţei de asigurare.

A făcut consideraţii teoretice privind cererea de chemare în garanţie, formă de intervenţie forţată şi a apreciat că răspunderea pentru malpraxisul medical nu este una distinctă de răspunderea civilă delictuală, reglementată de art. 1349 şi art. 1357 şi urm. NCC, ci constituie o formă specială de răspundere civilă delictuală, particularizată prin calitatea făptuitorului de personal medical iar răspunderea se circumscrie răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, reglementată de art. 1373 NCC.

Ca şi acţiunea principală, a aprecita că respectiva cerere de chemare în garanţie este scutită de plata taxelor de timbru în temeiul art 29 alin 1 lit i din OUG 80/2013.

Probe: în dovedire, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În drept, îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 72 şi art. 73 din CPC, art. 1349 - 1396 Cod civil. Cu cheltuieli de judecată.

La data de 17.02.2020, pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă S a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii în pretenţii, ca neîntemeiată şi nelegală precum şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces.

Arată că, în fapt, P (B) M I a fost pacienta Spitalului Judeţean de Urgenţă S, fiind diagnosticat, investigat şi tratat conform Foii de Observaţie Clinică Generală nr. X/24.05.2017 în secţia neonatologie. Diagnosticul la internare a fost „Nou născut prematur AGA - operaţie cezariană, circulară pericervicală laxă de C.O. Tal valg de poziţie bilaterală. Copil unic născut în spital", iar diagnosticul la 72 de ore a fost: „ Nou născut prematur AGA. Icter fiziologic. Arsură grad II fesă stângă. Suflu sistolic grad II/II precordial Copil unic născut în spital".

Solicită să se constate că în Foaia de observaţie medicul curant şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, a monitorizat şi prescris tratament pacientei, a solicitat alte consulturi de specialitate şi a transferat nou născutul la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru copii G A pentru tratament într-o clinică specializată.

Solicitarea reclamanţilor privind acordarea de daune materiale şi morale în speţa de faţă nu este justificată, susţinerile acestuia fiind nefondate şi se impune respingerea acţiunii ca neîntemeiate, pentru lipsa culpei pârâtului Spitalul Judeţean de Urgenţă S.

Pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă S, în calitate de furnizor de servicii medicale, răspunde civil numai în cazurile expres prevăzute de art. 655 al. 1) lit. a-d din Legea 95/2006 rep., precizând că a respectat toate normele legale stabilite, astfel că, situaţia prezentată de părinţii pacientei nu se datorează încălcării unor astfel de norme, iar evoluţia medicală a pacientului a fost urmărită, diagnosticată şi tratată pe toată perioada spitalizării.

Nu se poate reţine nicio culpă în sarcina S.J.U. S, deoarece pacientei nou născute i s-a stabilit un diagnostic corect şi i s-a aplicat tratamentul medicamentos corect. Niciun document medical depus la dosar nu arată că tratamentul ar fi avut consecinţe păgubitoare pentru pacient.

Pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală, potrivit art. 1357 C. civ. trebuie întocmite cumulativ patru condiţii: existenţa prejudiciului, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia.

Pentru ca dreptul la repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită să ia naştere şi să poată fi ridicată o pretenţie la repararea daunei suferite, se impune ca prejudiciul să fie cert, ori în cazul de faţă nu există un prejudiciu produs de către Spitalul pârât.

Solicită să se constate că fapta ilicită, produsă de spital, nu există, presupusul prejudiciu nefiind consecinţa cauzelor perevăzute la art. 655 al. 1) din Legea 95/2006 rep.

In legătură cu prejudiciul moral solicitat, în sumă de 800.000,00 lei, pentru suferinţe fizice, psihice şi emoţionale produse pacientei nou născute, solicită să se constate că acestea nu sunt dovedite, iar obligaţia reclamanţilor era de a-şi dovedi susţinerile. In cererea de chemare în judecată se vorbeşte despre o posibilitate ce ar putea să se producă cândva în viitor, o cicatrice foarte mare pe fesă care ar crea repulsie celor din jur.

Reclamanţii solicită a se acorda daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial suferit, dar nu au făcut nicio dovadă, prin cererea de chemare în judecată, chiar dacă acesta nu poate fi evaluat în bani. Pentru a fi devedit prejudiciu moral suferit este necesară întrunirea cumulată a următoarelor condiţii: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

Din cele menţionate mai sus rezultă că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute la art. 1349 şi 1357 din NCC, astfel nu pot fi acordate daune morale reclamantei şi solicită instanţei să respingă această solicitare ca fiind neîntemeiată.

Spitalul Judeţean de Urgenţă S a avut încheiată poliţa de asigurare nr. MA X cu societatea E ROMÂNIA ASIGURARE - REASIGURARE S.A, pentru răspundere civilă unităţilor medicale sanitare faţă de terţi, valabilă din data de 25.02.2017 până la 24.02.2018, asigurare obligatorie prevăzută de lege şi  a solicitat chemarea în garanţie a asigurătorului, având în vedere că a fost încheiată o poliţă de asigurare pentru răspundere civilă profesională decurgând din practica unităţilor medicale, în temeiul art 72 - 73 C.p.c.

Având în vedere cele prezentate mai sus solicită respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată şi nefondată.

In drept, îşi întemeiază prezenta acţiune pe prevederile 205 NCPC, 1349 c.civ., art. 1357 c. civ., art 655 al. 1) din Legea 95/2006 şi OMS 482/2007.

In probatoriu înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri şi alte probe care vor reieşi din dezbateri.

Pentru completarea probatoriului, având în vedere prevederile art. 21 din Legea 46/2003, solicită să se depună copiile documentelor medicale ale nou născutului din perioada internării la S.J.U. Slatina.

La data de 18.03.2020 pârâta R M D a formulat cerere de chemare în garanţie a C I SOCIETATE DE ASIGURARE-REASIGURARE, cu sediul central în şi C I SOCIETATE DE ASIGURARE-REASIGURARE - AGENŢIA B, cu sediul în pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în situaţia în care va fi angajată răspunderea sa civilă, să se angajeze acestora răspunderea alături de pârâta R M D şi să fie obligaţi la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:

In fapt, învederează instanţei următoarele: prin întâmpinarea formulată a arătat faptul că, în perioada 01.02.2017-31.01.2018 a fost asigurată pentru răspundere civilă profesională, pentru suma de 37.000 EUR. la C I SOCIETATE DE ASIGURARE-REASIGURARE, Agenţia B.

In drept, îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art.72-74 C.proc.civ.

Solicită încuviinţarea probelor solicitate prin întâmpinare: înscrisuri, interogatoriile reclamanţilor, proba testimonială cu martorii nominalizaţi prin întâmpinare, expertiză medico-legală, precum şi orice alte probe care vor rezulta din dezbateri.

Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 19.05.2020 instanţa a constatat decăzut pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă S din dreptul de a depune întâmpinare şi a formula cerere de chemare în garanţie, respectiv decăderea pârâtei R M D din dreptul de a formula cerere de chemare în garanţie, pentru considerentele areţinute în cuprinsul respectivului act de procedură al instanţei.

La data de 29.06.2020 pârâta T I a formulat note de şedinţă prin care a invocat excepţia netimbrării acţiunii, pentru următoarele considerente:

A apreciat că acţiunea este netimbrată, considerând că excepţia nelegalei timbrări poate fi invocată de către pârât deoarece nu a fost parte în procedura de filtru; instanţa nu va putea fi ţinută de modalitatea în care a stabilit taxa de timbru în procedura de filtru, atât timp cât pârâtul poate veni cu argumente noi cu privire la legalitatea stabilirii timbrajului.

A făcut aprecieri teoretice în legătură cu excepţia netimbrării, modul de invocare şi soluţiile pronunţate de instanţă şi a susţinut că, având în vedere că Ordonanţa din 30.10.2019 pronunţată în dosarul nr 2977/P/2019 a fost de clasare raportat la art. 16 lit. b) din CPP, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală, se impune ca reclamanţii să achite taxă judiciară de timbru, fiind evident că aceştia nu s-au aflat niciun moment în situaţia prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. i) din OUG nr. 80/2013 pe care l-au invocat în acţiunea introductivă. Astfel, în Referatul cu propunere de clasare întocmit de IPJ în 03.01.2018, la finalul paginii 3 se reţine că în privinţa infracţiunii de neglijenţă în serviciu, fapta pentru care se efectuează cercetări, nu este prevăzută de legea penală iar pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, fiind astfel incident pentru ambele infracţiuni cazul de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzut de art 16 lit b CPP.

În continuare,  a făcut analiza situaţiilor în care se impune sau nu plata taxei judiciare de timbru în situaţia existenţei unei fapte de malpraxis, concluzionând că, în situaţia în care în cauză se pronunţă soluţia clasării prin raportare la prevederile art. 16 lit. din CPP, respectiv, dacă fapta nu este prevăzută de legea penală, se impune ca persoana ce alege a-şi repara prejudiciul în faţa unei instanţe civile să achite taxă judiciară de timbru, fiind evident că aceasta nu s-a aflat niciun moment în situaţia prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. i) din OUG nr. 80/2013.

În mod evident, taxa judiciară de timbru ar trebui achitată, partea prejudiciată nefiind în niciun moment într-un raport juridic guvernat de legea penală, prin simpla introducere a unei plângeri penale poate ajunge în situaţia în care să eludeze plata taxei judiciare de timbru, şi asta în mod legal.

Ca atare, a solicitat ca instanţa să aducă la cunoştinţa reclamanţilor cuantumul exact al taxei de timbru datorate, pentru termenul următor când se poate soluţiona excepţia invocată.

La data de 26.06.2020 UNIQUA Asigurări SA a formulat întâmpinare prin care solicită instanţei, ca pe baza probelor care se vor administra, să dispună:

- în principal, pe cale de excepţie anularea cererii de chemare in garanţie ca netimbrata;

- în subsidiar, dacă nu va fi admisă excepţia invocata, solicită admiterea cererii de chemare in garanţie pentru suma de 3.333 euro daune materiale, daca parata T I va fi găsita vinovata de producerea prejudiciului.

În motivare, a precizat că parata T I a avut incheiata la această societate poliţa de asigurare de răspundere civila profesionala seria RC nr. X pentru activitatea specifica de "asistent medical", valabila in perioada 14.01.2017 - 13.01.2018. Felul răspunderii asigurate a fost "răspunderea civila profesionala decurgând din practica medicala - asistent medical", in mod exclusiv conform condiţiilor generale contractuale de asigurare de răspundere civila profesionala, cunoscute înainte de încheierea contractului de asigurare.

La data de 24.05.2017, la Spitalul Judeţean de Urgenta S s-a născut prin cezariana B M - I, fiica reclamanţilor B A si P C I, care a fost depusa intr-un incubator, unde nefiind suficient de cald, a fost pusa o sticla cu apa fierbinte langa copil, din cauza căreia acesta a suferit arsuri la fesa stânga.

Având in vedere situaţia de fapt, îşi structurează apărările dupa cum urmează:

1. Excepţia netimbrarii cererii de chemare in garanţie promovate de către parata T I, având în vedere temeiul juridic ai cererii introductive, potrivit dispoziţiilor art. 1. alin. (1) coroborat cu art. 34 alin (3) din Ordonanta de Urgenta nr. 80/2013, cererile de chemare in garanţie se taxează dupa regulile aplicabile obiectului cererii.

Prezenta cauză nu se circumscrie preverilor art. 29 alin.(1) lit. b) din Ordonanţa de Urgenta nr.80/2013, astfel că, în conformitate cu art. 33 alin. 1) şi 2), având în vedere prevederile art. 200 alin.(3) din Codul de Procedura Civilă, solicită instanţei să aprecieze că excepţia invocată este întemeiata si pe cale de consecinţă să o admită, dispunând anularea ca netimbrată a cererii de chemare în garanţie formulata împotriva sa.

2. Motivele de fond ale întâmpinării.

Conform art. 667 din legea 95/2006 angajatorul paratei Spitalul Judeţean de Urgenta S a incheiat la această societate poliţa de asigurare de răspundere civila profesionala seria RC nr. X pentru activitatea specifica de "răspunderea civila profesionala decurgând din practica medicala - asistenţi medicali", iar la pozitia 338 se afla menţionata parata T I.

Invocă dispoziţiile art. 661 alin 2 din Legea nr 95/2006, art. 2223 şi  art.2224 alin.2 din Codul Civil şi susţine că, raportat la obiectul acţiunii reclamanţilor, poliţa de asigurare de răspundere civila profesionala presupune doua tipuri de condiţii contracuale de asigurare, respective:

• condiţiile generale de asigurare - care stabilesc cadrul contractual general al asigurării;

• condiţiile specifice de asigurare - care stabilesc in plus fata de condiţiile generale si cadrul contractual particular fiecărei profesii pentru care se întocmeşte poliţa de asigurare de răspundere civila profesionala .

Cap 2.3. din condiţiile generale de asigurare prevăd RISCURILE pe care asigurătorul NU LE PREIA prin încheierea unei poliţe de asigurare de răspundere civila profesionala, repectiv excluderile din asigurare .

Art. 2.3.1., litera u ) din acest capitol stabileşte faptul ca asigurarea nu se aplica oricărei cereri de despăgubire pentru daune morale"

Art.1 din Condiţiile de asigurare specifice pentru asigurarea de răspundere civila profesionala decurgând din practica medicala stabileşte faptul ca acestea sunt aplicabile numai împreuna cu condiţiile generale de asigurare.

De asemenea, art.4 din aceste Condiţii specifice arata faptul ca pe lângă riscurile excluse de la asigurare de dispoziţiile art 2.3.1 din Condiţiile generale, mai sunt si alte riscuri, specifice activităţii medicale, confirmând in acest fel aplicabilitatea acestor excluderi la acest tip de activitate .

Astfel, poliţa RC nr. X încheiata de societate pentru parata T I acoperă riscul de daune materiale pentru suma de 3.333 euro / eveniment.

Aceasta poliţa de asigurare putea asigura despăgubiri pentru daune morale numai daca ar fi avut încheiata clauza suplimentara pentru acordarea daunelor morale. Numai in baza acestei Clauze suplimentare Asigurătorul se obligă să despăgubească pe Asigurat, în cadrul sublimitelor de răspundere pentru daune morale stabilite în contractul de asigurare pe eveniment si global pe perioada asigurată, pentru orice cerere de despăgubire care provine din producerea sau apariţia unei daune morale. In conformitate cu dispozițiile art. 5.2.2.din Condiţiile Generale asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele prejudiciate în limitele obligaţiilor ce-i revin acestuia în baza asigurării.

Arată ca in aceasta cauza, societatea de asigurări U Asigurări SA nu poate fi obligata la plata daunelor morale solicitate, in condiţiile nepreluarii prin contractul de asigurare a riscului plaţii daunelor morale, in cazul in care parata T I va fi obligata la plata acestor despăgubiri.

Concluzionând, solicită admiterea cererii de chemare în garanţie formulată de parata T I. pentru suma de 3.333 euro reprezentând daune materiale, daca parata a cauzat prejudiciul reclamanţilor.

In drept invocă Art 74 Cod Procedura Civila, art. 2223, art.2224 alin.2, art.2507 si urm., art.2517 Cod civil, Legea nr 95/2006 privind reforma ìn domeniul sanatatii, Condiţii Generale si Condiţii Speciale de Asigurare, Ordonanţa de Urgenta nr.80/2013.

Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 30.06.2020 instanţa a respins excepţia netimbrării acţiunii, invocată de pârâta T I, întrucât nu se datorează taxa judiciară de timbru şi nu se revine la aprecierea instanţei, menţionându-se în plus dispoziţiile art. 38 din OUG nr. 80 şi a admis în principiu cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta T I împotriva chematului în garanţie UNIQUA Asigurări SA .

La data de 08.09.2020 reclamanţii B A şi P C I au depus la dosar cerere de modificare a cererii de chemare în judecată arătând că înţeleg să solicite introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a următoarelor:

1. C I SOCIETATE DE ASIGURARE-REASIGURARE, având în vedere că pârâta R M D a avut încheiată cu această societate poliţă de asigurare pentru răspundere civilă profesională.

2. E ROMÂNIA ASIGURARE - REASIGURARE S.A., având în vedere că pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă S a avut încheiată cu această societate poliţă de asigurare pentru răspundere civilă profesională.

Prin încheierea de şedinţă din data de 08.09.2021, instanţa a luat act de cererea de modificare a cererii de chemare în judecată, abvînd în vedere acorsul exprimat de celelalte părţi.

La data de 24.09.2020, pârâta C I SOCIETATE DE ASIGURARE – REASIGURARE a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, având in vedere următoarele aspecte :

C I SA a fost chemata in judecata in calitate de asigurător de răspundere civila malpraxis in baza poliţei de asigurare de răspundere civila G nr.X asigurat R M D valabila pe perioada 01.02.2017-31.01.2018, pentru prejudiciul cauzat de parata R M D minorei P ( B ) M I la data de 24.05.2017 constând in vătămarea corporala a minorei ca urmare a arsurii provocate de la o sticla plasata in incubator.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezulta existenta unei culpe medicale a paratei R M D in producerea vătămării corporale a minorei ca urmare a arsurii provocate de la o sticla plasata in incubator, nu rezulta eroarea profesionala -malpraxis  săvârşita de aceasta parata in exercitarea actului medical care sa implice răspunderea sa civila.

Neavând răspundere civila parata R M D, nici asigurarea de răspundere civilă, malpraxis, nu operează in cauza dedusa judecaţii.

Astfel, obiectul asigurării de răspundere civila malpraxis il reprezintă acoperirea prejudiciilor cauzate unor terţi de fapta comisa din culpa de Asigurat, pentru care acesta răspunde conform legii fata de persoanele păgubite.( articolul 2 din Condiţiile generale privind asigurarea de răspundere civila ).

Solicită să se observe ca nu sunt întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a paratei R M D nefiind dovedite de reclamanţi fapta ilicită, prejudiciul, legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu precum si vinovăţia pârâtei R M D.

Atâta timp cat nu este dovedita culpa medicala a pârâtei R M D in producerea arsurii nu poate fi angajata răspunderea asigurătorului, poliţa de asigurare operand numai pentru cazurile de răspundere civila profesionala a asiguratului pentru acte de malpraxis comise in activitatea profesionala.

In măsura in care se va aprecia ca exista o culpa a pârâtei R M D in prejudiciul cauzat minorei, solicită să se aibă in vedere următoarele :

 Cu privire la culpa in producerea prejudiciului

Prejudiciul suferit de minora se datorează din culpa mai multor persoane, respectiv culpei pârâților R M D, T I si Spitalul Judeţean de Urgenta S.

În aceste condiţii sunt aplicabile dispoziţiile art. 654 alin 1 din Legea 95/2006 , astfel că, daca prejudiciul s-a datorat acţiunii succesive a paraţilor R M D, T I si Spitalul Judeţean de Urgenta S, fiecare va răspunde proporţional cu gradul de vinovăţie .

In aceeaşi măsura si parata C I SA in baza poliţei de asigurare de răspundere civila nr. seria G nr.X, răspunde proporţional conform procentului de culpa al asiguratului sau, in speţa doctorul R M D, în acest sens fiind dispoziţiile art.14 pct.14.6 din Condiţiile generale de asigurare.

 Pe cale de consecinţa, solicită ca in cazul in care se va retine culpa in sarcina si a altor persoane, instanţa de judecata sa aiba in vedere stabilirea despăgubirii proporţional cu partea fiecăruia din vina.

In acelaşi sens sunt si dispoziţiile art.1371 alineat 2 Cod civil.

Cu privire la sumele solicitate de reclamanţi:

Solicită respingerea cererii, ca neîntemeiată, fata de parata C I in calitate de asigurător de răspundere civila malpraxis, pentru următoarele considerente:

Prin poliţa de asigurare de răspundere civila malpraxis seria G nr.X se acoperă doar cheltuielile necesare restabilirii sau ameliorării stării de sănătate suportate de persoana prejudiciata si neacoperite de sistemele de asigurare sociala.

Reclamanţii trebuie sa faca dovada cu inscrisuri ( facturi , chitanţe ) a faptului ca suma de bani " cheltuita cu ocazia internării minorei ", suma pe care o pretind cu titlu de daune materiale, nu a fost acoperita de sistemele de asigurare sociala.

In ceea ce priveşte daunele materiale solicitate pentru "drumurile tatălui C -Bucureşti pentru asigurarea celor necesare mamei " aceste daune materiale nu sunt acoperite prin poliţa de Asigurare de răspundere civila malpraxis emisa de parata C I seria G nr.X, neîncadrându-se in categoria cheltuielilor necesare restabilirii sau ameliorării stării de sănătate a minorei.

Cu privire la daunele morale

Solicită respingerea acestui capăt de cerere fata de parata C I SA ca neîntemeiat,  avand in vedere faptul că Poliţa de Asigurare nu acoperă daunele morale, nefiind achiziţionată de parată in schimbul plaţii unei prime de asigurare suplimentare clauza care acoperă si daunele morale.

In aceasta situaţie, conform condiţiilor de asigurare anexa la poliţa de asigurare, pentru daune morale nu se încheie asigurare si nu se acorda despăgubiri, acestea reprezentând excludere, potrivit art.4 punctul 4.15 din Condiţiile generale privind asigurarea de răspundere civilă, clauză contractuală în baza căreia solicită respingerea cererii de chemare in judecata a paratei C I pentru sumele solicitate de reclamanţi cu titlu de daune morale.

Menţionează ca poliţa de asigurare de răspundere civila are limita de răspundere asigurata ( suma de asigurare) în cuantum de 37.000 euro, iar tot ceea ce depăşeşte aceasta este in sarcina asiguratului, in speţa, parata.

Având in vedere cele mai sus expuse, solicită respingerea cererii de chemare in judecata fata de parata C I SA ca neîntemeiata.

In drept, îşi întemeiază prezenta pe dispoziţiile art.205 si următoarele Cod procedura civila, clauzele contractului de asigurare seria G nr.X , Legea 95/2006 , precum si orice alte dispoziţii legale aplicabile in materie.

În susţinerea prezentei solicită proba cu înscrisuri, rezervandu-şi dreptul la orice alta proba a cărei necesitate ar rezulta din dezbateri.

La termenul din data de 17.11.2020, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 261, art. 311 art. 318, art. 319 și art. 321 din codul de procedură civilă, a administrat proba testimonială cu martorii:  S L, F H D, S D şi V A M, mărturiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei la filele 194-198, potrivit dispozițiilor art. 323 din codul de procedură civilă.

La data de 31.05.2021 a fost înaintat raportul de nouă expertiză medico-legală privind pe numita P (B) M-I.

Analizând acţiunea astfel cum a fost modificată şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta T I, în raport de probele de la dosar, prin raportare la dispoziţiile legale incidente în cauză, tribunalul constată şi reţine următoarele:

La data de 24.05.2017, în jurul orei 10,50, la Maternitatea din cadrul pârâtului Spitalului Judeţean de Urgenţă S  s-a născut minora P (B) M I, fiica reclamanților.

După ce minora a fost scoasă prin operaţie cezariană, pârâta R M D - medic specialist, specialitatea neonatologie i-a acordat primele îngrijiri şi a preluat din sala de operaţii nou născutul, împreună cu pârâta T I- asistenta de serviciu.

La indicaţia medicului specialist, asistenta a plasat nou născutul într-un incubator închis, pentru confort termic şi oxigenoterapie, iar după aproximativ 30 de minute, pârâta medic a examinat-o pe minoră şi, pentru că prezenta cianoză generalizată şi tegumente reci la nivelul extremităţilor, a solicitat asistentei suplimentarea temperaturii in incubator, prin plasarea unei sticle cu apă caldă.

Din concluziile raportului de expertiză de la dosar(f.25-28) -faţă de care părţile nu au avut obiecțiuni de formulat, coroborat cu depozițiile martorilor S D şi V A M, exista risc de apariţie a complicaţiilor, chiar  deces, dacă nu se intervenea prin suplimentarea temperaturii, procedura respectivă fiind recomandată şi în tratatele de specialitate. Martora V A M a precizat că nou născutul trebuie înfășat în două scutece, sticla cu apă caldă este plasată la extremitățile corpului, de asemenea învelită, pentru a nu atinge pielea copilului. Potrivit aceluiași martor, la nivelul spitalului nu a mai existat un incident similar celui ce face obiectul cauzei de faţă.

Conform probelor de la dosar, ambele incubatoare aflate în punctul de primire al nou-născuţilor funcționează fără senzorul de temperatură, indicând doar temperatura ambientală.

Asistenta a urmat indicaţia medicului specialist, care, revenind la punctul de primire nou-născuţi, a examinat -o din nou pe M I şi, la ora 12,25, a constatat că prezintă o flictenă pe fesa stângă, astfel că a anunţat medicul şef de secţie şi a solicitat un consult al medicului de specialitate chirurgie pediatrică.

Ulterior, medicul şef de secţie a solicitat transferul nou-născutului la Spitalul G A din Bucureşti, astfel că, la data de 30.05.2017, M I a fost transferată la spitalul din Bucureşti, unde  a fost operată.

Pe perioada internării copilului în Bucureşti, pârâta R M D s-a interesat zilnic de evoluția sa, sunând zilnic pentru a obține informaţii, aspect ce rezultă din declaraţiile martorilor S D şi V A M

Conform concluziilor din raportul de expertiză de la dosar, din copia FOCG nr. 8395 eliberată de Spitalul Clinic de Urgenţă pentru copii „G A" Bucureşti rezultă că P (B) M-I a fost internată în perioada 30.05-27.06 2017 cu diagnostic la internare: Arsură prin contact (obiect fierbinte) grad II B-III fesă stângă circa 2% suprafaţă corporală şi dg. la externare: Arsură prin contact (obiect fierbinte) gradul IIB-III fesa stângă pe circa 2% suprafaţă corporală. Anemie. Indicaţii terapeutice. Motivele internării: arsură grad II fesa stângă.

În data de 30.05.2017 se intervine chirurgical (între orele 8,00-18,30) şi se practică debridarea leziunii de arsură, o procedură efectuată pentru excizia ţesutului necrozat de la nivelul plăgii şi a ţesuturilor compromise de la marginile acesteia, considerată traumatică, neselectivă, dar a cărei aplicare contribuie esenţial la condiţionarea plăgii.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză, instanţa reţine că, din actele medicale puse la dispoziţie si din examenul medico-legal rezultă că minora M-I a prezentat leziuni traumatice (arsură) care s-au putut produce la data de 24 05 2017 prin contactul tegumentelor cu un obiect fierbinte (sticlă de apă).

A necesitat circa 55-60 (cincizecişicinci-şaizeci) zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, leziuni care nu au pus în primejdie viaţa victimei.

La momentul actual, prezintă sechele ale leziunilor traumatice (ale arsurii) produse în data de 24.05.2017 (pe fesa stângă cicatrice rozat-violacee de 10/4 cm, aproximativ verticala, uşor subdenivelată pe margini şi uşor reliefată în centru), însă având în vedere vârsta copilului nu se pot face aprecieri obiective asupra unei eventuale infirmităţi.

Există deficienţă în acordarea asistenţei medicale, arsura apărând fie prin temperatura neadecvată a buiotei (sticlă cu apă), fie prin contact neadecvat al acesteia cu pielea nou-născutului (contact direct cu tegumentul).

Între acţiunea factorului traumatic fizic (temperatura crescută) şi arsura prezentată de nou-născut există legătură de cauzalitate directă, dar condiţionată de caracteristicile pielii unui nou născut prematur (tegument subţire fragil).

Potrivit declarațiilor martorilor S L şi F H D, pentru a suporta cheltuielile cu cazarea şi transportul în Bucureşti, în perioada cât minora s-a aflat internată la Spitalul G A din Bucureşti, reclamantul a fost nevoit să împrumute diferite sume de bani, martorul F oferindu-i 10.000 lei, ce i-au fost restituiți cu greu. M-I nu lasă pe nimeni să atingă cicatricea, spunând că o doare, refuză să poarte alte obiecte de îmbrăcăminte în afara pantalonilor, indiferent de anotimp. Fetiţa consideră că este ceva în neregulă cu ea şi nu îi place să stea în colectivitate, la grădiniță este foarte retrasă, fiind rușinată de faptul că are o cicatrice.

Faţă de situaţia de fapt de mai sus, instanţa reţine că, astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, se înţelege că reclamanţii au dedus judecăţii raportul juridic litigios având ca obiect repararea prejudiciilor de ordin material şi moral suferite ca urmare încălcării dreptului la integritate corporală şi sănătate, în perioada cât minora M-I s-a aflat sub tratament şi îngrijiri medicale la spitalul pârât, reparare pe care reclamanții au văzut-o ca posibilă prin acordarea unor sume de bani, cu titlu de daune morale şi despăgubiri civile.

Contrar apărărilor formulate de pârâți, cu referire la necesitatea sesizării Comisiei de Malpraxis, instanţa reţine că, potrivit art. 684 alin. 2 din Legea 95/2006, ”Procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu împiedică liberul acces la justiție potrivit dreptului comun.”

În speţă, reclamantul a înţeles să învestească instanţa cu o acţiune în pretenţii de drept comun, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală. În raport de dispoziţiile enunţate mai sus, tribunalul reţine că victima unui act de malpraxis are posibilitatea de a se adresa fie Comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis, caz în care are loc o procedură prealabilă sesizării instanţei, finalizată printr-o decizie a acestei Comisii, fie de a se adresa direct instanţei de judecată care va soluţiona cauza potrivit dreptului comun, cum este cauza de faţă.

Prin urmare, în considerarea principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil, reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual, prin indicarea temeiului de drept al cererii de învestire a instanţei de judecată, în speţă invocându-se răspunderea civilă delictuală a pârâților, raportat la dispoz. Legii nr. 65/2006 rep.

În drept, tribunalul reţine că instanţa reţine că, potrivit art. 1357 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este o răspundere subiectivă, pentru culpa cea mai uşoară şi implică obligaţia acoperirii integrale a prejudiciului creat, material şi moral, conform art. 1.349 C.civ., potrivit cu care: ”(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii:

a) comiterea unei fapte ilicite, ce poate fi reprezentată nu numai de o acţiune, dar şi de o omisiune sau inacţiune, ce ar putea reprezenta faptă ilicită în toate cazurile în care legea prevede imperativ obligaţia unei persoane de a acţiona într-un anumit fel, adică de a avea o conduită pozitivă, obligaţie care însă nu a fost respectată;

 b) existenţa unui prejudiciu, respectiv consecinţele sau efectele negative patrimoniale sau morale suferite de o persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană;

c) stabilirea unui raport de cauzalitate între fapta ilicită imputată şi prejudiciul pretins; în noul C. civ., nu se încearcă o definire a legăturii de cauzalitate, făcându-se doar referire la faptul că răspunderea este atrasă de prejudiciile cauzate (art. 1349 alin. (2) C. civ.); s-a statuat însă că exigenţa acestei condiţii impune ca între prejudiciul produs şi faptul generator să existe o legătură ca de la cauză la efect, astfel încât, din multitudinea împrejurărilor cauzale şi a condiţiilor care au contribuit într-o anumită măsură, să fie identificate acele acţiuni sau inacţiuni anterioare care au determinat, în mod direct şi necesar, producerea prejudiciului;

d) existenţa vinovăţiei, respectiv atitudinea subiectivă a autorului faţă de fapta sa ori faţă de urmările acestei fapte, la momentul la care a săvârşit-o, în sensul că este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.

În materia răspunderii civile delictuale, fapta ilicită, ca element al acestei răspunderi, este definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane sau interesului său legitim şi juridic protejat. În general, delictul civil se manifestă ca o acțiune ilicită a unei persoane, dar poate exista şi un fapt ilicit omisiv, după cum există sau nu o obligaţie formală de a acționa.

Conform  art. 653 din Legea nr. 95/2006 rep.

„Art. 653 - (1) În sensul prezentului titlu, următorii termeni se definesc astfel:

a) personalul medical este medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical şi moaşa care acordă servicii medicale;

b) malpraxisul este eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice.

(2) Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ şi neglijenţa, imprudența sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament.”

Art.  655  din lege prevede că

„(1) Unităţile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenţie, diagnostic sau tratament, în situaţia în care acestea sunt consecinţa:

a) infecţiilor nosocomiale, cu excepţia cazului când se dovedeşte o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituţie;

b) defectelor cunoscute ale dispozitivelor şi aparaturii medicale folosite în mod abuziv, fără a fi reparate;

c) folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, tehnologiilor şi dispozitivelor asistive, substanţelor medicamentoase şi sanitare, după expirarea perioadei de garanţie sau a termenului de valabilitate a acestora, după caz;

d) acceptării de echipamente şi dispozitive medicale, tehnologii şi dispozitive asistive, materiale sanitare, substanţe medicamentoase şi sanitare de la furnizori, fără asigurarea prevăzută de lege, precum şi subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fără asigurare de răspundere civilă în domeniul medical.

(2) Unităţile prevăzute la alin. (1) răspund în condiţiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta.”, ceea ce reprezintă, în opinia instanţei, o formă a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, ce nu este condiționată de îndeplinirea condiţiilor de la alin. 1 -  respectiv răspunderea unităţilor sanitare, în calitate de furnizori de servicii medicale.

Din cele de mai sus rezultă că răspunderea civilă medicală este o formă particulară a răspunderii civile delictuale, cu caracter subiectiv, întemeiată pe vinovăţia, mai exact pe culpa, inclusiv sub forma neglijenţei, a persoanei răspunzătoare, fiind reglementată în titlul XV din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Dispoziţiile art. 653- 654 din Legea nr. 95/2006 reglementează răspunderea civilă a personalului medical pentru malpraxis, acesta fiind definit în art. 653alin. (1) lit. b) ca fiind eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, şi care implică răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice.

Prevederile legale mai sus invocate dispun că personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile cauzate din eroare, prin acte individuale săvârşite în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament, indiferent dacă eroarea s-a obiectivat din neglijenţă, imprudenţă sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiei. Totodată, personalul medical este răspunzător de prejudiciile cauzate prin nerespectarea îndatoririlor prevăzute de lege privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale, pentru prejudiciile cauzate prin depăşirea limitelor competenţei în exercitarea profesiei, cu excepţia cazurilor de urgenţă, atunci când nu există disponibil personal medical cu competenţa necesară.

Răspunderea civilă medicală pentru malpraxis nu este angajată în două situaţii, şi anume: când aceasta se datorează condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic şi tratament, infecţiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicaţiilor şi riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigaţie şi tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale, în această ipoteză răspunderea urmând a fi angajată în sarcina furnizorilor de servicii medicale, materiale sanitare, aparatură şi dispozitive medicale şi medicamente; şi în cazul în care se acţionează cu bună-credinţă în situaţii de urgenţă, cu respectarea competenţei acordate.

Condiţiile răspunderii civile medicale, circumscrisă sferei răspunderii profesionale, ca formă particulară a răspunderii civile delictuale, sunt cerute în mod cumulativ, iar fundamentul subiectiv al răspunderii civile medicale constă în faptul că principala obligaţie a personalului medical, acordarea de îngrijiri medicale pacienţilor, este o obligaţie de mijloace, adică de diligenţă şi prudenţă. Medicul şi furnizorul de servicii medicale nu garantează pacientului obţinerea rezultatului urmărit, astfel că răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin neobţinerea rezultatului urmărit se poate angaja dacă cel prejudiciat dovedește că aceasta se datorează lipsei de diligenţă, de prudenţă sau de pricepere a celui care era obligat să presteze serviciul medical respectiv.

Într-adevăr, legea instituie o prezumţie relativă de bună-credinţă în favoarea personalului medical, astfel încât cel ce solicită angajarea răspunderii medicale pentru malpraxis trebuie să facă dovada erorii profesionale săvârșite în exercitarea actului medical, generatoare de prejudicii, indiferent dacă eroarea a fost cauzată de neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţele medicale insuficiente în exercitarea profesiei, probă care s-a făcut în prezenta.

În concret, fapta săvârşită de asistenta pârâtă, care a acţionat ca prepus al spitalului, de neglijenţă în acordarea asistenţei medicale, fie prin temperatura neadecvată a buiotei (sticlă cu apă), fie prin contact neadecvat al acesteia cu pielea nou-născutului (contact direct cu tegumentul), are, incontestabil, caracter ilicit. Împrejurarea că incubatoarele aflate în punctul de primire al nou-născuţilor funcționează fără senzorul de temperatură nu se constituie în cauză de înlăturare a vinovăției pârâtei, câtă vreme, martorii S D şi V A M au arătat că nou născutul trebuie înfășat, sticla cu apă caldă - plasată la extremitățile corpului, învelită, fără a atinge pielea copilului. La nivelul spitalului nu a mai existat un astfel de caz, cu toate că procedeul respectiv se foloseşte zilnic, ceea ce însemnă că, deşi incubatoarele  nu afişează toate datele, alți nou născuţi, faţă de care s-a folosit aceeași tehnică de suplimentare a temperaturii, nu au suferit arsuri.

Condiţia producerii prejudiciului este şi ea îndeplinită, reclamanţii solicitând atât acordarea daunelor materiale, cât şi a daunelor morale, probele administrate în acest sens fiind înscrisurile de la dosar depoziţiile martorilor audiaţi nemijlocit în instanţă

Analizând depoziţia martorilor S L şi F H D,  sub aspectul stabilirii daunelor materiale suportate de reclamanţi, instanţa reţine că s-a dovedit faptul că pentru a suporta cheltuielile cu cazarea şi transportul în Bucureşti reclamantul a împrumutat suma de 10.000 lei, ca urmare a faptei ilicite a pârâtului.

Nu vor fi avute în vedere susţinerile reclamanților, cu referire la cheltuielile ocazionate de îngrijiri medicale sau alte împrumuturi efectuate în legătură cu perioada în care M I a fost internată la spital, în Bucureşti, în condiţiile în care nu s-a făcut nicio probă cu privire la acest aspect, astfel cum impun dispoziţiile art. 10 alin. 1 corob. cu art. 249 C.proc.civ.,

Ca urmare, instanţa va admite doar în parte cererea reclamanţilor, de acordare a cheltuielilor materiale constând în suma de 10.000 lei.

Analizând capătul de cerere privitor la prejudiciul moral suferit de către reclamanţi, instanţa reţine că acesta este definit ca a orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane şi care se manifestă prin suferinţa fizică sau/şi morală, pe care le resimte victima. Prejudiciile care alterează sănătatea şi imaginea fizică aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane – dreptul la sănătate, integritate fizică şi psihică (art. 58 C.Civ.) ca şi componente ale dreptului la viaţă apărat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi trebuie să fie reparate. Caracterul suferinţelor trebuie privit în legătură cu particularităţile individuale ale persoanei prejudiciate, suferinţele morale (psihice) fiind frica, durerea, ruşinea, tristeţea, neliniştea, umilirea şi alte emoţii negative. În stabilirea existentei unui prejudiciu trebuie luat în calcul caracterul şi importanţa valorilor nepatrimoniale lezate, situaţia personală a victimei, ţinând cont de sexul şi vârsta acesteia, mediul social din care victima face parte, educaţia, cultura, personalitatea şi psihologia victimei, circumstanţele săvârşirii faptei, statutul social, etc.

Fiind vorba de lezarea unor valori fără conţinut economic şi de protejarea unor drepturi care ocrotesc viaţa privată, în sfera art. 1 (dreptul la viaţă) din Convenţia europeană, dar şi de valori apărate de art. 22 din Constituţie şi art. 58 C.civ., existenţa prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei.

Potrivit jurisprudenţei constante a CEDO (cauza Tolstoy Miloslavsky c. Regatului Unit si toate cauzele în care se constată încălcări ale drepturilor prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), daunele morale se stabilesc în raport cu consecinţele negative suferite de victimă, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială. În cuantificarea prejudiciului moral, aceste condiţii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs reclamantului, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale.

Criteriul general evocat de CEDO constă în aceea că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă victimei, având în vedere gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii aduse acestora. În situaţia daunelor morale, datorită naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exactă a acestora în bani nu este posibilă, întinderea despăgubirilor realizându-se prin raportare la elementele de fapt, apreciate în complexitatea lor.

În ce priveşte cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc şi nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc. Ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu şi să aducă acea satisfacţie de ordin moral celui prejudiciat.

Deşi cuantificarea echivalentului prejudiciului moral include o doză de aproximare instanţa, trebuie să aibă în vedere o serie de criterii printre care: consecinţele negative suferite de cel în cauză în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost afectate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială. În acest context, despăgubirile trebuie să fie rezonabile, iar aprecierea şi cuantificarea acestora justă şi echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral şi real produs victimei în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să le primească, dar nici să nu fie derizorii, despăgubirile trebuind să se afle într-un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, potrivit jurisprudenţei CEDO.

Concluzionând, sumele acordate cu titlu de daune morale nu trebuie să reprezinte o îmbogățire fără justă cauza, ci ele trebuie să aibă caracter compensatoriu pentru o suferință certă, rezultată din producerea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. Un criteriu fundamental consacrat de doctrina şi jurisprudența în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea.

Este incontestabil faptul că suferirea de către un nou născut a unei arsuri, care a necesitat 55-60 de zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiza medico-legală efectuat în cauză constituie un prejudiciu moral semnificativ, mai ales în cazul probării suportării a unor tratamente ulterioare, care nu au fost de natură să înlăture în totalitate urmările incidentului din 24.05.2017.

Se mai reţine că şi în prezent M I prezintă sechele ale leziunilor traumatice produse în data de 24.05.2017, respectiv pe fesa stângă are o cicatrice de dimensiuni destul de mari - 10/4 cm, nu acceptă să îi fie atingă cicatricea, spunând că o doare în continuare, se îmbracă doar în pantaloni,  pentru că are sentimentul că este ceva în neregulă cu ea şi nu îi place să stea în colectivitate, la grădiniță este foarte retrasă, fiind rușinată de aspectul său.

Suferinţa cauzată prin evenimentul ce face obiectul litigiului a fost, de necontestat, puternică, dată fiind intensitatea cu care un nou născut percepe consecinţele vătămării, iar durata spitalizării şi a îngrijirilor medicale cu siguranţă i-a afectat viaţa.

Instanţa are în vedere vârsta la care M I a trebuit să parcurgă această perioadă, astfel încât reiese cu certitudine afectarea vieţii acesteia sub aspect fizic şi psihic şi necesitatea unei reparaţii care să compenseze traumele astfel suferite.

Având în vedere aceste elemente ce individualizează situația copilului şi ţinând seama de criteriile mai, corelat cu consecințele relevate de actele medico-legale, tribunalul apreciază că acordarea sumei de 30.000 Euro, apare ca fiind rezonabilă şi justificată cu titlu de daune morale.

Concluzionând, pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa reţine că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a pârâtei T I, prepus al Spitalului de Urgenţă S, fapta ilicită constând în neglijenţă în acordarea asistenţei medicale, prejudiciul material şi moral suportat de reclamanţi fiind rezultat din vătămarea integrităţii fizice şi psihice ca urmare a arsurii produse de pârâtă, legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu - ce rezultă din materialitatea faptei, respectiv vinovăţia sub forma culpei de care a dat dovadă pârâta.

Ca atare, instanța va admite în parte acțiunea şi va obliga pârâţii T I şi SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ S – în calitate de comitent ce răspunde pentru fapta pârâtei – prepusul său, în solidar, la plata către reclamanţi a sumei de 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile şi a sumei de 30.000 Euro, plătibilă în lei, la cursul de schimb al BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale.

Nerezultând, din probe, existenţa faptei ilicite în sarcina pârâtei medic, dimpotrivă exista risc de apariţie a complicațiilor, chiar  deces, dacă nu se intervenea prin suplimentarea temperaturii, astfel cum s-a solicitat de către medic, se va respinge, ca neîntemeiată acţiunea, în contradictoriu cu acesta.

Aceeași soluţie se va dispune şi faţă de pârâţii C I SOCIETATE DE ASIGURARE – REASIGURARE şi E ROMÂNIA ASIGURARE - REASIGURARE SA.

Astfel, în ceea ce priveşte pe pârâta C I SOCIETATE DE ASIGURARE – REASIGURARE, se constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale a pârâtei medic, asigurate in baza poliţei de asigurare de răspundere civilă seria G nr. X. Prin urmare, nefiind dovedită culpa medicală a pârâtei, nu există temei pentru angajarea răspunderii asigurătorului.

Referitor la pârâtul E ROMÂNIA ASIGURARE - REASIGURARE SA, asigurător al Spitalului de Urgenţă S, instanţa constată că Poliţa de Asigurare nr. X/23.02.2017 acoperă răspunderea acestui furnizor de servicii medicale faţă de terţi, așadar cazurile prev. de art. 655 alin. 1 lit. a) -d) din Legea 95/2006 rep.

Or, în prezenta instanţa a reţinut existenta răspunderii comitentului pentru fapta prepusului său, respectiv a spitalului pârât, în solidar cu pârâta T I, în condiţiile art. 655 alin. 2 din lege,  astfel că nu poate fi atrasă răspunderea asigurătorului în lipsa faptei ilicite a spitalului asigurat.

În temeiul art. 453 C.proc.civ. şi la cererea reclamanților, reținând culpa procesuală a pârâţilor T I şi SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ S, instanţa îi va obliga pe pârâți să plătească reclamanților suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat achitat în prezenta (f.39 vol II ds).

Analizând cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta T I în contradictoriu cu chematul în garanţie U Asigurări SA, instanţa reţine că s-a încheiat polița de asigurare de răspundere civilă profesională seria RC nr. X pentru activitatea specifica de "răspunderea civila profesionala decurgând din practica medicala - asistenţi medicali", la poziția 338 figurând pârâta.

Respectiva poliţă de asigurare acoperă riscul de despăgubiri pentru suma de 3.333 euro/ eveniment, asigurătorul obligându-se îl despăgubească pe asigurat, în cadrul limitelor de răspundere pentru daune stabilite în contractul de asigurare, pe perioada asigurată.

Reținând răspunderea civilă delictuale a pârâtei asigurate in baza poliţei de asigurare de răspundere civilă seria RC nr. X, instanţa admite va cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta T I şi, în baza art. 2.223 C.civ. rap. la Condiţiile generale de asigurare, va obliga chematul în garanţie U Asigurări SA la plata către pârâta T I a sumei de 3.333 Euro, plătibilă în lei, la cursul de schimb al BNR din ziua plăţii, cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 453 C.proc.civ. şi la cererea pârâtei, instanţa va obliga chematul în garanţie U Asigurări SA,  în culpă procesuală pe cererea de chemare în garanție, la plata către pârâta T I a sumei de 912 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii, achitată de pârâtă (f.99 vol I ds).

Data publicarii pe portal: 06.10.2021

Domenii speta

Spete similare