Refuz nejustificat al executorului de a emite incheierea de incetare a executarii silite si obliga intimatul brj t g l la emiterea acestei incheieri

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X/11.02.2021 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosar nr. X/207/2020 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc T G L, invocată de intimatul Biroul Executorului Judecătoresc T G L prin întâmpinare, în ceea ce priveşte contestaţia la executare având ca obiect anularea Încheierii din data de 18.09.2020 din dosarul execuţional nr. X/E/2017.

 A fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatoarea U P I (L) S.A., cu sediul procesual ales în B, str. B, în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc T G L, cu sediul în C, judeţul D, având ca obiect anularea Încheierii din data de 18.09.2020 din dosarul execuţional nr. X/E/2017, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc T G L, invocată de intimatul Biroul Executorului Judecătoresc T G L prin întâmpinare, în ceea ce priveşte contestaţia la executare având ca obiect refuzul executorului judecătoresc de a emite o încheiere de încetare a executării silite, ca neîntemeiată.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului de a obţine cheltuielile de executare de la creditor, invocată de contestatoarea U P I (L) S.A. prin cererea introductivă.

 A fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia la executare, formulată de contestatoarea U P I (L) S.A., în contradictoriu cu intimatul B C C, CNP , cu domiciliul în oraş........ judeţul O, având ca obiect anularea Încheierii din data de 18.09.2020 din dosarul execuţional nr. X/E/2017.

 A fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia la executare, formulată de contestatoarea U P I (L) S.A., în contradictoriu cu intimaţii B C C şi Biroul Executorului Judecătoresc T G L având ca obiect refuzul executorului judecătoresc de a emite o încheiere de încetare a executării silite.

A fost respinsă, ca rămasă fără obiect, cererea creditoarei U P I (L) S.A. de obligare a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc T G L la plata unei amenzi judiciare ca urmare a refuzului nejustificat al acestuia de a emite încheiere de încetare a executării silite.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţa a reţinut următoarele:

Analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a BEJ T G L, excepţie invocată de intimat, pentru cele două capete de cerere formulate în cadrul contestației la executare, instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte contestaţia la executare având ca obiect anularea Încheierii din data de 18.09.2020 din dosarul execuţional nr. X/E/2017, instanţa reţine că dispoziţiile art. 645 din Codul de proc. civ. prevăd faptul că, sunt părţi în procedura de executare silită creditorul şi debitorul, iar potrivit art. 644 din Codul de procedură civilă executorul judecătoresc este doar participant la executarea silită, organul de executare ce execută hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii conform art. 652 Cod proc. civ., fără a avea calitate procesuală în cadrul unei contestaţii la executare.

Mai mult decât atât, Curtea Constituțională a reținut în considerentele Deciziei nr. 565/2019, pct. 29, că potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit art. 4 din aceeași lege, coordonarea și controlul activității executorilor judecătorești se exercită de către Ministerul Justiției. Așadar, executorii judecătorești nu sunt părți în procese, ci ei contribuie la activitatea de înfăptuire a justiției și, prin urmare, nu există vreun motiv ca aceștia să fie citați ca părți în cadrul verificării de către instanța judecătorească a procedurilor de executare silită.

Faţă de aceste dispoziţii, instanţa va  admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Biroul executorului judecătoresc T G L în ceea ce priveşte contestaţia la executare având ca obiect anularea Încheierii din data de 18.09.2020 din dosarul execuţional nr. X/E/2017 şi, pe cale de consecinţă, va respinge contestaţia la executare, având ca obiect anularea Încheierii din data de 18.09.2020 din dosarul execuţional nr.X/E/2017, formulată de contestatoarea U P I (L) SA, în contradictoriu cu intimatul Biroul executorului judecătoresc T G L ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Biroul executorului judecătoresc T G L, în ceea ce priveşte contestaţia la executare având ca obiect refuzul executorului judecătoresc de a emite o încheiere de încetare a executării silite instanţa reţine că, într-adevăr, prin Decizia nr. 162 din 22.04.2003 invocată de intimat, Curtea Constituţională, având de soluţionat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 399 C. pr. civ. din 1865, a stabilit că „în cadrul executării silite, ca şi în cazul contestaţiei la executare, organul de executare nu are interese proprii şi, în consecinţă, nu are calitatea de parte în proces şi nu este necesar să fie citat ca atare”.

Cu toate acestea, prin aceeaşi decizie, Curtea a stabilit că „problema unei asemenea calităţi a organului de executare s-ar putea pune numai în ipoteza din art. 399 al. 1 ultima teză din Codul de procedură civilă, atunci când se face contestaţie la executare pentru motivul că organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege”.

Aşadar, instanţa apreciază că executorul judecătoresc poate dobândi calitate procesuală atunci când refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare, cum este şi cazul prezentei cauze, în care se contestă refuzul B.E.J. de a emite o încheiere de încetare a executării silite, motiv pentru care va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Biroul executorului judecătoresc T G L, în ceea ce priveşte contestaţia la executare având ca obiect refuzul executorului judecătoresc de a emite o încheiere de încetare a executării silite.

Analizând excepţia prescripţiei dreptului de a obţine cheltuielile de executare de la creditor, invocată de contestatoarea U P I (L) S.A. prin cererea introductivă, instanţa reţine următoarele:

Prescripția extinctivă are natura juridică a unei sancțiuni civile, creditorul neglijent pierzându-și o parte dintre mijloacele juridice de ocrotire a dreptului său subiectiv nevalorificat în termenul prevăzut de lege, sancţiune ce nu se impune în prezenta cauză având în vedere demersurile efectuate de executorul judecătoresc de recuperare a debitului inclusiv a acestor cheltuieli de executare. Astfel, prin toate demersurile sale, incluzând înființarea popririi, somaţii ce au în vedere şi cheltuielile de executare, executorul judecătoresc nu a rămas în pasivitate astfel încât să se aprecieze că  sancţiunea prescripţiei ar fi intervenit. Mai mult decât atât, în mod distinct în ceea ce privește cheltuielile de executare a solicitat plata unui avans din acestea prin încheierea emisă la data de 18.09.2020, acte care sunt de natură să întrerupă cursul prescripţiei. Faţă de aceste aspecte, instanţa reţine faptul că apărările vizând presripţia dreptului de a obţine cheltuielile de executare sunt neîntemeiate.

Pe fondul cauzei, analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea încheierii emise de BEJ T G L la data de 18.09.2020 instanța reține că în cauză este aplicabilă Decizia ÎCCJ nr. 15/2016 privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul B - Secția a IV-a civilă în Dosarul nr. 23.057/300/2014 în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la "modul de interpretare și aplicare a prevederilor art. 371 ind. 7 din Codul de procedură civilă de la 1865 coroborat cu art. 39 alin. (3) din Legea nr. 188/2000, respectiv dacă procesul-verbal de cheltuieli de executare reprezintă titlu executoriu împotriva creditorului și în alte situații decât aceea în care creditorul renunță la executare și, în măsura în care reprezintă titlu executoriu, dacă această normă are caracter imperativ sau dispozitiv", publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 741 din 23 septembrie 2016. Deși Decizia se referă la dispoziții din VCPC, aceasta este aplicabilă mutatis mutandis și dispozițiilor corespunzătoare din NCPC.

Astfel, instanța supremă a reținut că dispoziția de exceptare cuprinsă în art. 371 ind. 7 alin. 2 din Codul de procedură civilă de la 1865, conform căreia cheltuielile de executare sunt în sarcina debitorului urmărit "afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel", nu poate avea semnificația că doar într-o asemenea ipoteză, a renunțării la executare, creditorul ar datora cheltuieli decât dacă s-ar ignora distincția între cele două categorii de cheltuieli (avansate și, respectiv, efectuate cu actele de executare). În realitate, textul de lege are în vedere situația în care creditorul va suporta și cheltuielile cu efectuarea executării (deci, nu numai avansarea lor), ca o sancțiune a faptului că a demarat o executare de care s-a desistat ulterior. În acest sens, în doctrină s-a arătat că de la regula conform căreia cheltuielile ocazionate cu efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit (aflat în culpă procesuală pentru neexecutarea de bunăvoie a obligațiilor impuse prin titlul executoriu) există două excepții importante: aceea a renunțării creditorului la executare și aceea în care legea ar dispune altfel. Deci, exceptarea vizează obligația de plată a cheltuielilor cu efectuarea executării, iar nu pe aceea de avansare a cheltuielilor de executare. Tot astfel, prevederile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 188/2000, conform cărora "executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului", nu pot semnifica faptul că nu i-ar incumba creditorului avansarea cheltuielilor în vederea executării silite și că în cazul neplății acestora n-ar putea fi executat silit de către executorul judecătoresc care a avansat respectivele cheltuieli în locul creditorului.

 Semnificația dispozițiilor art. 39 alin. (3) din Legea nr. 188/2000 constă în aceea că executorul nu poate condiționa executarea silită de plata onorariului, legiuitorul fiind preocupat să înlăture, prin prevederea menționată, impedimentul în calea valorificării unei creanțe, dat de starea materială precară a creditorului, care nu ar putea, astfel, demara urmărirea silită a debitorului său rău-platnic. În doctrină s-a subliniat că "în niciun caz dispoziția art. 39 alin. (3) din Legea nr. 188/2000 nu poate însemna că, în sarcina creditorului, nu există obligația de plată în avans inclusiv a onorariului executorului, ci doar că, în anumite cauze, ținându-se seama de circumstanțe și de starea materială a creditorului, executorul poate efectua executarea silită fără ca onorariul să fie achitat cu anticipație, ca o expresie a principiului potrivit căruia executorul este ținut să îndeplinească un serviciu public". În același timp, legiuitorul a exceptat onorariul executorului judecătoresc de la obligația plății în avans întrucât "acest onorariu se cuvine pentru activitatea prestată ca profesionist liberal, exceptarea neoperând și în privința cheltuielilor necesare actelor de executare inițiale, care sunt îndeplinite în cadrul serviciului public deservit, fiind de principiu că cel care apelează la un asemenea serviciu trebuie să suporte costurile intervenției solicitate". De altfel, tranșând această controversă, a valorii de titlu executoriu a procesului-verbal de cheltuieli (act procedural denumit încheiere în noua reglementare), art. 670 din Codul de procedură civilă prevede expres că pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol - referitor la cheltuielile de executare - încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie (alin. 6). Bineînțeles, și în ipoteza avansării cheltuielilor, creditorul le va recupera de la debitor, cu rezerva situației insolvabilității acestuia din urmă. Pentru o asemenea ipoteză, riscul insolvabilității nu poate fi în sarcina executorului, cel care, așa cum s-a arătat, nu este parte a raportului execuțional, ci participant, organul învestit cu realizarea executării. În schimb, creditorul va putea recupera cheltuielile de la debitor când se va modifica și va permite starea patrimonială a acestuia.

 Concluzionând, în stabilirea părții raportului execuțional căreia i se poate opune procesul-verbal cu valoare de titlu executoriu, întocmit conform art. 371 ind. 7 din Codul de procedură civilă de la 1865, trebuie distins între cheltuieli avansate, care cad în sarcina creditorului, și cheltuieli ocazionate de efectuarea executării, care sunt în sarcina debitorului. Chiar dacă, în final, creditorul recuperează cheltuielile de la debitor, în ipoteza în care nu le avansează, executorul le poate consemna în proces- verbal (încheiere potrivit NCPC) și poate porni executarea împotriva acestuia întrucât, pe de o parte, executarea nu reprezintă un serviciu public gratuit, iar, pe de altă parte, executorul nu este obligat el însuși să suporte și să avanseze cheltuielile executării.

Instanța reține că potrivit art. 647 alin (1) Cod pr. civ., creditorul este obligat să acorde executorului judecătoresc, la cererea acestuia, sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire, în bune condiții, a executării silite, punându-i la dispoziție și mijloacele necesare în acest scop. El este obligat să avanseze cheltuielile necesare îndeplinirii actelor de executare, potrivit dispozițiilor luate de executor. Potrivit art. 670 alin. (1) Cod pr. civ., partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor. Potrivit art. 703 alin. 1 pct. 2 Cod pr. civ., Executarea silită încetează dacă nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri;

Din analiza dosarului de executare nr. X/E/2017 al BEJ T G L nu rezultă că în prezent debitorul nu ar avea bunuri urmăribile pentru a se dispune încetarea executării silite. Astfel, din anul 2017 nu au mai fost efectuate verificări privind patrimoniul debitorului. Acesta este și motivul pentru care BEJ T G L a emis încheierea contestată, și anume pentru a verifica dacă debitorul este solvabil, și pentru a stabili dacă se impune continuarea executării silite sau încetarea acesteia. Executorul judecătoresc nu a efectuat aceste verificări deoarece contestatoarea a refuzat să își îndeplinească obligația de avansare a cheltuielilor necesare, obligație ce îi revine potrivit celor arătate mai sus, fiind evident că toate demersurile BEJ T G L sunt în interesul creditoarei, în vederea recuperării debitului.

Din sintagma ”cheltuielile se avansează de către creditor” din art. 670 alin. (1) Cod pr. civ. rezultă clar faptul că avansarea cheltuielilor este prealabilă efectuării actelor de executare, contrar susținerilor contestatoarei, deoarece executarea nu reprezintă un serviciu public gratuit, iar executorul nu este obligat el însuși să suporte și să avanseze cheltuielile executării.

 Cu privire la criticile formulate de către contestatoare referitoare la forma înscrisului şi la faptul că prin emiterea acestuia se urmăreşte eludarea prescripţiei dreptului de a solicita cheltuielile de executare de la creditor instanţa reţine faptul că potrivit art. 656 Cod Procedură Civilă, executorul judecătoresc poate întocmi încheieri, procese verbale  şi alte acte de procedură prevăzute de lege, iar potrivit art. 670 Cod Procedură Civilă, articol ce vizează cheltuielile de executare, înscrisul prin care sunt stabilite sumele ce urmează a fi plătite este de forma încheierii, legiuitorul nefăcând vreo distincție pentru sumele ce urmează a fi avansate.

Prin urmare, analizând încheierea emisă de BEJ T G L la data de 18.09.2020 prin prisma celor reținute mai sus, se constată că aceasta a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor legale, fiind o încheiere de stabilire a unei sume de bani cu titlu de avans cheltuieli de executare, încheierea fiind temeinic motivată, arătându-se motivele care au stat la baza emiterii acesteia precum și detalierea demersurilor și a cheltuielilor necesare continuării executării silite și stabilirii existenței sau inexistenței unor bunuri urmăribile ale debitorului. Astfel, instanța constată că încheierea emisă de BEJ T G L la data de 18.09.2020 este legală, si a respins primul capăt de cerere.

În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, este evident faptul că executorul judecătoresc nu poate dispune încetarea executării silite întemeiată pe lipsa bunurilor debitorului, așa cum solicită contestatoarea, fără a constata, în prealabil, că debitorul nu are bunuri urmăribile. Ori efectuarea unei asemenea constatări presupune o serie de verificări, care au fost enumerate în cuprinsul încheierii contestate. Aceste verificări presupun costuri, care au fost detaliate în cuprinsul încheierii, costuri ce cad în sarcina debitorului, dar care trebuie avansate de creditor, în conformitate cu disp. art. 670 alin 1 Cod pr. civ., având în vedere că aceste verificări sunt efectuate în interesul creditoarei, în vederea realizării creanței care face obiectul executării silite.  Prin urmare, în lipsa unor dovezi certe din care să rezulte că debitorul este insolvabil nu se poate dispune încetarea executării silite, astfel încât nu se poate dispune obligarea BEJ T G L la emiterea unei încheieri de încetare a executării silite, motiv pentru care a respins și acest capăt de cerere.

Pentru aceste motive, a respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, având ca obiect „contestaţie la executare”, formulată de contestatoarea U P I (L) SA, în contradictoriu cu intimatul B C C şi BEJ T G L.

Astfel, instanța a respins, ca rămasă fără obiect, cererea creditoarei U P I (L) S.A. de obligare a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc T G L la plata unei amenzi judiciare ca urmare a refuzului nejustificat al acestuia de a emite încheiere de încetare a executării silite.

În temeiul art. 453 C.pr.civ. şi art.717 C.pr.civ.,  instanţa constată că nu au fost solicitate de către executorul judecătoresc cheltuieli privind fotocopierea dosarului de executare silită.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea U P I L. S.A. solicitând admiterea apelului şi schimbarea soluţiei primei instante in sensul admiterii contestaţiei la executare astfel cum a fost formulata pentru următoarele  motivele de apel:

A prezentat situaţia de fapt anterioară începerii executării silite, arătând, în esenţă, faptul că societatea U P I [L] SA (denumita in continuare "UPI") a cumpărat o serie de creanţe de la diverşi creditori a căror recuperare o urmăreşte in prezent pe calea executării silite. In acest context, societatea a apelat la serviciile executorului judecătoresc T G L din Mun. C căruia i-a încredinţat in perioada 2016 -2019 peste 12.000 dosare de executare in circumscripţia Curţii de Apel Craiova.

A invocat următoarele  motivele de apel:

1. Prima instanţa a admis în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a BEJ T.

 Prin hotărârea care este atacata prin prezenta cerere de apel, in mod greşit a admis prima instanţa excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a BEJ T si a respins contestaţia la executare formulata de UPI in contradictoriu cu BEJ T.

 Practic, in mod nelegal si netemeinic a reţinut prima instanţa ca doar părţile din titlul executoriu au legitimitate procesuala in cadrul contestaţiei la executare.

 Atât in practica judecătoreasca, inclusiv la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie si justiţie, dar si la nivelul literaturii de specialitate s-a reţinut ca executorul judecătoresc are calitate procesuala pasiva atât in contestaţiile la executare formulate de creditor împotriva încheierii privind cheltuielilor, cat si in contestaţiile care au ca obiect refuzul executorului de a efectua un anumit act de executare.

 În ce priveşte capătul de cerere vizând constatarea refuzului nelegal si nejustificat al BEJ T de a emite încheierea de încetarea executării silite, nu exista niciun dubiu ca prima instanţa ar fi trebuit sa constate calitatea procesuala pasiva a BEJ T, așa cum s-a statuat si in Decizia CCR nr. 162/2003.

 In ceea ce priveşte capătul de cerere vizând anularea actului denumit încheiere din 18.09.2020. act prin care BEJ T stabilea plata anumitor sume cu titlul de avans cheltuieli de executare silita, ICCJ a indicat prin Decizia RIL 15/2016, ca executorul are calitate procesuala pasiva in ipoteza formulării unei contestaţii de către creditor împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare [art. 670 alin. [4) din Codul de procedura civila], in aceasta din urma situaţie efectul reducerii acestor cheltuieli de către instanţa de executare fiind răsfrânt direct in patrimoniul executorului judecătoresc Invocă parag. 23 din Decizia pronunţata în interesul legii nr. 8/2016, ICCJ

 Cele doua soluţii au fost îmbrățișate si de autorii de specialitate.

 Apreciază că, si în ceea ce priveşte capătul de cerere vizând anularea actului denumit Încheiere din 18.09.2020 executorul judecătoresc are calitate procesuala pasiva în contestaţia la executare formulata de creditoarea UPI.

 Anexează cu titlu de exemplu Hotărârile Judecătoriei Târgu-Jiu nr. 3591/22.07.2020 si nr, 3621/22.07.2020 (ramase definitive in ce priveşte soluţia cu privire calitatea procesuala pasiva, nu si in privinţa soluţiei pe fond, care a fost favorabila UPI in apel).

2 . Instanţa de fond a respins in mod netemeinic si nelegal contestaţia la executare

Prima instanţa a apreciat în mod greşit ca actul denumit încheiere din 18.09.2020 ar fi legal si temeinic si ca UPI datora sume suplimentare către BEJ T, pentru motivele de mai sus. Invocă şi Decizia ICCJ 15/2016.

Avansul suplimentar solicitat de executor are drept scop declarat in „încheierea" atacata in prezenta cauza, acoperirea cheltuielilor de executare stabilite iniţial de executor la deschiderea dosarului execuțional (in principal onorariu si consultanta dosar), prin faptul ca executorul menţionează ca aceste sume sunt parte din cele stabilite prin încheierea iniţiala.

Or, acest lucru contravine flagrant dispoziţiilor legale prevăzute la art. 670 CPC, dar si considerentelor obligatorii statuate de ICCJ prin Decizia nr. 15/2016 pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile (aplicabilă în cauză).

Arată că efectuarea unor noi demersuri de identificare a bunurilor urmăribile (enumerate in cadrul încheierii contestate in prezenta cauza) reprezintă doar un pretext pentru a solicita restul sumei de bani stabilite prin încheierea iniţiala de stabilire cheltuieli înainte de a închide dosarul de executare silita pe motivul inexistentei bunurilor urmăribile. Deși enumeră în „încheierea" atacata in prezenta cauza numeroase demersuri care ar atrage costuri modice (majoritatea demersurilor la autorităţi fiind gratuite), la defalcarea acestora se observa ca suma solicitata nu vizează taxele generate de aceste demersuri, ci cheltuieli precum onorariul executorului, consultanta întocmire dosar si taxe poştale.

Mai mult, chiar daca prin absurd s-ar considera ca se impune ca BEJ T sa efectueze demersuri de actualitate pentru a concluziona daca debitorul este insolvabil sau nu, se impune observaţia ca avansul deja achitat de UPI ar fi de natura sa acopere aceste demersuri.

In plus, o parte dintre demersurile enumerate de către BEJ T in actul numit Încheiere ce face obiectul prezentei contestaţii sunt redundante, aceeaşi informaţie putând fi obţinută din mai multe surse enumerate de executor in actul atacat. Spre exemplu, informaţia privind locul de munca poate fi obţinută fie dintr-o interogare ANAF, fie ITM, nefiind necesara efectuarea ambelor demersuri. Prin urmare, este clar ca executorul judecătoresc face doar o listare teoretica a tuturor interogărilor posibile într-un dosar de executare silita, care însă nu reprezintă demersuri concrete pe care acesta intenţionează sa le efectueze în dosarul de executare.

Interogările dispuse de executorul judecătoresc la ANAF (pentru a afla daca debitorul urmărit înregistrează venituri) sunt gratuite, ANAF nepercepând o taxa in acest sens, verificările minime necesare stabilirii legalităţii procedurii sub aspectul statutului persoanei si a domiciliului acesteia, respectiv verificări DEPABD, presupun un cost derizoriu de 1 RON per verificare. Or, in condiţiile in care deja a fost achitat un avans, iar astfel de demersuri periodice realizate de executor nu generează costuri, este evident ca, chiar si la o simpla vedere asupra spetei in sine, pretenţiile executorului judecătoresc ca creditorul sa avanseze sume suplimentare sunt nejustificate.

Contrar dispoziţiilor art. 670 alin. (4) CPC, nici încheierea iniţiala, nici „încheierea" atacata in prezenta cauza nu au la baza documente justificative.

Arată că sunt incalcate prevederile art 657 alin. (1) CPC, întrucat măsura solicitării plaţii unei sume de bani de către creditor nu este una din masurile care, potrivit legii, sa fie dispusa prin încheiere. Prin acest act, executorul numai „re-individualizează" cheltuielile de executare stabilite prin încheierea iniţiala (spunând ca avansul solicitat este parte din cheltuielile stabilite iniţial), neexistând însa niciun temei legal care sa permită emiterea unui nou titlu executoriu pentru aceleaşi cheltuieli. În realitate, printre obiectivele pentru emiterea acestui act este acela de a eluda dispoziţiile privind prescripţia extinctiva privind dreptul de a obţine cheltuielile de executare de la creditor (motiv pentru care UPI a Invocat excepţia prescripţiei executării silite, pe motiv ca de la emiterea Încheierii iniţiale si pana in prezent au trecut mai mult de 3 ani);

In ceea ce priveşte refuzul executorului de a emite încheierea de Încetare a executării silite conform art. 703 (2) coroborat cu art. 703 (1) si 627 CPC, considerentele pentru care contestaţia la executare este temeinica sunt:

- executorul avea, inca de la deschiderea executării silite, obligaţia de a avea rol activ si a identifica cu celeritate bunurile si/sau veniturile urmăribile ale debitorului si

- daca pana in prezent, urmare a demersurilor întreprinse de executor, acesta nu a făcut eliberări de sume către creditor (sau acestea au fost insignifiante), este evident ca debitorul nu are bunuri/venituri urmăribile sau acestea nu pot fi valorificate, prin urmare refuzul executorului de a încetare a executării silite in lipsa unor interogări de data recenta nu face decât sa genereze in sarcina creditorului, spre beneficiul executorului, costuri inutile pe care creditorul nu le va putea recupera.

Pentru toate aceste considerente, refuzul executorului Judecătoresc de a emite încheierea de încetare a executării silite, conform art. 703 alin. (2) CPC coroborat cu art. 703 alin. (1) pct. 2 CPC este nelegal si nejustificat, motiv pentru care se impune admiterea contestaţiei si obligarea BEJ T Ia emiterea acestei încheieri, precum si eliberarea titlului executoriu in original, a actelor adiţionale si/sau alte documente care au fost remise acestuia la momentul demarării executării silite.

Pentru toate considerentele arătate, solicita admiterea apelului si schimbarea soluţiei primei instanţe, in sensul admiterii contestaţiei la executare, astfel cum a fost formulata.

De asemenea, solicita si obligarea la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

In baza art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a doua din CPC, solicita judecarea prezentei cauze si in lipsa pârtilor legal citate.

In drept, invocă dispoziţiile art. 718, 480 si următoarele din CPC, textele de lege invocate in cuprinsul prezentei precum si pe orice alta dispoziţie legala incidenţa soluţionării prezentei cauze.

Probe: înscrisuri, precum si orice alta proba a cărei necesitate in administrare va rezulta din dezbateri.

Apelul a fost timbrat conform dovezilor de la dosar.

A ataşat cererii de apel înscrisuri f.17-48 ds.

Intimatul BEJ T G L a depus  întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat ca fiind netemeinic.

În esenţă, solicită respingerea apelului, ca nefondat.

Prealabil, reiterează conţinutul încheierii atacate.

Prin încheierea din 18.09.2021 executorul judecătoresc a dispus a se avansa de către creditorul urmărilor suma de 269 Lei, reprezentând "parte integrantă a cheltuielilor de executare stabilite pun încheiere la deschiderea procedurii execuţionale, încheiere ca a fost comunicată creditorului urmăritor şi rămasă definitivă prin neapelare". În cuprinsul încheierii din 18.09.2021 este menţionat in mod expres că suma solicitată a fi avansata nu reprezintă cheltuieli de executare, în consecinţă, încheierea nu poate fi o încheiere de stabilire cheltuieli de executare şi implicit nu poate fi titlu executoriu.

Aduce mai multe precizări referitoare la dreptul executorului judecătoresc de a solicita avansarea onorariului de către creditorul urmăritor

Invocă Decizia nr. 15/2016 par. 66 şi 67 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a adus o interpretare art. 39 alin. (3) din Legea 188/2000 - lege organica - în sensul că executorul are dreptul să solicite, iar creditorul urmăritor are obligaţia să achite cheltuielile de executare cu anticipaţie, inclusiv onorariul, cu excepţia situaţiei în care starea materială a creditorului ar îngreuna demararea procedurii execuţionale împotriva debitorului său rău-platnic, precum şi prevederile din art. 670 alin. 5 din Codul de procedură civilă.

Aduce, de asemenea, precizări referitoare calitatea executorului judecătoresc în raport cu debitorul urmărit, arătând că executorul judecătoresc este participant la executarea silită, nu parte, în consecinţă nu urmăreşte un interes propriu în procedura execuțională, executorul fiind un agent învestit cu înfăptuirea actului jurisdicţional, alături de instanţa de executare. (Decizia CCR nr. 137/2020).

Aduce şi precizări referitoare la aplicarea dispoziţiilor art. 670 alin. (5) Cod procedură civilă.

Apreciază că dispoziţiile art. 670 alin (5) Cod Procedură Civilă ar fi in contradicţie cu dispoziţiile art. 39 alin. (1) si (3) din Legea 188/2000 şi Decizia ICCJ nr. 15/2016, care reglementează dreptul executorului judecătoresc la onorariu şi obligaţia creditorului de a avansa toate cheltuielile de executare necesare, inclusiv onorariul executorului judecătoresc.

In acest sens, se va reţine ca art. 670 alin. (5) C.proc.civ. se regăsește in conţinutul unei legi ordinare, iar art. 39 din Legea 188/2000 este prevăzut in cuprinsul unor legi organice, caracter ce rezultă din analiza dispoziţiilor art. 73 alin. (3) din Constituţie şi precizat în mod expres în Raportul Comisiei Juridice de Disciplină şi Imunităţi a Camerei Deputaţilor nr. PL-x 157/18 mai 2010 privind propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/2000.

Prin urmare, in considerarea principiului ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, art. 670 alin (5) C. proc. civ. devine inaplicabil in raport cu art. 39 alin. (1) şi (3) din Legea 188/2000.

 Formulează mai multe precizări referitoare la conduita petentei creditoare şi la pretinsa convenţie dintre creditor si executorul judecătoresc, invocată de petenta, reiterând aspecte de la fond, care nu fac obiectul contestaţiei la executare.

Având în vedere că opinia executorului judecătoresc este diferită de cea a patentei creditoare cu privire a interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) şi (3) din Legea 188/2000, a dispoziţiilor art. 670 alin. (5) Cod procedură civilă, a Decizia nr. 15/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a Raportului Comisiei Juridice de Disciplină şi Imunităţi din Camera Deputaţilor nr. PL-x 437/2014 privind Proiectul de modificare a Legii 134/2010, a art. 6 şi art. 8 Cod procedură civilă, respectiv art. 13 CEDO,  solicită sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele situaţii juridice:

1. Dacă în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) şi (3) din Legea 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi având în vedere Decizia nr. 15/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligaţia de plată a onorariului executorului judecătoresc aparţine creditorului urmăritor şi dacă plata onorariului către executor este condiţionată de recuperarea creanţei urmărite?

2. Dacă în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 670 alin. 5 Cod procedură civilă şi ţinând seamă de dispoziţiile art. 39 alin. (1) şi (3) din Legea 188/2000 şi de Raportul Comisiei Juridice de Disciplină şi Imunităţi din Camera Deputaţilor nr. PL-x 437/2014, aplicarea dispoziţiilor art. 670 alin. (5) Cod procedură civila (lege ordinară) se face doar in situaţia in care a fost deschisă procedura insolvenței împotriva debitorului urmărit, ori este inaplicabil in raport cu art. 39 slin (1) şi (3) din Legea 188/2000 (lege organică).

3. Dacă în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 şi art. 8. Cod procedură civilă şi ţinând seamă de faptul că executarea silită este parte a procesului civil, Convenţiile încheiate intre creditorul urmăritor şi executorul judecătoresc încalcă dreptul debitorului urmărit la un proces echitabil, respectiv egalitatea părţilor în procesul civil.

Cf. art. 711 alin (2) Cod Procedură Civilă coroborat cu decizia CCR nr. 137/2020, solicită obligarea creditorului contestator sa achite contravaloarea fotocopiilor dosarului execuțional.

Invocă art. 45 alin. (1) lit. (f) din OUG 80/201 3.

BEJ T G L a depus note scrise la data de 27 mai 2021, la care a ataşat decizia 16/15.03.2021 pronunţată de ICCJ , în esenţă, prin notele scrise solicitând a se stabili dacă încheierea ce face obiectul contestaţiei la executare este o încheiere prin care se solicită creditorului să achite o parte din cheltuielile de executare iniţiale ori este o încheiere prin care se stabilesc cheltuieli de executare suplimentare şi prin care solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a executorului judecătoresc în cadrul contestaţiei la executare.

Apelanta U P I (L) SA a depus răspuns la întâmpinare prin care solicită prin care solicită să se respingă apărările invocate si sa se admită contestaţia la executare, astfel cum a fost formulata, reiterând motivele iniţiale.

Cu privire la solicitarea executorului de obligare a UPI la achitarea costurilor de fotocopiere, considera ca UPI nu ar trebui sa suporte acest cost daca instanţa va pronunţa o decizie favorabila UPI.

Pentru toate considerentele expuse de UPI, solicita respingerea apărărilor formulate de către BEJ T pe calea întâmpinării si sa se dispuneă admiterea contestaţiei la executare, astfel cum a fost formulata.

Apelata a depus punct de vedere cu privire la solicitarea de a se sesiza ICCJ în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin care, în esenţă, solicită respingerea acestei cereri ca inadmisibilă pentru motivele acolo arătate.

Faţă de  solicitarea intimatului BEJ T G L  privind sesizarea ICCJ pentru pronunţarea unei decizii privind dezlegarea unor chestiuni de drept, instanţa apreciază că este neîntemeiată această solicitare, întrebările, respectiv solicitările intimatului neavând legătură cu dezlegarea cauzei.

Tribunalul a administrat proba cu înscrisuri.

 Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate, raportat la probatoriul administrat şi la dispoziţiile legale incidente în cauză, tribunalul reţine următoarele:

Prin apelul de față apelanta - contestatoare critică hotărârea primei instanțe și reiterează motive de nulitate care vizează, atât aspecte formale, cât și aspecte de fond privind Încheierea din data de 18.09.2020 emisă în dosarul de executare nr. X/E/2017 înregistrat la BEJ T G L.

În fapt, în urma cererii contestatoarei U P I (L) S.A. prin care aceasta solicita BEJ T G L să constate aplicabilitatea  art. 703 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ. și să dispună încetarea executării silite ca urmare a lipsei bunurilor urmăribile ale debitorului și să remită creditoarei originalul titlului executoriu și toate celelalte acte adiționale și/sau alte documente care i-au fost remise executorului judecătoresc la momentul demarării executării silite, BEJ T G L a emis încheierea contestată.

În Încheierea din 18.09.2020 (f. 14-15 ds. fond), BEJ T G L i-a adus la cunoștință contestatoarei că, pentru a putea fi considerate îndeplinite condițiile stabilite de art. 703 alin. 1 pct. 2  C.proc.civ. și a se dispune încetarea executării silite, este necesar ca în dosarul execuțional să fie efectuate acțiuni de dată recentă pentru identificarea bunurilor urmăribile ce aparțin debitorului. Executorul a indicat în cuprinsul încheierii care sunt acțiunile ce se impun a fi întreprinse pentru a verifica dacă se impune încetarea executării silite pentru motivul invocat de către contestatoare. BEJ T G L a indicat în cuprinsul acestei încheieri și care sunt costurile  pentru efectuarea acestor acțiuni.

Cu toate acestea, prin încheierea din 18.09.2020 emisă în dosarul de executare nr. X/E/2017, BEJ T G L nu a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de a achita costurile necesare acțiunilor destinate verificării îndeplinirii condițiilor art. 703 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ. Prin această încheiere, BEJ T G L a stabilit ca suma de 275 lei să fie avansată de către creditoarea contestatoare cu titlu de avans cheltuieli  de executare în dosarul de executare nr. X/E/2017, suma fiind parte integrantă din cheltuielile de executare stabilite prin încheierea de la deschiderea procedurii execuționale.

Astfel, se reține în fapt că suma de 275 lei este formată din parte din cheltuielile de executare stabilite prin încheierea anterioară, cheltuieli de executare silită care, la acel moment, fuseseră stabilite în sarcina debitorului urmărit. Altfel spus, parte din cheltuielile de executare stabilite la data de anterior în sarcina debitorului au fost puse pe seama creditoarei contestatoare prin încheierea din 18.09.2020.

În drept, executarea silită este cea de-a doua fază a procesului civil şi reprezintă procedura prin intermediul căreia creditorul, titularul unui drept recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge, cu ajutorul organelor competente ale statului, pe debitorul său, care nu îşi execută de bunăvoie obligaţia corelativă de a o aduce la îndeplinire în mod silit.

  Contestaţia la executarea silită reprezintă mijlocul procesual specific procedurii de executare silită prin care părţile raportului execuţional declanşează controlul judecătoresc al legalităţii actelor de executare silită săvârşite în timpul procedurii de executare.

Se rețin dispoziţiile art. 670 alin. (1) CPC: „Partea care solicita îndeplinirea unui act sau a altei activitaţi care interesează executarea silita este obligata sa avanseze cheltuielile necesare in acest scap. Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor".

Art. 670 alin. (3) CPC enumera acele sume ce pot fi definite drept cheltuieli de executare:

 „Sunt cheltuieli de executare:

1. taxele de timbru necesare declanşării executorii silite;

2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;

3. onorariul avocatului în faza de executare silita;

4. onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului;

5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silita şi cu efectuarea altor acte de executare silită;

6. cheltuielile de transport;

7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite".

 De asemenea, art. 657 Cpc, prevede:

Art. 657 - Încheierile executorului judecătoresc

„(1) Amânarea, suspendarea şi încetarea executării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obţinute din executare, precum şi alte măsuri anume prevăzute de lege se dispun de executorul judecătoresc prin încheiere, care trebuie să cuprindă (...)”.

Conform art. 703 Cpc:

„Art. 703 - Cazuri de încetare a executării⇓

(1) Executarea silită încetează dacă: (...) 2. nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilităţii de valorificare a unor astfel de bunuri; (...)

(2) În toate cazurile, executorul judecătoresc va întocmi o încheiere, motivată în fapt şi în drept, cu menţionarea cauzei de încetare a executării. Încheierea de încetare a executării va fi comunicată de îndată creditorului şi debitorului.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) pct. 2, 3 şi 5 executorul judecătoresc îi va remite personal creditorului sau reprezentantului său titlul executoriu.

Tribunalul reține ca fiind fondat motivul de nulitate a încheierii contestate în prezenta cauză, întrucât BEJ T G L nu a justificat în concret necesitatea emiterii acestei Încheieri raportat la prevederile art. 656 şi 657 Cpc şi la motivele menţionate chiar de executor în cuprinsul Încheierii atacate.

Instanța reține faptul că dispozițiile art. 657 alin. 1 C.proc.civ. indică, exemplificativ, situațiile în care executorul judecătoresc este obligat să dispună prin încheiere. Prin încheierea din 18.09.2020 executorul judecătoresc nu stabilește noi cheltuieli de executare, dar acesta ia o măsură în sarcina creditorului privind plata unor cheltuieli de executare anterior stabilite. Reiese  din conţinutul art. 670 alin. 4 C.proc.civ. că asupra cheltuielilor de executare, executorul dispune prin încheiere, ţinând seama de costurile efectuării executării silite şi în baza dovezilor prezentate de partea interesată. Aşadar, în vederea stabilirii cuantumului cestor cheltuieli,  executorul judecătoresc este obligat să emită o încheiere. În consecință, instanța reține că executorul judecătoresc nu este împiedicat să emită o încheiere atunci când apreciază că aceleași cheltuieli trebuie să fie suportate de o altă persoană, parte în executarea silită. De altfel, dispozițiile art. 656 C.proc.civ. permit executorului judecătoresc să  emită încheieri, procese-verbale și alte acte de procedură în îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor sale. De aici reiese că el nu este ținut a emite încheieri numai în cazurile în care este obligat să dispună prin încheiere. Faptul că în anumite situații executorul judecătoresc este obligat să emită o încheiere nu înseamnă că nu poate lua și alte măsuri prin încheiere.

De asemenea, instanţa reţine că, în funcţie de maniera în care decurge executarea silită, pe parcursul acesteia, executorul judecătoresc  poate să emită mai multe încheieri privind cheltuielile de executare silită. Aşadar, executorul judecătoresc poate emite mai multe încheieri privind cheltuielile de executare silită, cheltuieli pe care nu le-a suportat anticipat creditorul.

Prin încheierea din 18.09.2020, executorul judecătoresc a plasat în sarcina creditoarei obligația de a achita parte din cheltuielile de executare fixate anterior în sarcina debitorului. Executorul judecătoresc a luat această măsură conform art. 670 alin. 1 C.proc.civ și art. 39 din Legea 188/2000, cu luarea în considerare a deciziei Î.C.C.J. nr. 15/2016. Or, instanța reține că potrivit art. 670  alin. 1 C.proc.civ., partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor. Așadar, la data de 18.09.2020, executorul judecătoresc putea pretinde în temeiul acestor dispoziții eventualele cheltuieli efectuate cu verificările necesare stabilirii stării materiale a debitorului, iar nu parte din cheltuielile stabilite la momentul incipient al executării silite. Nu trebuie pierdut din vedere faptul că încheierea din 18.09.2020 este un răspuns al BEJ T G L la solicitarea creditoarei de a se constata încetarea executării silite. În consecință, la acest moment, executorul judecătoresc, în temeiul art. 670 alin. 1 C.proc.civ., poate pretinde de la creditor sumele necesare verificării stării materiale a debitorului. Instanța mai reține că întreg raționamentul expus de către BEJ T G L privind interpretarea dispozițiilor art. 39 alin. 4 din Legea 188/2000 nu își găsește locul în cauza de față, câtă vreme nici nu se pune problema punerii în executare a titlului executoriu, indiferent de natura acestuia. Dimpotrivă, executarea silită a fost demarată, fără a fi fost condiționată de plata anticipată a onorariului executorului judecătoresc. Ceea ce încearcă să transmită executorul judecătoresc prin încheierea din 18.09.2020 este că înainte de încetarea executării silite dorește să recupereze o parte din cheltuielile stabilite inițial în sarcina debitorului și care nu au fost recuperate.

Or, se reține că există identitate de rațiune între dispozițiile art. 703 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., conform cărora executarea silită încetează dacă nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri, și dispozițiile art. 670 alin. 5 C.proc.civ., potrivit cărora, în cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte asemenea cauze, acestea, cu excepția onorariului executorului judecătoresc, vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripție.

Reiese din coroborarea celor două dispoziții că scopul legiuitorului nu a  fost nicidecum acela de a conferi executorului judecătoresc posibilitatea de a pretinde concomitent aceste cheltuieli, atât de la debitor (conform încheierii iniţiale), cât și de la creditor (conform încheierii din 18.09.2020). Dimpotrivă, de vreme ce dispozițiile art. 670 alin. 5 C.proc.civ. permit recuperarea acestor cheltuieli de la creditor chiar în cazul de încetare a executării silite prevăzut de art. 703 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., înseamnă că ele pot fi pretinse de la creditor numai atunci când executorul judecătoresc dispune încetarea pentru acest motiv a executării silite. De altfel, ar fi ilogic a fi pretinse aceste cheltuieli de la creditor, câtă vreme însuși executorul judecătoresc pretindă că pentru a dispune încetarea executării silite este nevoie de verificări de dată recentă privind situația debitorului.

Mai mult decât atât, însuși executorul judecătoresc arată în cuprinsul întâmpinării că devin exigibile cheltuielile de executare împotriva creditorului abia de la data încetării executării silite și comunicării încheierii de încetare (art. 670 alin. 5 C.proc.civ.). Susținerea acestuia nu vădește altceva decât că, de fapt, executorul judecătoresc nu poate pretinde aceste cheltuieli de la creditor decât în momentul încetării executării silite, cu luarea în considerare a sumelor deja recuperate în cursul executării silite.

În consecință, nu prezintă relevanță interpretarea diferită pe care părțile o dau dispozițiilor art. 39 din Legea 188/2000 și art. 670 alin. 5  C.proc.civ. cât privește posibilitatea recuperării onorariului executorului judecătoresc de la creditor, atâta vreme cât aceste cheltuieli, cu sau fără onorariul executorului judecătoresc, vor putea fi puse pe seama creditorului  abia odată cu încetarea executării silite. Admiterea posibilității solicitării lor înainte de a se fi dispus încetarea executării silite ar echivala cu o prezumare a faptului că executarea silită va înceta, însă, până la acest moment, reiese că nici nu au fost verificate condițiile privind încetarea executării silite. Altfel spus, executorul judecătoresc pretinde că nu poate dispune încetarea executării silite în lipsa unor verificări de dată recentă, dar pretinde cheltuieli de la creditoare, cheltuieli pe care le poate solicita abia la momentul încetării executării silite.

 Executorul a menţionat ca temei legal al solicitării sumei de 275 lei şi dispozițiile art. 670 alin. 1 C.proc.civ. În baza acestor din urmă dispoziții, executorul putea solicita sumele necesare verificării situației debitorului. Or, executorul nu le-a solicitat pe acelea, ci, cu prilejul solicitării creditorului privind încetarea executării silite, a pus pe seama acestuia cheltuieli stabilite prin prima încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare.

Desigur, instanța are în vedere faptul că executarea silită este iniţiată la solicitarea contestatoarei, aşadar, aceasta este şi cea căreia îi incumbă obligaţia de a avansa cheltuielile de executare, conform art. 670 alin. 1 şi art. 647 alin. 1  C.proc.civ.. Scopul creditorului este, bineînţeles, acela ca, în temeiul art. 864 şi 865 alin. 1 lit. a C.proc.civ., să se recupereze aceste sume de la debitor, cheltuielile de executare având primul rang de preferinţă în ordinea de eliberare sau distribuire a sumelor rezultate din executarea silită. Finalmente, debitorul va fi cel care va suporta cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu.

Ca mecanism execuţional, executarea silită nu poate începe fără achitarea anticipată a unor sume de bani. Or, este obligaţia creditorului să avanseze aceste sume de bani, recuperabile, desigur, ulterior de la debitor.  Mecanismul este, de altfel, în favoarea creditorului, întrucât îi permite să demareze executarea silită şi să recupereze de la debitor cheltuielile de executare pe care el le-a avansat, adică acelea pe care le-a plătit înainte de a se fi atins scopul executării silite. În cauza de față însă, executarea silită a început de mult timp, din anul 2017, și însuși executorul judecătoresc arată, în cuprinsul încheierii din 18.09.2020, că la stabilirea sumei de 275 lei a ținut seama de sumele recuperate de la debitor, dar și de sumele înaintate de către creditor la deschiderea procedurii execuționale. Așadar, reiese că apelanta-creditoare a avansat acele cheltuieli necesare demarării executării silite.

 Într-adevăr, executarea silita implica achitarea cu anticipaţie a unor sume necesare pentru începerea sau desfăşurarea sa, atâta timp cat se refera la punerea în mişcare a mecanismului execuțional, iar această obligaţie nu poate fi decât a  creditorului.

Însă, în cauza de faţă, executarea silita în cadrul dosarului de executare silita nr. X/E/2017 nu este la început, sumele au fost deja avansate, în parte, de către creditoare – aspect necontestat şi dovedit cu înscrisuri de apelantă -  astfel încât sumele pretinse şi în baza art. 670 alin. 1 Cpc, indicat de executor în cuprinsul Încheierii din 18.09.2020, nu mai pot fi solicitate cu titlu de avans pentru continuarea executării, în sensul efectuării verificărilor necesare pentru a se constata îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 703 alin. 1 pct. 2 Cpc.  Mai mult, executorul judecătoresc menţionează, în mod contradictoriu, faptul că sumele sunt parte integrantă din Încheierea anterioară de stabilire a cheltuielilor de executare.

 În consecință, instanța reține că, în mod nelegal, ele au fost puse pe seama creditorului pin încheierea din 18.09.2020.  Se apreciază, totodată, că nu mai este necesar a se analiza şi alte critici formulate de contestatoare.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 Cpc, tribunalul va admite apelul declarat de apelanta-contestatoare U P I L SA, va schimba în totalitate sentinţa apelată, în sensul că va admite în parte contestaţia la executare şi va anula Încheierea din data de 18.09.2020, emisă de BEJ T G L în dosarul de executare nr. X/E/2017.

Faţă de prevederile art. 720 şi 703 alin. 1 pct. 2 Cpc, va constata refuzul nejustificat al intimatului BEJ T G L de a emite Încheierea de încetare a executării silite şi obligă intimatul BEJ T G L la emiterea acestei Încheieri.

Cu privire la acest aspect se reţine, în prealabil, faptul BEJ T G L nu a respins în mod concret cererea creditoarei de a emite o încheiere de încetare a executării silite, în dispozitivul respectivei încheieri nefiind o menţiune în acest sens, ci prin Încheierea emisă la data de 18.09.2020 s-a stabilit doar obligaţia creditoarei de a avansa suma de 275 de lei.

Cu toate acestea, se apreciază că există un refuz indirect al BEJ T G L de a dispune încetarea executării silite, iar tribunalul reţine faptul că acest refuz este unul nejustificat, întrucât din actele dosarului de executare silită rezultă aspectul susţinut de creditoare, anume că debitorul este insolvabil. Acest aspect rezultă din actele de executare efectuate în cauză, în urma cărora nu au fost identificate eventuale bunuri mobile sau imobile urmăribile silit ale debitorului – adrese poprire, verificări conturi bancare, precum şi la Direcţia de Impozite şi Taxe Localae. Astfel, în răspunsul înaintat către executorul judecătoresc de Primăria Oraşului  se arată că debitorul B C C nu figurează cu bunuri (fila 89 ds. fond). Faţă de aceste probe, se poate aplica şi prezumţia simplă că debitorul nu deţine bunuri mobile sau imobile urmăribile silit, întrucât, din anul 2017 şi până la data emiterii Încheierii din data de 18.09.2020, în  dosarul de executare nr. X/E/2017, nu au fost recuperate sume de bani.

Va respinge cererea de amendare a intimatului BEJ T G L, apreciind suficiente, pentru apărarea drepturilor creditoarei măsurile dispuse mai sus cu privire la anularea Încheierii din data de 18.09.2020, emisă de BEJ T G L în dosarul de executare nr. X/E/2017, precum şi obligarea acestuia de a emite Încheierea de încetare a executării silite. Mai mult, apelanta-creditoare nici nu a indicat concret temeiul legal al aplicării amenzii judiciare în cuantumul arătat în cerere, întrucât dispoziţiile indicate, anume art. 703 alin. 2 coroborat cu art. 703 alin. 1 pct. 2 Cpc, constituie temei al măsurilor dispuse mai sus, nu şi al aplicării amenzii judiciare. De asemenea, în art. 720 alin. 7 Cpc este prevăzută doar posibilitatea instanţei de a aplica o amendă judiciară executorului judecătoresc, de la 1000 la 7000 de lei – măsură care, în circumstanţele concrete ale cauzei de faţă nu este apreciată ca fiind necesară, întrucât nu se poate reţine reaua-credinţă a executorului judecătoresc cu privire la refuzul de a emite Încheierea de încetare a executării silite. Totodată, creditorul are posibilitatea de a solicita plata de despăgubiri pentru paguba cauzată – nefiind formulată  o astfel de cerere - nu şi aplicarea unei amenzi judiciare executorului judecătoresc.

 Contestaţia la executare se va admite în parte, şi pentru că se apreciază ca fiind corectă soluţia judecătoriei referitoare la: admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc T G L, invocată de intimatul Biroul Executorului Judecătoresc T G L prin întâmpinare, în ceea ce priveşte contestaţia la executare având ca obiect anularea Încheierii din data de 18.09.2020 din dosarul execuţional nr. 505/E/2017, se apreciază că este legală şi temeinică pentru motivele arătate în sentinţa apelată;  invocarea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită  - soluţia fiind temeinic motivată, considerentele fiind însuşite şi de tribunal, reţinând şi faptul că nu s-au adus alte critici concrete în apel cu privire la această soluţie.

Referitor la soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc T G L, invocată de intimatul Biroul Executorului Judecătoresc T G L prin întâmpinare, în ceea ce priveşte contestaţia la executare având ca obiect anularea Încheierii din data de 18.09.2020 din dosarul execuţional nr. X/E/2017, se apreciază că este legală şi temeinică pentru motivele arătate în sentinţa apelată.

În plus, se reţine că în Încheierea din data de 18.09.2020, emisă de BEJ T G L în dosarul de executare nr. 505/E/2017 se face menţiunea că suma de 269 de lei reprezintă parte integrantă din cheltuielile stabilite prin Încheiere la deschiderea procedurii execuţionale, anume Încheiere avans cheltuieli de executare, emisă potrivit art. 670 alin. 1 Cpc.

 Or, potrivit Deciziei Î.C.C.J. nr. 15/2016: „57. Este vorba aşadar despre consacrarea unui principiu de bază al executării silite, şi anume, principiul avansării de către partea care recurge la serviciile unui organ de executare a cheltuielilor pe care le implică această etapă a realizării unei creanţe, recurgându-se la forţa coercitivă a statului, ca urmare a neexecutării de bunăvoie de către debitor. 58. În ipoteza în care asemenea sume nu sunt avansate de către creditor, iar cheltuielile iniţiale ale executării sunt suportate de către executor, acesta poate întocmi proces-verbal în care să le consemneze şi care să aibă valoarea de titlu executoriu împotriva creditorului, având în vedere dispoziţiile alin. 4 ale art. 3717 din Codul de procedură civilă de la 1865”.

De asemenea, în pct. 23 al Deciziei RIL nr. 8/2016, pronunţată de ICCJ se arată: „(...) anumite dispoziţii procesuale reglementează expres şi situaţiile în care acesta (executorul judecătoresc, s.n.) poate fi chemat în instanţă, conferindu-i calitate procesuală pasivă, fiind menționată și ipoteza formulării unei contestaţii de către creditor împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare (art. 670 alin. (4) din Codul de procedură civilă), în această din urmă situaţie efectul reducerii acestor cheltuieli de către instanţa de executare fiind răsfrânt direct în patrimoniul executorului judecătoresc”.

Însă, în cauza de faţă, BEJ T G L nu a susţinut şi nici nu a depus dovezi privind suportarea cheltuielilor iniţiale ale executării, pentru a se aprecia în sensul că efectul anulării Încheierii în cauză s-ar răsfrânge direct în patrimoniul executorului judecătoresc.

 Prin urmare, nu s-ar putea aplica, prin analogie, considerentele din pct. 23 al Deciziei RIL nr. 8/2016, pronunţată de ICCJ, în sensul că executorul judecătoresc ar avea calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte contestaţia la executare având ca obiect anularea Încheierii din data de 18.09.2020 din dosarul execuţional nr. 505/E/2017.

Cu privire la cheltuielile de judecată, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată (art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă), iar partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei (art. 452 din Codul de procedură civilă).

Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată (art. 453 alin. 2 din Codul de procedură civilă).

Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului (art. 451 alin. 1 din Codul de procedură civilă).

În cazul contestației la executare sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie proporțional cu admiterea contestației, la cererea petiţionarului, în situaţia în care contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă (art. 45 alin. 1 lit. f și alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru).

Prin urmare, în temeiul art. 45 alin. 1 lit. f şi alin. 2 din OUG 80/2013, apelanta-contestatoare are posibilitatea de a solicita restituirea taxei judiciare de timbru achitată, atât la fond, cât și în apel, cerere care nu a fost formulată în cauza de față.

Se va respinge, ca neîntemeiată, cererea de obligare a intimaţilor la plata altor cheltuieli de judecată la fond şi în apel,  nefiind făcută dovada unor astfel de cheltuieli.

În temeiul art. 720 alin. 4 Cpc, prezenta se comunică, din oficiu şi de îndată,  BEJ T G L.

Data publicarii pe portal: 06.10.2021

Domenii speta

Spete similare