Prin cererea înregistrată sub nr. X/104/2019, reclamanta SC S T SRL în contradictoriu cu DGRFP-C si Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii, in conformitate cu dispoziţiile art. 8 din legea Contenciosului Administrativ nr. 554/2004 si disp. art. 281 Cod procedura fiscala, a formulat contestaţie împotriva deciziei de impunere cu nr. F-DJ X din data de 04.08.2016, deciziei de impunere nr. F-DJ X/17.08.2016, privind sumele de 2.006.938 lei, reprezentând obligaţii fiscale principale si suma de 912.209 lei reprezentând dobânzi si penalităţi de întârziere emise de activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul DGRFP C-Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii, constituită la nivelul regiunii C si a deciziei nr. X/20.11.2018, emisa de DGRFP C-serviciul Soluţionare Contestaţii 1, solicitând anularea înscrisurilor ca fiind netemeinice si nelegale şi să se constate că sumele pentru care au fost emise deciziile mai sus indicate sunt stabilite in mod nelegal, iar pe cale de consecinţa sa se dispună exonerarea de plata sumelor indicate in cadrul deciziilor de impunere.
Arată că, prin decizia de impunere cu nr. F-DJ X /04.08.2016, întocmita pentru persoana juridica SC S T SRL, organele de control fiscal au stabilit ca in perioada 01.01.2011-31.12.2015, reclamanta înregistrează obligaţii fiscale suplimentare către bugetul de stat in cuantum de 1.305.982 lei, reprezentând diferenţe suplimentare cu privire la impozitul pe profit, iar in perioada 01.01.2011-31.03.2016 au fost stabilite obligaţii de plata suplimentare in cuantum de 700.956 lei, reprezentând TVA.
Consideră că raportul de inspecţie fiscală prin care s-au stabilit obligaţiile fiscale principale privind impozitul pe profit şi TVA-ul, în cuantum de 2.006.938 lei, este nelegal, motivat de faptul că, societatea în perioada 01.01.2011 - 31.03.2016 a înregistrat în evidenţa contabilă toate operaţiunile privind achiziţiile şi livrările, iar pentru toate aceste operaţiuni societatea petenta si-a achitat in totalitate contribuţiile către bugetul statului cu privire la toate operaţiunile comerciale, care formează obiectul verificărilor efectuate.
Prin verificările efectuate de organele fiscale, s-a constatat că, societatea petentă a înregistrat facturi de achiziţii ale unor mărfuri de la diverşi furnizori care sunt menţionaţi în cadrul raportului de inspecţie fiscală si in cadrul deciziei de impunere, vis a vis de care se presupune ca nu ar fi corespuns cu realitatea, astfel ca facturile de achiziţie sunt considerate a fi fictive.
Organele de control recunosc ca marfa a existat, astfel ca, condiţia de fond este îndeplinită, dar au îndoieli cu privire la facturile de aprovizionare, ori în această situaţie în actele de control întocmite, organele fiscale fac referire la alte acte normative decât cele fiscale, si astfel, îşi depăşesc competenţa data de legiuitor, aceea de a interpreta strict doar reglementările fiscale.
Este foarte important că legiuitorul statuează că orice stare fiscală de fapt se analizează după conţinutul economic al operaţiunii care stă la baza stării de fapt analizate, iar sub această condiţie organul fiscal este obligat să analizeze dacă bunurile achiziţionate au fost utilizate pentru realizarea procesului de producţie al societăţii, iar produsele obţinute au fost vândute mai departe generând venituri impozabile, în aceste condiţii trebuie reţinut şi susţinut că, toate cheltuielile efectuate de SC S T SRL au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, că aceste cheltuieli se regăsesc în costurile generale ale societăţii şi au contribuit la formarea preţului de vânzare al produselor rezultate din procesul de producţie, preţ acceptat de clienţii.
Art. 64 din codul de procedură fiscală stabilesc obligaţia organului fiscal de a ţine seama de toate documentele justificative şi evidenţele contabile adică:Note de intrare-recepţie; Consumuri specifice de energie electrică, gaz, combustibil etc;facturi de livrare; avize de însoţire a mărfii;contracte încheiate cu clienţii;tichete sau note de cântar;
Art.65 din codul de procedură fiscală cuprinde dispoziţii referitoare la sarcina probei în dovedirea situaţiei de fapt fiscale, iar la alin. (1) stabileşte obligaţia pentru contribuabil de a dovedi actele şi faptele care au stat la baza declaraţiilor sale şi a oricăror cereri adresate organului fiscal.
La alin.2 stabileşte că organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe bază de probe sau constatări proprii.
Referitor la faptul că, societăţile menţionate în raport (SC O T D SRL, SC M SRL,, SC T C E SRL, SC V S SRL, SC T E I SRTL, SC R G SRL, SC T 2008 SRL, SC T A C SRL, SC P SRL, SC G SRL, SC M D SRL, SC V T SRL, SC V I, SC N I C SRL, SC M R SRL), o partea dintre acestea nedeclarând livrările către reclamantă, consideră că în mod legal, societatea si-a îndeplinit obligaţiile fiscale, neavând la cunoştinţă că aceste societăţi nu mai desfăşoară activitatea.
Organele de inspecţie fiscală au concluzionat că există suspiciuni rezonabile cu privire la realitatea facturilor de achiziţie, emise de furnizorii arătaţi mai sus, considerând că aceste facturi înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii nu au calitatea de documente justificative, mărfurile care fac obiectul acestor tranzacţii, fiind considerate, fără provenienţă legală, iar controlul a stabilit că, aceste cheltuieli sunt nedeductibile fiscal, în conformitate cu prevederile art. 21, alin 4, lit. f, din legea 571/2003.
In realitate relaţiile comerciale s-au desfăşurat efectiv, acest lucru fiind recunoscut in totalitate de către toți reprezentanţii societăţilor furnizoare.
Consideră societatea petenta, că a respectat dispoziţiile legii 571/003, conform art. 155, alin. 19, toate facturile fiscale de achiziţie emise de furnizorii arătaţi mai sus, în perioada supusă controlului, cuprind elementele principale şi arată toate informaţiile, prevăzute de normele legale în vigoare, pentru a avea calitatea de documente justificative, astfel că, susţinerea organelor de inspecţie fiscală privind cheltuielile înregistrate, motivat de faptul că, nu au la bază documente justificative, nu sunt fundamentate în mod legal, deoarece organul de control nu a făcut dovada că aceste facturi nu conţin elementele obligatorii, prevăzute de legea 571/2003 şi OMFP nr. 3512/2008.
Pentru toate mărfurile şi produsele achiziţionate de către SC S T SRL s-au respectat procedurile legale, în conformitate cu legile fiscale în vigoare, întocmindu-se în acest sens, si puse la dispoziţia organelor de control: documente privind recepţia bunurilor aprovizionate, documente justificative pentru încărcarea în gestiune şi documente justificative de înregistrare în contabilitate.
Susţinerile organelor de control, conform cărora agenţii economici care au lucrat in calitate de furnizori cu societatea reclamanta, erau inactivi, consideră că sunt nefondate, întrucât societăţile furnizoare erau active la momentul in care s-au desfăşurat relaţiile comerciale, in acelaşi timp societăţile furnizoare având si autorizaţie de mediu.
Întrucât pentru relaţiile încheiate cu unele societăţi nu au fost încheiate comenzi sau contracte, arătă că, în conformitate cu dispoziţiile Codului Fiscal şi OMFP nr. 3512/2008, pct. 15, aceasta situaţie nu reprezintă o încălcare a legii, întrucât operaţiunile comerciale au fost materializate pe baza de facturi, care sunt asimilate unor convenţii in forma simplificata.
Apreciază că în mod legal societatea reclamanta a înregistrat, în evidenţa contabilă achiziţiile de lingouri de aluminiu, aliaje de aluminiu, produse finite, deşeuri neferoase, spărturi carbonice, siliciu, în baza facturilor emise de furnizori, precum: SC O T D SRL, SC M SRL, SC T C E SRL, SC V S SRL, SC T E I SRTL, SC R G SRL, SC T 2008 SRL, SC T A C SRL, SC P SRL, SC G SRL, SC M D SRL, SC V T SRL, SC V I, SC N I C SRL, SC M R SRL.
In cursul procesului de producţie, din care au rezultat produse finite, SC S T SRL, a înregistrat în evidenţa contabilă, facturile de achiziţie, a mărfurilor sau materialelor, ulterior a revândut la diverşi clienţi, ca mărfuri sau produse finite, după adăugarea unui adaos comercial sau a unei diferenţe de preţ aferente, astfel ca aceste cheltuieli cu marfa sau materialele achiziţionate au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.
Consideră motivarea organelor fiscale, conform căreia unii furnizori nu au avut salariaţi, nu au depus formularele fiscale, nu au înscrise pe facturi nr. de înmatriculare al mijloacelor de transport şi nu au fost puse la dispoziţie tichete de cântar, nu reprezintă o forma de vinovăţie a societăţii petente, întrucât aceasta nu avea obligaţia de a verifica aspectele de legalitate ce le reveneau societăţilor furnizoare.
În mod legal, SC S T a exercitat dreptul de deducere al TVA-ului, întrucât achiziţiile de mărfuri sau bunuri efectuate de la furnizorii arătaţi mai sus au fost efectuate in scopul realizării de profit.
Consideră că, soluţia organelor fiscale, stabilita in baza deciziei de impunere, privind colectarea TVA-ului este nelegala, astfel ca suma de 700.956 lei, privind diferenţă suplimentară TVA nu este conformă cu realitatea întrucât societatea, în conformitate cu dispoziţiile legii 571/2003 a îndeplinit toate condiţiile legale.
Referitor la menţiunile din cadrul deciziei de impunere şi raportului de inspecţie fiscala, conform cărora unele societăţi cu care s-au desfăşurat relaţii comerciale nu au avut salariaţi sau la momentul efectuării controlului se aflau în stare de faliment, consideră că, aceasta împrejurare nu reprezintă o culpă fata de SC S T SRL, întrucât raporturile comerciale dintre societăţi au fost înregistrate în evidenţa contabilă, ulterior fiind declarate la organele fiscale abilitate, iar aceasta situaţie a generat taxe si impozite ce au fost achitate de către societatea reclamanta.
Asa cum a arătat mai sus în perioada supusa controlului, petenta a înregistrat şi declarat toate operaţiunile fiscale.
Mărfurile cumpărate de societate sunt mărfuri care au fost transportate de furnizori la sediul societăţii, existând dovezi, reprezentate de martori privind faptul că, persoanele împuternicite ale societăţii au fost de bună credinţă, în momentul aprovizionării, în sensul că, au achitat contravaloarea mărfurilor, le-a introdus în depozitul societăţii şi au îndeplinit formalităţile legale pentru evidenţierea acestora în contabilitate.
Aceasta situaţie este confirmata si de faptul ca, fata de administratorul SC S T SRL, numitul G M S, s-a formulat plângere penala in cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, iar in cadrul cauzei penale s-a verificat realitatea relaţiilor comerciale dintre societatea petenta si societăţile furnizoare.
Ca urmare a soluţionării cauzei penale, in cadrul căreia s-au verificat detaliat toate aspectele privind veridicitatea operaţiunilor comerciale, s-a stabilit faptul ca SC S T SRL a prejudiciat bugetul statului cu suma de 45.071,33 lei, suma de bani ce a fost acoperita integral de către societate, împreuna cu accesoriile ce deriva din aceasta.
În dovedirea celor invocate a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi efectuarea unei expertize care să stabilească daca reclamanta a încălcat vreo dispoziţie legală cu privire la relaţiile comerciale menţionate în actele de control.
Au fost anexate actele contestate, rechizitoriul şi hotărârea judecătorească pronunţată în cauza în care administratorul societăţii a fost cercetat penal.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii de reprezentant a numitului G M S, acesta având calitatea de administrator special al societăţii în dosarul de insolvenţă nr. X/104/2016, iar în această calitate nu poate promova prezenta cerere, atribuţiile acestuia fiind expres şi limitativ prevăzute de art. 56 alin.1 din Legea 85/2014.
Referitor la această excepţia în şedinţa publică din data de 14.05.2019 instanţa a constat că este rămasă fără obiect întrucât administratorul judiciar V I IPURL prin precizarea din 14.05.2019 (f.115, VOL II) a arătat că îşi însuşeşte prezenta contestaţie.
În ceea ce priveşte fondul litigiului prin întâmpinare s-a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. F-DJ X/04.08.2016,(fila 63, VOL I), emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. F-DJ X/04.08.2016 (f.21, VOL I) încheiat de organele de inspecţie fiscală din cadrul Administraţiei pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii C, au fost stabilite în sarcina petentei obligaţii suplimentare de plată în suma totală de 2.006.938 lei reprezentând impozit pe profit - 1.305.982 lei şi TVA - 700.956 lei.
Inspecţia fiscală a avut ca obiectiv verificarea modului de constituire, declarare şi virare a TVA aferentă perioadei 01.01.2011-31.03.2016 şi a impozitului pe profit aferent perioadei 01.01.2011-31.12.2015.
Din verificarea documentelor puse la dispoziţie, organele de inspecţie fiscală au constatat că, în perioada supusă verificării, societatea a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de lingouri de aluminiu, aliaje de aluminiu 46000 produs finit, deşeuri neferoase, spărturi carbonice, siliciu, etc în baza facturilor care figurează emise de diverşi furnizori, după cum urmează:SC O D ,SC M SRL ,SC T C E SRL , SC V S SRL , SC T E I SRL ,SC R G SRL ,SC T SRL,SC T A C SRL ,SC P SRL ,SC G P SRL,SC M D SRL ,SC V SRL,SC V I ,SC N I C SRL, SC M R SRL, tranzacţii considerate a fi operaţiuni fictive.
Din documentele prezentate de contribuabil, precum şi din consultarea bazelor de date disponibile la nivelul Activităţii de Inspecţie Fiscală, cu privire la tranzacţiile ce figurează ca derulate de SC S T SRL cu societăţile nominalizate mai sus, au rezultat o serie de aspecte care au indus organului de inspecţie fiscală suspiciunea rezonabilă că aceste tranzacţii nu reflectă realitatea, ci reprezintă doar un circuit scriptic fictiv:
- mijloacele de transport sunt improprii transportului cantităţilor bunurile care figurează tranzacţionate între părţi;
- documentele prezentate organelor de inspecţie fiscală sunt incomplete, nu conţin toate elementele prevăzute de legislaţie care să le confere calitatea de document justificativ;
- unele dintre societăţile furnizoare nu au personal salariat care să £ sigure desfăşurarea activităţii prevăzute de tranzacţiile derulate cu SC S T SRL;
- furnizorii sau furnizorii acestora nu au acţionat ca persoane impozabile, fie sustrăgându-se de la verificări, fie neîndeplinindu-şi obligaţiile de declarare a impozitelor şi taxelor, în majoritatea cazurilor fiind transmise de organele de inspecţie fiscală prejudicii organelor de cercetare penală;
- furnizorii sau furnizorii acestora au fost declaraţi inactivi, radiaţi, insolvabili sau nu funcţionează la sediile sociale declarate;
- contribuabilul nu a furnizat toate documentele, iar cele prezentate sunt incomplete pentru a proba realitatea achiziţiilor de materii prime, materiale şi mărfuri de la societăţile nominalizate;
- în nota explicativă dată, administratorul societăţii a răspuns evaziv cu privire la efectuarea transporturilor pentru mărfurile/bunurile aprovizionate.
In drept, organele de inspecţie fiscala au stabilit in sarcina societăţii obligația bugetara contestata in baza art.11 alin.(1) si alin.(1A2), art.21 alin .(4) lit.f), art.145 alin.(1) , art.146 alin.(1) lit a), art.155 alin.(24) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal , cu modificările si completările ulterioare si art.6 din Legea contabilităţii nr.82/1991.
Prin Decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. X/17.08.2016, (f.126, VOL I) Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii C a stabilit în sarcina SC S T SRL suma totală 912.209 lei, reprezentând: accesorii TVA 405.897 lei si; accesorii impozit pe profit 506.216 lei.
Pentru emiterea acestei decizii s-a reţinut că SC S T SRL a fost supusă unei inspecţii fiscale finalizată prin Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. F-DJ X/04.08.2016, act administrativ fiscal comunicat la data de 05.08.2016, aşa cum rezultă din dovada de comunicare a titlului de creanţă - adresa fn/fd, precum şi semnătura şi ştampila aflate pe actul administrativ fiscal.
Prin Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. F-DJ X/04.08.2016 au fost calculate în sarcina societăţii obligaţii bugetare suplimentare de plată în valoare de 2.006.938 lei reprezentând impozit pe profit-1.305.982 lei şi TVA-700.956 lei.
Aceste obligaţii bugetare au constituit baza de calcul pentru obligaţiile fiscale accesorii în cuantum de 912.083 lei, din care pentru TVA- 405.897 lei şi impozit pe profit-506.186 lei, astfel:
Accesorii pentru TVA în valoare de 405.897 lei, înscrise în Decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. X/17.08.2016, au fost calculate de organele de impunere din cadrul Administraţiei pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii C pentru perioada 25.02.2011-17.08.2016, baza de calcul fiind debitul TVA de 700.956 lei.
Accesoriile pentru impozitul pe profit de 506.186 lei au fost stabilite pentru intervalul 25.04.2011-17.08.2016, baza de calcul fiind debitul impozit pe profit-1.305.982 lei.
Referitor la impozitul pe profit in suma de 1.305.982 lei , susţine pârâta că organele fiscale au reţinut corect că aplicabile speţei sunt următoarele prevederi legale:
Art.11 alin.(1) din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal care prevede că la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe in înţelesul prezentului cod, autorităţile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzacţie care nu are ca scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei. In cazul in care tranzacţiile sau o serie de tranzacţii sunt calificate ca fiind artificiale, ele nu vor fi considerate ca făcând parte din domeniul de aplicare al convenţiilor de evitare a dublei impuneri. Prin tranzacţii artificiale se înțeleg tranzacţiile sau seriile de tranzacţii economice si care nu pot fi utilizate in mod normal in cadrul unor practici economice obişnuite, scopul esenţial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obţine avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate.
Art.11 alin. 1indice 2 Beneficiarii care achiziţionează bunuri si /sau servicii de la contribuabili după înscrierea acestora ca inactivi in Registrul contribuabililor inactivi/reactivaţi conform art.78 A1 din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 , republicata, cu modificările si completările ulterioare , nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor si a taxei pe valoarea adăugata aferenta achiziţiilor respective, cu excepţia achiziţiilor de bunuri efectuate in cadrul procedurii de executare silita.."
Art.21 alin.(4) litera f) din acelaşi act normativ precizează: " f) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile :...cheltuielile înregistrate in contabilitate, care nu au la baza un document justificativ, potrivit legii, prin care sa se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării in gestiune , după caz, potrivit normelor.
Hotărârea Guvernului nr.44 , privind Normele de aplicare a Codului fiscal pct.44 precizează: „ înregistrările in evidenta contabila se fac cronologic si sistematic, pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care angajează răspunderea persoanelor" care l-au întocmit, conform reglementarilor contabile in vigoare." Art 17 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, republicata prevede: Cotele de impozitare - „Cota de impozit pe profit care se aplica asupra profitului impozabil este de 16%, cu excepţiile prevăzute la ar.38". Art.19 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, republicata precizează: Reguli generale, alin. 1: ".Profitul impozabil se calculează ca diferenţa intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau in calcul si alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor privind normele de aplicare." Ordinul 3055/2009 alin. 1 pct. 46 Principiul prevalentei economicului asupra juridicului, iar alin.2 pct. 46 Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea in contabilitate si prezentarea fidela a operaţiunilor economico - financiare, in conformitate cu realitatea economica, punând in evidenta drepturile si obligaţiile, precum si riscurile asociate acestor operaţiuni. Evenimentele si operaţiunile economico-financiare trebuie evidenţiate in contabilitate asa cum acestea se produc, in baza documentelor justificative. Documentele care au stat la baza înregistrării in contabilitate a operaţiunilor economico - financiare trebuie sa reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv sa fie in concordanta cu realitatea înregistrării in contabilitate a operațiunilor economico - financiare trebuie sa reflecte modul cum acestea se produc, respectiv sa fie in concordanta cu realitatea.
Pct. 1 din Ordinul 3512/2008 prevede: "Persoanele prevăzute la art.1 din Legea contabilităţii nr.82/1991 , republicata, consemnează operaţiunile economico - financiare in momentul efectuării lor, in documente justificative, pe baza cărora se fac înregistrări in contabilitate (jurnale , fise si alte documente contabile , după caz)"
Pct 2. din Ordinul 3512/2008 prevede:" Documentele justificative trebuie sa cuprindă următoarele elemente principale: denumirea documentului, denumirea/numele si prenumele după caz, sediul/adresa persoanei juridice/fizice care întocmeşte documentul :numărul documentului si data întocmirii acestuia,menţionarea pârtilor care participa la efectuarea operaţiunii economico –financiare; Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai in condiţiile in care furnizează toate informaţiile prevăzute de normele legale in vigoare."
In contextul arătat, apreciază ca deferentele de impozit pe profit in suma de 1.305.982 lei calculate prin Decizia de impunere nr.75/04.08.2018 au fost stabilite in mod legal, susţinerile reclamantei nefiind de natura sa modifice masurile dispuse prin actul administrativ fiscal atacat.
Referitor la taxa pe valoarea adăugata in suma de 700.956 lei , pentru reţinerea situaţiei de fapt menţionată anterior, organele de inspecţie fiscală au stabilit diferenţa suplimentara la T.V.A in suma de 700.956 lei astfel:
-pentru anul 2011 diferenţa suplimentara la T.V.A. in suma de 640.140 lei;
-pentru anul 2012 diferenţa suplimentara a T.V.A. in suma de 60.816 lei .
Consideră că prevederile legale spetei in cauza sunt următoarele: art. 11 alin.(1) şi 1 indice 2 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal , Ordinul 3055/2009 alin.1 pct.46 şi alin.2 pct.46 .
De asemenea, se aplică si art. 146 alin.(1) lit. a) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare care precizează: "Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabila trebuie sa îndeplinească următoarele condiţii :a) pentru taxa datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost ori urmează sa ii fie livrate ori serviciilor care i-au fost ori urmează sa-i fie prestate in beneficiul sau de către o persoana impozabila, sa deţină o factura emisa in conformitate cu prevederile art. 155 , precum si dovada plații in cazul achiziţiilor efectuate de către persoanele impozabile obligate la aplicarea sistemului T.V.A. la încasare, respectiv de către persoanele impozabile care achiziţionează bunuri/servicii de la persoane impozabile care au aplicat sistemul T.V.A. la încasare; b) pentru taxa aferenta bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, dar pentru care persoana impozabilă este obligată la plata taxei, conform art. 150 alin. (2) - (6), să deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155 sau documentele prevăzute la art. 155, indice 11 alin. (1);
Se aplică şi art 155 alin.24 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare care precizează : Autenticitatea originii, integritatea conţinutului şi lizibilitatea unei facturi, indiferent că este pe suport hârtie sau în format electronic, trebuie garantate de la momentul emiterii până la sfârşitul perioadei de stocare a facturii. Fiecare persoană impozabilă stabileşte modul de garantare a autenticităţii originii, a integrităţii conţinutului şi a lizibilităţii facturii. Acest lucru poate fi realizat prin controale de gestiune care stabilesc o pistă fiabilă de audit între o factură şi o livrare de bunuri sau prestare de servicii. Autenticitatea originii înseamnă asigurarea identităţii furnizorului sau a emitentului facturii. Integritatea conţinutului înseamnă că nu a fost modificat conţinutul impus în conformitate cu prezentul articol.
De asemenea, pct 76 alin 4 din HG 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal care precizează (4) Asigurarea autenticităţii originii facturii în sensul art. 155 alin. (24) din Codul fiscal este obligaţia atât a furnizorului/prestatorului, cât şi a beneficiarului, persoană impozabilă. Fiecare în mod independent trebuie să asigure autenticitatea originii. Furnizorul Prestatorul trebuie să poată garanta că factura a fost emisă de el sau a fost emisă în numele şi în contul său, de exemplu, prin înregistrarea facturii în evidenţele sale contabile. Beneficiarul trebuie să poată garanta că factura este primită de la furnizor/prestator sau de la o altă persoană care a emis factura în numele şi în contul furnizorului/prestatorului, în acest sens putând opta între verificarea corectitudinii informaţiilor cu privire la identitatea furnizorului/prestatorului menţionat pe factură şi asigurarea identităţii acestuia sau a persoanei care a emis factura în numele şi în contul furnizorului/prestatorului.
Verificarea corectitudinii informaţiilor cu privire la identitatea furnizorului / prestatorului menţionat pe factură presupune asigurarea din partea beneficiarului că furnizorul/prestatorul menţionat pe factură este cel care a livrat bunurile sau a prestat serviciile la care se referă factura. In scopul îndeplinirii acestei obligaţii, beneficiarul poate aplica orice control de gestiune care să permită stabilirea unei piste fiabile de audit între factură şi livrare/prestare. Asigurarea identităţii presupune garantarea de către beneficiar a identităţii furnizorului/prestatorului sau a persoanei care a emis factura în numele şi în contul acestuia, de exemplu, prin intermediul unei semnături electronice avansate ori prin schimb electronic de date, şi asigurarea că furnizorul/ prestatorul menţionat pe factură este cel care a livrat bunurile sau a prestat serviciile la care se referă factura.
Se aplică şi dispoziţiile art.6 alin 1 din Legea 82/1991 .republicata care precizează „orice operaţiune economico - financiară efectuata se consemnează in momentul efectuării ei intr-un document care sta la baza înregistrărilor in contabilitate dobândind astfel calitatea de document justificativ
-art. 6 alin 2 din Legea 82/1991 care precizează,, documentele justificative care stau la baza înregistrărilor in contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au înregistrat in contabilitate după caz
-OMEF 3512/2008- Norme Metodologice de întocmire şi utilizare a documentelor financiar-contabile A. Norme generale
1.Persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, consemnează operaţiunile economico-financiare, în momentul efectuării lor, în documente justificative, pe baza cărora se fac înregistrări în contabilitate (jurnale. f¡Se S¡ a^e documente contabile, după caz).
2.Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale: - denumirea documentului;
-denumirea/numele şi prenumele şi, după caz, sediul/adresa persoanei juridice/fizice care întocmeşte documentul;
-numărul documentului şi data întocmirii acestuia;
-menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiunii economico-financiare (când este cazul);
-conţinutul operaţiunii economico-financiare şi, atunci când este necesar, temeiul legal al efectuării acesteia;
-datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii economico-financiare efectuate, după caz;
-numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operaţiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atribuţii de control financiar preventiv şi ale persoanelor în drept să aprobe operaţiunile respective, după caz;
-alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiunilor efectuate
-Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condiţiile în care furnizează toate informaţiile prevăzute de normele legale în vigoare.
-Decizia V din 15.01 .2007 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie care precizează ca taxa pe valoarea adăugata nu poate fi dedusa si nici nu se poate diminua baza impozabila la calcularea impozitului pe profit in cazul in care documentele justificative prezentate nu conţin sau nu furnizează toate informaţiile prevăzute de dispoziţiile legale in vigoare la data efectuării operaţiunii pentru care se solicita deducerea TVA.
Fata de toate aceste considerente, apreciază ca diferențele de taxa pe valoarea adăugata in suma de 700.956 lei calculate prin Decizia de impunere nr.75/04.08.2018 au fost stabilite in mod legal, susţinerile reclamantei nefiind de natura sa modifice masurile dispuse prin actul administrativ fiscal atacat.
Referitor la accesoriile in suma totala de 912.209 lei reprezentând : accesorii pentru TVA în valoare de 405.897 lei, înscrise în Decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. X/17.08.2016, au fost calculate de organele de impunere din cadrul Administraţiei pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii C pentru perioada 25.02.2011-17.08.2016, baza de calcul fiind debitul TVA de 700.956 lei.
Accesoriile pentru impozitul pe profit de 506.186 lei au fost stabilite pentru intervalul 25.04.2011-17.08.2016, baza de calcul fiind debitul impozit pe profit-1.305.982 lei.
Având in vedere faptul ca stabilirea de accesorii aferente impozitului pe profit si taxa pe valoarea adăugata in sarcina societăţii contestatoare reprezintă măsura accesorie in raport cu debitul, iar in sarcina societăţii a fost reţinute debit de natura impozitului pe profit si taxa pe valoarea adăugata aceasta datorează si aceste sume cu titlu de dobânzi si penalităţi de întârziere reprezentând măsura accesorie, conform principiului de drept "accesorium sequitur principalem"
In consecinţa, solicită să se constate faptul că actele administrativ fiscale atacate s-au emis cu respectarea tuturor normelor legale în vigoare.
Au fost anexate actele care au stat la baza Deciziilor de impunere contestate si actele care au stat la baza deciziei de soluţionare a contestaţiei.
Instanţa a încuviinţat la data de 14.05.2019 probele solicitate de părţi, expertiza fiscală având ca obiective:
1. Să se stabilească , dacă operaţiunile comerciale , care sunt evidenţiate în decizia de impunere au fost înregistrate în evidenţa contabilă a reclamantei cât şi furnizorilor menţionaţi în RIF şi decizie de impunere.
2. Să se stabilească dacă facturile fiscale şi celelalte documente care au stat la baza relaţiilor comerciale dintre reclamantă şi furnizorii societăţii petente îndeplinesc calitatea de document justificativ în conformitate cu dispoziţiile legale la momentul respectiv.
3 Să se stabilească dacă mărfurile achiziţionate de la furnizorii menţionaţi în decizia de impunere au fost ulterior revândute către alţi beneficiari.
4 Să se stabilească dacă prin operaţiunile respective, reclamanta a prejudiciat cu vreo sumă de bani bugetul consolidat al statului, a fost executată de expert C A M (132-161, VOL II), fiind completată prin răspunsurile la obiecţiunile formulate de pârâte (176,179, VOL II).
Prin sentința nr. X/07.07.2020, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. X/104/2019, a fost admisă în parte contestaţia formulată de reclamanta SC S T SRL şi prin lichidator judiciar V I IPURL în contradictoriu cu pârâtele DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE C şi ADMIMISTRAŢIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII; a fost dispusă anularea parţială a deciziei de impunere nr. F-DJ X/04.08.2016 cu privire la dispoziţiile referitoare la stabilirea obligaţiilor suplimentare de plată în cuantum de 2.006.938 lei reprezentând impozit pe profit şi TVA și anularea parţială a deciziei de impunere nr. F.DJ X/17.08.2016 emisă de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii C, reprezentând accesorii aferente debitului de mai sus în cuantum de 912.209 lei; a fost dispusă anularea parţială a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. X/20.11.2018 emisă de Serviciul Soluţionare Contestaţii 1 din cadrul DGRFP C; a fost menținut conţinutul acestor acte de impunere fiscală pentru debitul principal de 45.071,33 lei compus din impozit pe profit de 18028,54 lei şi TVA de 27042,33 lei, precum şi pentru accesoriile fiscale aferente acestui debit.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE C, apreciind că hotărârea instanței de fond este nelegala, astfel încât motivele de nelegalitate se circumscriu prevederilor art.483 și art. 488 alin. 1 pct. 6 si 8 din Noul Cod de procedură civilă.
Prin decizia nr. X/25.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel C în dosarul nr. X/104/2019, s-a admis recursul declarat de pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE C, împotriva sentinței nr. X/07.07.2020, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. X/104/2019, în contradictoriu cu intimatele reclamante SC S T SRL PRIN ADM. G M S şi SC S T SRL PRIN ADM. JUD.V I IPURL, precum şi cu intimata pârâtă ADMIMISTRAŢIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, având ca obiect contestație act administrativ fiscal, s-a casat sentința atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Olt, Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal la nr. X/104/2019*.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
În fapt, reclamanta S.C. S T S.R.L. a fost supusă inspecţiei fiscale în perioada 24.05.2016 - 29.07.2019, la sfârşitul inspecţiei fiind întocmit raportul de inspecţie fiscală nr. F-DJ X/04.08.2016 (filele nr. 21-62 din volumul I).
În urma inspecţiei fiscale au fost emise de ADMINISTRAŢIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII LA NIVELUL REGIUNII C decizia de impunere nr. F-DJ X/04.08.2016 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei S.C. S T S.R.L. obligaţii fiscale reprezentând impozit pe profit în cuantum de 1.305.982 lei şi taxă pe valoarea adăugată în cuantum de 700.956 lei (filele nr. 63-92 din volumul I) şi decizia nr. X/17.08.2016 referitoare la obligaţiile fiscale accesorii pentru suma de 912.209 lei (filele nr. 126-131 din volumul I).
Prin decizia de impunere nr. F-DJ X/04.08.2016 organele fiscale au reţinut că reclamanta a înregistrat în perioada 01.01.2011 -31.12.2015 în evidenţa contabilă achiziţii de lingouri din aluminiu, aliaje de aluminiu 46000 produs finit, deşeuri neferoase, spărturi carbonice, siliciu, în baza unor facturi emise de mai mulţi furnizori care nu au la bază operaţiuni reale, astfel:
1.în raporturile cu S.C. O T D S.R.L., cu sediul în municipiul S, în perioada 06.01.2011 – 30.09.2011, reclamanta a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de lingouri de aluminiu şi aliaj aluminiu 46000 produs finit în baza a 51 de facturi în valoare totală de 1.511.248,49 lei, cu ocazia inspecţiei stabilindu-se că această societate nu a avut niciodată salariaţi, are ca obiect principal de activitate comerţul cu ridicata nespecializat, nu a declarat livrările către reclamantă şi nu a achitat TVA, pe facturi au fost indicate numerele de înmatriculare a două autovehicule (un autocamion şi un microbuz) care aparţin S.C. R S.R.L. S, pe facturi nu sunt menţionate numerele avizelor de însoţiere a mărfii, reclamanta nu a pus la dispoziţie documentele care să ateste transportul mărfurilor (aviz de însoţire, CMR-uri), nu au fost puse la dispoziţie tichete de cântar, nu au fost prezentate comenzi sau contracte încheiate între cele două societăţi, nu au fost prezentate buletine de analiză, nu au fost prezentate toate certificatele de calitate a mărfurilor sau declaraţii de conformitate; stabilindu-se cheltuieli nedeductibile fiscal din punct de vedere al impozitului pe profit în cuantum de 1.218.748 lei şi TVA suplimentară în cuantum de 292.499 lei;
2.în raporturile cu S.C. M S.R.L., cu sediul în municipiul R V, în perioada 03.03.2011 – 22.12.2011, reclamanta a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de lingouri de aluminiu şi aliaj aluminiu 46000 produs finit în baza a 25 de facturi în valoare totală de 810.431 lei, cu ocazia inspecţiei stabilindu-se că această societate nu a avut salariaţi în anul 2011, are ca obiect principal de activitate comerţul cu ridicata al fructelor şi legumelor, nu a declarat livrările către reclamantă şi nu a achitat TVA, pe facturi au fost indicate numerele de înmatriculare a unor autovehicule (autoturism Ford Fiesta, autoturism Skoda, autoturism Dacia, autoutilitară furgon Peugeot) care aparţin unor persoane diferite şi care nu aveau capacitatea fizică de a transporta cantitatea de produse înscrisă pe facturi, reclamanta nu a pus la dispoziţie documentele care să ateste transportul mărfurilor (aviz de însoţire, CMR-uri), nu au fost puse la dispoziţie tichete de cântar, nu au fost prezentate comenzi sau contracte încheiate între cele două societăţi, nu au fost prezentate certificate de calitate a mărfurilor sau declaraţii de conformitate; stabilindu-se cheltuieli nedeductibile fiscal din punct de vedere al impozitului pe profit în cuantum de 653.573 lei şi TVA suplimentară în cuantum de 156.858 lei; în perioada 11.01.2012 – 20.10.2012 reclamanta a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de lingouri de aluminiu şi aliaj aluminiu 46000 produs finit în valoare totală de 279.270 lei pentru care a aplicat măsurile de simplificare, şi spectometru, ţeavă, siliciu, spărturi carbonice în valoare totală de 255.589 lei, cu ocazia inspecţiei stabilindu-se că această societate nu a avut salariaţi în anul 2012, nu a declarat în declaraţia cod 394 livrări către reclamantă, este inactivă din 14.08.2012, o serie de facturi fiind înregistrate şi după această dată, pe facturi a fost indicat numărul de înmatriculare al unui autovehicul marca Peugeot care nu putea transporta cantitatea de produse înscrisă pe facturi (10.000 kg), reclamanta nu a pus la dispoziţie documentele care să ateste transportul mărfurilor (aviz de însoţire, CMR-uri), nu au fost puse la dispoziţie tichete de cântar, nu au fost prezentate comenzi sau contracte încheiate între cele două societăţi, nu au fost prezentate certificate de calitate a mărfurilor sau declaraţii de conformitate; stabilindu-se cheltuieli nedeductibile fiscal din punct de vedere al impozitului pe profit în cuantum de 485.390 lei şi TVA suplimentară în cuantum de 49.469 lei;
3.în raporturile cu S.C. T C E S.R.L., cu sediul în municipiul T, în perioada 04.02.2011 – 27.06.2011, reclamanta a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de lingouri de aluminiu şi aliaj aluminiu 46000 produs finit în baza a 4 facturi în valoare totală de 106.149,82 lei, cu ocazia inspecţiei stabilindu-se că această societate este inactivă din 18.05.2011, are ca obiect principal de activitate alte activităţi de tipărire, pe facturi nu au fost indicate numerele de înmatriculare ale autovehiculelor cu care s-a efectuat transportul menţionându-se doar ,,auto”, reclamanta nu a pus la dispoziţie documentele care să ateste transportul mărfurilor (aviz de însoţire, CMR-uri), nu au fost puse la dispoziţie tichete de cântar, nu au fost prezentate comenzi sau contracte încheiate între cele două societăţi, nu au fost prezentate certificate de calitate a mărfurilor sau declaraţii de conformitate; stabilindu-se cheltuieli nedeductibile fiscal din punct de vedere al impozitului pe profit în cuantum de 85.605 lei şi TVA suplimentară în cuantum de 20.545 lei;
4.în raporturile cu S.C. V S S.R.L., cu sediul în municipiul S, în perioada 27.08.2011 – 30.08.2011, reclamanta a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de aliaj aluminiu 46000 produs finit în baza a 5 facturi în valoare totală de 24.180 lei, cu ocazia inspecţiei stabilindu-se că această societate nu a avut niciodată salariaţi, pe facturi a fost indicat numărul de înmatriculare al unui autovehicul marca Hyundai al cărui proprietar locuieşte în judeţul Ilfov, reclamanta nu a pus la dispoziţie documentele care să ateste transportul mărfurilor (aviz de însoţire, CMR-uri), nu au fost puse la dispoziţie tichete de cântar, nu au fost prezentate comenzi sau contracte încheiate între cele două societăţi, nu au fost prezentate certificate de calitate a mărfurilor sau declaraţii de conformitate; stabilindu-se cheltuieli nedeductibile fiscal din punct de vedere al impozitului pe profit în cuantum de 19.500 lei şi TVA suplimentară în cuantum de 4.680 lei;
5.în raporturile cu S.C. T E I S.R.L., cu sediul în municipiul S, în perioada 23.04.2011 – 01.07.2011, reclamanta a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de lingouri de aluminiu, aliaj aluminiu 46000 produs finit şi siliciu în valoare totală de 372.866,76 lei, cu ocazia inspecţiei stabilindu-se că pe facturi au fost indicate numerele de înmatriculare a unor autovehicule (un microbuz, o autobasculantă) care aparţin S.C. R S.R.L. S sau a unui număr de înmatriculare care nu există (XXXXX), pe facturi nu sunt menţionate numele şi CNP-ul persoanei care le-a emis, la rubrica persoană delegată din partea acestei societăţi figurează menţionat D C care însă nu este salariatul său ci este juristul S.C. S T S.R.L., reclamanta nu a pus la dispoziţie documentele care să ateste transportul mărfurilor (foi de parcurs, aviz de însoţire, CMR-uri), nu au fost puse la dispoziţie tichete de cântar, nu au fost prezentate comenzi sau contracte încheiate între cele două societăţi, nu au fost prezentate certificate de calitate a mărfurilor sau declaraţii de conformitate; stabilindu-se cheltuieli nedeductibile fiscal din punct de vedere al impozitului pe profit în cuantum de 300.699 lei şi a exercitat în mod nejustificat dreptul de deducere TVA cuantum de 72.167,72 lei;
6.în raporturile cu S.C. T A C S.R.L., cu sediul în municipiul S, în luna septembrie 2011, reclamanta a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de siliciu în valoare totală de 43.003 lei, cu ocazia inspecţiei stabilindu-se că această societate are ca obiect principal de activitate fabricarea articolelor de material plastic, pe facturi a fost indicat numărul de înmatriculare al unui autoturism Hyundai Santa Fe, proprietatea unei persoane cu domiciliul în judeţul I, acelaşi indicat şi pe facturile emise de S.C. V S S.R.L., pe facturi nu sunt indicate numele şi CNP-ul persoanei care le-a întocmit, reclamanta nu a pus la dispoziţie documentele care să ateste transportul mărfurilor (aviz de însoţire, CMR-uri), nu au fost puse la dispoziţie tichete de cântar, nu au fost prezentate comenzi sau contracte încheiate între cele două societăţi, nu au fost prezentate certificate de calitate a mărfurilor sau declaraţii de conformitate; stabilindu-se cheltuieli nedeductibile fiscal din punct de vedere al impozitului pe profit în cuantum de 34.680 lei şi a exercitat în mod nejustificat dreptul de deducere TVA cuantum de 8.323 lei;
7.în raporturile cu S.C. T S.R.L., cu sediul în municipiul S, la data de 01.07.2011, reclamanta a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de deşeu zgură de aluminiu şi span aluminiu în valoare totală de 33.275,5 lei, pentru care a aplicat măsurile de simplificare, cu ocazia inspecţiei stabilindu-se că pe facturi nu sunt indicate numele şi CNP-ul persoanei care le-a întocmit, reclamanta nu a pus la dispoziţie documentele care să ateste transportul mărfurilor (aviz de însoţire, CMR-uri), nu au fost puse la dispoziţie tichete de cântar, nu au fost prezentate comenzi sau contracte încheiate între cele două societăţi; stabilindu-se cheltuieli nedeductibile fiscal din punct de vedere al impozitului pe profit în cuantum de 33.726 lei; în perioada 14.02-05.03.2014 reclamanta a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de deşeu aluminiu, deşeu aluminiu folie, deşeu aluminiu doze şi deşeu span aluminiu în valoare de 37.906 lei, pentru care a aplicat măsurile simplificate pentru care nu au fost prezentate comenzi sau contracte încheiate între cele două societăţi; stabilindu-se cheltuieli nedeductibile fiscal din punct de vedere al impozitului pe profit în cuantum de 37.906 lei;
8.în raporturile cu S.C. P S.R.L., cu sediul în municipiul S, în perioada 03.10.2011 – 21.11.2011, reclamanta a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de deşeu de aluminiu în valoare de 63.389 lei, pentru care a aplicat măsurile de simplificare, şi achiziţii de aliaj aluminiu în valoare totală de 299.793,56 lei, cu ocazia inspecţiei stabilindu-se că pe facturi nu sunt menţionate avizele de însoţire a mărfii, reclamanta nu a pus la dispoziţie documentele care să ateste transportul mărfurilor (aviz de însoţire), nu au fost prezentate comenzi sau contracte încheiate între cele două societăţi; stabilindu-se cheltuieli nedeductibile fiscal din punct de vedere al impozitului pe profit în cuantum de 305.158 lei şi a exercitat în mod nejustificat dreptul de deducere TVA cuantum de 58.024,56 lei;
9.în raporturile cu S.C. G P S.R.L., cu sediul în municipiul S, la data de 31.12.2012, reclamanta a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de lingouri din aluminiu ATSI5 în valoare de 77.977,9 lei, pentru care a aplicat măsurile de simplificare, cu ocazia inspecţiei stabilindu-se că această societate a declarat cumpărări în luna decembrie 2012 cu taxare inversă de la S.C. M S.R.L. care era inactivă din 14.08.2012, pe factură nefiind menţionat mijlocul de transport cu care s-a făcut transportul mărfurilor, reclamanta nu a pus la dispoziţie documentele care să ateste transportul mărfurilor (aviz de însoţire, CMR), nu au fost puse la dispoziţie tichete de cântar, nu au fost prezentate comenzi sau contracte încheiate între cele două societăţi, nu au fost prezentate certificate de calitate a mărfurilor sau declaraţii de conformitate; stabilindu-se cheltuieli nedeductibile fiscal din punct de vedere al impozitului pe profit în cuantum de 77.978 lei; în perioada 18.02.2013 – 28.02.2013 reclamanta a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de lingouri de aluminiu în valoare totală de 271.420 lei pentru care a aplicat măsurile de simplificare, cu ocazia inspecţiei stabilindu-se că S.C. G P S.R.L. nu a declarat pentru lunile ianuarie şi februarie 2013 cumpărări cu taxare inversă, iar în luna decembrie 2012 a declarat cumpărări cu taxare inversă de la S.C. M S.R.L. care era inactivă din 14.08.2012, reclamanta nu a pus la dispoziţie certificate de calitate a mărfurilor sau declaraţii de conformitate; stabilindu-se cheltuieli nedeductibile fiscal din punct de vedere al impozitului pe profit în cuantum de 485.390 lei;
10.în raporturile cu S.C. M D S.R.L., cu sediul în municipiul S, în perioada 30.07.2012 – 11.08.2012, reclamanta a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de spărturi carbonice în valoare de 58.624,72 lei, în baza a 12 facturi, cu ocazia inspecţiei stabilindu-se că pe una dintre facturi nu este trecut mijlocul de transport, iar pe celelalte este menţionat un autoturism Dacia Logan, proprietatea Unicredit Leasing Corporation IFN Bucureşti, reclamanta nu a pus la dispoziţie documentele care să ateste transportul mărfurilor (aviz de însoţire, CMR), nu au fost prezentate comenzi sau contracte încheiate între cele două societăţi; stabilindu-se cheltuieli nedeductibile fiscal din punct de vedere al impozitului pe profit în cuantum de 47.278 lei şi a exercitat în mod nejustificat dreptul de deducere TVA cuantum de 11.347 lei;
11.în raporturile cu S.C. V T S.R.L., cu punct de lucru în municipiul S, la data de 26.07.2012, reclamanta a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de lingouri din aluminiu în valoare de 5.807,2 lei, cu ocazia inspecţiei stabilindu-se că pe factură este menţionat mijlocul de transport cu numărul de înmatriculare XXXX, utilizată de .S.C. M.A. 3R C S.R.L. care nu figurează cu livrări/prestări de servicii către S.C. V T S.R.L.; reclamanta nu a pus la dispoziţie documentele care să ateste transportul mărfurilor (CMR), nu au fost puse la dispoziţie tichete de cântar, formulare de încărcare descărcare deşeuri nepericuloase şi registrul securizat pentru evidenţa acestora conform H.G. nr. 1061/2008, nu au fost prezentate contracte încheiate între cele două societăţi, nu au fost prezentate certificate de calitate a mărfurilor sau declaraţii de conformitate conform O.G. nr. 21/1992; stabilindu-se cheltuieli nedeductibile fiscal din punct de vedere al impozitului pe profit în cuantum de 5.807 lei; în perioada 04.01.2013-06.12.2013, reclamanta a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de lingouri de aluminiu şi aliaj aluminiu 46000 produs finit în valoare totală de 645.355 lei pentru care a aplicat măsurile de simplificare, cu ocazia inspecţiei stabilindu-se că această pe unele dintre facturi nu este indicat mijlocul de transport, iar pe altele este menţionat mijlocul de transport cu numărul de înmatriculare XXXX, utilizată de S.C. M.A. 3R C S.R.L. care nu figurează cu livrări/prestări de servicii către S.C. V T S.R.L., nefiind prezentate CMR-uri pentru acest mijloc de transport, precum şi că acest mijloc de transport nu poate fi destinat transportului de deşeuri; reclamanta nu a pus la dispoziţie documentele care să ateste transportul mărfurilor (CMR), nu au fost puse la dispoziţie tichete de cântar, formulare de încărcare descărcare deşeuri nepericuloase şi registrul securizat pentru evidenţa acestora conform H.G. nr. 1061/2008, nu au fost prezentate contracte încheiate între cele două societăţi, nu au fost prezentate certificate de calitate a mărfurilor sau declaraţii de conformitate conform O.G. nr. 21/1992; reclamanta nu a prezentat fişa de magazie privind gestionarea acestor bunuri achiziţionate, circuitul acestora de la momentul recepţiei până în momentul utilizării în procesul de prelucrare; stabilindu-se cheltuieli nedeductibile fiscal din punct de vedere al impozitului pe profit în cuantum de 645.355 lei; în perioada 30.01.2014-20.03.2014, reclamanta a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de lingouri de aluminiu în valoare totală de 282.569 lei pentru care a aplicat măsurile de simplificare, cu ocazia inspecţiei stabilindu-se că pe facturi este menţionat mijlocul de transport cu numărul de înmatriculare XXXX, utilizată de S.C. M.A. 3R C S.R.L. care nu figurează cu livrări/prestări de servicii către S.C. V T S.R.L.; rpentru o parte dintre mărfurile pretinse a fi fost cumpărate nu au fost prezentate documente de cântărire care să justifice cantităţile achiziţionate, contract încheiat cu partenerul, formulare de încărcare descărcare deşeuri nepericuloase şi registrul securizat pentru evidenţa acestora conform H.G. nr. 1061/2008, nu au fost prezentate certificate de calitate a mărfurilor sau declaraţii de conformitate conform O.G. nr. 21/1992; reclamanta nu a prezentat fişa de magazie privind gestionarea acestor bunuri achiziţionate, circuitul acestora de la momentul recepţiei până în momentul utilizării în procesul de prelucrare; stabilindu-se cheltuieli nedeductibile fiscal din punct de vedere al impozitului pe profit în cuantum de 282.569 lei;
12.în raporturile cu S.C. V I S.R.L., cu sediul în comuna C, judeţul D, în perioada 08.07.2014 – 11.11.2014, reclamanta a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de deşeuri aluminiu în valoare de 1.525.817 lei, în baza a 11 facturi, pentru care a aplicat măsurile de simplificare, cu ocazia inspecţiei stabilindu-se că S.C. V I S.R.L. a declarat cumpărări cu taxare inversă de al furnizori care au ca obiect de activitate comerţ cu ridicata al îmbrăcămintei şi încălţămintei, precum şi restaurante, aceştia nedeclarând livrări cu taxare inversă către S.C. V I S.R.L.; această societate nu a avut salariaţi în 2014; pe unele dintre facturi nu sunt trecute numerele de înmatriculare ale mijloacelor de transport, iar altele sunt menţionate o autotutilitară furgon, un autoturism marca Dacia 1310 care este radiat din 26.01.2010 şi o autobasculantă proprietatea S.C. Robiandru Mihai Trans S.R.L. S, reclamanta a pus la dispoziţie pentru aceste facturi avize de însoţire a mărfii şi formulare de descărcare deşeuri nepericuloase, fără a fi puse la dispoziţie însă tichete de cântar conform H.G. nr. 1373/2008; stabilindu-se cheltuieli nedeductibile fiscal din punct de vedere al impozitului pe profit în cuantum de 1.525.818 lei;
13.în raporturile cu S.C. N I C S.R.L., cu sediul în comuna C, judeţul D, în perioada 28.03.2014 – 16.06.2014, reclamanta a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de deşeuri din aluminiu în valoare de 383.940 lei, pentru care a aplicat măsurile de simplificare, cu ocazia inspecţiei stabilindu-se că societatea nu a avut salariaţi în anul 2014, pe unele dintre facturi nu este trecut mijlocul de transport, iar pe celelalte este menţionată o autoutilitară furgon, proprietatea lui T V S, autovehicul ce figurează şi pe facturile emise de S.C. M R S.R.L., facturile au fost însoţite de avize de însoţire a mărfii şi de formulare de încărcare descărcare, însă reclamanta nu a pus la dispoziţie tichete de cântar conform H.G. nr. 1373/2008, nu a prezentat comenzi sau contracte încheiate între cele două societăţi; stabilindu-se cheltuieli nedeductibile fiscal din punct de vedere al impozitului pe profit în cuantum de 389.940 lei;
14.în raporturile cu S.C. M R S.R.L., cu sediul în comuna G F, judeţul D, în perioada 06.05.2015 – 20.07.2015, reclamanta a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de deşeuri din aluminiu în valoare de 1.261.014 lei, pentru care a aplicat măsurile de simplificare, cu ocazia inspecţiei stabilindu-se că societatea nu a declarat vânzări către reclamantă, nu a avut salariaţi în anul 2015, pe unele dintre facturi nu este trecut mijlocul de transport, iar pe celelalte este menţionată o autoutilitară furgon, proprietatea lui T V S, autovehicul ce figurează şi pe facturile emise de S.C. N I C S.R.L., facturile au fost însoţite de avize de însoţire a mărfii şi de formulare de încărcare descărcare, pe aceste avize fiind indicate următoarele numere de înmatriculare ale mijloacelor de transport : XXXXXX – Aro 244 aparţinând Primăriei G, judeţul D, radiat din 02.06.2009, XXXXXX – autoutilitară Iveco Daily proprietatea lui F I din municipiul S, XXXXXX – Opel Astra, proprietatea lui C C din localitatea T, judeţul D, XXXXXXX – Ford Tranzit proprietatea S.C. Z C S.R.L. P, XXXXXX – Ford Tranzit proprietatea lui M M din comuna C, jud. D; reclamanta nu a pus la dispoziţie tichete de cântar conform H.G. nr. 1373/2008 şi nu a prezentat comenzi sau contracte încheiate între cele două societăţi; stabilindu-se cheltuieli nedeductibile fiscal din punct de vedere al impozitului pe profit în cuantum de 1.261.015 lei.
De asemenea, organele fiscale au reţinut că potrivit balanţei de verificare la 31.12.2015 operatorul economic figurează cu sold cont 401 furnizori neachitaţi în sumă de 986.784 lei, din care suma de 373.548 lei, reprezintă furnizori neachitaţi mai vechi de trei ani pentru care a intervenit termenul de prescripţie, stabilind o diferenţă de impozit pe profit de 59.768 lei.
Astfel, organele fiscale au stabilit o diferenţă suplimentară la impozitul pe profit în sumă de 1.305.982 lei (442.299 lei pentru anul 2011, 98.632 lei pentru anul 2012, 146.684 lei pentru anul 2013, 356.837 lei pentru anul 2014 şi 261.530 lei pentru anul 2015) şi TVA suplimentară în cuantum de 700.956 lei (640.140 lei pentru anul 2011 şi 60.816 lei pentru anul 2012).
Împotriva acestor decizii reclamanta a formulat contestaţii, ale căror proceduri de soluţionare au fost suspendate prin deciziile nr. 332/09.11.2016 emisă de DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE C (filele nr. 13-20 din volumul I) şi nr. 288/27.09.2016 (filele nr. 105-117 din volumul I), ca urmare a sesizării organelor de urmărire penală.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. X/P/2016 din data de 27.09.2017 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G S M pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 întrucât în calitate de administrator la S.C. S T S.R.L. a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii achiziţii fictive de lingouri din aluminiu şi aliaj aluminiu de la S.C. R G S.R.L., cu scopul de a deduce ilegal TVA şi de a diminua baza impozabilă, prejudiciindu-se bugetul de stat cu suma de 45.071,33 lei, reprezentând impozit pe profit - 18.028,54 lei şi TVA – 27.042,79 lei. Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus şi clasarea cauzei cu privire la S.C. S T S.R.L. cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, şi clasarea cauzei privindu-i pe G S M şi S.C. S T S.R.L., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, cu privire la relaţiile comerciale cu S.C. O T D S.R.L., S.C. M S.R.L., S.C. T E I S.R.L., S.C. T S.R.L., S.C. T A C S.R.L., S.C. P S.R.L., S.C. G P S.R.L., S.C. M D S.R.L., S.C. V T S.R.L., S.C. V I S.R.L., S.C. N I C S.R.L., S.C. M R S.R.L., S.C. T C E S.R.L., S.C. V S S.R.L. (filele nr. 67-117 din volumul III).
Cauza penală a fost soluţionată definitiv prin decizia Curţii de Apel Craiova nr. X/13.06.2018 prin care s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului G S M în temeiul art. 16 lit. h) din Codul de procedură penală raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 255/2013, intervenind o cauză de nepedepsire ca urmare a faptului că inculpatul a achitat prejudiciul cauzat (filele nr. 18-26 din volumul II).
Procedura de soluţionare a contestaţiilor a fost reluată în urma cererii reclamantei din data de 16.10.2018 (filele nr. 168-169 din volumul I), fiind finalizată prin emiterea de către DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE C a deciziei nr. X/20.11.2018 prin care au fost respinse ca neîntemeiate contestaţiile reclamantei împotriva celor două decizii contestate (filele nr. 153 - 167 din volumul I).
Prin sentinţa civilă nr. X/07.07.2020 pronunţată în primul ciclu procesual au fost menţinute actele contestate cu privire la debitul principal de 45.071,33 lei compus din impozit pe profit de 18028,54 lei şi TVA de 27042,33 lei, precum şi pentru accesoriile fiscale aferente acestui debit, aspecte care nu au fost contestate şi care au intrat în puterea lucrului judecat, aşa cum s-a reţinut şi prin decizia de casare nr. X/25.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel C, astfel că aceste aspecte nu vor mai fi analizate.
De asemenea, prin decizia de casare s-a reţinut că instanța de fond în mod eronat a apreciat că instanțele penale s-ar fi pronunțat asupra cuantumului prejudiciului solicitat de organele fiscale ca urmare a relațiilor reclamantei cu SC O D, SC M SRL, SC T E I SRL, SC T SRL, SC T A C SRL, SC P SRL, SC G P SRL, SC M D SRL, SC V SRL, SC V I SRL, SC N I C SRL, SC M R SRL, SC T C E SRL , SC V S SRL, în sensul inexistenței unui prejudiciu, fără a observa însă că instanțele penale s-au pronunțat cu privire la cuantumul prejudiciului doar prin raportare la operațiunile reclamantei cu SC R G SRL, singurele cu privire la care instanța penală a fost investită prin rechizitoriu.
Curtea de Apel C a arătat că instanța de fond nu era însă legată în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului, respectiv cuantumul obligațiilor fiscale datorate, de soluția de clasare dispusă în legătură cu operațiunile reclamantei cu SC O D, SC M SRL, SC T E I SRL, SC T SRL, SC T A C SRL, SC P SRL, SC G P SRL, SC M D SRL, SC V SRL, SC V I SRL, SC N I C SRL, SC M R SRL, SC T C E SRL , SC V S SRL întrucât potrivit art. 28 alin teza a II a Cod pr penală, instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului, cu atât mai mult nefiind legată de soluția de clasare dispusă printr-un rechizitoriu.
Potrivit dispoziţiilor art. 501 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul, după casare, instanţa de fond judecând din nou, în limitele casării şi ţinând cont de motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.
În raport de aceste aspecte instanţa se va pronunţa în continuare în limitele casării.
În drept, la stabilirea sumei unui impozit, a unei taxe sau unei contribuţii sociale obligatorii, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic, ajustând efectele fiscale ale acesteia, sau pot reîncadra forma unei tranzacţii/activităţi pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei/activităţii. Organul fiscal este obligat să motiveze în fapt decizia de impunere emisă ca urmare a neluării în considerare a unei tranzacţii sau, după caz, ca urmare a reîncadrării formei unei tranzacţii, prin indicarea elementelor relevante în legătură cu scopul şi conţinutul tranzacţiei ce face obiectul neluării în considerare/reîncadrării, precum şi a tuturor mijloacelor de probă avute în vedere pentru aceasta [art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal].
Autorităţile fiscale nu vor lua în considerare o tranzacţie efectuată de un contribuabil declarat inactiv prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu excepţia livrărilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită. De asemenea, nu sunt luate în considerare de autorităţile fiscale tranzacţiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu excepţia achiziţiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită. Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Ordinul şi lista contribuabililor declaraţi inactivi se comunică contribuabililor cărora le sunt destinate şi persoanelor interesate, prin afişarea pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală [art. 11 alin. (11) şi (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în vigoare până la 31.12.2011].
Beneficiarii care achiziţionează bunuri şi/sau servicii de la contribuabili după înscrierea acestora ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi/reactivaţi conform art. 781 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor şi a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor respective, cu excepţia achiziţiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită [art. 11 alin. (12) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în vigoare începând cu 01.01.2012].
Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile [art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal].
Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, respectiv în scopul desfășurării activității economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare [art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal].
Nu sunt deductibile: cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor [art. 21 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal].
Potrivit art. 146 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate ori serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155, precum şi dovada plăţii în cazul achiziţiilor efectuate de către persoanele impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, respectiv de către persoanele impozabile care achiziţionează bunuri/servicii de la persoane impozabile în perioada în care aplică sistemul TVA la încasare; b) pentru taxa aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, dar pentru care persoana impozabilă este obligată la plata taxei, conform art. 150 alin. (2) - (6), să deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155 sau documentele prevăzute la art. 1551 alin. (1).
Deducerea TVA este una dintre regulile cele mai importante ale sistemului TVA care asigură neutralitatea acesteia, orice persoană impozabilă care nu este consumator final având posibilitatea să deducă TVA aferentă achizițiilor dacă acestea sunt destinate activității sale economice cu drept de deducere.
Regula generală pentru deducerea TVA prevăzută de art. 145 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal este de fapt un principiu, fiind deductibile toate achizițiile destinate utilizării în scopul operațiunilor cu drept de deducere (orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul unei operaţiuni taxabile).
Potrivit unei jurisprudențe constante a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, dreptul persoanelor impozabile de a deduce din TVA ul pe care îl datorează TVA ul datorat sau achitat pentru bunurile achiziționate și pentru serviciile primite anterior de acestea constituie un principiu fundamental al sistemului comun al TVA ului instituit prin legislația Uniunii (a se vedea în special Hotărârea din 25 octombrie 2001, Comisia/Italia, C 78/00, punctul 28, Hotărârea din 21 iunie 2012, Mahagében și Dávid, C 80/11 și C 142/11, punctul 37, Hotărârea din 19 octombrie 2017, Paper Consult SRL C 101/16, punctul 35).
Regimul deducerilor urmărește să degreveze în întregime întreprinzătorul de sarcina TVA ului datorat sau achitat în cadrul tuturor activităților sale economice. Sistemul comun al TVA ului garantează, în consecință, neutralitatea impozitării tuturor activităților economice, indiferent de scopurile sau de rezultatele acestor activități, cu condiția ca activitățile menționate să fie, în principiu, ele însele supuse TVA ului (a se vedea în special Hotărârea din 21 martie 2000, Gabalfrisa și alții, C 110/98-C 147/98, punctul 44, Hotărârea din 19 octombrie 2017, Paper Consult SRL C 101/16, punctul 37, precum și Hotărârea din 21 iunie 2012, Mahagében și Dávid, C 80/11 și C 142/11, punctul 39).
Dreptul de deducere face parte integrantă din mecanismul TVA ului și, în principiu, nu poate fi limitat din moment ce persoanele impozabile care doresc să îl exercite respectă cerințele sau condițiile atât de fond, cât și de formă.
În principiu condițiile de fond sunt: deducerea să fie exercitată de o persoană impozabilă, achizițiile să fie realizate de la o altă persoană impozabilă și să fie destinate în aval operațiunilor sale cu drept de deducere.
În ceea ce privește cerințele sau condițiile de fond, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a arătat că reiese din articolul 168 litera (a) din Directiva 2006/112 că, pentru a putea beneficia de dreptul de deducere, trebuie, pe de o parte, ca persoana interesată să fie o „persoană impozabilă” în sensul respectivei directive și, pe de altă parte, ca bunurile sau serviciile invocate pentru a justifica acest drept să fie utilizate în aval de persoana impozabilă în scopul operațiunilor taxabile ale acesteia și ca, în amonte, aceste bunuri sau servicii să fie prestate de o altă persoană impozabilă (a se vedea în acest sens în special Hotărârea din 6 septembrie 2012, Tóth, C 324/11, punctul 26, Hotărârea din 19 octombrie 2017, Paper Consult SRL C 101/16, punctul 39, precum și Hotărârea din 22 octombrie 2015, PPUH Stehcemp, C 277/14, punctul 28).
În ceea ce privește modalitățile de exercitare a dreptului de deducere, care corespund unor cerințe sau condiții de formă, articolul 178 litera (a) din Directiva 2006/112 prevede că persoana impozabilă are obligația de a deține o factură emisă în conformitate cu articolele 220-236 și cu articolele 238-240 din aceasta (Hotărârea din 19 octombrie 2017, Paper Consult SRL C 101/16, punctul 40).
Principiul fundamental al neutralității TVA ului impune ca deducerea TVA ului aferent intrărilor să fie acordată dacă cerințele de fond sunt îndeplinite, chiar dacă anumite cerințe de formă au fost omise de persoanele impozabile (Hotărârea din 12 iulie 2012, EMS Bulgaria Transport, C 284/11, punctul 62 și jurisprudența citată, Hotărârea din 19 octombrie 2017, Paper Consult SRL C 101/16, punctul 41, precum și Hotărârea din 28 iulie 2016, Astone, C 332/15, punctul 45).
De asemenea, dreptul de deducere poate fi refuzat atunci când se stabilește, ținând seama de elemente obiective, că acest drept este invocat în mod fraudulos sau abuziv (Hotărârea din 21 iunie 2012, Mahagében și Dávid, C 80/11 și C 142/11, EU:C:2012:373, punctele 42 și 43, precum și Hotărârea din 19 octombrie 2017, Paper Consult SRL C 101/16, punctul 43).
Curtea a arătat că lupta împotriva fraudei, a evaziunii fiscale și a eventualelor abuzuri este un obiectiv recunoscut și încurajat de Directiva 2006/112. În această privință, justițiabilii nu se pot prevala în mod fraudulos sau abuziv de normele dreptului Uniunii. În consecință, autoritățile și instanțele naționale sunt în măsură să refuze acordarea dreptului de deducere dacă se stabilește, în raport cu elemente obiective, că acest drept este invocat în mod fraudulos sau abuziv (a se vedea Hotărârea Bonik, punctele 35-37 şi Hotărârea din 13 februarie 2014, Maks Pen EOOD C 18/13, punctul 26).
Dacă această regulă se aplică atunci când o fraudă fiscală este săvârșită de chiar persoana impozabilă, atunci se aplică și când o persoană impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că, prin achiziția sa, participa la o operațiune implicată într o fraudă privind TVA ul. Așadar, în scopul Directivei 2006/112, aceasta trebuie să fie considerată ca participant la această fraudă, indiferent dacă obține sau nu obține un avantaj din revânzarea bunurilor sau din utilizarea serviciilor în cadrul operațiunilor taxabile efectuate de aceasta în aval (a se vedea Hotărârea Bonik, punctele 38 și 39, precum și şi Hotărârea din 13 februarie 2014, Maks Pen EOOD C 18/13, punctul 27).
Astfel, dreptul de deducere nu poate fi refuzat unei persoane impozabile decât dacă se stabilește, în raport cu elemente obiective, că această persoană impozabilă, căreia i au fost livrate bunurile sau i au fost prestate serviciile care justifică dreptul de deducere, știa sau ar fi trebuit să știe că, prin achiziționarea acestor bunuri sau a acestor servicii a participat la o operațiune implicată într o fraudă privind TVA ul săvârșită de furnizor sau de un alt operator care a intervenit în amonte sau în aval în lanțul acestor livrări sau al acestor prestări (a se vedea Hotărârea Bonik, punctul 40 și Hotărârea din 13 februarie 2014, Maks Pen EOOD C 18/13, punctul 28).
În același sens, Codul fiscal prevede că la stabilirea sumei unui impozit, a unei taxe sau unei contribuţii sociale obligatorii, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic, ajustând efectele fiscale ale acesteia, sau pot reîncadra forma unei tranzacţii/activităţi pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei/activităţii. Organul fiscal este obligat să motiveze în fapt decizia de impunere emisă ca urmare a neluării în considerare a unei tranzacţii sau, după caz, ca urmare a reîncadrării formei unei tranzacţii, prin indicarea elementelor relevante în legătură cu scopul şi conţinutul tranzacţiei ce face obiectul neluării în considerare/reîncadrării, precum şi a tuturor mijloacelor de probă avute în vedere pentru aceasta [art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal].
Condițiile de formă se referă la justificarea deducerii TVA pe baza unei facturi conforme care să cuprindă toate informațiile prevăzute de art. 319 din Codul fiscal sau, în cazul importului, pe baza unei declarații vamale de import și a dovezii plății TVA în vamă.
Autenticitatea originii, integritatea conţinutului şi lizibilitatea unei facturi, indiferent că este pe suport hârtie sau în format electronic, trebuie garantate de la momentul emiterii până la sfârşitul perioadei de stocare a facturii. Fiecare persoană impozabilă stabileşte modul de garantare a autenticităţii originii, a integrităţii conţinutului şi a lizibilităţii facturii. Acest lucru poate fi realizat prin controale de gestiune care stabilesc o pistă fiabilă de audit între o factură şi o livrare de bunuri sau prestare de servicii. "Autenticitatea originii" înseamnă asigurarea identităţii furnizorului sau a emitentului facturii. "Integritatea conţinutului" înseamnă că nu a fost modificat conţinutul impus în conformitate cu prezentul articol [art. 155 alin. (24) din Legea nr. 571/2003].
Instanţa constată că reclamanta S.C. S T S.R.L. este în eroare atunci când susţine că organele de control au recunoscut că marfa achiziţionată de la furnizorii săi a existat, fiind îndeplinită astfel condiţia de fond, cu privire la deducerea TVA, întrucât analizând raportul de inspecţie fiscală, deciziile de impunere şi decizia de soluţionare a contestaţiei se observă că tocmai acest aspect nu este reţinut de organele fiscale care au susţinut că deşi reclamanta deţine facturi de achiziţii tranzacţiile redate în aceste documente nu reflectă realitatea, ci reprezintă doar un circuit scriptic fictiv.
Analizând probele administrate în cauză instanţa constată că sunt nefondate criticile aduse de reclamantă cu privire la sumele reţinute de organele fiscale cu titlu diferenţă suplimentară la impozitul pe profit şi TVA suplimentară, raportat la raporturile juridice dintre reclamantă şi S.C. O T D S.R.L., S.C. M S.R.L., S.C. T E I S.R.L., S.C. T S.R.L., S.C. T A C S.R.L., S.C. P S.R.L., S.C. G P S.R.L., S.C. M D S.R.L., S.C. V T S.R.L., S.C. V I S.R.L., S.C. N I C S.R.L., S.C. M R S.R.L., S.C. T C E S.R.L., S.C. V S S.R.L., în mod legal reţinându-se fictivitatea acestor operaţiuni în condiţiile în care o parte dintre ele sunt efectuate în perioada în care societăţile erau inactive ( o parte din achiziţiile de la S.C. M S.R.L. inactivă din 14.08.2012 şi de la S.C. T C E S.R.L. inactivă din 18.05.2011), societăţile furnizoare nu aveau personal angajat care să asigure desfăşurarea tranzacţiilor cu reclamanta (S.C. O T D S.R.L. nu a avut niciodată salariaţi, S.C. M S.R.L. nu a avut salariaţi în anii 2011 şi 2012 în care figurează că a furnizat produse către reclamantă, S.C. V S S.R.L nu a avut niciodată salariaţi, S.C. N I C S.R.L. nu a avut salariaţi în anul 2014 în care figurează că a furnizat produse către reclamantă, S.C. M R S.R.L. nu a avut salariaţi în anul 2015 în care figurează că a furnizat produse către reclamantă), aveau obiecte de activitate care nu implicau vânzarea de lingouri din aluminiu, deşeuri din aluminiu, aliaj aluminiu 46000 produs finit, siliciu, deşeu zgură de aluminiu, span aluminiu, spărturi carbonice, etc (S.C. O T D S.R.L. are obiect principal de activitate comerţul cu ridicata nespecializat, S.C. M S.R.L. are obiect principal de activitate comerţul cu ridicata al fructelor şi legumelor, S.C. T C E S.R.L. are obiect principal de activitate alte activităţi de tipărire, S.C. G P S.R.L. are obiect principal de transporturi rutiere de mărfuri, S.C. T A C S.R.L. are obiect principal de activitate fabricarea articolelor de material plastic), o parte din facturile fiscale înregistrate în contabilitatea reclamantei nu conţin mijloacele de transport cu care au fost transportate produsele achiziţionate (relaţia cu S.C. T C E S.R.L., cu S.C. G P S.R.L., cu S.C. V I S.R.L., cu S.C. N I C S.R.L.), iar în privinţa celor indicate se observă că acestea aparţin unor alte persoane, iar reclamanta nu a prezentat contracte de închiriere sau de prestări servicii cu privire la acestea, unele nu există (OT07SXU) sau sunt radiate din circulaţie (autoturism marca Dacia 1310 care este radiat din 26.01.2010 indicat în facturile emise de S.C. V I S.R.L., autoturism Aro 244 aparţinând Primăriei G, judeţul D, radiat din 02.06.2009 indicat în facturile emise de S.C. M R S.R.L.) ori nu sunt apte să transporte cantităţile de produse tranzacţionate de reclamantă, neavând capacitatea fizică de a transporta cantităţile înscrise în facturi (autoturisme marca Hyundai Santa Se, Ford Fiesta, Skoda, Peugeot, Dacia 1310, Aro, Dacia Logan, microbuz).
De asemenea, în condiţiile în care unele facturi nu cuprindeau menţiuni cu privire la avizele de însoţire a mărfii (S.C. O T D S.R.L., S.C. T S.R.L., S.C. P S.R.L., S.C. M D S.R.L.) reclamanta nu a putut pune la dispoziţie organelor fiscale pentru produsele achiziţionate documente de transport – avize de însoţire a mărfii, CMR-uri (S.C. O T D S.R.L., S.C. M S.R.L., S.C. T C E S.R.L., S.C. V S S.R.L., S.C. T E I S.R.L., S.C. T A C S.R.L., S.C. T S.R.L., S.C. P S.R.L., S.C. G P S.R.L., S.C. M D S.R.L., S.C. V T S.R.L., S.C. V I S.R.L.), comenzi sau contracte în baza cărora a achiziţionat produsele (S.C. O T D S.R.L., S.C. M S.R.L., S.C. T C E S.R.L., S.C. V S S.R.L., S.C. T E I S.R.L., S.C. T A C S.R.L., S.C. T S.R.L., S.C. P S.R.L., S.C. G P S.R.L., S.C. N I C S.R.L., S.C. M R S.R.L. ), buletine de analiză (S.C. O T D S.R.L.), certificate de calitate sau declaraţii de conformitate (S.C. O T D S.R.L., S.C. M S.R.L., S.C. T C E S.R.L., S.C. V S S.R.L., S.C. T E I S.R.L., S.C. T A C S.R.L., S.C. T S.R.L., S.C. P S.R.L., S.C. G P S.R.L., S.C. V T S.R.L., ), formulare de încărcare descărcare deşeuri nepericuloase şi registrul securizat pentru evidenţa acestora conform H.G. nr. 1061/2008 (S.C. V T S.R.L., S.C. V I S.R.L.).
Reclamanta S.C. S T S.R.L. avea obligaţia, potrivit art. 51 din H.G. nr. 1373/2008, ca, în calitate de beneficiar ce recepţionează bunuri divizibile, distribuite folosind reţeaua de drumuri publice din România: a) să nu permită intrarea în punctul de descărcare a vehiculelor fără tichet de cântar eliberat de furnizor sau cu depăşiri ale masei totale maxime admise în circulaţie, corespunzătoare sectorului de drum public la care este amenajat accesul spre punctul de descărcare, după caz; b) să ţină evidenţa tichetelor de cântar eliberate de furnizor, pentru bunurile divizibile recepţionate, precum şi corespondenţa acestora cu evidenţele contabile privind bunurile divizibile recepţionate pentru o perioadă de minimum 5 ani de la eliberare; c) să prezinte personalului de control prevăzut la art. 8 alin. (4) evidenţa tichetelor de cântar eliberate de furnizor pentru bunurile divizibile recepţionate, precum şi corespondenţa acestora cu evidenţele contabile privind bunurile divizibile recepţionate; d) să asigure condiţii pentru curăţarea roţilor vehiculelor, înainte de ieşirea acestora pe drumul public.
Sub acest aspect se observă că reclamanta nu a prezentat tichetele de cântar care trebuiau să fie emise pentru bunurile divizibile transportate conform H.G. nr. 1373/2008 (S.C. O T D S.R.L., S.C. M S.R.L., S.C. T C E S.R.L., S.C. V S S.R.L., S.C. T E I S.R.L., S.C. T A C S.R.L., S.C. T S.R.L., S.C. G P S.R.L., S.C. V T S.R.L., S.C. V I S.R.L., S.C. N I C S.R.L., S.C. M R S.R.L.).
Totodată din raportul de expertiză fiscală judiciară întocmit în dosarul penal nr. 379/P/2016 rezultă că la dosarul cauzei nu s-au identificat chitanţele în baza cărora s-au achitat sumele înregistrate în fişa furnizorului depusă de reclamantă şi nici documente care să ateste compensarea sumei de 32.315,48 lei în raporturile cu S.C. O T D S.R.L., nu s-au identificat documentele de plată către S.C. M S.R.L., nu s-au identificat chitanţele de plată cu numerar emise de S.C. T C E S.R.L., nu s-au identificat chitanţele de plată cu numerar emise de S.C. V S S.R.L., nu s-au identificat chitanţele în baza cărora s-au achitat sumele înregistrate în fişa furnizorului şi nici toate plăţile prin bancă efectuate în relaţia cu S.C. T E I S.R.L., nu s-au identificat documente care să ateste plăţile efectuate de reclamantă către S.C. T S.R.L., S.C. T A C S.R.L., nu s-au identificat documente care să ateste plăţile sau compensările efectuate de reclamantă către S.C. P S.R.L., nu s-au identificat documente care să ateste plăţile sau compensările efectuate de reclamantă către S.C. G P S.R.L., nu s-au identificat chitanţele care să ateste plăţile efectuate de reclamantă către S.C. M D S.R.L., nu s-au identificat documente care să ateste plăţile efectuate de reclamantă către S.C. V T S.R.L., S.C. V I S.R.L. şi S.C. N I C S.R.L. (filele nr. 179 -200 din volumul I şi nr. 1-16 din volumul II).
Deşi reclamanta a susţinut că pentru toate mărfurile şi produsele achiziţionate au fost întocmite şi puse la dispoziţia organelor de control documente privind recepţia bunurilor aprovizionate, documente justificative pentru încărcarea în gestiune şi documente justificative de înregistrare în contabilitate, aceasta nu a depus la dosar documentele legale din care să rezulte achiziţionarea şi livrarea efectivă a bunurilor şi mărfurilor indicate în facturile fiscale, nefiind contestat de organele fiscale că aceasta a înregistrat în contabilitate facturile privind aceste achiziţii în scopul deducerii TVA şi a cheltuielilor cu impozitul pe profit, ceea ce se contestă fiind realitatea acestor achiziţii. Or, în condiţiile în care reclamanta nu a prezentat cu ocazia controlului avizele de însoţire a mărfii, comenzi sau contracte în baza cărora a achiziţionat produsele, certificate de calitate sau declaraţii de conformitate, formulare de încărcare descărcare deşeuri nepericuloase şi registrul securizat pentru evidenţa acestora conform H.G. nr. 1061/2008, tichete de cântar, fişe de magazie privind gestionarea bunurilor achiziţionate, circuitul acestora din momentul recepţiei şi până în momentul utilizării în procesul de prelucrare ori în facturile emise de cei 14 furnizori nu sunt menţionate avizele de însoţire a mărfii, nu sunt indicate numerele de înmatriculare ale autovehiculelor cu care s-a efectuat transportul ori sunt indicate numere de înmatriculare care nu există în baza de date, radiate sau care aparţin unor autoturisme care nu sunt apte să transporte cantităţile de bunuri indicate în facturi, coroborat cu faptul că, potrivit raportului de expertiză fiscală judiciară întocmit în dosarul penal nr. 379/P/2016, la dosarul cauzei nu s-au identificat chitanţele în baza cărora s-au achitat sumele înregistrate în fişa furnizorului depusă de reclamantă şi nici documente care să ateste compensările efectuate, se naşte prezumţia că toate aceste operaţiuni relevă un circuit fictiv, în mod legal organele fiscale neluând în considerare aceste tranzacţii care nu au avut un scop economic.
Instanţa nu poate reţine apărările reclamantei privitoare la faptul că în realitate relaţiile comerciale s-au desfăşurat efectiv deoarece acest lucru a fost recunoscut în totalitate de către reprezentanţii societăţilor funizoare întrucât în condiţiile în care aceste societăţi au participat la acest circuit fictiv, fiind declarate inactive (S.C. O T D S.R.L., S.C. M S.R.L., S.C. T C E S.R.L., S.C. V S S.R.L.,), fiind în relaţii de afiliere (S.C. P S.R.L. cu S.C. G P S.R.L.), fiind stabilite obligaţii fiscale suplimentare sau sesizate organele de urmărire penală întrucât nu au depus declaraţiile prevăzute de lege sau le-au depus doar pentru anumite perioade ori pentru sume diferite de cele declarate de reclamantă (S.C. O T D S.R.L.,S.C. M S.R.L., S.C. T C E S.R.L., S.C. V S S.R.L., S.C. V T S.R.L., S.C. V I S.R.L., S.C. N I C S.R.L., S.C. M R S.R.L.), nu au pus la dispoziţia organelor fiscale documentele de evidenţă financiar-contabilă (S.C. O T D S.R.L., S.C. T C E S.R.L., S.C. V S S.R.L., S.C. T E I S.R.L.,), nu şi-au declarat livrările către reclamantă (S.C. O T D S.R.L., S.C. M S.R.L., S.C. T C E S.R.L., S.C. M R S.R.L.), este evident că reprezentanţii legali ai acestora au avut interes în a susţine realitatea relaţiilor comerciale cu reclamanta, însă aceste susţineri sunt simple afirmaţii fără suport probator care nu prezintă relevanţă în lipsa unor probe care să înlăture argumentele pertinente aduse de organele fiscale prin deciziile contestate.
Reclamanta a susţinut că în mod nefondat organele fiscale au reţinut că unii agenţi economici erau inactivi la momentul defăşurării relaţiilor comerciale.
Sub acest aspect se constată că sunt neîntemeiate susţinerile reclamantei întrucât analizând tranzacţiile acesteia cu S.C. M S.R.L., desfăşurate în perioada în perioada 03.03.2011 – 22.12.2011, şi S.C. T C E S.R.L., desfăşurate în perioada 04.02.2011 – 27.06.2011, se poate observa că unele dintre ele au fost efectuate ulterior datei la care cei doi furnizori au fost declaraţi inactivi (S.C. M S.R.L. fiind inactivă din 14.08.2012, iar S.C. T C E S.R.L. fiind inactivă din 18.05.2011).
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că administrația nu poate impune persoanei impozabile să întreprindă verificări complexe și aprofundate referitoare la un furnizor, transferând de fapt în sarcina acesteia actele de control care sunt în atribuția acestei administrații (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 iunie 2012, Mahagében și Dávid, C 80/11 și C 142/11, punctul 65, Hotărârea din 19 octombrie 2017, Paper Consult SRL C 101/16, punctul 51, precum și Hotărârea din 31 ianuarie 2013, Stroy trans, C 642/11, punctul 50).
În schimb, nu este contrar dreptului Uniunii să se ceară ca un operator să ia orice măsură care i s ar putea solicita în mod rezonabil pentru a se asigura că operațiunea pe care o efectuează nu determină participarea sa la o fraudă fiscală (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 septembrie 2007, Teleos și alții, C 409/04, punctele 65 și 68, Hotărârea din 19 octombrie 2017, Paper Consult SRL C 101/16, punctul 52, precum și Hotărârea din 21 iunie 2012, Mahagében și Dávid, C 80/11 și C 142/11, punctul 54).
Cu privire la reglementarea naţională în privinţa tranzacţiilor cu furnizori inactivi Curtea a reţinut că aceasta nu transferă în sarcina persoanei impozabile măsurile de control care revin administrației, ci o informează cu privire la rezultatul unei anchete administrative din care rezultă că contribuabilul declarat inactiv nu mai poate fi controlat de autoritatea competentă fie pentru că respectivul contribuabil nu și a mai îndeplinit obligațiile de declarare impuse de lege, fie pentru că a declarat informații de identificare a sediului social care nu permit autorității fiscale în cauză să îl identifice sau pentru că nu își desfășoară activitatea la sediul social sau la domiciliul fiscal declarat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 octombrie 2017, Paper Consult SRL C 101/16, punctul 53).
Singura obligație impusă persoanei impozabile constă, astfel, în consultarea listei contribuabililor declarați inactivi afișate la sediul ANAF și publicate pe pagina de internet a acesteia, o asemenea verificare fiind, pe de altă parte, ușor de efectuat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 octombrie 2017, Paper Consult SRL C 101/16, punctul 54).
Rezultă astfel că, prin obligarea persoanei impozabile să efectueze această verificare, legislația națională urmărește un obiectiv care este legitim și chiar impus de dreptul Uniunii, și anume acela de a asigura colectarea corectă a TVA ului și de a evita frauda, și că o asemenea verificare poate fi cerută în mod rezonabil unui operator economic (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 octombrie 2017, Paper Consult SRL C 101/16, punctul 55).
Aşadar, sunt nefondate susţinerile reclamantei referitoare la reţinerea legalităţii tranzacţiilor desfăşurate cu societăţile furnizoare ulterior datelor la care acestea au fost declarate inactive.
Reclamanta a susținut că desfășurarea relațiilor comerciale fără încheierea unor comenzi sau contracte nu reprezintă o încălcare a legii deoarece operațiunile comerciale au fost materializate pe bază de facturi. Este adevărat că legea recunoaște și desfășurarea relațiilor comerciale în formă simplificată, dreptul de deducere nefiind condiționat de încheierea unor comenzi sau contracte, însă lipsa acestora coroborată cu alte elemente obiective (cum ar fi lipsa angajaților care să asigure furnizarea produselor, neindicarea mijloacelor de transport în facturi, indicarea unor mijloace de transport inexistente, radiate, aparținând unor alte persoane fără a se proba în vreun fel dreptul de utilizare al acestora sau care nu sunt improprii transportului mărfurilor și cantităților achiziționate, achizițiile de la furnizori declarați inactivi) poate conduce la reținerea fictivității acestor operațiuni, în condițiile în care unele dintre aceste facturi au fost emise de furnizori care aveau ca obiect de activitate comerţul cu ridicata nespecializat, comerţul cu ridicata al fructelor şi legumelor, alte activităţi de tipărire, transporturi rutiere de mărfuri sau fabricarea articolelor de material plastic.
Instanţa constată, totodată, că raportul de expertiză fiscală efectuat în cauză cu privire la tranzacţiile reclamantei cu cei 14 furnizori nu prezintă relevanţă, nefiind util soluţionării cauzei, în condiţiile în care prin concluziile sale expertul a confirmat înregistrarea în contabilitatea reclamantei a facturilor fiscale emise de cei 15 furnizori ai acesteia, aspecte care nu au fost contestate de organele fiscale, fără a se clarifica în vreun fel dacă mărfurile au fost sau nu efectiv furnizate reclamantei, dacă acestea au existat şi dacă au fost sau nu utilizate în scopul obţinerii de profit. Se observă, de asemenea, că expertul concluzionează în mod superficial că nu se pot reţine în sarcina reclamantei obligaţii de plată suplimentare aferente achiziţiilor de la cei 15 funizori (inclusiv S.C. R G S.R.L.) în perioada 2011 – 2015, în condiţiile în care rezultă în mod evident că unele tranzacţii au fost efectuate cu societăţi inactive (S.C. M S.R.L. fiind inactivă din 14.08.2012, iar S.C. T C E S.R.L. fiind inactivă din 18.05.2011), iar referitor la tranzacţiile cu S.C. R G S.R.L., deşi face menţiune în raport de Decizia civilă nr. X/13.06.2018 a Curţii de Apel Craiova prin care s-a stabilit definitiv fictivitatea tranzacţiilor dintre cele două societăţi, totuşi ajunge la concluzia că reclamanta nu datorează obligaţii suplimentare. În acelaşi mod raportându-se doar la balanţa de verificare de la 31.12.2015, fără a face referire la existenţa sau inexistenţa fişelor de magazie privind gestionarea bunurilor achiziţionate, la circuitul acestora de la momentul recepţiei şi până la cel al utilizării în procesul de prelucrare sau la certitudinea lipsei achizițiilor reclamantei de la S.C. R G S.R.L., expertul a concluzionat că bunurile achiziţionate de la cei 15 furnizori menţionaţi în raportul de inspecţie fiscală au fost destinate fie prelucrării şi ulterior comercializării, fie revândute către alţi beneficiari.
Analizând în continuare actele administrative contestate cu privire la suma de 373.548 lei, în raport de care s-a stabilit o diferenţă de impozit pe profit de 59.768 lei, instanța reține că autoritățile care emit acte administrative au obligația de a motiva aceste acte deoarece în acest mod se fundamentează temeiurile de legalitate ale actului administrativ.
Motivarea în fapt a actului administrativ fiscal este prevăzută expres de dispoziţiile art. 46 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, aceasta trebuind să fie adecvată actului administrativ emis, să prezinte într-o manieră clară şi univocă algoritmul urmat de instituţia care a luat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate să cunoască motivele măsurii dispuse şi să permită instanţelor judecătoreşti să efectueze cercetarea legalităţii şi temeiniciei actului.
Jurisprudenţa este constantă în sensul recunoaşterii obligaţiei autorităţilor publice de a motiva actele administrative pe care le emit, având în vedere că motivarea constituie o cerinţă de legalitate a actului, care permite exercitarea controlului de legalitate asupra acestuia de către instanţa de judecată ( a se vedea în acest sens ICCJ – SCAF - Decizia nr. 1653 din 5 mai 2017).
Obligativitatea motivării actului administrativ reprezintă o garanție a respectării legii și a ocrotirii drepturilor cetățenești. Prin urmare, orice act administrativ de natură a produce efecte privind drepturile și libertățile fundamentale trebuie motivat nu doar din perspectiva competenței de a emite acel act, ci și din perspectiva posibilității persoanei și a societății de a aprecia asupra legalității măsurii, respectiv asupra respectării granițelor dintre puterea discreționară și arbitrariu, fiindcă a accepta teza potrivit căreia autoritatea nu trebuie să-și motiveze deciziile sau motivarea acestora poate fi una evazivă, subînţeleasă sau dedusă echivalează cu golirea de conținut a esenței democrației și a statului de drept bazat pe principiul legalității.
Cu alte cuvinte în condițiile în care autoritățile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora și în condițiile în care deciziile acestor autorități sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nu se poate susține că este permisă absența motivării explicite a actului administrativ.
În lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiție a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură și absența acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce absența motivării lipsește de orice eficiență controlul judecătoresc al actelor administrative.
Prin urmare motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ, ea reprezintă o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale, iar obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului.
Motivarea urmărește o dublă finalitate: îndeplinește, în primul rând, o funcție de transparență în profitul beneficiarului actului, care va putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat; şi permite, de asemenea, instanței să realizeze controlul său jurisdicțional, deci în cele din urmă permite reconstituirea, în cazul angajării răspunderii solidare a persoanei care a determinat cu rea-credinţă acumularea şi sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale restante ale debitorului pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei, faptelor imputate şi a raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia. Desigur ea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului și să fie realizată de autorul său.
Aşadar, organul fiscal are obligaţia de a emite un act administrativ fiscal motivat atât în fapt, cât şi în drept, iar situaţia de fapt evidenţiată trebuie probată chiar de emitentul actului.
Din această perspectivă în privinţa sumei de 373.548 lei, ce reprezintă furnizori neachitaţi mai vechi de trei ani pentru care a intervenit termenul de prescripţie şi în raport de care organele fiscale au stabilit o diferenţă de impozit pe profit de 59.768 lei, instanţa constată că decizia de impunere nu conţine o motivare de fapt adecvată care să poată face posibil controlul judecătoresc în condiţiile în care nu au fost indicaţi care sunt furnizorii neachitaţi şi nici care sunt elementele de identificare ale facturilor sau contractelor din care rezultă obligaţiile prescrise, neputându-se stabili ce elemente au fost avute în vedere de organele fiscale atunci când au stabilit o diferenţă de impozit pe profit de 59.768 lei, reclamanta fiind pusă în imposibilitatea de a face apărări, impunându-se anularea actelor contestate raportat la aceste sume.
În raport de cele ce precedă instanţa va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S T S.R.L., prin administrator G M S şi S.C. S T S.R.L., prin administrator judiciar V I IPURL, în contradictoriu cu pârâtele DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE C şi ADMINISTRAŢIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII LA NIVELUL REGIUNII C şi va dispune anularea în parte a deciziei nr. F-DJ X/04.08.2016 cu privire la suma de 59.768 lei, reprezentând impozit pe profit, anularea în parte a deciziei nr. X/17.08.2016 cu privire la accesoriile calculate pentru suma de 59.768 lei, reprezentând impozit pe profit, şi anularea în parte a deciziei nr. X/20.11.2018 în raport de cele de mai sus, urmând a se menţine deciziile contestate în raport de toate celelalte sume.
Instanţa va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Data publicarii pe portal: 12.11.2021
Curtea de Apel Iași
Taxă de primă înmatriculare achitată. Cerere de restituire soluţionată sub imperiul O.U.G. nr. 50/2008. Consecinţe
Tribunalul Bihor
Identificarea contribuabilului prin CNP , în loc de CIF - cabinet de insolvenţă, conduce la anularea deciziilor de impunere întrucât persoana fizică, identificată prin CNP, nu datorează acele obligaţii fiscale
Curtea de Apel Bacău
ANULARE ACT ADMINISTRATIV FISCAL. CALCUL ACCESORII. LEGALITATE.
Tribunalul Dolj
TVA şi impozit pe profit
Curtea de Apel Oradea
RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. IMPOZITE ŞI TAXE; TAXĂ DE PRIMĂ ÎNMATRICULARE. -art. 2141, 2143 Cod fiscal; -art.148 Constituţia României; -art.90 paragraf 1 Tratat CE.