Contestatie la executare insasi, tardiva

Asupra apelului civil de faţă.

Prin încheierea civilă nr. X din 02.06.2021 pronunţată de  Judecătoria  Balş în dosarul civil nr. X/184/2021 s-a respins excepţia netimbrării contestaţiei la executare invocată de intimata I LTD.

S-a respins excepţia tardivităţii contestaţiei la executare invocată de intimata I LTD.

S-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intimata I LTD.

S-a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea R N, în contradictoriu cu intimata I LTD.

S-au anulat toate  formele  de executare emise împotriva contestatoarei  R N  în dosar execuţional nr. X/E/2020 al Societăţii Profesionale de Executori Judecătoreşti L F.

S-a constatat că a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită.

A fost obligată intimata la plata sumei de 568,55 lei către contestatoare reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de fond privitor la excepţia netimbrarii acţiunii, lipsită de obiect având în vedere  achitării acesteia ; 

Privitor la excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite  dispoziţiile prevăzute  art. 431 alin. 1 NCPC,, Nimeni nu poate fi chemat în judecata de doua ori în aceeași calitate,în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect "întrucât  prin  sentinţa civila nr. X/2020  pronunţata de Judecă¬toriei Balș  la data de 15.07.2020 s-a  anulat ca netimbrată contestaţia la executare, instanţa nepronunţându-se asupra fondului cauzei. 

 La analiza legalităţii actelor de executare emise în dosarul execuţional nr. nr. X / X/E/2020 al Societăţii Profesionale de Executori Judecătoreşti L F,  instanţa a avut în vedere următoarele texte legale:

Potrivit dispoziţiilor art.712 alin 1 C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.

Alineatul 3) al aceluiaşi articol prevede faptul că, după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.

Conform prevederilor art. 713 alin. 2 C.proc.civ., în situaţia în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, debitorul va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept privitoare la fondul  dreptului cuprins în titlul executoriu.

Contestaţia la executare fiind o cale de atac deschisă contra măsurilor de executare nelegale, instanţa învestită cu soluţionarea acesteia este ţinută a se limita să cerceteze dacă actele de executare se realizează cu respectarea dispoziţiilor legale privind executarea silită, inclusiv cu respectarea dispoziţiilor privind prescripţia executării silite.

La analiza legalităţii actelor de executare efectuate în dosarul execuţional în discuţie, instanţa va avea în vedere şi dispoziţiile art. 706 C.proc.civ., conform cărora dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani de la data la care se naşte dreptul la acţiune, iar alineatul 2 prevede că termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită.

Conform art. 707 alin. 2 Cod proc. civ., prescripţia stinge dreptul de a obţine executarea silită şi orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie.

Cererea de executare silită în dosarul execuţional nr. X/E/2020 al Societăţii Profesionale de Executori Judecătoreşti L F, a fost depusă de intimata-creditoare la data  de 10.01.2020 , deci mult cu depăşirea termenului de 3 ani stabilit de lege , în cauză nefiind dovedite întreruperi legale ale termenului de prescripţie, în condiţiile în care creditul a fost declarat  scadenta anticipa  în vederea începerii executării silite în anul 2016,  dată de la care a început curgerea prescripţiei dreptului de a cere executare silită.

Apărările intimatei în sensul ca executarea silită este una legală şi că, prin urmare, nu poate fi primită teza anularii acesteia nu pot fi acceptate, întrucât anularea executării este consecinţa legală ca urmare a constatării prescripţiei şi a celorlalte neregularităţi în actul de executare, astfel cum au fost ele arătate în cererea de chemare în judecata.

Prin cesionarea creanţei, aceasta îşi pierde calitatea de creanţă bancară, implicit şi contractul de credit îşi pierde calitatea de titlu executoriu, această calitate există numai în considerarea persoanei creditorului, respectiv a instituţiei de credit care acorda împrumutul bancar.

Această concluzie se desprinde din disp. art.120 din OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, care conferă caracter intuituu personae executării silite şi contractului de credit în considerarea calităţii creditoarei, şi anume aceea de instituţie bancară, caracter care nu se răsfrânge şi asupra cesiunii de creanţă.

Faţă de aceste  considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, instanţa a respins excepţia netimbrării contestaţiei la executare invocată de intimata I LTD.

A respins excepţia tardivităţii contestaţiei la executare invocată de intimata I LTD.

 A respins excepţia autorităţii de lucru judecat  invocată de  intimata I LTD.

Având în vedere că debitul urmărit silit este prescris, fără a exista în speţă cauze de întrerupere a prescripţiei,instanţa a constatat prescrisă executarea silită pornită împotriva contestatorului în dosar execuţional nr. X/E/2020 al Societăţii Profesionale de Executori Judecătoreşti L F, astfel încât a anulat toate actele şi formele de executare emise în acesta.

În temeiul art. 453 C.proc.civ., instanţa a obligat intimatul să plătească suma de 568,55 lei către reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierii, în termen legal, a declarat apel apelanta creditoare I LTD, solicitând sa se dispună admiterea apelului şi pe cale de consecinţa să se respingă în totalitate contestaţia la executare pentru următoarele motive:

Fata de reţinerile instanţei de fond, arată prezenta contestaţie este tardiva datorita faptului că debitorul a luat la cunoştinţa de executarea silita începută împotriva sa la data de 26.02.2020, însa dosarul a fost înregistrat pe rolul instanţei de judecata la data de 18.02.2021, depășindu-se astfel termenul legal de 15 zile.

Ca urmare a calificării contestaţiei la executare ca fiind contestaţie împotriva executării silite însăși, în speţa devin incidente dispoziţiile art. 715 alin. 1 pct. 3 din NCPC, fiind posibila în acest context respingerea contestaţiei la executare ca tardiv introdusa.

Se poate aşadar observa faptul ca termenul de 15 zile în care se poate introduce contestaţia la executare diferă după cum obiectul acesteia este reprezentat de un act de executare, ipoteza în care termenul curge de la data la care contestatorul a luat cunoştinţa de actul de executare pe care-l contesta, respectiv după cum este vorba de contestarea executării însăși, ipoteza în care termenul curge fie de la data de la care debitorul a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţa de primul act de executare în cazul în care acesta nu a primit încheierea de încuviințare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.

Apelanta  arată că termenul de 15 zile prevăzut în art. 715 alin. (1) NCPC este un termen imperativ, a cărei nerespectare duce la respingerea cererii ca tardiv introdusa. Cu privire la acest aspect, în literatura juridica de specialitate s-a reţinut faptul ca „normele care reglementează termenul de formulare a contestaţiei la executare au caracter imperativ, iar nerespectarea acestora poate fi invocata pe calea excepţiei tardivităţii, excepţie de procedura, absoluta şi peremptorie".

În doctrina s-a subliniat faptul că „în faza de executare silita, toate nulităţile, indiferent ca sunt absolute sau relative, pot fi invocate, sub sancţiunea decăderii, numai în termenul în care poate fi exercitata contestaţia la executare".

Practic, ulterior expirării termenului de 15 zile prevăzut la art. 715 alin. (1) pct. 3 NCPC,indiferent de motivul de nulitate invocat, legalitatea executării silite însăși nu mai poate fi analizata în cadrul contestaţiei la executare.

Apreciază apelanta că recalificarea contestaţiei la executare se impune tocmai pentru a nu permite contestatorului să se sustragă termenului de 15 zile prevăzut de lege pentru contestarea executării silite însăși prin invocarea motivelor de nulitate ale acesteia din urma ca pretinse motive de nelegalitate a unor acte de executare îndeplinite la un moment ulterior al executării silite.

În acest sens, apelanta pârât  face referire la Decizia civila nr. X din data de 2 mai 2012 pronunţata de Tribunalul Argeş, irevocabila: „în speţa, Tribunalul retine ca, deși intimata-contestatoare şi-a intitulat contestaţia la executare ca vizând anumite acte de executare, respectiv somaţia din data de 16 februarie 2011, se invoca în esenţa critici de nelegalitate vizând executarea în întregul ei, iar nu critici de forma privind nelegalitatea somaţiei din data de 16 februarie 2011, astfel ca Tribunalul apreciază ca în prezenta speţa este vorba de contestaţie la executare ce vizează executarea însăși. O asemenea soluţie este justificata de faptul ca potrivit art. 84 C. proc. civ., caracterizarea acţiunii o face instanţa, iar nu partea care a formulat-o, orientându-se nu după sensul literal al termenilor, ci după natura dreptului şi scopul urmărit prin exercitarea acţiunii (în acelaşi sens: TS, s. civ., dec. nr. 434/1982, în I. Mihuta, Repertoriu IV, p. 243)."

Raţionamentul este aplicabil şi în contextul actualului Cod de Procedura Civila, deoarece art. 152 din NCPC reia prevederile art. 84 din C. proc. civ. de la 1865, pe care se întemeiază soluţia instanţei.

În acelaşi sens, în doctrina, s-a reţinut faptul ca „aşadar, când pe calea contestaţiei la executare debitorul invoca nulitatea executării silite sau intervenţia altor impedimente la executare, precum lipsa titlului executoriu, prescripţia dreptului de a obţine executarea silita etc, contestând însăși executarea silita declanşata împotriva sa, este obligat sa formuleze contestaţia la executare în condiţiile arătate mai sus, în caz contrar, aceste chestiuni nu mai pot fi invocate ulterior, iar instanţa nu le mai poate analiza în cadrul contestării ulterioare a unui alt act de executare silita".

Referitor la prescripţie, arată că banca are posibilitatea de a declara scadent anticipat creditul după minim o perioada de întârziere a ratelor de 90 de zile. Însa aceasta este doar posibilitate de care Banca se poate bucura nu o obligaţie.

La data de 15.06.2014 a fost înregistrata ultima plata către fostul creditor, termen de la care se calculează prescripţia. La momentul cesiunii banca nu le-a oferit informaţii legate de data declarării scadente anticipate a creditului.

În perioada 2013 - 2018 creanţa a fost în executare silita în cadrul dosarului execuțional nr. 6345/2015 aflat pe rolul SCPEJ D din data de 05.09.2016 până în data de 21.08.2019 când debitorul a fost declarat insolvabil de către executor.

De la aceasta data începând să curgă un nou termen de prescripţie termen ce se va fi scurs la data de 21.08.2021, data ce nu s-a împlinit încă. Încheierea de încuviinţare a fost emisa la data de 10.02.2020. Menţionează expres ca actualul creditor se afla în interiorul termenul de prescripţie.

Apelanta apreciază şi că actele de executare silita, efectuate intr-un dosar execuțional în cadrul căruia s-a dispus încetarea executării silite potrivit art. 703 alin. (1) pct. 2 CPC, au aptitudinea de a întrerupe cursul termenului prescripţie a dreptului de a cere executarea silita, efect întreruptiv ce poate fi valorificat ulterior daca creditorul se adresează altui executor pentru realizarea pe cale silita a creanţei sale.

În aceeaşi maniera considera şi Tribunalul Dolj în cadrul Deciziei nr X/2020 din 23.11.2020 în cadrul dosarului de instanţa nr. X/215/2018.

În ceea ce priveşte cesiunea creanţei a cărei executare s-a urmărit în dosarul execuțional, arată că modificarea părților originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanţa titlului executoriu; soluţia transferului către cesionar a tuturor drepturilor pe care cedentul le are în legătura cu creanţa cedata, incluzând acţiunile al căror titular era cedentul pana la momentul cesiunii, a fost prevăzuta expres şi de Noul Cod civil, în art. 1.568 alin. 1 pct. 1, o opţiune similara a legiuitorului regăsindu-se şi în legea procesuala, care permite transmiterea cu titlu particular a calităţii de creditor în procedura executării silite, potrivit art.644 alin. 2 NCPC.

Consacrarea prin art. 120 O.U.G. nr. 99/2006, aprobata cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, a caracterului executoriu al contractelor de credit, încheiate de o instituţie de credit, este impusa pentru a permite executarea silita a unei obligaţii (creanţe), iar nu a unui înscris, acesta fiind doar materializarea izvorului obligaţiei respective. În consecinţa, caracterul executoriu este asociat cu creanţa,iar nu cu înscrisul ca atare şi,atât timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanţa însăși a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialităţii nu se constituie într-un aspect de drept procesual, așa cum a susţinut titularul sesizării, ci a devenit o calitate a creanţei, care se transmite prin cesiune.

Cu titlu de jurisprudenţă, apelanta face trimitere la Decizia nr.3/2014 pronunţata în procedura hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deși a respins ca inadmisibila sesizarea Tribunalului Specializat Cluj pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile asupra chestiunii de drept daca poate fi dispusa încuviințarea executării silite a unui contract la cererea creditorului cesionar al creanţei, a reţinut argumente lămuritoare asupra păstrării caracterului executoriu al creanţei şi ulterior cesiunii.

 Chemata să se pronunţe asupra constituţionalităţii art. 120 OUG nr. 99/2006, Curtea Constituţionala a reţinut în cadrul Deciziei nr. 482/2013: „Cu privire la dispoziţiile art. 120 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 99/2006, relevanta este Decizia nr. 832 din 8 iulie 2008,publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2008, prin care Curtea, respingând ca neîntemeiata excepţia, a reţinut ca atribuirea calităţii de titluri executorii contractelor încheiate de o instituţie de credit, prin care se constata o creanţa certa, lichida şi exigibila, a fost determinata de necesitatea valorificării cu celeritate a respectivei creanţe, fără a afecta în acest mod vreun drept fundamental al pârtilor. Prin încheierea unor asemenea contracte se da expresie, într-o forma specifică, acordului de voinţa al părtilor cu privire la clauzele acolo stipulate, pe care părţile şi le însușesc în mod liber fi se obliga sa le respecte. Tot astfel, Curtea a reţinut ca, în măsura în care contractul de credit sau contractul de garanţie reala ori personala este pus în executare silita, potrivit art. 399 alin. 1 lit. 3 din Codul de procedura civila, aceasta poate face obiectul unei contestaţii la executare, prilej cu care contestatorul are posibilitatea de a invoca inclusiv apărări de fond, aceasta fiind, aşadar, o garanţie a dreptului la un proces echitabil".

Potrivit art. 1568 alin.(1) NCC cesiunea de creanţa transfera cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătura cu creanţa cedata, deci inclusiv acţiunile al căror titular era cedentul iar alin. 2, ce instituie excepţia de la regula transferului, este de stricta interpretare şi aplicare.

De asemenea, de vreme ce art. 645 alin. (2) NCPC permite transmiterea calităţii de creditor în procedura executării silite, nu exista nici o justificare pentru diferenţa de tratament juridic în funcţie de momentul la care se realizează cesiunea (înainte sau după încuviințarea cererii de executare silita), cu atât mai mult cu cat textul legal prevede ca: "În acest caz, actele de executare îndeplinite pana la data transmiterii calităţii procesuale produc efecte, în condiţiile legii, fata de succesorii în drepturi ai creditorului sau ai debitorului, după caz" (A se vedea, în acest sens. Decizia nr. 184/22.01.2018 a Tribunalului Specializat Cluj).

Faţă de aceste considerente, apelanta solicită admiterea apelului apelul, modificarea în tot a încheierii şi pe cale de consecinţa respingerea contestaţiei la executare.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă în condiţiile  art. 223  şi art.411 alin.(l) pct.2 teza a din  Cod de Procedură Civilă.

Intimata contestatoare R N a formulat întâmpinarea prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Arată că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, întrucât dreptul de a solicita executarea este prescris, deoarece a încheiat  la  data de 18.03.2014 un contract de împrumut cu  C IFN SA. Mai arată că a achitat ratele o perioadă de 12 luni, aproximativ până în luna aprilie 2015,ulterior fiind în imposibilitate  de a mai achita ratele.

Precizează că la data de 25.02.2020 a primit un plic de la  Societatea  Profesională  de Executori  Judecătoreşti L F, în care se aflau mai multe înscrisuri.

Având în vedere că de la data ultimei plăţi şi  până la data  la care a fost depusă  cererea de executare  silită la executorul judecătoresc,  a trecut o perioadă  de timp  mai mare de 3 ani, interval în care nu s-au efectuat acte de executare dreptul  de a cere executarea silită este prescris, motiv pentru care solicită respingerea  apelului  şi menţinerea sentinţei  instanţei de fond.

În drept, şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoz. art. 482 raportat la art.205 Cod procedură civilă.

Analizând încheierea prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi prin raportare la înscrisurile de la dosar, tribunalul constată că apelul  este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Din analiza actelor de procedură de la dosar, tribunalul constată că prin întâmpinarea formulată la data de 19.04.2021 (f. 87 dosar fond), intimata creditoare a invocat excepţia netimbrării contestaţiei la executare, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare şi excepţia autorităţii de lucru judecat. De asemenea, creditoarea a expus apărările cu privire la fondul contestaţiei la executare.

Din încheierea de dezbateri de la data de 25.05.2021 rezultă că, în lipsa părţilor prezente la termen, instanţa de fond a reţinut cauza pentru soluţionare pe fond, nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat (se subînțelege că este vorba de excepţii pe care le-ar putea invoca instanţa din oficiu, pentru că intimata creditoare invocase deja, prin întâmpinare, 3 excepţii).

În dispozitivul încheierii nr. 421/02.06.2021, se regăsesc soluţiile instanţei de fond asupra excepţiilor invocate de intimata creditoare, precum şi soluţia supra fondului contestaţiei la executare. Nu se poate identifica, în considerentele hotărârii, nici un element în baza căruia a fost respinsă excepţia tardivităţii.

Tribunalul reţine că sub marginala „Scopul judecării procesului”, art. 211 C.proc.civ. stabileşte că instanţa de judecată, constituită potrivit legii, efectuează activitatea de cercetare şi dezbaterea fondului procesului, cu respectarea tuturor principiilor şi garanţiilor procesuale, în vederea soluţionării legale şi temeinice a acestuia.

De asemenea, potrivit 425 lit. b C.proc.civ., hotărârea trebuie să cuprindă considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Prin încheierea apelată, instanţa de fond se limitează a concluziona că excepţia tardivităţii este neîntemeiată.

Nu se regăsesc în considerente niciun minim de elemente care să indice părţilor din prezenta cauză în ce modalitate au fost respectate dispoziţiile art. 715 C.proc.civ. şi de ce susţinerile creditoarei, referitoare la neformularea în termen a contestaţiei la executare, sunt neîntemeiate.

În aceste condiţii, vătămarea adusă apelantei creditoare este evidentă în condiţiile în care, fără a se analiza existenţa elementelor sus-menţionate, instanţa de fond a respins excepţia tardivităţii.

Exigenta motivării impune prezentarea coerentă şi efectivă a examenului critic al magistratului de natura să susțină rezultatul deliberării, dar şi concordanţa argumentelor cu aspectele deduse în judecata de către parte.

Tribunalul consideră că încheierea civilă nr. X/02.06.2021 nu îndeplinește exigenţa de a fi motivată.

Notează astfel că lipsa oricărei motivări face hotărârea data criticabilă din perspectiva legalității, în măsura în care nu creează transparenţă asupra silogismului judiciar care explică şi justifică dispozitivul şi nu arată, la situația concretă supusă judecării care a fost parcursul logic al concluziei exprimate.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părților de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de proba ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situației de fapt (a se vedea hot. CEDO din 28.04.2005 in cauza Albina c. României si hot. CEDO din 15.03.2007 in cauza Gheorghe c. României).

Or, în cauza, deși instanţa a pronunțat o soluție asupra excepţiei tardivităţii, este notabil ca nicio afirmație a creditoarei nu a în mod efectiv fost cercetată, deci nu a servit ca suport al concluziilor instanței, concluzii care nu se fundamentează pe stabilirea unei stări de fapt sau pe maniera în care legea devine incidentă în cauză.

În aceste condiţii, se impune ca instanţa de apel să suplinească lipsurile hotărârii instanţei de fond, urmând să confrunte afirmaţiile părţilor cu actele cauzei, pentru stabilirea situaţiei de fapt ca rezultat al unei aprecieri ataşate de natura cauzei, circumstanţele acesteia, în ceea ce priveşte respectarea termenului pentru formularea contestaţiei la executare.

Astfel, tribunalul constată că la data de 18.02.2021 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Balş contestația la executare formulată de debitoarea R N, în contradictoriu cu creditoarea I LTD, împotriva executării silite în dosarul de executare nr. X/E/2020, al SCPEJ L F.

Potrivit plicului ataşat, contestaţia a fost expediată prin poştă la data de 17.02.2021, dată în raport de care urmează să se stabilească în ce măsură termenul pentru formularea contestaţiei la executare a fost respectat.

Potrivit art. 715 alin. (1) C.proc.civ., în forma la data de 31.01.2020-data înregistrării cererii de executare silită, aplicabil conform art. 622 alin. (2) C.proc.civ. coroborat cu art. 24 C.proc.civ., „Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:

1. contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă;

2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit;

3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.”

Din reglementarea legală rezultă că termenul de 15 zile în care se poate introduce contestația la executare diferă după cum obiectul acesteia este reprezentat de un act de executare, ipoteză în care termenul curge de la data la care contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă, respectiv după cum este vorba de contestarea executării însăși, ipoteză în care termenul curge fie de la data de la care debitorul a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare în cazul în care acesta nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.

Termenul de 15 zile prevăzut în art. 715 alin. (1) C.proc.civ. este un termen imperativ, a cărei nerespectare duce la respingerea cererii ca tardiv introdusă, ceea ce face ca ulterior expirării termenului de 15 zile prevăzut la art. 715 alin. (1) pct. 3, indiferent de motivul de nulitate invocat, legalitatea executării silite însăși să nu mai poate fi analizată în cadrul contestației la executare.

În cauza de faţă, din motivarea cererii de chemare în judecată rezultă că au fost invocate critici ce lovesc însăşi legalitatea executării silite însăşi, ce trebuie invocate pe calea contestaţiei la executarea silită însăşi, atât timp cât s-a susţinut că dreptul creditoarei de a obţine executarea silită s-a prescris întrucât au trecut mai mult de 3 ani de la data ultimei plăţi voluntare şi până la data depunerii cererii de executare silită.

Din actele dosarului de executare silită tribunalul reţine că executarea silită a fost declanşată la data de 31.01.2020, prin înregistrarea cererii creditoarei pe rolul biroului executorului judecătoresc, iar prima încunoştiinţare făcută debitoarei, conform înscrisurilor din dosarul de executare este la data de 26.02.2020 când i s-a comunicat „somaţie, încheiere cheltuieli, încuviinţare, titlu executoriu, adresa înştiinţare poprire în X/2020 aflat pe rolul SPEJ L F”.

Ca atare, cel mai târziu la data de 26.02.2020 contestatoarea a luat cunoştinţă de existenţa executării silite şi de actele de executare realizate până la acea dată.

Ori, aşa cum s-a reţinut anterior, contestaţia la executare a fost formulată la data de 17.02.2021, cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 715 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ., termen ce a început să curgă la data de 26.06.2020. 

Astfel fiind, tribunalul constată că excepţia tardivității contestaţiei la executare este întemeiată, soluţia instanţei de fond fiind în mod evident greşită.

Raportat la considerentele din precedent, în temeiul art. 480 alin. 2 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul, va schimba în parte încheierea în sensul că va admite excepţia tardivităţii şi va respinge contestaţia la executare, ca tardiv formulată.

Se va păstra soluţia cu privire la excepţia netimbrării.

Faţă de soluţia asupra excepţiei tardivităţii, celelalte apărări ale părţilor nu vor mai fi analizate.

Data publicarii pe portal: 09.12.2021

Domenii speta

Spete similare