Exceptie de tardivitate gresit admisa

Prin sentinţa civilă nr. X/07.07.2021 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosar nr. X/207/2020 s-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B.E.J. T G L, invocată de acesta prin întâmpinare.

A fost admisă excepţia tardivităţii, invocată de instanţă din oficiu.

A fost respinsă contestaţia la executare formulată de către contestatoarea U P I (L) SA., cu sediul social în L, , reprezentată convenţional de către Societatea Civilă de Avocaţi C, M, P, prin av. A M, cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în Mun. B, , în contradictoriu cu Biroul Executorului Judecătoresc T G L, cu sediul profesional în Mun. C, , jud. D, şi debitorul S F, cu domiciliul în O,  jud. O, având CNP, ca tardivă.

A fost respinsă cererea contestatoarei de obligare a  B.E.J. T G L la plata unei amenzi judiciare, ca neîntemeiată.

A fost respins capătul de cerere din acţiunea formulată de contestatoare, privind obligarea intimatului B.E.J. T G L la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.

S-a luat act că nu s-a solicitat achitarea cheltuielilor de fotocopiere a dosarului de executare silită nr. X/E/2017 aflat pe rolul B.E.J. T G L.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. 1 Cod. pr.civ, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, iar în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc, conform alin. 2 al aceluiaşi articol.

Astfel, instanţa înţelege să soluţioneze cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale a B.E.J. T G L, invocată de acesta prin întâmpinare, faţă de excepţia tardivităţii invocată de instanţă din oficiu.

Instanţa reţine că, prin contestaţia la executare formulată, contestatoarea U P I (L) SA, în contradictoriu cu intimatul S F şi B.E.J. T G L, a atacat încheierea din data de 18.09.2020, emisa de Biroul Executorului Judecătoresc T G L, în cadrul dosarului de executare nr. X/E/2020, transmisă contestatoarei la data de 30.09.2020, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea acestui act, să constate refuzul nelegal si nejustificat al intimatului BEJ T de a emite încheierea de încetare a executării silite, conform art. 703 alin. (2) CPC coroborat cu art. 703 alin. (1) pct. 2 CPC si sa oblige intimatul BEJ T la emiterea încheierii de încetare a executării silite, conform art. 703 alin. (2) CPC coroborat cu art. 703 alin. (1) pct. 2 CPC, precum si la predarea către contestatoare a titlurilor executorii in original, a actelor adiţionale si/sau alte documente care au fost remise acestuia la momentul demarării executării silite (sub sancţiunea de penalităţi, conform art. 906 CPC).

Totodată, contestatoarea a solicitat instanţei obligarea intimatului la plata unei amenzi judiciare in cuantumul pe care urmează sa fie stabilit între 1.000 si 7.000 RON, ca urmare a constatării refuzului nejustificat al acestuia de a emite încheiere de încetare a executării silite, conform art. 703 alin. (2) CPC coroborat cu art. 703 alin. (1) pct. 2 CPC; cu cheltuieli de judecata.

În ce priveşte primul capăt de cerere referitor la contestaţia la executare îndreptată împotriva încheierii din data de 18.09.2020, emisa de Biroul Executorului Judecătoresc T G L, în cadrul dosarului de executare nr. X/E/2020, instanţa reţine că, prin Decizia nr. 16 din 15 martie 2021 privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Olt - Secția I civilă în Dosarul nr. X/207/2020* în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit următoarele:

“Distinct de această constatare, se impune a se observa că prin Decizia nr. 8/2016 s-a reținut că: "din dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) și art. 7 lit. a) din Legea nr. 188/2000 rezultă că profesia de executor judecătoresc are un statut special, care implică exercitarea autorității statului în vederea ducerii la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse în hotărârile judecătorești și în alte titluri executorii, scop în care legiuitorul a conferit autoritatea necesară actelor înfăptuite de către acesta, în cadrul competențelor sale, calificându-le ca acte de autoritate publică", respectiv că "executorul judecătoresc nu este parte în raportul execuțional existent între creditor și debitor, care are ca temei titlul executoriu".

Prin decizia anterior menționată s-a statuat, totodată, că, "pe lângă dreptul executorului judecătoresc de a sesiza instanța de executare, anumite dispoziții procesuale reglementează expres și situațiile în care acesta poate fi chemat în instanță, conferindu-i calitate procesuală pasivă. Astfel este ipoteza reglementată de art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 [corespondent art. 712 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă], respectiv cazul refuzului începerii executării silite sau a întocmirii unui act de executare în condițiile prevăzute de lege, precum și ipoteza formulării unei contestații de către creditor împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare [art. 670 alin. (4) din Codul de procedură civilă], în această din urmă situație efectul reducerii acestor cheltuieli de către instanța de executare fiind răsfrânt direct în patrimoniul executorului judecătoresc".

48. Deopotrivă, în ceea ce privește suportarea cheltuielilor de executare, prin Decizia nr. 15/2016, s-a statuat că: "realizarea activității de executare presupune anumite cheltuieli care, după distincțiile pe care legea le face, trebuie avansate de creditor sau, după caz, de către debitor. Chiar dacă la finele executării ele sunt suportate de către debitor, imputându-se asupra patrimoniului acestuia, avansarea lor se constituie într-o sarcină distinctă de a cărei îndeplinire depinde, uneori chiar decisiv, efectuarea executării silite", respectiv că "Este vorba așadar despre consacrarea unui principiu de bază al executării silite, și anume, principiul avansării de către partea care recurge la serviciile unui organ de executare a cheltuielilor pe care le implică această etapă a realizării unei creanțe, recurgându-se la forța coercitivă a statului, ca urmare a neexecutării de bunăvoie de către debitor".

Prin aceeași decizie s-a reținut că, spre deosebire de "cheltuielile inițiale de executare care sunt în sarcina creditorului - și pe care acesta le va recupera ulterior de la debitor -, toate celelalte cheltuieli efective de executare (prilejuite, de exemplu, de deplasarea executorului judecătoresc sau transportul bunurilor urmărite la locul stabilit pentru efectuarea vânzării la licitație ori de expedierea către creditor a sumelor de bani poprite) sunt în sarcina debitorului", respectiv că, "tranșând această controversă, a valorii de titlu executoriu a procesului-verbal de cheltuieli (act procedural denumit încheiere în noua reglementare), art. 670 din Codul de procedură civilă prevede expres că pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol - referitor la cheltuielile de executare - încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie [alin. (6)]. Noile dispoziții procedurale reglementează expres așadar aspectul ce rezulta și din vechea reglementare, dar prin coroborarea unor prevederi legale, respectiv ale art. 3717 alin. (1) și (4) din Codul de procedură civilă de la 1865, în sensul că procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc cu privire la cheltuielile de executare ce trebuie avansate constituie titlu executoriu împotriva creditorului. În schimb, cealaltă categorie de cheltuieli, ocazionate de efectuarea executării silite [art. 3717 alin. (2) din Codul de procedură civilă de la 1865], sunt în sarcina debitorului (cu excepția situației menționate anterior referitoare la desistarea creditorului de la executare), așa încât procesul-verbal ce se va întocmi și care le va consemna va constitui titlu doar împotriva debitorului. Bineînțeles, și în ipoteza avansării cheltuielilor, creditorul le va recupera de la debitor, cu rezerva situației insolvabilității acestuia din urmă. Pentru o asemenea ipoteză, riscul insolvabilității nu poate fi în sarcina executorului, cel care, așa cum s-a arătat, nu este parte a raportului execuțional, ci participant, organul învestit cu realizarea executării. În schimb, creditorul va putea recupera cheltuielile de la debitor când se va modifica și va permite starea patrimonială a acestuia".

49. Deși deciziile nr. 8/2016 și nr. 15/2016, anterior evocate, nu au analizat ipoteza contestației îndreptate împotriva încheierii de stabilire a unor cheltuieli pentru continuarea executării silite, considerentele acestor hotărâri conțin suficiente elemente care, pentru identitate de rațiune, pot fi valorificate pentru lămurirea chestiunii litigioase vizând legitimarea procesuală pasivă a executorului judecătoresc în cazul contestării de către creditor a cheltuielilor de executare stabilite în sarcina sa, pentru continuarea executării pe calea contestației la executare.

În acest sens se reține că, potrivit statuărilor instanței supreme din cuprinsul deciziilor anterior menționate, legitimarea procesuală a executorului judecătoresc în cadrul contestației la executare formulată de creditor împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită nu derivă din calitatea acestuia de parte în raportul execuțional existent între creditor și debitor, care are ca temei titlul executoriu, ci din raportul juridic născut între executor și creditor, ca efect al învestirii executorului (prin cererea de executare silită, prin care se solicită concursul statului în realizarea și concretizarea titlului executoriu) de a acționa în numele și interesul creditorului, în exercitarea atribuțiilor ce i-au fost conferite de lege în procedura execuțională.

Spre deosebire de poziția procesuală a părților raportului juridic din procedura executării silite, ale căror demersuri judiciare urmăresc să protejeze drepturi și interese proprii în justiție, raportat la caracteristica încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită, reglementată explicit de art. 670 alin. (6) din Codul de procedură civilă - aceea de a constitui titlu executoriu și în favoarea executorului judecătoresc -, unul dintre subiectele raportului obligațional (creat subsecvent), ce ia naștere în cadrul procedurii execuționale pe latura cheltuielilor de executare, este executorul judecătoresc, care, în acest caz, este titular al unui drept de creanță împotriva creditorului.

Astfel, s-a concluzionat că, în cazul anulării încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare sau reducerii acestora, executorul judecătoresc [care este obligat, conform art. 720 alin. (5) din Codul de procedură civilă să se conformeze măsurilor dispuse prin hotărârea instanței care soluționează contestația la executare, putând, așadar, valorifica titlul executoriu în limitele celor stabilite prin această hotărâre judecătorească] poate fi chemat în judecată, întrucât, în acest caz, acesta urmărește protejarea unui interes propriu.

Așadar, plecând de la aceste statuări cu caracter obligatoriu, pentru a putea răspunde chestiunii litigioase privind legitimarea procesuală pasivă a executorului judecătoresc și a decela existența unei situații de coparticipare procesuală pasivă, în speță, instanța de trimitere are a lămuri dacă actul procedural reprezentat de încheierea de stabilire a unor cheltuieli de executare suplimentare pentru continuarea executării emis de executorul judecătoresc, în considerarea competenței sale funcționale în procedura executării silite, deși este realizat în beneficiul creditorului care a formulat cererea de continuare a executării silite, consacră și drepturi proprii ale executorului.

În alți termeni, verificarea calității procesuale pasive a executorului judecătoresc presupune a se stabili dacă, în speță, în ipoteza anulării încheierii contestate sau a reducerii cheltuielilor de executare silită stabilite pentru continuarea executării silite, ca efect al cenzurării acestora de către instanța învestită cu soluționarea contestației la executare formulată de creditor, hotărârea instanței produce consecințe juridice doar asupra intereselor debitorului sau dacă acestea se produc inclusiv asupra patrimoniului propriu al executorului judecătoresc.”.

Luând în considerare aceste considerente, precum şi susţinerea executorului judecătoresc în sensul că, prin încheierea din 18.09.2020 din dosarul de executare nr. X/E/2017 nu s-au stabilit cheltuieli suplimentare, ci un avans din cheltuielile ce au făcut obiectul încheierii iniţiale de stabilire a cheltuielilor de executare silită în dosarul de executare cu pricina, emisă de executorul judecătoresc după demararea procedurii de executare silită, şi observând că, în cuprinsul acestei încheieri (fila 18 verso), s-a menţionat inclusiv onorariul executorului judecătoresc, precizându-se că se va suporta din acesta costul cu plicurile, colile, consumabilele pentru imprimante, salariaţi, arhivare etc., instanţa apreciază că în ipoteza anulării acestei încheieri, consecinţele anulării se produc inclusiv asupra patrimoniului propriu al executorului judecătoresc, sens în care B.E.J. T G L are o legitimare procesuală pasivă în cauză, data de interesul de a-şi proteja un drept pecuniar propriu.

Având în vedere acest aspect, precum şi faptul că, astfel cum a stabilit Î.C.C.J. în decizia mai sus enunţată, “spre deosebire de poziția procesuală a părților raportului juridic din procedura executării silite, ale căror demersuri judiciare urmăresc să protejeze drepturi și interese proprii în justiție, raportat la caracteristica încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită, reglementată explicit de art. 670 alin. (6) din Codul de procedură civilă - aceea de a constitui titlu executoriu și în favoarea executorului judecătoresc, unul dintre subiectele raportului obligațional (creat subsecvent), ce ia naștere în cadrul procedurii execuționale pe latura cheltuielilor de executare, este executorul judecătoresc, care, în acest caz, este titular al unui drept de creanță împotriva creditorului”, instanţa reţine că executorul judecătoresc, în speţa dedusă judecăţii are calitate procesuală pasivă.

În situaţia celorlalte capete de cerere, referitoare la refuzul nejustificat al executorului judecătoresc de a emite încheierea de încetare a executării silite, cu consecinţa obligării executorului judecătoresc la emiterea încheierii de încetare a executării silite şi la predarea către contestatoare a titlurilor executorii în original, a actelor adiţionale şi a documentelor care au fost remise acestuia, precum şi în cazul capătului de cerere referitor la obligarea executorului judecătoresc la plata unei amenzi judiciare, instanţa reţine că cererea contestatoarei în acest sens se îndreaptă în mod direct împotriva executorului judecătoresc, iar nu a debitorului, ceea ce îi conferă acestuia legitimare procesuală pasivă şi în cazul acestor capete de cerere, faţă de identitatea între părţile raportului juridic litigios şi părţile în dispută în cauză.

Faţă de aceste argumente, va respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B.E.J. T G L, invocată de acesta prin întâmpinare, sub aspectul tuturor capetelor de cerere.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii invocată de instanţă din oficiu, se reţin următoarele:

Cererea contestatoarei a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 20.10.2020, în contextul în care încheierea din 18.09.2020 emisă de executorul judecătoresc în dosarul de executare silită nr. X/E/2017 s-a comunicat contestatoarei la 30.09.20920 – dovada de comunicare fiind depusă la fila 129 din dosar.

Excepţia tardivităţii este o excepţie de procedură, peremptorie şi absolută, astfel că poate fi invocată oricând, de oricare dintre părţi şi chiar şi de instanţă din oficiu.

Potrivit art. 712 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare.

În ce priveşte refuzul B.E.J. de a emite încheierea de încetare a executării silite, instanţa reţine că diferenţa dintre plângerea formulată de partea interesată împotriva refuzului executorului judecătoresc, cale de atac reglementată de art. 56 alin. (2) din Legea nr. 188/2000, plângerea creditorului împotriva refuzului executorului judecătoresc de a deschide procedura de executare, prevăzută de art. 665 alin. (2) C. proc. civ. și contestația împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua o executare silită sau un act de executare, reglementată de art. 712 alin. (1) C. proc. civ., a fost clar stabilită de art. 37 pct. 11 din Titlul IV al Legii nr. 76/2012 vizând modificarea art. 56 alin. (1) din Legea nr. 188/2000.

Astfel, plângerea reglementată de Legea nr. 188/2000 vizează refuzul executorului judecătoresc de a-şi îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 7 lit. b)-i) din acest act normativ, în timp ce calea procedurală de urmat în ipoteza în care refuzul vizează punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii [lit. a) a art. 7 din Legea nr. 188/2000] este contestaţia la executare reglementată de art. 712 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., iar plângerea instituită de art. 665 alin. (2) C. proc. civ. privește exclusiv refuzul executorului judecătoresc de a deschide procedura executării silite.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa reţine că şi în cazul refuzului B.E.J. de a emite încheierea de încetare a executării silite sunt aplicabile disp. art. 712 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ.

Astfel, în privinţa primelor capete din cererea contestatoarei, respectiv cu privire la capătul din cererea contestatoarei prin care s-a atacat însăşi încheierea din 18.09.2020, emisă în dosarul de executare nr. X/E/2017 de către BEJ T G L, precum şi cu privire la capătul de cerere referitor la refuzul nelegal şi nejustificat al BEJ de a emite încheierea de încetare a executării silite, care, observând conţinutul încheierii din 18.09.2020, a fost luat la cunoştinţă de către contestatoare tot din cuprinsul acesteia, se reţine că, potrivit art. 715 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:1. contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă; 2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit; 3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie, iar potrivit art. 715 alin. 2 C.pr.civ., contestaţia împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazul în care acestea nu sunt definitive, potrivit legii, se face în termen de 15 zile de la comunicare.

Având în vedere aceste aspecte, pentru cele două capete de cerere, termenul în care contestatoarea putea formula contestaţia la executare era de 15 zile de la luarea la cunoştinţă a încheierii din 18.09.2020, emisă în respectivul dosar de executare.

Din actele dosarului de executare silită rezultă aspectul potrivit căruia contestatoarea a luat cunoştinţă de încheierea din data de 18.09.2020 la data de 30.09.2020, când a început să curgă termenul pentru formularea contestaţiei la executare de 15 zile, potrivit art. 715 din Codul de procedură civilă.

Acest termen s-a împlinit la data de 05.10.2020, calculându-se conform art. 181 alin. 1 pct. 2 şi alin. 2 C.pr.civ., care stipulează că când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează, prorogându-se pe prima zi lucrătoare de luni, din ziua de duminică în care a căzut.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că contestatoarea nu a respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 715 din C.pr.civ., introducând prezenta contestaţie la 20.10.2020, cu depăşirea acestui termen.

Pentru aceste motive, instanţa a admis excepţia tardivităţii, invocată de instanţă din oficiu şi a respins contestaţia la executare formulată de către contestatoarea U P I (L) SA., în contradictoriu cu Biroul Executorului Judecătoresc T G L, şi debitorul S F, ca tardivă, în ce priveşte primele două capete de cerere.

În cadrul acestei soluţii ce urmează a fi dată de instanţă, în privinţa capătului de cerere referitor la refuzul nelegal şi nejustificat de a emite încheierea de încetare a executării silite, instanţa mai reţine că s-a cerut obligarea intimatului BEJ T G L la emiterea încheierii de încetare a executării silite şi la predarea titlurilor executorii, a actelor adiţionale şi a altor documente care au fost predate acestuia, ca o consecinţă a constatării refuzului nelegal şi nejustificat, sens în care constatând tardivitatea capătului de cerere în cadrul căruia aceste cereri sunt formulate, instanţa reţine că implicit aceste capete subsecvente sunt tardiv formulate.

În ce priveşte obligarea B.E.J. la plata unei amenzi judiciare, instanţa reţine că, potrivit art. 720 alin. 7 C.pr.civ., în cazul în care constată refuzul nejustificat al executorului de a primi ori de a înregistra cererea de executare silită sau de a îndeplini un act de executare silită ori de a lua orice altă măsură prevăzută de lege, instanţa de executare va putea obliga executorul, prin aceeaşi hotărâre, la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei, precum şi, la cererea părţii interesate, la plata de despăgubiri pentru paguba astfel cauzată.

Per a contrario, în cazul în care instanţa nu constată refuzul nejustificat al executorului de a îndeplini un act de executare silită ori de a lua orice altă măsură prevăzută de lege, instanţa nu îl poate obliga pe executor la plata unei amenzi judiciare.

Faţă de soluţia ce urmează a fi dată capătului de cerere referitor la refuzul nejustificat al executorului judecătoresc de a emite încheierea de încetare a executării silite, instanţa a respins cererea contestatoarei de obligare a  B.E.J. T G L la plata unei amenzi judiciare, ca neîntemeiată.

Având în vedere dispoziţiile art.453 alin.(1) din Codul de procedură civilă, precum şi faptul că, în prezentul proces, contestatoarei  i s-a respins contestaţia promovată, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea acesteia privind obligarea intimatului B.E.J. T G L la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Instanţa a luat act că nu s-a solicitat achitarea cheltuielilor de fotocopiere a dosarului de executare silită nr. X/E/2017 aflat pe rolul B.E.J. T G L.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea U P I (L) SA solicitând in principal anularea sentinţei civile menţionate anterior cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de fond si in subsidiar schimbarea in tot a sentinţei civile apelate în sensul admiterii contestaţiei la executare, pentru următoarele considerente:

I. Greşita admitere a excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei la executare

 Prima instanţa a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare reţinând ca UPI ar fi depus contestaţia după expirarea termenului de contestare, adică după data de 16.10.2020.

 In mod greşit a procedat prima instanţa astfel, intrucat:

- Actul denumit încheiere din 18.09.2020 emis in dosarul execuțional nr. X/E/2017 a fost comunicat de către BEI T către UPI in data de 30.09.2020.

- Termenul de contestare de 15 zile de la comunicarea actului (prevăzut de art. 715 alin. (1) punctul 1 CPC) expira la data de 16.10.2020, întrucât a recepţionat actul ce face obiectul contestaţiei in data de 30.09.2020 (ataşat dovada), a depus contestaţia prin serviciul de curierat rapid înăuntrul termenului de contestare, la data de 16.10.2020, după cum reiese din dovada care insoteste contestaţia depusa si pe care o reatașează pentru eficienta.

 Astfel, in speţa sunt aplicabile dispoziţiile art. 183 CPC:

In consecinţa, nu este relevanta data la care contestaţia a fost primita de către instanţa sau data la care instanţa ar fi înregistrat contestaţia, ceea ce contează pentru calculul termenului de 15 zile este data Ia care a predat serviciului de curierat contestaţia, aceasta data fiind cea considerata ca data a contestaţiei. Or, așa cum reiese din dovada ataşata, a depus contestaţia înăuntrul termenului legal.

 Având in vedere aceste aspecte, reiese ca prima instanţa in mod greşit a admis excepţia tardivităţii contestaţiei si a respins contestaţia ca tardiva.

 Întrucât prima instanţa in mod greşit nu a intrat in judecata fondului, reiese si ca sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 480 alin. (3) CPC.

 In consecinţa, prin prezentul apel, a solicitat in mod expres trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, astfel ca sunt pe deplin aplicarea art. 480 alin. (3) CPC si sa se admită apelul, sa se anuleze hotărârea pronunţata de prima Instanţa si sa se trimită spre rejudecare primei instanţei.

 In cazul in care, prin absurd, se retine cauza spre rejudecare, solicită a se avea în vedere motivele expuse pe larg in cadrul contestaţiei la executare depuse in fata primei instanţe, precum si argumentele din prezenta speţă.

Consideră că BEJ T are calitate procesuala pasiva în cauza raportat la ambele capete de cerere, după cum urmează:

In ce priveşte capătul de cerere vizând constatarea refuzului nelegal si nejustificat al BEI T de a emite încheierea de Încetarea executării silite, nu exista niciun dubiu cu privire la calitatea procesuala pasiva a BE) T, după cum s-a statuat si in Decizia CCR nr. 162/2003. Prin aceasta decizie, Curtea Constituţionala a statuat ca executorul poate avea calitatea de intimat atunci când obiectul contestaţiei ta executare il reprezintă refuzul de a îndeplini un act de executare in condiţiile prevăzute de lege.

In ceea ce priveşte capătul de cerere vizând anularea Actului denumit Încheiere din 18.09.2020. act prin care BEJ T stabilea plata anumitor sume cu titlul de avans cheltuieli de executare silita, ICCJ a indicat prin Decizia RIL 15/2016, ca executorul are calitate procesuala pasiva in ipoteza formulării unei contestaţii de către creditor împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare [art. 670 alin. (4) din Codul de procedura civila], in aceasta din urma situaţie efectul reducerii acestor cheltuieli de către instanţa de executare fiind răsfrânt direct in patrimoniu! executorului judecătoresc, făcând referire la parag. 23 din Decizia pronunţata in interesul legii nr. 8/2016 - JCCJ.

Arată că aceasta soluţie a fost reţinuta si de doctrina relevanta.

Prin urmare, si in ceea ce priveşte capătul de cerere vizând anularea actului denumit încheiere din 18.09.2020, executorul judecătoresc are calitate procesuala pasiva in contestaţia la executare formulata de creditoarea UPI.

Aceste doua ipoteze in care executorul judecătoresc are calitate procesuala pasiva in cadrul unor contestaţii formulate de creditori au fost reţinute in jurisprudența, chiar in alte contestaţii formulate de UPI in contradictoriu cu BEJ T. Anexează cu titlu de exemplu Hotărârile judecătoriei Targu Jiu nr. X/22.07.2020 si nr. X/22.07.2020 (rămasa definitiva in ce priveşte soluţia cu privire calitatea procesuala pasiva, nu si in privinţa soluţiei pe fond, care a fost favorabila UPI in apel).

Pentru toate considerentele arătate, solicita:

(i) in principal anularea sentinţei civile menţionate anterior cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de fond si

(ii) in subsidiar schimbarea in tot a sentinţei civile apelate, in sensul admiterii contestaţiei la executare.

De asemenea, solicita obligarea la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

In baza art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a doua din CPC, solicita judecarea prezentei cauze si in lipsa pârtilor legal citate.

In drept, inv. art. 718, 480 si următoarele din CPC, pe dispoziţiile textelor de lege invocate in cuprinsul prezentei precum si pe orice alta dispoziţie legala incidenţa soluţionării prezentei cauze.

Probe: înscrisuri, precum si orice alta proba a cărei necesitate in administrare va rezulta din dezbateri.

Apelul a fost timbrat potrivit dovezii de la dosar.

Intimatul BEJ T G L a depus  întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat ca fiind netemeinic.

În motivarea întâmpinării intimatul a făcut apărări pe fondul contestației la executare, precizănd că pelanta a solicitat executorului judecătoresc în numeroase rânduri să închidă în temeiul art. 703 alin. (1) pct. (2) Cod procedură civilă toate dosarele în care petenta are calitatea de creditor urmăritor, sa predea titlurile executorii şi să renunţe la toate pretenţiile financiare pe care le poate formula împotriva petentei apelante.

Având în vedere că executorul judecătoresc nu a dat curs unor astfel de solicitări, petenta apelantă a înaintai executorului judecătoresc un număr de 299 de cereri aferente unul număr de 299 de dosare execuţionale, cereri prin care a solicitat a se constata îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 703 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă, respectiv că executarea silită nu mai poate continua din lipsă de bunuri urmăribile ori uni alte asemenea cauze.

De asemenea, petenta a precizat că nu va achita onorariul executorului pentru serviciul prestat.

Analizând solicitarea patentei apelante, executorul judecătoresc a decis următoarele:

• că nu poate închide procedura execuțională în temeiul art. 703 alin. (1) pct. (2) Cod procedură civilă fără o verificare prealabilă a patrimoniului debitorului, ţinând seamă de perioada care a trecut de la ultima verificare, arătând creditorului urmăritor ce acţiuni urmează a fi întreprinse în dosar,

• să solicite creditorului urmăritor să avanseze diferenţa de cheltuieli de executare stabilite prin încheiere la deschiderea procedurii execuționale, inclusiv onorariul executorului judecătoresc.

In acest sens, executorul judecătoresc a emis încheierea atacata prin care a răspuns motivat cererii formulate de către petenta apelantă, arătând ce acţiuni urmează a fi efectuate în dosar şi solicitând să avanseze diferenţa de cheltuieli stabilite in dosar la deschiderea procedurii execuţionale.

În continuare, a făcut precizări referitoare la încheierea atacată, la dreptul executorului judecătoresc de a solicita avansarea onorariului de către creditorul urmăritor, la calitatea executorului judecătoresc în raport cu debitorul urmărit, la aplicarea dispoziţiilor art. 670 alin. (5) Cod procedură civilă  şi la conduita petentei creditoare.

Ca atare, a solicitat:

• Respingerea apelul formulat de petenta creditoare;

• sesizarea Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

• In decizia ce se va pronunţa să se facă referire la:

a) situaţia de incompatibilitatea a executorului judecătoresc în situaţia în care apreciaţi că acesta trebuie să-şi recupereze onorariul de la debitorul urmărit;

b) aplicarea art. 670 alin. (5) în raport de motivele Comisiei Juridice cuprinse în Raportul PL-x nr. 437/2014, Raport ce a fost supus votului in Parlamentul României, devenind Legea 138/2014 publicată în M.O. 753/16.10.2014;

c) aplicarea art. 670 alin. (5) Cod procedură civilă In raport de art. 39 alin. (1) şi (3) din Legea 188/2000 - lege organică - şl Decizia 15/2016 par. (66) şl (67) Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept;

d) onorariul executorului judecătoresc ca onorariu de diligenta, on ca onorariu de succes

e) dreptul executorului judecătoresc de a pretinde creditorului urmăritor să achite onorariul cu anticipaţie.

Solicită  judecarea în lipsă.

Cf. art. 717 alin (2) Cod Procedură Civilă coroborat cu decizia CCR nr. 137/2020, solicită obligarea creditorului contestator sa achite contravaloarea fotocopiilor dosarului execuțional.

Invocă art. 45 alin. (1) lit. (f) din OUG 80/201 3.

De asemenea, la 19.10.2021, BEJ T G L a depus întâmpinare prin care, în esenţă, solicită respingerea cererii petentei ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Apelanta a depus punct de vedere cu privire la solicitarea de a se sesiza ICCJ în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin care, în esenţă, solicită respingerea acestei cereri ca inadmisibilă pentru motivele acolo arătate.

Apelanta U P I (L) SA a depus răspuns la întâmpinare prin care solicită să se respingă apărările invocate si sa se admită contestaţia la executare, astfel cum a fost formulata.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Mai întâi, este necesar a se evidenţia aspectul că prin sentinţa apelată, prima instanţă a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B.E.J. T G L, invocată de acesta prin întâmpinare, a admis excepţia tardivităţii, invocată de instanţă din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a fost respinsă contestaţia la executare, ca tardiv formulată.

Prezenta cale de a atac a  fost vexercitată doar de către contestatoare, care a înțeles să critice soluția privind excepţia tardivităţii, invocată de instanţă din oficiu,  cu  consecinţa respingerii acțiunii  ca tardiv formulată.

În acest context, se constată că soluţia primei instanţe, care a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B.E.J. T G L, nefăcînd aobiectul apelului, a rămas definitivă, potrivit art. 477 alin.1 C.proc.civ., care prevăd limitele efectului devolutiv al apelului, determinate de ceea ce s-a apelat, principiu exprimat prin adagiul tantum devolutum quantum apellatum.

 Astfel, art. 477 C. proc. civ. dă valoare normativă regulii tantum devolutum quantum apellatum, ceea ce semnifică faptul că instanţa de apel va fi ţinută să judece în limitele criticilor formulate prin motivele de apel reluând judecata asupra fondului, dar nu asupra tuturor problemelor de fapt şi de drept invocate în faţa primei instanţe, ci doar cu privire la acelea criticate de apelant.

Analizând criticile din apel, reţine tribunalul că, raportându-se la data înregistrării pe rolul judecătoriei a cererii, prima instanţă a apreciat greşit că partea contestatoare nu a respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 715 din C.pr.civ., introducând prezenta contestaţie la 20.10.2020, cu depăşirea acestui termen.

Instanţa de prim fond a omis faptul că, potrivit art. 183 C.proc.civ., „ (1) Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen.”, iar potrivit alin.  (3) în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.

Rezultă aşadar că potrivit art. 182 şi art. 183 C.proc.civ., actele de procedură depuse prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depuse la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare până la ora 24,00 a ultimei zile a termenului prevăzut de lege sunt socotite a fi fost depuse înăuntrul termenului de decădere prevăzut de lege, deşi nu au îndeplinit condiţia de a fi fost depuse la instanţă de parte personal sau prin reprezentant şi nici nu au fost transmise instanţei prin poştă, curier, fax sau poştă electronică până la ora la care activitatea instanţei încetează în mod legal.

Incontestabil, în situaţia nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile dispoziţiile art 185 alin. (1) C.proc.civ. care prevăd următoarele: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Coroborând dispoziţiile legale amintite, din interpretarea lor sistematică, rezultă că termenul pentru exercitarea contestației la executare împotriva Încheiererii din data de 18.09.2020 a început să curgă la data de 30.09.2020, când contestatoarea a luat cunoştinţă de respectivul act, termenul procedural fiind de 15 zile, potrivit art. 715 C.proc.civ. şi s-a împlinit la data de 16.10.2020, conform art. 181 alin. 1 pct. 2 şi alin. 2 C.pr.civ.

 Din verificarea lucrărilor dosarului, se constată că prezenta contestaţie la executare a fost înaintată judecătoriei printr-un serviciu de curierat rapid, iar potrivit înregistrării făcute pe plicul poştal cu care a fost transmisă instanței contestația la executare, aflat la fila 42 ds fond, reiese că respectivul act de procedură a fost depus la data de 16.10.2020, în ultima zi de exercitare a contestaţiei.

Prin urmare, tribunalul constată că această contestație la executare împotriva Încheiererii din data de 18.09.2020 a fost formulată cu respectarea termenului legal, imperativ şi de decădere prevăzut de art. 715 C.proc.civ., contrar celor reținute în mod greşit de prima instanţă.

Concluzionând, tribunalul reţine că prima instanță a  încălcat normele de procedură aplicabile speţei, fiind încălcat dreptul apelantei la un proces echitabil şi i s-a cauzat o vătămare procesuală, care nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea prevederilor art. 480 alin. 3 C.proc.civ.

Ca atare, tribunalul va admite prezentul apel şi va anula, în parte, sentinţa atacată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, care urmează a administra probele pe care le apreciază necesare în vederea soluționării  cauzei pentru a asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității si temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

Se vor menţine doar dispoziţiile sentinţei, în ceea ce privește excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului BEJ T G L, întrucât acestea nu au făcut obiectul criticilor în apel.

Data publicarii pe portal: 03.02.2022

Domenii speta

Spete similare