Granituire. Stabilire limite de hotar

Asupra apelului civil de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X din 12.07.2021 pronunţata de Judecătoria Balş în dosarul civil nr. X/184/2018, s-a admis în parte acţiunea  formulată de reclamantul B M în contradictoriu cu pârâţii G M şi B D, având ca obiect principal revendicare imobiliară, iar ca obiect secundar grănițuire.

A fost omologat raportul de expertiză întocmit de expertul topo G M.

A fost obligat pârâtul B D să-i lase reclamantului în deplină proprietate şi liniștită posesie suprafaţa de 103 mp determinată de conturul punctelor 26-25-24-23-22-61-26 pe planul de situaţie  anexa 2 din raportul de expertiză cu dimensiunile menţionate pe plan.

S-a stabilit hotarul dintre proprietățile părţilor, astfel:

-Linia de hotar cu pârâtul G M să rămână aşa cum este în documentaţia corespunzătoare cadastrului general şi anume aliniamentul punctelor 58-20-19-18-17-16-15-14-13-12 pe planul de situaţie anexa 2 la raportul de expertiză.

-Linia de hotar cu pârâtul B D să fie determinată de aliniamentul punctelor 59-26-61 pe planul de situaţie anexa 2 la raportul de expertiză. 

A fost obligat pârâtul B D la plata cheltuielilor de judecată, astfel: suma de 923 lei către reclamant aferentă capătului de cerere privind grănițuirea, 1384,5 lei către reclamant, aferentă capătului de cerere privind revendicarea şi 883 lei către pârâtul G M aferentă capătului de cerere privind grănițuirea.

A fost obligat pârâtul G M la plata sumei de 923 lei, cheltuieli de judecată, către reclamant, aferentă capătului de cerere privind grănițuirea.

A fost obligat reclamantul la plata sumelor de 2650 lei cheltuieli de judecată către pârâtul G M, aferentă capătului de cerere privind revendicarea şi 883 lei cheltuieli de judecată către pârâtul G M, aferentă capătului de cerere privind grănițuirea. 

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Din actele de proprietate aflate la dosarul cauzei şi din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert G M, a rezultat că reclamantul are în intravilan suprafaţa din măsurători de 1083 mp, iar din acte suprafaţa de 1224 mp, rezultând în minus o diferență de 141 mp.

Pârâtul G M are suprafaţa totală din măsurători de 2939 mp, din care în intravilan 2198 mp şi în extravilan 741 mp, iar din acte suprafaţa totală de 2835 mp, din care în intravilan 2163 mp şi în extravilan 672 mp, rezultând o diferență în plus de 104 mp.

Pârâtul B D are în intravilan suprafaţa din măsurători de 2090 mp, iar din acte suprafaţa de 2100 mp, rezultând o diferență în minus de 10 mp.

Instanţa a reţinut că în continuarea terenului intravilan se găsește terenul extravilan al numitului D N, T93/4, P28, în suprafaţă de 400 mp şi în continuare terenul extravilan al pârâtului B D, în T93/4, P26, în suprafaţă de 500 mp. Terenurile pârâţilor sunt împrejmuite parțial în partea dinspre drumul judeţean, iar terenul reclamantului beneficiază de împrejmuirile pârâţilor.

Apreciind asupra capătului de cerere privind revendicarea, instanţa a constatat că acesta este întemeiat în parte. Potrivit art. 6 alin. 6 C.civ., sub acest aspect în cauză devin aplicabile dispoziţiile art. 563 C.civ. care prevăd că proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la altă persoană care îl deţine fără drept, având, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. Trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 555 alin. 1 C.civ., potrivit cărora proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză, a rezultat că pârâtul G M nu ocupă din terenul reclamantului, iar pârâtul B D ocupă din terenul reclamantului suprafaţa de 103 mp, determinată de conturul punctelor 26-25-24-23-22-61-26 pe planul de situaţie anexa 2 din raportul de expertiză cu dimensiunile menţionate pe plan.

Referitor la capătul de cerere privind grănițuirea, instanţa a arătat că, în temeiul art. 6 alin. 6 C.civ., în cauză îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 560 C.civ., în conformitate cu care proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate cu aceasta. Astfel, atât reclamantul cât şi pârâţii trebuie să contribuie la delimitarea proprietăților care le aparţin, pe linia de hotar comună.

În ceea ce priveşte stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile părţilor, instanţa a avut în vedere concluziile raportului de expertiză, în care se propune ca linia de hotar cu pârâtul G M să rămână aşa cum este, precum şi faptul că pârâtul B D ocupă din terenul reclamantului şi în consecinţă, în raport de acesta se propune o nouă linie de hotar.

Pentru considerentele expuse, instanţa a admis în parte acţiunea reclamantului, să omologheze raportul de expertiză întocmit de expertul topo G M, să oblige pârâtul B D să-i lase reclamantului în deplină proprietate şi liniștită posesie suprafaţa de 103 mp determinată de conturul punctelor 26-25-24-23-22-61-26 pe planul de situaţie  anexa 2 din raportul de expertiză cu dimensiunile menţionate pe plan.

Totodată, a stabilit  hotarul dintre proprietățile părţilor, astfel:

-Linia de hotar cu pârâtul G M să rămână aşa cum este în documentaţia corespunzătoare cadastrului general şi anume aliniamentul punctelor 58-20-19-18-17-16-15-14-13-12 pe planul de situaţie anexa 2 la raportul de expertiză.

-Linia de hotar cu pârâtul B D să fie determinată de aliniamentul punctelor 59-26-61 pe planul de situaţie anexa 2 la raportul de expertiză. 

Referitor la cheltuielile de judecată, instanţa a avut în vedere faptul că în cauză au fost formulate mai multe capete de cerere, şi anume capătul privind grănițuirea şi cel privind revendicarea, precum şi faptul că în ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere acţiunea va fi admisă doar în privinţa pârâtului B D, acesta fiind cel căzut în pretenţii.

Stabilirea cheltuielilor de judecată se face în baza unor analize separate pentru fiecare cerere.

Totalizând, văzând şi dispoziţiile art. 453 C.proc.civ., instanţa a obligat pe pârâtul B D la plata cheltuielilor de judecată, astfel: suma de 923 lei către reclamant aferentă capătului de cerere privind grănițuirea, 1384,5 lei către reclamant, aferentă capătului de cerere privind revendicarea şi 883 lei către pârâtul G M  aferentă capătului de cerere privind grănițuirea.

A obligat pârâtul G M la plata sumei de 923 lei, cheltuieli de judecată, către reclamant, aferentă capătului de cerere privind grănițuirea.

Totodată, a obligat reclamantul la plata sumelor de 2650 lei cheltuieli de judecată către pârâtul G M, aferentă capătului de cerere privind revendicarea şi 883 lei cheltuieli de judecată către pârâtul G M, aferentă capătului de cerere privind grănițuirea. 

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel apelantul-pârât B D, solicitând schimbarea hotărârii apelate, în sensul respingerii pe fond a capătului de cerere având ca obiect „revendicare", precum şi obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:

În fapt, prin hotărârea apelată, instanţa de fond a admis în parte acţiunea formulată de către reclamant, a omologat raportul de expertiză întocmit de către expert G M, a stabilit linia de hotar dintre proprietatea sa şi cea a reclamantului între punctele 59 - 26 - 61, urmând ca apelantul-pârât să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 103 mp din terenul său şi a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a precizat că urmează să omologheze raportul de expertiză şi să stabilească linia de hotar conform anexei 2 a raportului de expertiză, fără a motiva în vreun mod considerentul  pentru care a dispus astfel.

Faţă de cele reţinute de instanţa de fond aduce următoarele critici hotărârii:

1. Atât în sentinţa apelată (pagina 2, penultimul alineat), cât şi în raportul de expertiză (pagina 3, ultimul alineat), se menţionează foarte clar că apelantul-pârât deţine în intravilan o suprafaţă de 2.029 mp din măsurători, faţă de 2.100 mp din acte, rezultând o diferenţă în minus de 10 mp.

Cu toate acestea, domnul expert a propus şi instanţa de fond a dispus, ca apelantul-pârât să mai cedeze reclamantului încă 103 mp, rămânând cu 113 mp în minus faţă de suprafaţa de teren pentru care deţine acte. Nu a înţeles în baza cărui raţionament.

2. Concluziile raportului de expertiză au ca scop strict mărirea lăţimii la stradă a terenului proprietatea reclamantului, fără a avea cea mai mică legătură cu probele existente la dosarul cauzei şi cu actele deţinute de părţi.

În dovedirea acestei susţineri, a solicitat instanţei de apel să aibă în vedere următoarele :

Pentru terenurile tuturor părţilor din dosar există documentaţie cadastrată şi carte funciară. Conform acestora, apelantul-pârât trebuie să aibă o lăţime la stradă de 19,675 ml, respectiv distanţa între punctele 6 şi 7 (nr. cadastral şi topografic 84, filele 66 - 67, volumul II din dosar), iar reclamantul trebuie să aibă la stradă o lăţime de 8,775 ml, respectiv distanţa dintre punctele 10 şi 11 (nr. cadastral şi topografic 70, filele 69 - 70 volumul II din dosar).

Cum potrivit art. 565 C.civ.: „în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară", acesta singurul înscris care face dovada suprafeţei dimensiunilor şi vecinătăţilor terenului.

Există la dosarul cauzei planul cadastral la nivel de comună pentru zona în care locuiesc apelantul, reclamantul şi celălalt pârât (fila nr. 70, voi. II din dosar) în care se menţionează lăţimile la stradă, respectiv G 20,84 ml, B 8,77 ml şi apelantul (la acel moment proprietar era D, de la care a cumpărat terenul), 19,76 ml. Cu toate acestea, domnul expert a propus şi instanţa de fond a dispus ca reclamantul să aibă la stradă o lăţime de 12,55 ml, iar apelantul 17,56 ml. Nu a înţeles motivul şi nici în baza căror înscrisuri.

3. Realitatea este cea constatată şi exprimată în raportul de expertiză întocmit de către doamna expert F, fiind constatată şi de către domnul expert G M, însă ignorată; în continuarea terenului proprietatea reclamantului, există o suprafaţă de 454 mp, teren „neocupat", pe care reclamantul deşi îl are înscris în cartea funciară şi în documentaţia cadastrală, refuză să-l ocupe, tocmai pentru a părea că are teren mai puţin decât în acte şi pentru a avea motiv să solicite mărirea lăţimii la stradă a acestuia.

Faţă de cele arătate, a solicitat admiterea apelului aşa cum a fost formulat, omologarea raportului de expertiză întocmit de către doamna expert F şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât la fond, cât şi în apel.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 466 - 482 C.proc.civ.

În dovedirea celor susţinute, a înţeles să se folosească de probele existente la dosarul cauzei şi eventual de alte înscrisuri.

La data de 26.11.2021 intimatul-reclamant B M a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat în cauză de apelantul B D, menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond, pentru următoarele considerente:

1. Criticile împotriva soluţiei pronunţate la fond nu conţin referiri la motive de nelegalitate a hotărârii.

Deşi în cererea de apel apelantul consideră soluţia apelată netemeinică şi nelegală, totuşi, nu dezvoltă în argumente care ar fi motivele de nelegalitate, astfel că, per a contrario, a solicitat instanţei de apel să constate că această soluţie este legală.

2. În ceea ce priveşte critica relativă la netemeinicia soluţiei, motivarea apelului se bazează pe citarea incompletă a raportului de expertiză efectuat în cauză şi implicit pe încercarea de a influenţa opinia instanţei de apel, fără a prezenta adevărul juridic reliefat de raportul de expertiză în mod explicit şi foarte bine argumentat.

Astfel, în continuarea frazei extrase din context de către apelantul pârât, se explică în detaliu de ce domnul expert propune ca hotarul să fie stabilit pe aliniamentul prezentat în concluzii.

Sunt explicate, de asemenea, care sunt motivele pentru care se propune o astfel de soluţie, pornind de la un istoric al achiziţiilor succesive ale terenului şi chiar explică sursa neconcordanțelor cu o altă expertiză efectuată în cauză de către domnul expert A P.

Aşadar, deşi sunt efectuate în cauză trei expertize, din care două (prima a domnului A şi ultima a domnului expert G M) îi sunt favorabile, apelantul se raportează numai la concluziile celei de-a doua, efectuată de doamna F M, care nu este cuantificată sub aspect probatoriu de instanţa de fond, fiind dispusă efectuarea unei noi expertize de către domnul G M, care a şi fost omologată de instanţă şi ale cărei concluzii se regăsesc în dispozitivul hotărârii.

Explicaţia asupra modului de stabilire a hotarului este descrisă pe larg în conţinutul expertizei, concluzia fiind că acesta ocupă din terenul său suprafaţa de 103 mp determinată de conturul punctelor 26-25-24-23-22-61-26 (ultimul alineat de la punctul 5 al expertizei).

Un alt aspect important este explicat la pct. 6 al expertizei, unde se observă că la interpretarea plusului şi minusului de suprafaţă la terenul pârâtului B D nu s-a avut în vedere terenul vecinului D N).

Nu în ultimul rând, se observă că sub aspect probatoriu în apel nu se solicită decât proba cu înscrisuri.

În aceste condiţii, în care nu s-au depus alte înscrisuri noi şi relevante sub aspecte care să intereseze cauza în raport de obiect şi de limitele de investire, trebuie să ne raportăm numai la probele de la fond, evident cea mai importantă fiind expertiza omologată de instanţa de fond.

Aşa cum se observă, nu sunt probleme de interpretare greşită a concluziilor expertului, fiind evident că instanţa de fond a reţinut în mod corect aceste concluzii, iar ele nu sunt combătute de alte argumente nici în apel şi nici la  fond.

Pentru toate acestea, a solicitat respingerea apelului, menţinerea ca fiind legală şi temeinică a hotărârii de fond şi obligarea apelantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată din apel.

În drept: au fost invocate prevederile art. 205, 253 şi urm C.proc.civ.

Intimatul-pârât G M nu a depus întâmpinare.

In apel nu s-au administrat probe noi.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispoziţiilor legale incidente şi a actelor şi lucrărilor  dosarului, Tribunalul retine următoarele:

Este reală susținerea apelantului pârât potrivit căreia atât în sentinţa apelată, cât şi în raportul de expertiză ce a fost omologat (exp. G M), se menţionează că apelantul-pârât deţine în intravilan o suprafaţă de 2.029 mp din măsurători, faţă de 2.100 mp din acte, rezultând o diferenţă în minus de 10 mp.

Expertul G M a propus şi instanţa de fond a dispus ca apelantul-pârât să mai cedeze reclamantului încă 103 mp, iar  raţionamentul ce a stat la baza acestei  măsuri rezultă cu claritate din  explicaţiile necontestate in termen ale expertului:

Pentru a stabili  măsura in care pârâţii ocupă teren de la reclamant,  expertul a analizat  fila din registrul cadastral cu datele înscrise cu ocazia executarii masuratorilor de catre comisia locala si a comparat rezultatul măsurătorilor cu datele înscrise in  evidentele  menţionate.

Cu privire la terenul apelantului pârât B D, expertul a reţinut că in fila din registrul cadastral la poziţia primului proprietar, D N, se menţioneaza o lăţime la DJ 643 de 17,35 m, iar în adâncime, spre vest, este aceeasi lăţime, ceea ce duce la concluzia  că la acea dată terenul avea laturile aproximativ paralele.

Acest teren intravilan al proprietarului  D N s-a înstrăinat  prin acte de vânzare succesive, până la ultimul  cumpărător, B D, iar în actele de vânzare-cumpărare  terenul îşi schimbă configuraţia si este mai lat in partea  de  la DJ si mai îngust in partea dinspre vest conform dimensiunilor menţionate in contractele de vânzare cumpărare  de la dosar, in care sunt înscrise distanţele pe laturi.

La aceasta dată, expertul a constatat că lăţimea la stradă  pentru terenul pârâtului B D este de 19,61 m, mai mare decât cea din contractul de vânzare- cumpărare  nr.1080/2003, unde se menționează distanţa de 18,7 m.

Suma lăţimilor înscrise in registrul cadastral pentru terenul reclamantului si al pârâtului B D este  29,9 m (12,55m+17,35 m), ce se  corelează cu suma lăţimilor  măsurate ale terenurilor acestora de 30,11m (10,5m+19,61m), diferenţa fiind de 21 cm, nesemnificativă, faţă de împrejurarea ca la data efectuării măsurătorilor de catre comisia locala terenurile erau arabile, fără garduri.

Terenul pârâtului B D prima data s-a vândut in 1994, fără a se menţiona nr de tarla si de parcela, fapt ce s-a perpetuat in continuare. Prin sentinta civila nr.X/2011 pârâtul îsi constata dreptul de proprietate  pentru terenul intravilan cumpărat de la C D si R I in suprafata de 2100 mp, situat in TX, P X, iar prin încheierea de îndreptare a erorii materiale  nr.X/2018 se îndreaptă sentinţa, in sensul că  in loc de TX, P X, terenul este situat in: 733 mp- curti constructii, in TX, P 199/1; 333 mp vie, in TX, P 199/3 si 994 mp arabil, in TX, P 199/2.

Aceasta îndreptare este ulterioara emiterii titlului de proprietate apartinand lui D N, ce cuprinde suprafata de 2100 mp in T X, P 199 teren arabil.

Expertul a stabilit, in privinta calculelor din registrele cadastrale, ca acestea sunt eronate atât pentru terenul pârâtului B D, cât si pentru cel al reclamantului, în sensul că s-au făcut înmulţiri  între lăţimi oblice si lungimi de terenuri  si s-au calculat suprafeţele ca si cum ar fi dreptunghiuri. A arătat expertul că în situaţia iniţiala  terenul pârâtului B D  a fost un teren arabil, cu  limitele laterale (de  nord si sud) aproximativ paralele.

În ceea ce priveste terenul reclamantului, expertul a constatat ca in registrul cadastral se menţioneaza  o lăţime la Dj de 12,55, iar în adâncime spre vest, o lăţime de 10,55m. Concluzia este ca terenul reclamantului a avut o lăţime mai mare in partea dinspre Est- Dj 643 si mai mica in partea de vest.

In baza acestui raţionament expertul a concluzionat ca pârâtul ocupă de la reclamant 103 mp, suprafata delimitata de punctele 26-25-24-23-22-61-26.

Se constată, contrar susţinerilor apelantului pârât, că în cuprinsul raportului de expertiza intocmit de expert G M, este prezentat întregul raţionament ce a stat la baza concluziior expertului.

Tot astfel expertul a arătat considerentele pentru care a apreciat că măsurătorile din planul cadastral sunt eronate.

Împotriva acestui raport de expertiza apelantul a formulat tardiv obiecţiuni, aspect constatat prin încheierea de şedinţă din data de 30.06.2021, ce nu a fost apelată în cauză.

In drept, potrivit dispoz art.466 al.4 C pr civ, ,,Împotriva încheierilor premergătoare  nu se poate face apel decât  odată cu fondul, afară de cazul  când legea dispune altfel.”

Încheierea de sedinţă pronunţată de instanţa de fond in prezenta cauza, la data de 30.06.2021 este o încheiere premergătoare, susceptibilă a fi atacată decât odată cu fondul.

Întrucât nu există un text legal care să prevadă că  apelul împotriva hotărârii finale se consideră a fi exercitat  si împotriva încheierilor premergătoare (in speţă, impotriva incheierii din 30.06.2021),  înseamnă că partea trebuie sa atace in mod expres încheierea a cărei schimbare sau anulare doreşte si să formuleze critici concrete împotriva acesteia.

În consecinţă, cum împotriva concluziilor expertului nu s-au formulat în termen obiecţiuni,  nu exista niciun impediment ca aceste concluzii argumentate ale expertului sa nu primeasca eficienţă în cauză, coroborate fiind cu înscrisurile  depuse la dosar.

Referitor la suprafata de 454 mp despre care apelantul susţine ca reprezinta teren neocupat, la fila 56 ds fond, vol.II se poate observa schita anexa la raportul de expertiza, constatându-se evidentierea pe schiţă a suprafetei inscrise in titlul de proprietate nr.X/88/03.09.2002  emis  titularului D N- f.58 ds fd, Vol.II.

In extravilan, in T 93/4, P 28, acesta figureaza cu 400 mp, in vecinatatea terenului intravilan  situat in TX, P 199 ce face obiectul procesului.

In plus, din explicatiile expertului si din continutul raportului, se reţine ca acesta a avut in vedere dimensiunile si vecinataţile suprafetelor in litigiu detinute de părti conform actelor de proprietate.

Referitor la raportul de expertiza intocmit de expert Falamas M, se constata ca  acest expert se raportează strict  la documentaţiile cadastrale existente (fila 158 vol.I ds fd), fără a face o analiza a acestora prin raportare la configuraţia, dimensiunile si vecinătăţile  terenurilor, cu ocazia transmiterilor succesive ale proprietatii, stabilind  că reclamantul va trebui sa se extinda catre vest pentru întregirea suprefeţei.

Or, in partea de vest, după cum s-a arătat supra,  există proprietatea din extravilan T 93/4, P 28, apartinând numitului D N, care nu a facut obiectul vânzării.

Pentru toate aceste considerente, constatând ca prin motivele de apel nu s-au invocat aspecte de nelegalitate  relative la sentinţa apelată, iar motivele de netemeinicie invocate nu sunt fondate, tribunalul, in aplicarea dispozitiilor art.480 al.1 C pr civ, va păstra in totalitate hotărârea judecătoriei si va  respinge apelul declarat, ca nefondat.

Data publicarii pe portal: 03.02.2022

Domenii speta

Spete similare