Contestatie decizie de sancționare

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2020:003.000041

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ...

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Dosar nr. ..

SENTINŢA NR.41

Şedinţa publică din data de 05 februarie 2020

Completul compus din:

PREŞEDINTE: ....

GREFIER: ....

Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta .... în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ TG-...având ca obiect contestaţie decizie de sancţionare.

Fără citarea părţilor.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile pe fond şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 14.01.2020,  când instanţa a dispus amânarea pronunţării pentru data de 28.01.2020 şi apoi pentru data de 05.02.2020, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţei la data de  22 octombrie 2019, reclamanta ... a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Asistentă Socială ...., constatarea nulităţii dispoziţiei nr. ... emisă de pârâtă, privind sancţionarea sa disciplinară, cu sancţiunea de „mustrare scrisă”, cu consecința anulării acestei dispoziții și a radierii sancţiunii din cazierul administrativ ţinut de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. Cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că are funcţia de inspector ... din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială - ...

A mai arătat reclamanta că în perioada 30.09.2019 - 04.10.2019 a fost în concediu de odihnă, concediu care i-a fost aprobat conform cererii atacate în probaţiune.

În data de 07.10.2019, s-a prezentat la lucru şi a îndeplinit atribuţiile şi sarcinile primite, iar în data de 08.10.2019, reclamanta a primit sarcina să întocmească 40 de ordine de plată pentru achitarea cheltuielilor de utilităţi (apă, gaz, energie electrică, apă etc.).

Conform extraselor de cont ataşate în probaţiune, acestea au fost întocmite și transmise la trezorerie pentru plată.

Cu toate acestea, în data de 08.10.2019 jurul orei 10, reclamanta a primit din partea directorului executiv, adresa nr. 6251/6217/DAS/0.10.2019 ce cuprindea 4 întrebări privind modul de îndeplinire a sarcinilor de serviciu, una dintre întrebări fiind referitoare la motivul pentru care a întârziat depunerea ordinelor de plată la trezorerie, deși i s-a solicitat să le întocmească în termen de 1 h și 20 minate.

A susținut reclamanta că, fără să aştepte răspunsul la întrebările puse, după aproximativ o ora, i-a fost adusă şi lăsată pe birou prima variantă a dispoziţiei nr. 892 din 08.10.2019, pe care a reuşit doar să o fotografieze, prin care reclamanta era sancţionată disciplinar. Imediat, i-a fost luată dispoziţia - varianta 1 de pe masă, invocând că a fost greşit temeiul de drept şi a fost emisă varianta a doua a dispoziţiei nr. 892 din 08.10.2019, care i-a fost comunicată pe data de 10.10.2019, dispoziţie care formează obiectul prezentei acţiuni.

A învederat reclamanta că, pentru funcţionarii publici, regimul juridic al sancţiunilor disciplinare şi a procedurii de aplicare a acestora este reglementat de OUG nr. 57/2019, care este legea specială, de imediată aplicare în domeniu. Dispoziţiile legale speciale ale OUG nr. 57/2019 se completează cu dispoziţiile Codului muncii, care este dreptul comun în materie de raporturi de muncă în sens general.

Reclamanta a apreciat că dispoziţia de sancţionare atacată este dată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii şi a principiilor care guvernează drepturile funcţionarului public.

În acest sens, reclamanta a menționat că a fost încălcată procedura cercetării prealabile stabilită imperativ de art. 493 OUG nr. 57/2019, conform căruia, „sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (3) lit. f) nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârşite şi după audierea funcţionarului public. Audierea funcţionarului public trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii. Refuzul funcţionarului public de o se prezenta la audieri sau de a semna o declaraţie privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces-verbal şi nu împiedică finalizarea cercetării prealabile şi aplicarea sancţiunii. (2) Sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 492 alin. (3) lit. f) se aplica şi direct de către persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, în situaţiile prevăzute la art. 520 lit. b). (3) Sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 492 alin. 13) lit. a) se poate aplica şi direct de către conducătorul instituţiei publice, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor alin. (1)”.

A învederat reclamanta că, potrivit textelor legale indicate, sancţiunile disciplinare cuprinse în art. 492 alin. 3 lit. b-f din Codul administrativ se aplică de către conducătorul instituţiei publice, la propunerea comisiei de disciplină, după îndeplinirea procedurii cercetării prealabile, iar pentru aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 492 alin. 3 lit. a din OUG nr. 57/2019, (mustrarea scrisă), sancţiunea se poate aplica „direct de către conducătorul instituţiei publice, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor alin. (1). Ori, dispoziţiile alin. 1 prevăd procedura cercetării prealabile obligatorie sub sancţiunea nulităţii.

A menționat reclamanta că, din înscrisurile depuse în probaţiune, rezultă că în aceeaşi zi a primit o sarcină de serviciu (pe care şi-a îndeplinit-o în condiţiile tehnice existente în instituţie), după aproximativ 2 ore i-au fost comunicate 4 întrebări şi fără să se aştepte răspunsul la întrebări, în aceeaşi zi au fost emise cele două variante ale dispoziţiei de sancţionare.

În dispoziţia atacată s-a făcut referire la o declaraţie a reclamantei cu nr. 62751/6217DAS din 08.10.2019.  Aceasta a arătat că nu am dat nici o declaraţie. Potrivit sistemului intern de comunicare a actelor, nr. indicat în dispoziţie l-a rezervat pentru răspunsul la întrebări pe care a început să-l formuleze, dar nu a mai finalizat acest demers fiindcă deja i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară.

Reclamanta a apreciat că în lipsa unor dispoziţii speciale, cercetarea disciplinară se face conform procedurii reglementate de art. 251 și urm. din Codul muncii, conform căruia, „(2) În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să reediteze cercetarea, precizându- se obiectul, data, ora şi locul întrevederii. (3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv, dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile. (4) În cursul cercetării prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele si motivaţiile pe care le consideră necesare, precum si dreptul să fie asistat la cererea sa, de către un avocat sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este”.

Reclamanta a solicitat instanţei să observe că nu a fost îndeplinită o asemenea procedură: nu a fost invitată la audiere; i-au fost comunicate 4 întrebări la care nu a reuşit să răspundă, întrucât a fost aplicată sancţiunea în aceeaşi zi,

Un alt motiv de nulitate invocat de reclamant îl reprezintă faptul că dispoziţia atacată nu cuprinde informaţiile privind calea de atac, termenul şi instanţa competentă a soluţiona acţiunea. Se arată că art. 2 din dispoziţie face trimitere la art. 11 Legea nr. 554/2004, în condițiile în care calea de atac împotriva actelor de sancţiune este cea stabilită de art. 495 din OUG nr. 57/2019, completat cu cerinţele imperative stabilite de art. 252 alin. 5 lit. e şi f, precum și alin. 5 C. muncii.

A considerat reclamanta că lipsa acestor menţiuni din actul de sancţionare, încalcă dreptul fundamental la apărare şl accesului liber la Justiţie şi este sancţionat cu nulitatea actului.

Totodată, reclamanta a menționat că din actul atacat lipseşte descrierea stării de fapt reţinută ca abatere disciplinară. Se apreciază că trimiterea la textul de lege şi enumerarea faptelor cuprinse în art. 492 alin.2 a şi b din OUG nr. 57/2019 nu poate echivala cu descrierea faptei/faptelor concrete care trebuie să stea la baza aplicării unei sancţiuni disciplinare.

Sub aspectul temeiniciei deciziei contestate, reclamanta a susținut că, pornind de întrebările care i-au fost comunicate, poate doar să deducă faptul care a atras sancţiunea disciplinară, şi anume, că nu a reuşit să completeze şi să transmită în format electronic, pe internet 40 de ordine de plată, într-o 1 oră şi  20 minute.

Se arată că potrivit extraselor de cont (anexa 3), ordinele de plată au fost completate şi transmise în data de 08.10.2019. Intervalul de timp în care această operaţiune poate fi efectuată a depins şi depinde de doi factori independenţi de voinţa reclamantei sau a angajatului, şi anume, funcţionarea operativă a internetului şi a sistemului on line de efectuarea plăţilor pentru a accesa Sistemul Naţional de Raportare pentru a obţine codul de angajament din Sistem , precum şi de posibilitatea de folosire a stikului intern cu semnătură electronică.

Astfel, accesul la Sistemul naţional de Raportare este extrem de greoi și adeseori acesta se blochează. În plus, pentru a opera în sistem, este nevoie de semnătură electronică. Întregul personal din departamentul contabil, în care lucrează 5 persoane, are doar un stik cu semnătura electronică. Aceste neajunsuri obiective îngreunează foarte mult activitatea şi operativitatea operaţiunilor îndeplinite de personalul din departament.

În baza celor arătate, reclamanta a arătat că nu cunoaşte care sunt faptele de care se face vinovată, în condiţiile în care în aceeaşi zi i-a fost transmisă sarcina, dar a fost şi sancţionată, neînțelegând după ce criteriu, s-a stabilit durata de 1 oră şi 20 minute şi care sunt sarcinile de serviciu care nu le-a îndeplinit, aceasta în condiţiile în care abia în data de 07.10.2019 i-a fost înmânată fişa postului.

Reclamanta a solicitat de asemenea să se dispună radierea din cazierul administrativ ţinut de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a sancţiunii aplicate şi înregistrată în acest sistem.

Pârâta Direcţia de Asistenţă Socială .. ... a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind inadmisibilă.

Cu privire la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, pârâta a susținut că, în cazul în care funcţionarul public contestă sancţiunea mustrării scrise, care, potrivit legii, se aplică direct de conducătorul autorităţii publice, acesta are obligaţia ca, înainte de a sesiza instanţa de judecată, să îndeplinească procedura prealabilă, sub sancţiunea respingerii acţiunii judecătoreşti ca inadmisibilă. În acest sens, art. 23 alin. 2 din HG nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină prevede că plângerea trebuie înaintată conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării actului administrativ prin care aceasta a fost aplicată. Conducătorul instituţiei publice are obligaţia ca în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării contestaţiei, să sesizeze comisia de disciplină. În cazul în care, indiferent de propunerea comisiei de disciplină, conducătorul autorităţii publice respinge contestaţia funcţionarului public, acesta din urmă se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a solicita anularea actului de sancţionare disciplinară.

Având în vedere cele sus menţionate coroborate cu lipsa contestaţiei în termen de 5 zile, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.

Cu privire la starea de fapt, pârâta a arătat că reclamanta .... este funcţionar public în cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială .. având funcţia de inspector .. ... Direcţia de Asistenţă Socială .. s-a înfiinţat prin HCL nr. 222/30.08.2018  privind aprobarea reorganizării Serviciului Public de Asistenţă Socială ... Direcţia de Asistenţă Socială .. cu personalitate juridică, modificarea corespunzătoare a structurii organizatorice, aprobarea organigramei, a numărului de personal şi a statului de funcţii.

Se mai arată că, în data de 08.10.2019, reclamanta a primit ca sarcină de serviciu întocmirea unor ordine de plată care aveau caracter de urgenţă. Deşi reclamanta cunoştea procedura de lucru, caracterul de urgenţă al acestor ordine de plată precum şi situaţia financiar - contabilă a instituţiei, nu şi-a respectat sarcinile de serviciu, întârziind foarte mult în operarea ordinelor de plată, depăşind ora limită până la care se pot efectua aceste operaţiuni la Trezorerie, ajungându-se la situaţia în care instituţia nu şi-a putut onora plăţile scadente în ziua respectivă. Fiind depăşită de situaţie, reclamanta realizând că nu este aptă să execute sarcinile de serviciu a refuzat ajutorul colegilor şi nu a anunţat conducătorul instituţiei despre imposibilitatea efectuării plăţilor.

În aceeaşi zi, conducătorul instituţiei, constatând că funcţionarul public ... a întârziat în efectuarea lucrărilor, îndeplinindu-şi sarcinile de serviciu cu neglijenţă, confruntându-se cu refuzul nejustificat al reclamantei de a purta un dialog civilizat, fără urlete şi ţipete în vederea aflării motivelor care au stat la baza neîndeplinirii sarcinilor de serviciu, a procedat la întocmirea unei adrese prin care reclamanta avea posibilitatea de a răspunde în scris întrebărilor formulate. Refuzând şi acest lucru, Directorul Executiv al Direcţiei de Asistenţă Socială ... a procedat apoi la întocmirea dispoziţiei nr. 892/08.10.2019 privind sancţionarea disciplinară a reclamantei ... pentru abaterile prevăzute de art. 492 alin. 2 lit. a şi b din OUG nr. 57/2019. Pârâta a făcut precizarea că reclamanta nu este la prima abatere disciplinară, pe parcursul timpului existând numeroase discuţii cu privire la întârzierea sistematică în efectuarea atribuţiilor de serviciu şi neglijenţă repetată, fapte care au fost trecute cu privirea, în speranţa creării şi susţinerii unui mediu de lucru pozitiv şi în speranţa că aceste abateri nu se vor mai repeta.

Referitor la motivele de nulitate invocate, pârâta a învederat că potrivit art. 492 alin. 4 lit. a, pentru abaterile prevăzute la alin. 2 lit. a, b (întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor şi neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor) se aplică sancţiunea prevăzută la alin. 3 lit. a şi anume mustrarea scrisă. Potrivit art. 493 alin. 3 sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 492 alin. 3 lit. a şi anume mustrarea scrisă se poate aplica şi direct de către conducătorul instituţiei publice, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor alin. 1.

Având în vedere faptul că reclamanta a refuzat să răspundă la întrebările conducătorului instituţiei folosind un ton ridicat şi deloc adecvat pentru mediul de lucru în care se afla, Directorul Executiv i-a dat posibilitatea de a răspunde în scris cu privire la motivele care au determinat-o să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu prin adresa nr. 62751/6217DAS/08.10,2019. Ţinând cont de faptul că reclamanta a refuzat şi de această dată să ofere explicaţii în scris, pârâta a considerat că cercetarea prealabilă a fost efectuată cu respectarea prevederilor legale, impunându-se respingerea acestui motiv de nulitate.

Referitor la lipsa menţiunilor privind termenul de atac şi instanţa competentă, pârâta a precizat că potrivit art. 495 din OUG nr. 57/2019, funcţionarul public se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziţiei de sancţionare. După cum se poate observa, în art. 2 din dispoziţia nr. 892/08.10.2019 de sancţionare a reclamantei, se face menţiune despre faptul că dispoziţia poate fi contestată la instanţa de contencios administrativ competentă, în termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, termen care curge de la data comunicării.

Pârâta a apreciat că reclamanta, prin reprezentant convenţional, face confuzie în ceea ce privește dispozițiile legale aplicabile funcţionarilor publici şi actelor administrative. Dispoziţia Directorului Executiv este un act administrativ care poate fi atacată potrivit Legii contenciosului administrativ, iar reclamantei îi sunt aplicabile prevederile din OUG nr. 57/2009 şi Legea nr.188/1999, abrogată parţial, şi nicidecum prevederile din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii.

Ţinând cont de aceste menţiuni, pârâta a considerat că se impune respingerea motivului de nulitate cu privire la lipsa menţiunilor privind termenul de atac şi instanţa competentă.

Referitor la cel de-al treilea motiv de nulitate invocat, pârâta a susținut că dispoziţia de sancţionare cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de lege şi anume, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, temeiul legal în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară, termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată şi instanţa competentă la care poate fi contestat actul administrativ, astfel că se impune respingerea acestui motiv de nulitate. 

Cu privire la motivele de netemeinicie invocate, pârâta a arătat că, fără să reitereze starea de fapt, din cauza întârzierilor în îndeplinirea sarcinilor de serviciu şi a neglijenţei, având în vedere caracterul urgent al acelor operaţiuni care trebuiau efectuate la Trezorerie într-un interval de timp specific, reclamanta ... a îngreunat şi a întârziat îndeplinirea activităţilor Direcţiei de Asistenţă Socială ... Se învederează că, pe parcursul timpului, reclamantei i-a mai fost atrasă atenţia cu privire la întârzierea sistematică a lucrărilor şi asupra neglijenţei în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, nefiind sancţionată în niciun fel.

Pentru toate aceste motive, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, iar în subsidiar, în cazul în care instanţa va trece peste cazul de inadmisibilitate, a solicitat respingerea acţiunii ca fiind netemeinică şi nelegală.

În drept, pârâta a invocat OUG nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, HG nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, Legea nr. 554/2004 Legea contenciosului administrativ.

La termenul de judecată din 14.01.2020, în baza art. 248 Cod procedură civilă, deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, instanța a respins-o, pentru considerentele reținute în acea încheiere.

Instanța a încuviințat în probațiune pentru părți, proba cu înscrisurile depuse de reclamantă la dosarul cauzei, pârâta învederând că nu mai sunt alte înscrisuri care să fi stat la baza emiterii deciziei contestate.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, având în vedere dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:

Reclamanta este funcționar public, deținând funcția publică de execuție de inspector ... Direcției de Asistență Socială ...

Prin dispoziția nr. 892/08.10.2019 emisă de pârâtă, s-a dispus, în temeiul art. 492 alin. 3 lit. a din OUG nr. 57/2019 aplicarea sancțiunii disciplinare „mustrare scrisă” pentru reclamantă, aceasta având funcția de inspector... în cadrul Compartimentului ...

Această sancțiune a fost aplicată reclamantei avându-se în vedere declarația nr. 62751/6217DAS/08.10.2009 a reclamantei, referitoare la abaterea disciplinară; dispozițiile art. 492 alin. 2 lit. a și b (întârzieri sistematice în efectuarea lucrărilor, neglijență repetaztă în rezolvarea lucrărilor) și art. 492 alin. 3 lit. a din OUG nr. 57/2019; Legea 554/2004; HG 1344/2007; dispoziția nr. 380 de numire a reclamantei în funcția publică de execuție de inspector ... la Compartimentul ...și prevederile art. 16 alin. 1 din anexa nr. 2 la HG 797/2017, precum și HCL nr. 222/30.08.2018 privind aprobarea reorganizării Serviciului Pubblic de Asistență Socială .. în Direcția de Asistență Socială ...

Prin dispoziția contestată, pârâta nu a reținut nicio situație de fapt.

Referitor la motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, instanța are în vedere că, Partea VI din OUG 57/2019, privind Statutul funcționarilor publici, prevederi aplicabile personalului contractual din administrația publică și evidența personalului plătit din fonduri publice, constituie cadrul general în materia funcției publice și a funcționarilor publici și se aplică și funcționarilor publici cu statut special, acolo unde legea specială nu prevede altfel (art. 366), iar potrivit art. 367 din același act normativ, dispozițiile prezentei părți se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz.

Potrivit art. 492 alin. (1) și (2) lit. a și b din OUG 57/2019, „(1) Încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de conduită profesională și civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea administrativ-disciplinară a acestora. (2) Constituie abateri disciplinare următoarele fapte: a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor; b) neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor;”.

Conform alin. (3) al aceluiași articol, „Sancțiunile disciplinare sunt: a) mustrarea scrisă;”, iar potrivit alin. (4) lit. a, pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. a), b) și d), se aplică una dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la alin. (3) lit. a) sau b).

Art. 492 alin. (6), din același act normativ, prevede că „La individualizarea sancțiunii disciplinare, conform prevederilor alin. (4), se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcționarului public, precum și de existența în antecedentele acestuia a altor sancțiuni disciplinare care nu au fost radiate în condițiile prezentului cod”.

Potrivit art. 493 din OUG 57/2019, „(1) Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (3) lit. b)-f) nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârșite și după audierea funcționarului public. Audierea funcționarului public trebuie consemnată în scris, sub sancțiunea nulității. Refuzul funcționarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declarație privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces-verbal și nu împiedică finalizarea cercetării prealabile și aplicarea sancțiunii.

(2) Sancțiunea disciplinară prevăzută la art. 492 alin. (3) lit. f) se aplică și direct de către persoana care are competența legală de numire în funcția publică, în situațiile prevăzute la art. 520 lit. b).

(3) Sancțiunea disciplinară prevăzută la art. 492 alin. (3) lit. a) se poate aplica și direct de către conducătorul instituției publice, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor alin. (1).

(4) Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (3) lit. b)-f) se aplică de conducătorul instituției publice, la propunerea comisiei de disciplină”.

Din analiza dispozițiilor legale anterior menționate, instanța reține că, spre deosebire de sancțiunile prevăzute de art. 492 alin. (3) lit. b)-f), când acestea se aplică de conducătorul instituției publice, la propunerea comisiei, sancțiunea disciplinară prevăzută la art. 492 alin. (3) lit. a) se poate aplica direct de către conducătorul instituției publice, însă, după audierea funcționarului public, conform art. 493 alin. 1 din OUG 57/2019.

Referitor la obligația de audiere a reclamantei, pârâta a susținut că reclamanta a refuzat să răspundă întrebărilor conducătorului instituției, referitoare la motivele care au determinat-o să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu.

Instanța constată că reclamanta recunoaște că i-au fost solicitate explicații de către conducătorul instituției, însă, aceasta a susținut că nu a finalizat formularea răspunsului, întrucât i-a fost emisă imediat decizia prin care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară.

Prin urmare, în lipsa oricăror dovezi în sensul că, de la momentul solicitării explicațiilor și până la cel al emiterii deciziei de sancționare, reclamanta nu a beneficiat de un timp suficient pentru a formula răspunsurile solicitate, instanța va aprecia că lipsa acestor răspunsuri reprezintă refuzul său de a da declarație privitoare la abaterea disciplinară care i se impută.

Prin urmare, motivul de nelegalitate vizând nerespectarea de către pârâtă a procedurii cercetării prealabile, va fi respins, ca neîntemeiat.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de nulitate, instanța apreciază că neindicarea căii de atac, a termenului și a instanței competente în soluționarea acesteia nu reprezintă o nulitate absolută, ci una relativă, condiționată de existența unei vătămări.

Ori, prin dispoziția contestată, deși nu s-a indicat termenul, calea de atac de care poate beneficia reclamanta și instanța competentă, ci doar dispozițiile art. 11 din Lg. 554/2004, reclamanta a formulat în termen legal prezenta acțiune, la instanța competentă conform Lg. 554/2004, care completează dispozițiile art. 495 din OUG 57/2019, nefiind afectată de vreo vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

În ceea ce privește motivul de nulitate a dispoziției contestate, vizând nerespectarea  obligației referitoare la descrierea faptei, instanța constată că este întemeiată.

Așa cum s-a reținut anterior, potrivit art. 367 din OUG 57/2019, dispozițiile Părții a VIa, privind Statutul funcționarilor publici, prevederi aplicabile personalului contractual din administrația publică și evidența personalului plătit din fonduri publice se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz.

Conform art. 252 alin. 2 lit. a din Lg. 53/2003, „Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;”.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 50 alin. 3 din HG nr. 1344/2007, privind Normele de organizare şi funcţionare a Comisiilor de disciplină, conform cărora, actul administrativ de sancţionare va cuprinde sub sancţiunea nulităţii absolute, printre alte elemente și descrierea faptei care constituie abatere.

Așa cum se poate observa, din cuprinsul dispoziției contestate nu rezultă fapta/faptele reținute în sarcina reclamantei, apreciate de pârâtă ca reprezentând abateri disciplinare, fiind doar menționate generic dispozițiile legale presupus a fi încălcate.

Astfel, angajatorul nu a arătat în concret fapta/faptele care constituie abaterea disciplinară pentru care reclamanta a fost sancționată disciplinar, data la care a/au fost săvârșite, atribuțiile, responsabilitățile din fișa postului ce au fost încălcate de către reclamantă, elemente prevăzute de lege ca fiind necesare, pentru verificarea respectării termenului prevăzut de art. 492 alin. 8 din OUG 57/2019 privind aplicarea sancțiunii și respectiv de alin. 6 al aceluiași articol, pentru stabilirea sancțiunii, în raport de împrejurarea săvârșirii abaterii și a vinovăției funcționarului public.

Rezultă aşadar că descrierea faptei ce constituie abatere, reprezintă o condiţie obligatorie şi distinctă a actului administrativ de sancţionare, lipsa acesteia fiind sancţionată de legiuitor cu nulitate absolută, ceea ce presupune astfel că, lipsa descrierii faptei prin actul de sancţionare îi cauzează funcționarului public un asemenea prejudiciu ce nu poate fi reparat decât prin constatarea nulităţii actului respectiv.

Prin urmare, în speță, sancțiunea ce intervine este aceea a nulității absolute a dispoziției de sancționare, lipsa descrierii faptei neputând fi acoperită în nici un fel.

În cauză nu există niciun alt înscris care să facă dovada reținerii în sarcina reclamantei a incidenței dispozițiilor art. 492 alin. 2 lit. a și b din OUG 57/2019, relative la întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor și la neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor, simpla susținere a pârâtei în sensul existenței unor astfel de fapte „pe parcursul timpului”, neputând fi avută în vedere de către instanță, fără a fi dovedită de o probă administrată în cauză.

Împrejurarea că reclamantei i s-a pus în vedere ca într-un termen de o oră și 20 de minute să întocmească și să transmită 40 de ordine de plată la Trezorerie (2 minute pentru întocmirea și transmiterea fiecărui ordin de plată), nu poate fi apreciată în niciun caz întârziere în efectuarea lucrărilor, reclamanta neavând timpul fizic suficient pentru îndeplinirea acestei atribuții în termenul fixat de conducătorul unității. De altfel, din copia extraselor de cont (filele 9 – 14), instanța reține că toate cele 40 de ordine de plată au fost întocmite și expediate de reclamantă în data de 08.10.2019, respectiv, în ziua în care i-a fost atribuită această sarcină de serviciu.

Pentru considerentele reținute în fapt și în drept, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanta ..., în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ....., cu consecinţa anulării dispoziţiei nr. ... emisă de pârâtă şi a radierii sancţiunii din cazierul administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta ..., cu domiciliul în .. ..., str. ... nr. ... ap. ..., jud... în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ... din cadrul Consiliului Loca. ..., cu sediul în ...

Anulează dispoziţia nr. ... emisă de pârâtă, cu consecinţa radierii sancţiunii din cazierul administrativ.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, ce va fi depus la Tribunalul ....

Pronunţată în condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură civilă azi, 05.02.2020.

Preşedinte, Grefier,

... .....

Red.S.S.M.

Tehnored.S.E.I.-14.02.2020

4 ex./10.03.2020

Domenii speta

Spete similare