Revendicare imobiliară

Sentinţă civilă 971 din 16.10.2015


CIVIL - revendicare imobiliară

JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEŞ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 971

Şedinţa publică de la 16 octombrie 2015

Pe rol fiind, în pronunţare, soluţia în cauza civilă privind pe reclamanta VC şi pe pârâţii GFR, TN, TS, ID, IV, VM, LN, LE, SD, SC (decedat), prin moştenitor SD, ŞV şi SE (decedată), prin moştenitor RGI, având ca obiect revendicare imobiliară.

Fondul cauzei a fost dezbătut în şedinţa publică din data de 6 octombrie 2015, ocazie cu care susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând, constată :

Prin cererea înregistrată la data de 4 decembrie 2013 reclamanta VC i-a chemat în judecată pe pârâţii GFR, TN şi TS, ID şi  IV, VM, LN şi LE, SD şi SC, ŞV şi SE, solicitând obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate şi paşnica folosinţă suprafaţa de cca. 13 ha teren situat în pct. ,,R-G”. S-au solicitat şi cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta este legatara cu titlu universal a numitei BIE, în prezent decedată. Testatoarea a fost soţia supravieţuitoare a defunctului BA, ai cărui autori au avut în deplină proprietate întreaga Moşie B., care cuprinde şi suprafaţa revendicată.

Pârâta GFR ocupă suprafaţa de cca. 3,5 ha, iar restul pârâţilor ocupă diferenţa de 9,5 ha, în cote aproximativ egale. Reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în cadrul producerii  reglementate de legile fondului funciar şi, deşi i s-a respins plângerea, s-a recunoscut calitatea procesuală a numitei BIE, pentru suprafaţa de 42,34 ha. teren agricol din care face parte şi terenul revendicat. Prin Decizia 3059/ 17 octombrie 2011 Tribunalul Argeş a recunoscut calitatea procesuală şi procesul-verbal de punere în posesie, potrivit căruia BIE era îndreptăţită la suprafaţa arătată plus 10 ha. teren cu vegetaţia forestieră. Pârâţii refuză să-i lase terenul în proprietate şi posesie, iar reclamanta deţine actul primar de proprietate, respectiv planul Moşiei B.

Prin actul de partaj ascendentar şi testamentar, numita LB şi-a împărţit averea în timpul vieţii, dând bunul ei propriu (Moşia R) celor 3 copii:

- suprafaţa de 79295 m.p. şi-a păstrat-o pentru ea şi soţul său;

- suprafaţa de 40000 mp. i-a dat-o fiului NB;

- suprafaţa de 40000 m.p. i-a dat-o celuilalt fiu, AB;

- suprafaţa de 36335 m.p. i-a dat-o fiicei sale MC.

Reclamanta apreciază că în această speţă pot fi invocate dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, deoarece statutul a deposedat familia B de terenul avut în proprietate, iar acum o parte din acesta este stăpânită de pârâţi. Aceştia, de o totală re-credinţă, au reuşit să obţină prin manopere dolosive titluri de proprietate, certificate de atestare a dreptului de proprietate, certificate de moştenitor sau acte de vânzare-cumpărare, toate acestea provenind de la neproprietari. Suntem în situaţia în care ambele părţi dintr-o revendicare au titlu, însă reclamanta are un act primar de proprietate, mai puternic.

În drept, s-au invocat art. 555 şi următ. C.civ. şi art. 1 din Protocol nr. 1.

Reclamanta a depus la dosar: adresa nr. 6132/2 decembrie 2013 a comunei Ş, procesul-verbal din 2 martie 1948 şi anexele aferente, decizia nr. 3057/17 octombrie 2011 a Tribunalului Argeş, decizia 765/13 martie 2012 a Tribunalului Argeş, procesul-verbal de punere în posesie din 13 octombrie 2002, extrase de carte funciară, decizia nr. 2044/24 septembrie 2013 a Tribunalului Argeş, actul de partaj ascendentar şi testamentar din 1946.

Pârâţii SD şi SC, ID şi IV, LN şi LE, VM, GFR şi SE au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii reclamatei.

În primul rând, aceştia au arătat că cererea nu este semnată de reclamantă, ci de numitul RML, care nu deţine o procură specială pentru a o formula. Aceşti pârâţi au invocat, în principal, lipsa calităţii procesuale active a reclamantei în formularea cererii, deoarece aceasta nu face dovada dreptului său de proprietate cu un înscris, drept care să fie menţionat în cartea funciară, aşa cum prevăd disp. art. 557 alin. 4 C.civ.

VC nu a dobândit în proprietate suprafaţa de 42,34 ha teren în baza legilor fondului funciar. Prin sentinţa civilă 837/18 septembrie 2013 a Judecătoriei Curtea de Argeş, s-a respins cererea reclamantei de eliberare a titlului de proprietate pentru suprafaţa de 47,5 ha teren agricol, iar prin sentinţa civilă nr. 813/10 septembrie 2013 a aceleiaşi instanţe s-a admis cererea instituţiei prefectului Argeş de revizuire a sentinţei civile nr. 961/3 septembrie 2003,  respingându-se în fond plângerea formulată de BIE, pentru eliberarea titlului de proprietate.

Aceeaşi pârâţi au ridicat prin întâmpinare şi excepţia puterii lucrului judecat. S-a susţinut că, prin decizia civilă nr. 1074/26 mai 2005, Tribunalul Argeş a admis apelul declarat de comisiile de fond funciar şi a schimbat sentinţa nr. 345/2005 a Judecătoriei Curtea de Argeş, a admis cererea de revizuire şi a schimbat sentinţa nr. 1144/2001 a aceleiaşi instanţe, în sensul că s-a respins plângerea autoarei BIE, cu motivarea că nu s-a exercitat calea de atac a plângerii împotriva hotărârii nr. 125/07 noiembrie 2000 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş. Decizia civilă nr. 1074/26 octombrie 2005 a rămas irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei civile nr. 531/R/29 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti. De asemenea, prin decizia civilă nr. 837/R/24 mai 2006 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a respins contestaţia în anulare formulată de către autoarea BIE împotriva deciziei civile nr. 531/29 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. 612/2006. În motivarea deciziei nr. 531/R/29 martie 2006 s-a stabilit că autoarea BIE nu are reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 47,5 ha teren agricol, aşa cum se statuase iniţial prin sentinţa civilă nr. 1144/07 iunie 2001.

Toate aceste dezlegări sunt reluate în sentinţa civilă nr. 837 din 18 septembrie 2013 şi în sentinţa civilă nr. 961/03 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş.

Prin argumentarea prezentată, reclamanta VC încearcă să susţină existenţa unei alte situaţii juridice a celor 47,5 ha teren agricol, în contradicţie evidentă cu ceea ce sa stabilit prin hotărârile judecătoreşti mai sus arătate, încălcând puterea lucrului judecat.

O altă excepţie ridicată prin aceeaşi întâmpinare a fost lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei SE, întrucât aceasta, la momentul de faţă, nu deţine nicio suprafaţă de teren din cel revendicat, înstrăinând terenul ei împreună cu construcţiile către numitul RI, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1370/27 martie 2009 de către notarul public GA.

Pe fondul cauzei, pârâţii au solicitat respingerea cererii reclamantei ca fiind neîntemeiată.

SD şi SC deţin în punctul în litigiu suprafaţa de 5854 m.p. teren conform actului de adjudecare din 4 septembrie 2007, imobil înscris în cartea funciară nr. 185/N.

Pârâţii SD, SC, ID, IV, LN, LE şi VM deţin în indiviziune suprafaţa de 49429 m.p. teren arabil, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6714/19 decembrie 2000 la BNPA, teren înscris în cartea funciară nr. 52/N. Acest teren a fost cumpărat de la numitul SSE, după ce el l-a obţinut în urma unei hotărâri judecătoreşti a Tribunalului B.

Pârâta GFR deţine acolo suprafaţa de 24319 m.p. teren arabil dobândit prin moştenire legală de la autoarea CA (decedată la 3 februarie 2008), care-l dobândise prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 607/3 mai 2001 de către notarul public CG. Tot în acelaşi punct aceeaşi pârâtă mai deţine şi 7579 mp. teren curţi construcţii – înscris în careta funciară 185/N (teren dobândit prin actul de adjudecare din dosarul 107/2004 al Tribunalului Comercial Argeş), precum şi cota de 1/3 din suprafaţa de 360 mp. drum de acces cu ceilalţi pârâţi.

 Pârâta SE a deţinut în acelaşi pct. terenul de  4584 m.p. moştenit de la părinţii săi, teren pe care l-a vândut lui RI şi asupra căruia şi-a păstrat dreptul de uzufruct viager.

Pârâtele SE şi GFR şi-au apărat proprietatea şi posesia suprafeţelor de teren stăpânite, judecându-se cu procuratorul reclamantei RML, pronunţându-se sentinţa civilă 398/25 martie 2004 a Judecătoriei Curtea de Argeş şi decizia civilă 225/R/14 septembrie 2004 a Tribunalului Argeş, precum şi sentinţa civilă 86/2013 a Judecătoriei Curtea de Argeş, decizia civilă 2044/24 septembrie 2013 şi decizia civilă 296/6 februarie 2013 ale Tribunalului Argeş.

Pârâţii au mai susţinut că autoarei reclamantei nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 47,5 ha teren, ea neatacând niciodată Hotărârea nr. 126/7 noiembrie 2000 a Comisiei Judeţene de fond funciar Argeş, iar plângerea formulată împotriva Hotărârii nr. 42/2006 cumulează în suprafaţă de 51 ha şi pe cele 47,5 ha neretrocedate.

Pârâţii au depus la dosar : Hotărârea nr. 2448 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş,  decizia civilă nr. 1074/26 octombrie 2005 Tribunalul Argeş – dosar nr.3299/Cv/2005, decizia civilă nr. 531/R/29 martie 2006 Curtea de Apel Piteşti, decizia civilă nr. 837/R/24 mai 2006 Curtea de Apel Piteşti, sentinţa civilă nr. 837/2013 din 18 septembrie 2013 Judecătoria Curtea de Argeş, sentinţa civilă nr. 813/2013 din 10 septembrie 2013 Judecătoria Curtea de Argeş, decizia civilă nr. 2044/2013 din 24 septembrie 2013 Tribunalul Argeş, decizia civilă nr. 296/2013 din 06 februarie 2013 Tribunalul Argeş, cerere de intervenţie accesorie dosar Tribunalul Argeş, act de adjudecare SD şi SC – dosar Tribunalul Comercial Argeş pentru suprafaţa de 5854 m.p. cu patru schiţe aferente, contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub forma autentică sub nr. 6714/19 decembrie 2000 BNPA – SSE ş.a., certificatul de moştenitor nr. 228/13 august 2008 BNPA pentru CA, contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică sub nr. 607/03 mai 2001 la BNPCG, actul de adjudecare dosar nr. 207/2004 Tribunalul Comercial Argeş cu schiţă aferentă pentru suprafaţa de 7699 m.p. pentru CA, interogatoriu SE, declaraţiile martorilor ŞA, TN, sentinţa civilă nr. 398/25 martie 2004, decizia civilă nr. 225/R/14 septembrie 2004 Tribunalul Argeş.

Pârâţii TN şi TS au depus şi aceştia întâmpinare prin care, pentru aceleaşi argumente ca şi ceilalţi pârâţi, au ridicat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în formularea cererii sale şi excepţia puterii lucrului judecat. De asemenea, s-a mai susţinut că semnătura de pe cererea  reclamantei nu aparţine acesteia, ci numitului RML, care nu are o procură specială în acest sens.

Pe fondul cauzei, aceşti pârâţi au solicitat şi ei respingerea cererii reclamantei ca fiind neîntemeiată.

S-a susţinut că aceştia deţin în punctul în litigiu suprafaţa de 15598,67 m.p. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 610/3 mai 2001 de către notarul public CG, teren înscris în cartea funciară nr. 9N şi cumpărat de la numitul RN. Reclamanta nu are un titlu de proprietate emis în baza Legii 18/1991 cu privire la terenul revendicat.

Cei doi pârâţi au depus şi ei la dosar: contractul de vânzare cumpărare încheiat în forma autentică sub nr. 610/03 mai 2001 la BNPCG, planul de amplasament şi delimitare a bunului imobil cumpărat, hotărârea nr. 2448 a Comisiei Judeţene Argeş de fond funciar, decizia civilă nr. 1074/26 octombrie 2005 a Tribunalului Argeş, decizia civilă nr. 531/R/29 martie 2006 Curtea de Apel Piteşti, decizia civilă nr. 837/R/24 mai 2006 Curea de Apel Piteşti, sentinţa civilă nr. 837/2013/18 septembrie 2013 Judecătoria Curtea de Argeş, sentinţa civilă nr. 813/2013/10 septembrie 2013 Judecătoria Curtea de Argeş.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinări. Ea a arătat că numitul RML are procura autentificată sub nr. 112/2014 de către notarul public LII, astfel că poate semna şi formula cereri în numele ei. În legătură cu încălcarea autorităţii de lucru judecat la care fac referire pârâţii, VC a arătat că niciodată părţile nu s-au judecat într-o acţiune în revendicare, iar instanţele i-au recunoscut vocaţia succesorală autoarei sale pentru suprafaţa de 42,34 ha. teren agricol, din care face parte şi terenul revendicat. În legătură cu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SE, această pârâtă a declarat că şi-a rezervat uzufructul viager asupra terenului vândut, deci imobilul este în continuare stăpânit de ea.

Pe fondul cauzei, reclamanta a precizat că susţinerile pârâţilor nu pot fi primite, deoarece autorii ei au fost deposedaţi abuziv de Moşia B în anul 1949. Pârâţii au obţinut titluri de proprietate nevalabile, cu concursul numitului SSE şi al autorităţilor publice locale.

Reclamanta a mai depus la dosar procura specială autentificată sub nr. 112/4 februarie 2014, sentinţa civilă nr. 1299/11 septembrie 2002 a Judecătoriei Curtea de Argeş, o parte din decizia civilă nr. 1420/R/12 septembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.

Judecătorul căruia i-a fost repartizată iniţial cauza de faţă a formulat cerere de abţinere, care i-a fost admisă prin încheierea de şedinţă din 14 mai 2014.

Ulterior alţi 2 judecători au formulat cereri de abţinere, care le-au fost admise prin încheierea de şedinţă din 16 mai 2014.

În urma soluţionării acestor incidente procedurale, pricina a fost repartizată completului de faţă.

În cursul judecăţii s-au luat interogatorii pârâţilor şi s-a efectuat o expertiză tehnică în specialitatea topografie de către expertul NG.

S-au mai depus la dosar decizia civilă 128/19 februarie 2014 şi decizia civilă nr. 390/13 mai 2015 ale Tribunalului Argeş, precum şi un raport de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de experta ML.

Reclamanta şi pârâţii au depus şi concluzii scrise.

Pe parcursul procesului au decedat pârâţii SC şi SE, litigiul fiind continuat de moştenitorii acestora: SD, respectiv RI.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procura specială autentificată sub nr. 112/4 februarie 2014 reclamanta VC l-a împuternicit pe numitul RML să-i reprezinte interesele în cauza de faţă, această procură fiind dată inclusiv pentru semnarea actelor ce au legătură cu litigiul. Astfel, susţinerile pârâţilor cu privire la lipsa semnăturii reclamantei de pe cererea de chemare în judecată sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.

Excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în formularea acţiunii este apreciată ca neîntemeiată. VC susţine că autorii săi au fost proprietarii vechi ai terenului în litigiu, invocând ca dovada a acestui drept planul vechii Moşii B şi actul de partaj ascendentar şi testamentar întocmit de numita LB în anul 1946. Deci reclamanta se consideră îndreptăţită pentru a obţine terenul revendicat de la pârâţi, justificându-şi calitatea procesuală activă. Împrejurarea că ea nu are titlu eliberat în baza legilor funciar, aşa cum susţin pârâţii, este o chestiune de fond, care va fi analizată mai jos în considerentele acestei hotărâri.

Excepţia puterii (autorităţii) lucrului judecat ridicată de pârâţi este considerată şi aceasta ca neîntemeiată. Pârâţii s-au referit în cursul acestui proces când la excepţia puterii de lucru judecat, când la excepţia autorităţii de lucru judecat, însă niciodată părţile nu s-au judecat în contradictoriu într-o  acţiune de revendicare imobiliară. Celelalte hotărâri judecătoreşti amintite de pârâţi în dovedirea excepţiei s-au pronunţat exclusiv în litigii de fond funciar sau în acţiuni posesorii, care nu au autoritate de lucru judecat faţă de acţiunea petitorie în revendicare. Mai mult decât atât, puterea lucrului judecat, ca efect al autorităţii de lucru judecat la care se referă art. 431 alin. 2 C.pr.civ., nu este o excepţie, ci o apărare de fond, care, dacă este întemeiată, face ca acţiunea reclamantei să fie respinsă ca nefondată.

În fine, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SE (în prezent decedată), este şi aceasta neîntemeiată, deoarece prin acel contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1370/27 martie 2009 de către BNPGA ea a  înstrăinat terenul de 4584 m.p. (măsuraţi în urma lucrării cadastrale) către cumpărătorul RI, păstrându-şi însă dreptul de uzufruct viager asupra imobilului. Deci ea era cea care avea dreptul de a deţine şi de a folosi terenul, având astfel calitatea de pârâtă în acţiunea de revendicare.

Oricum, pârâtul RI a fost şi el introdus în cauză, ca moştenitor al defunctei SE.

Pentru considerentele expuse mai sus, în baza art. 248 alin. 4 şi 5 C.p. civ., instanţa va respinge ca neîntemeiate cele 3 excepţii ridicate de pârâţi prin întâmpinări.

Pe fondul cauzei, acţiunea reclamantei este apreciată ca fiind neîntemeiată.

În speţă sunt aplicabile dispoziţiile  art. 555 şi următ. din Codul civil în vigoare cu privire la proprietatea privată.

Terenul în litigiu a fost identificat în lucrarea de expertiză  întocmită de expertul NG şi s-a stabilit că, în baza partajului ascedentar din 1946, reclamantei i-ar reveni în prezent doar suprafaţa de 99063 m.p. conturată cu roşu în anexa nr. 1 la lucrarea expertului, celelalte 2 loturi revenind celorlalţi moştenitori prin actul de partaj ( 33217 m.p. lui BN – culoarea verde şi 36962 m.p. lui CM - culoarea albastră). Suprafaţa totală măsurată a fost de 136025 m.p.

Expertul a mai constatat şi a reliefat în anexa nr. 2 la lucrare că în acel punct ,,GR” în litigiu posesorii actuali sunt următorii :

- TN şi TS pentru suprafeţele de 7195 m.p. şi 15599 mp., dobândite prin contracte de vânzare-cumpărare – conturate cu verde;

- RI – suprafaţa de 4584 m.p. dobândită de la SE prin contract de vânzare-cumpărare – conturat cu violet ;

-  SD, LN, LE, IV, ID şi VM - suprafaţa de 49429 m.p. dobândită prin contract de vânzare-cumpărare conturată cu roşu;

- SD suprafaţa de 5854 mp. - dobândită prin act de adjudecare – conturată cu albastru;

- GFR suprafaţa de 24319 m.p. şi suprafaţa de 7579 mp. dobândite prin certificat de moştenitor şi act de adjudecare, precum şi cota de 1/3 din calea de acces de 360 mp – conturate cu galben;

- ŞN suprafaţa de 7278 mp.- dobândită prin act de schimb şi moştenire conturată cu maro.

În afara acestor suprafeţe deţinute de pârâţi, expertul a mai constatat că restul terenului până la suprafaţa totală de 136025 mp mai este ocupat după cum urmează:

- ON deţine suprafaţa de 3935 m.p. dobândită prin act de  adjudecare;

- UG, deţine suprafaţa de 2500 m.p. dobândită prin contract de vânzare-cumpărare;

- OSŞ are în administrare suprafaţa de 28062 mp.;

- CONEL are în administrare suprafaţa de 5030 m.p.;

- MŞ aparţinând CONEL ocupă suprafaţa de 2140 m.p.;

- suprafaţa de 3690 mp. este liberă şi reprezintă teren împădurit şi neproductiv.

Deci nu numai pârâţii ocupă din terenul revendicat, ci şi alte persoane care nu au fost chemate în judecată.

Terenul pe care-l revendică reclamanta a fost preluat de către stat prin Decretul de expropriere nr. 83/2 martie 1949 şi astfel, pentru a redobândi proprietatea asupra acestui teren, numita BIE, ca urmaşă a autorilor săi, trebuia să obţină o hotărâre şi un titlu de proprietate emise în baza legilor fondului funciar adaptate după decembrie 1989.

Între autoarea reclamantei şi comisiile de fond funciar au existat mai multe litigii în trecut, în urma cărora s-a stabilit că pentru BIE nu s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 47,5 ha din care face parte şi terenul revendicat în cauza de faţă.

Iniţial, prin sentinţa civilă 1144/7 iunie 2001 a Judecătoriei Curtea de Argeş se admisese plângerea lui BIE şi se dispusese reconstituirea dreptului de proprietate al acesteia pentru suprafaţa de 47,5 ha teren agricol şi 10 ha. teren forestier. În cadrul acestui proces s-a efectuat un raport de expertiză tehnică de către experta IG, care a fost sancţionată penal cu o amendă administrativă pentru întocmirea lucrării în mod necorespunzător. În urma sancţionării penale a expertei, s-a formulat o cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 1144/ 7 iunie 2001 a Judecătoriei Curtea de Argeş, cerere soluţionată în mod irevocabil prin decizia civilă 1074/26 octombrie 2005 a Tribunalului Argeş, prin care s-a admis cererea de revizuire şi s-a schimbat sentinţa nr. 1144/2001, în sensul respingerii plângerii formulate de BIE.

Ulterior, reclamanta VC, ca moştenitoare testamentară a numitei BIE, s-a adresat din nou comisiei de fond funciar pentru emiterea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 47,5 ha teren agricol, cererea sa fiind respinsă prin Hotărârea nr. 2488/8 februarie 2013 a Comisiei Judeţene de fond funciar Argeş, iar prin sentinţa 837/18 septembrie 2013 a Judecătoriei Curtea de Argeş, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 128/19 februarie 2014 a Tribunalului Argeş, i-a fost respinsă această plângere.

Într-un alt litigiu avut anterior, prin sentinţa civilă nr. 961/3 septembrie 2003 a Judecătoriei Curtea de Argeş, rămasă irevocabilă prin decizia civilă 516/4 mai 2005 a Tribunalului Argeş, a fost admisă în parte plângerea  formulată de BIE şi prefectul judeţului Argeş a fost obligat să înmâneze acesteia titlul de proprietate pentru suprafaţa de 47,5 ha., sub sancţiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea obligaţiei. Această obligaţie a fost stabilită de instanţă tot în baza sentinţei civile nr. 1144/7 iunie 2001 a Judecătoriei Curtea de Argeş.

În urma admiterii cererii de revizuire împotriva sentinţei civile nr. 1144/2001, prefectul judeţul Argeş a formulat şi acesta cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 961/3 septembrie 2003 a Judecătoriei Curtea de Argeş, cerere care a fost admisă prin sentinţa civilă 813/10 septembrie 2013 a Judecătoriei Curtea de Argeş, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 390/13 mai 2015 a Tribunalului Argeş.

Din cuprinsul tuturor acestor hotărâri judecătoreşti reiese că autoarea reclamantei nu deţine un titlu de proprietate pentru terenul în litigiu, titlu care să fie emis în baza legilor fondului funciar.

Nu poate fi primită susţinerea reclamantei că autorii săi au avut un drept de proprietate asupra terenului în litigiu anterior exproprierii şi că astfel revendicarea este justificată, câtă vreme singura procedură în care se poate obţine un titlu de proprietate pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada comunistă este cea reglementată de legile fondului funciar. În acele litigii purtate anterior de autoarea reclamantei s-au analizat vocaţia concretă şi dreptul de proprietate al acesteia şi s-a stabilit că ea nu este îndreptăţită la reconstituire.

Cum pârâţii deţin titluri de proprietate valabile, şi-au înscris în cartea funciară drepturile lor şi sunt şi posesorii terenurilor, reclamanta neavând un titlu de proprietate valabil, instanţa apreciază că nu sunt întrunite condiţiile prev. de art. 55-557  şi art. 563 C.civ., astfel că va respinge acţiunea în  revendicare.

În baza art. 451-455 C.pr.civ., reclamanta fiind în culpă procesuală, va fi obligată să le plătească în solidar pârâţilor GFR, ID, IV, VM, LN, LE, SD, SC (decedat), prin moştenitor SD şi SE (decedată), prin moştenitor RGI, suma de 2000 lei cheltuieli de judecată şi pârâţilor TN şi TS, tot în solidar, suma de 500 lei cu acelaşi titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiate excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei VC în formularea cererii de chemare în judecată şi excepţia puterii (autorităţii) de lucru judecat, excepţii ridicate de pârâţi prin întâmpinări.

Respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SE, excepţie ridicată de aceasta prin întâmpinare.

Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta VC împotriva pârâţilor GFR, TN, ID, IV, VM, LN, LE, SD, personal şi în calitate de moştenitoare a pârâtului decedat SC, ŞV şi RI– moştenitor al defunctei pârâte SE, cu privire la revendicarea suprafeţei de 13 ha teren agricol situat în punctul „RG”.

Obligă pe reclamantă să le plătească în solidar pârâţilor GFR, ID, IV, VM, LN, LE, SD şi RI 2.000 lei cheltuieli de judecată.

Obligă pe reclamantă să le plătească în solidar pârâţilor TN şi TS 500 lei cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Curtea de Argeş.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16 octombrie 2015.

PREŞEDINTE, GREFIER,

MMB   VRI