Contestaţie la executare. Motive de contestație tardiv invocate. Netemeinicia contestației la executare.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

La data de 21.01.2016, intimata din prezenta cauză a solicitat SCPES „EL ŞI ASOCIAŢII” în baza sentintei civile nr 717/01.02.2013 pronunţată de Tribunalul B. şi Decizia Civilă nr. 323/03.10.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ambele în dosarul nr. 9975/99/2011, executarea silită a debitoarei A. pentru realizarea obligaţiei de  a plăti următoarele sume de bani: 257.660,55 lei reprezentând debit, dobânda legală aferentă acestei sume calculată de la data de 30.03.2011 până la data plăţii efective, 6692,61 lei reprezentând cheltuieli de fond şi 6820 lei reprezentând cheltuieli de judecată apel.

Prin încheierea de la data de 21.01.2016 a fost încuviinţată executarea silită împotriva debitoarei A. (f  67), la aceeaşi dată fiind emisă somaţia nr. 18/2016 (f. 65), prin care debitoarei i s-a pus în vedere să achite suma de 257.660,55 lei reprezentând debit, dobânda legală aferentă acestei sume calculată de la data de 30.03.2011 până la data plăţii efective, 6692,61 lei reprezentând cheltuieli de fond şi 6820 lei reprezentând cheltuieli de judecată apel şi 5203,32 lei cheltuieli de executare.

De asemenea, prin încheierea de la 21.01.2016 (f 66) au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 5203,32 lei, din care onorariul executorului judecătoresc în sumă de 4211,1 lei plus tva- respectiv suma de 5053,32 lei, emitere Încheiere de încuviinţare a executării silite - 120 ron, cheltuieli necesare desfăşurării executării silite în sumă de 30 lei, compuse din  taxă comunicare Încheiere încuviinţare a executării silite- 5 ron, taxă comunicare somaţie- 5 ron, taxă comunicare încheiere distribuire sume şi taxă comunicare încheiere închidere dosar x 2- 20 ron.

În drept, în ceea ce priveşte contestaţia la executare, se reţine că aceasta este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obţine anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale. Pentru a interveni anularea actelor de executare silită este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii, prevăzute de art. 711 alin. (1) coroborat cu art. 175 C.proc.civ.: 1. să existe nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare; 2. să se fi produs o vătămare a unui drept sau interes legitim; 3. această vătămare să nu poată fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului.

Analizând contestaţia la executare raportat la motivele invocate de către contestatoare cu privire la nerespectarea dispoziţiilor art. 1, 2 si 3  din O.G. nr. 22/2002 instanţa constată că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002, aşa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor publice se achită din sumele aprobate in acest scop prin bugetele acestora, iar dispoziţiile art. 2 din acelaşi act normativ statuează că, în situaţia în care executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni (termen care curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului), să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată.

Din interpretarea sistematică a  prevederilor legale anterior menţionate, instanţa constată că obligaţia instituţiei publice debitoare ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată, există doar în ipoteza în care executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri.

Per a contrario, dacă există fonduri pentru a se executa de către instituţia publică debitoare creanţa stabilită prin titlul executoriu, nu mai sunt aplicabile prevederile art. 2 din OG nr.22/2002, aşa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 şi debitoarea nu mai are la dispoziţie un termen de graţie de 6 luni pentru efectuarea plăţii.

Prin urmare daca exista fonduri pentru a se executa de catre institutia publica debitoare creanta stabilita prin titlul executoriu, nu se justifica neefectuarea de catre contestatoare a plăţii.

In acelaşi sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului in aplicarea prevederilor art. 6 din C.E.D.O., care este obligatorie pentru instanţe, faţă de prevederile art. 11 şi 20 din Constituţie.

Potrivit acestei jurisprudenţe executarea unei sentinţe sau a unei decizii, indiferent de instanţa care o pronunţă, trebuie considerată ca făcând parte din „proces”, in sensul art. 6 par. 1 din C.E.D.O., iar dreptul de acces la justiţie ar fi iluzoriu daca ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă n- in sensul de executorie- şi obligatorie să rămână fără efect in detrimentul uneia dintre părţi.

In cauza Sacaleanu impotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că, atunci când administraţia refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori intârzie in executarea acesteia, chiar şi in cazul aplicării unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este O.G. nr. 22/2002, garanţiile art. 6 din C.E.D.O. de care a beneficiat justitiabilul in fata instanţelor işi pierd orice raţiune de a fi.

Se constată astfel in prezenta cauza că nu exista niciun motiv întemeiat pentru care instituţia contestatoare să refuze a da curs executării silite declanşate împotriva sa. Astfel,  contestatoarea nu a făcut dovada că nu are fonduri special alocate pentru executarea obligaţiei din titlul executoriu şi nici că a efectuat demersuri pentru obţinerea de fonduri, deşi îi incumba sarcina probei conform art. 249 C.proc.civ., motiv pentru care această susţinere este neîntemeiată, prevederile art. 2  şi următoarele din O.G. nr. 22/2002 nefiind incidente. Totodată, astfel cum a arătat şi intimata, debitoarea nu s-a prevalat de niciunul dintre drepturile conferite de disp. 5 şi 6 ale OG 22/2002, respectiv soluţionarea pe cale amiabilă a obligaţiei de plată (art. 5 ) sau solicitarea unui termen de graţie sau a unor termene de eşalonare instanţei de executare (art. 6), iar somaţia a fost emisă cu respectarea disp. art. 668 CPC.

Mai mult decât atât,  instanţa are în vedere că orice întârziere in executarea unui titlu executoriu ar putea duce la încălcarea art. 6 al C.E.D.O.., cu atât mai mult cu cât debitorul este o instituţie a statului.

Prin urmare, instanţa va respinge ca neîntemeiat acest motiv de contestaţie formulat de către contestatoare.

Cu privire la legalitatea Încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, instanţa are în vedere disp. art. 670 alin. (2) C.proc.civ., conform cărora debitorul, inclusiv instituţia publică ce nu îşi execută de bunăvoie obligaţia, va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor prin încheierea ce constituie titlu executoriu.

Instanţa constată că somaţia adresată contestatoarei, prin executorul judecătoresc, nu are semnificaţia juridică a unei simple notificări a unui act judiciar, ci reprezintă un act prin care creditorul şi-a manifestat expres şi neechivoc voinţa în sensul realizării executării silite, faţă de refuzul aducerii la îndeplinire de bunăvoie a titlului executoriu, procedura de executare silită fiind determinată de atitudinea pasivă a contestatoarei care nu a executat de bunăvoie o  hotărâre judecătorească pentru o perioadă lungă de timp, afectând dreptul intimatului la un proces echitabil. Astfel, executorul judecătoresc  a desfăşurat o activitate de punere în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii în sensul disp. art. 7 lit. a din Legea 188/2000 şi nu de simplă notificare a actelor de procedură, susţinerile contestatoarei în acest sens urmând a fi respinse.

Prin urmare, sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite şi faţă de dispoziţiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 şi cele ale Ordinului ministrului justiţiei nr. 2550/2006, ulterior cele ale Ordinului MJLC nr.772/C/05.03.2009, în cazul obligaţiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăşi un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligaţiei de plată a cărei executare se urmăreşte. În speţă, onorariul stabilit, în cuantum de 4211,10 lei plus TVA se încadrează în limitele prevăzute de disp. art. 39 alin. 1 lit. d Legea 188/2000 iar celelalte cheltuieli de executare silită sunt detaliate în Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, atât sub raportul scopului pentru care au fost percepute în conformitate cu art. 670 alin. 3 CPC cât şi în ceea ce priveşte cuantumul lor, contrar susţinerilor contestatoarei,

Faţă de toate aceste considerente şi în raport de soluţia admiterii excepţiei tardivităţii motivului de contestaţie referitor la nelegalitatea executării silite datorită faptului că executarea silită a fost încuviinţată de executorul judecătoresc prin Încheierea de la termenul de judecată din data de 04.04.2016 instanţa va respinge motivul de contestaţie referitor la nelegalitatea executării silite datorită faptului că executarea silită a fost încuviinţată de executorul judecătoresc, invocată de contestatoare prin răspunsul la întâmpinare, ca tardiv formulat şi va respinge contestaţia la executare pentru celelalte motive invocate, ca neîntemeiată

Dată fiind soluţia de mai sus şi în raport de disp. art. 719 alin. 1 şi art. 651 alin. 4 CPC care prevăd caracterul executoriu al hotărârilor instanţei de executare, instanţa urmează a respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.

Având în vedere că întoarcerea executării poate fi dispusă numai în cazul anulării executării, prin raportare la soluţia ce urmează a fi dispusă privitor la primul capăt de cerere, instanţa va respinge şi cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată.

In baza art. 720 alin. (4) C.proc.civ., prezenta hotărâre va fi comunicată executorului judecătoresc, după rămânerea sa definitivă.

Domenii speta

Spete similare