Drepturi băneşti stabilite prin contract colectiv de muncă

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2021:002.000580

Dosar nr. 2515/102/2020

SENTINŢA CIVILĂ NR. 580/2021

Şedinţa publică din 12 aprilie 2021

Completul constituit din:

Preşedinte ...

Asistent Judiciar ...

Asistent Judiciar ..

Grefier ..

Pe rol judecarea acţiunii civile formulată de reclamantul Sindicatul ..., cu sediul în Tg-Mureş, str. ... şi sediul procesual ales în Tg-Mureş, str. .. nr. .. ap. ..., jud. .., în numele şi pe seama membrilor de sindicat: ..., CNP ... şi ..., CNP ...  în contradictoriu cu pârâta SC ... SA, cu sediul ... având ca obiect drepturi băneşti.

Mersul dezbaterilor şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 18 martie 2021, încheiere care face parte integrantă din prezenta, fiind amânată pronunţarea hotărârii la data de 1 aprilie 2021, 8 aprilie 2021 şi apoi la data de 12 aprilie 2021.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 7 decembrie 2020 la Tribunalul Mureş, sub nr. 2515/102/2020, reclamantul Sindicatul ..., în numele şi pe seama membrilor de sindicat ... şi ...,  în contradictoriu cu pârâta ... SA, a solicitat instanţei ca prin hotărâre judecătorească să dispună:

- obligarea pârâtei la acordarea către membrii de sindicat a diferenței dintre ajutorul în caz de deces achitat și cel calculat potrivit art. 111 alin. 1 lit. b din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate al ... S.A., valabil pentru perioada 2020 - 2021;

- actualizarea sumelor de mai sus cu rata inflației și dobânda legală de la data scadenței și până la data plății efective;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

 În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că membrii de sindicat sunt angajați ai unității pârâte, calitate în care beneficiază de prevederile Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate al ... S.A., conform art. 133 alin. 1 lit. a din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Potrivit art. 111 alin. 1 lit. b din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate al ... S.A., valabil pentru perioada 2020 - 2021: „În afara ajutoarelor legale la care au dreptul, pe perioada de valabilitate a prezentului contract, salariații vor beneficia de următoarele ajutoare: ... b) în cazul decesului părinților (biologici/adoptivi, doar o singură dată, la alegere), copiilor, soțului (soției), un ajutor social egal cu 2 salarii medii brute pe societate, aferente lunii anterioare plății ajutorului social. Pentru același deces se acordă un singur ajutor social egal cu 2 salarii medii brute pe societate, prevederile lit. a de mai sus fiind aplicate în mod corespunzător.”

Prevederile normei de trimitere se referă la noțiunea de familie, care este definită de textul lit. a ca fiind „soțul (soția), copiii, părinții, frații sau surorile”. De asemenea, la aceeași lit. a se stipulează faptul că ajutorul de deces „este datorat familiei în ansamblu, așa cum aceasta este definită mai sus, și nu fiecărui membru al acesteia.”

Reclamantul a mai arătat că la data de 07.07.2020 a decedat ..., mama membrului de sindicat ... (conform certificatului de deces seria D.11 nr. 354213), iar la data de 14.07.2020, a decedat ..., tatăl membrului de sindicat ... (conform certificatului de deces seria D.10 nr. 931738).

Pârâta și-a îndeplinit această obligație parțial, în sensul că a acordat fiecăruia dintre cei doi membri de sindicat reprezentați câte un ajutor social (la data de 22.07.2020, respectiv 04.08.2020), însă calculul acestuia este incorect.

Reclamantul a subliniat că refuzul pârâtei, de a-și executa întocmai obligația convențională asumată, este netemeinic și nelegal.

Problema de drept dedusă judecății este baza/modul de calcul al ajutorului social prevăzut de art. 111 alin. 1 din CCM invocat. În acest text convențional se prevede expres că ajutorul social în discuție este egal cu 2 salarii medii brute pe societate, aferente lunii anterioare plății ajutorului social.

Or, pârâta a înțeles să aplice un mod de calcul al salariului mediu brut pe societate aferent lunii anterioare plății, care exclude orice componentă variabilă, arătând că ia în considerare doar sporurile transmise în Revisal și golind astfel de conținut obligația ca acest salariu să fie la nivelul lunii anterioare plății ajutorului social. Acest mod de calcul rezultă din explicațiile date de pârâtă, explicații transmise pe e-mail președintelui sindicatului, potrivit cărora dacă s-ar „lua în considerare și alte sporuri variabile sau alte bonusuri, sumele stabilite ar fi foarte diferite de la o lună la alta.”

Reclamantul a susținut că, atât timp cât părțile au înțeles, în urma unei negocieri, să fie avut în vedere salariul mediu brut pe societate din luna anterioară plății, este evident că s-a avut în vedere faptul că acesta suferă fluctuații de la o lună la cealaltă, deoarece în caz contrar s-ar fi luat un reper fix.

Pe de altă parte, salariul mediu brut pe societate reprezintă, potrivit Institutului Național de Statistică, raportul dintre sumele brute plătite salariaților de către agenții economici în perioada de referință, indiferent pentru ce perioadă se cuvin, și numărul mediu de salariați.

Potrivit aceleiași surse, câștigul salariat nominal brut cuprinde salariile, respectiv drepturile în bani și în natură cuvenite salariaților pentru munca efectiv prestată (inclusiv pentru timpul lucrat suplimentar), potrivit formei de salarizare aplicată, sporurile și indemnizațiile acordate ca procent din salariu sau în sume fixe, alte adaosuri la salarii potrivit legii, sumele plătite pentru timpul nelucrat (indemnizațiile pentru concediile de odihnă și studii, zile de sărbătoare și alte zile libere, sumele plătite din fondul de salarii pentru concediile medicale), premiile, primele de vacanță și alte sume plătite din fondul de salarii conform actelor normative sau contractelor colective de muncă, sumele plătite din profitul net și alte fonduri (inclusiv contravaloarea tichetelor de masă).

Prin urmare, la stabilirea salariului mediu brut pe societate, societatea va trebui să ia în considerare toate sumele brute plătite în mod individual salariaților, în care să fie incluse toate cele enumerate mai sus.

Reclamantul a mai învederat că, având în vedere și dispozițiile art. 229 alin. 4 din Codul muncii, potrivit cărora „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților”, pârâta nu poate fi exonerată de executarea întocmai a acestei obligații.

Referitor la cererea de actualizare a diferențelor salariate cu rata inflației, precum și plata dobânzii legale, calculată începând cu scadența lunară a fiecărei sume, reclamantul a susținut că, în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, daunele - interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu. Deci, prin executarea cu întârziere a obligației de plată, în calitate de creditori ai obligației de plată a sporurilor, membrii de sindicat au suferit un prejudiciu patrimonial. Ca urmare, sunt incidente dispozițiile art. 1 raportat la art. 166 alin. 1 și art. 278 alin. 1 din Codul muncii, raportate la art. 1531 alin. 1, alin. 2 teza întâi și art. 1535 alin.1 din Codul civil, respectiv art. 1 alin. 3, art. 2 și art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 13/2011, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației de plată, principiu conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor („damnum emergens"), cât și beneficiul de care acesta este lipsit („lucrum cessans”).

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cerere pe dispozițiile art. 229 alin. 4 din Codul muncii, precum și pe cele ale tuturor textelor legale invocate în cuprinsul cererii.

În probațiune, reclamantul a solicitat administrarea dovezii cu înscrisuri.

Împotriva cererii de chemare în judecată a formulat întâmpinare pârâta ... SA, solicitând instanţei să dispună: respingerea acțiunii introductive ca nefondată şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivarea întâmpinării, s-a arătat că problema supusă judecății în prezenta cauză este aceea a înțelesului sintagmei „salariu mediu brut pe societate” din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ... S.A valabil în perioada 2020-2021 (în continuare „CCM”) și mai exact a modului în care se calculează această valoare la care se raportează cuantumul ajutoarelor sociale acordate de către societatea pârâtă.

Aceasta, în condițiile în care reclamantul susține faptul că pârâta şi-ar fi îndeplinit doar parțial, obligația prevăzută art. 111 alin. l lit. b din CCM, deoarece nu ar fi inclus în calculul sumei achitate celor doi membrii de sindicat toate sumele brute achitate salariaților în lunile anterioare plății ajutorului social.

Or, susținerile reclamantului sunt eronate, motiv pentru care acțiunea introductivă se solicită a fi respinsă ca nefondată.

Pârâta a învederat că, așa cum se poate observa sintagma „salariu mediu brut pe societate” nu este definită în CCM aplicabil la acest moment la nivelul societății, motiv pentru care, în susținerea pretențiilor sale, reclamantul face trimitere la un indicator statistic anume câștigul salariat nominal brut, afirmând faptul că și salariu mediu brut pe societate ar trebui calculat în mod identic.

În realitate însă, fiind în prezența unei noțiuni contractuale, și având în vedere faptul că nici Codul muncii și nici Legea 62/2011 nu precizează modul în care trebuie interpretate clauzelor contractelor colective de muncă, pentru determinarea înțelesului sintagmei în discuție se impune a fi avute în vedere, în conformitate cu prevederile art. 278 alin. l din Codul muncii, dispozițiile legii civile în materie, respectiv art. 1266-1269 Cod civil.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 1266 Cod civil: „ (1) Contractele se interpretează după voința concordantă a părților, iar nu după sensul literal al termenilor. (2) La stabilirea voinței concordante se va tine seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părți, de practicile statornicite între acestea și de comportamentul lor ulterior încheierii contractului.”

În sensul celor de mai sus, pârâta a învederat instanței faptul că valoarea de referință a ajutorului social, și anume „salariul mediu brut pe societate înregistrare/aferente lunii anterioare”, a fost utilizat și în contractele colective de muncă la nivelul societății anterioare, de exemplu cele din anii 2011, 2015, 2018.

Or, pe tot parcursul derulării tuturor acestor contracte, modul de calcul al acestui indicator a fost identic cu cel utilizat în cazul celor doi membrii de sindicat, respectiv suma salariilor de bază brute la care se adaugă sporurile salariale permanente, din luna anterioară, împărțite la numărul total de salariați înregistrați în acea lună anterioară.

Pârâta a subliniat că acest mod de calcul nu a fost contestat niciodată de către reclamantul Sindicatul ....

De altfel, nici după comunicarea e-mail-ului din data de 17.08.2020, Sindicatul nu a convocat, referitor la acest aspect, comisia paritară al cărei rol este, conform art. 8 din CCM, tocmai acela de a rezolva eventualele problemele ce apar în aplicarea prevederilor contractului colectiv.

Pârâta a opinat că rezultă, așadar, faptul că modul în care pârâta calculează „salariul mediu brut pe societate aferente lunii anterioare” este o „practică statornicită între părți”, iar lipsa contestării acestui mod de calcul, cu ocazia negocierii sau pe parcursul executării contractelor colective de muncă anterioare, demonstrează faptul că, „voința concordantă a părților” a fost în sensul celor afirmate de pârâtă.

De altfel, acest mod de calcul este de natură a conforma principiului bunei credințe și al tratamentului egal în relațiile dintre angajat și angajator, în condițiile în care acesta asigură, pe toată durata de derulare a CCM, existența unor valori apropiate ale ajutoarelor sociale acordate de societate, acestea fluctuând în limite minore, în funcție de eventuale majorări ale salariului brut al unor salariați și de fluctuația personalului ....

Iar acest fapt ține cont de natura juridică a acestor sume acordate, ca și măsuri de protecție socială, cu ocazia unor evenimente, precum decesul unor membri de familie, nașterea unui copil etc., ceea ce impune acordarea unor sume similare cu titlu de ajutor social, salariaților aflați în situații similare.

Or, modul de calcul propus de reclamantă, pe lângă faptul că nu a fost nicicând agreat de părți, neputând fi deci impus pârâtei, ar fi de natură a conduce și la grave inechități între salariați, în condițiile în care, așa cum s-a arătat prin răspunsul adresat reclamantului, prin aplicarea acestuia, un salariat poate primi o sumă mai mare cu 50% decât alt salariat aflat în aceeași situație, dar al cărui eveniment a survenit într-o altă lună.

Iar data în care intervine decesul unei membru al familiei nu poate reprezenta, în niciun caz, un criteriu obiectiv, rezonabil și proporțional pentru a justifica tratamentul diferit al unor salariați aflați în situații identice.

În drept, pârâta şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 și următoarele din Codul procedura civilă, precum si articolele de lege invocate.

În probațiune, pârâta a solicitat administrarea dovezii cu înscrisuri, cu o martoră și cu expertiza contabilă.

Pe parcursul cercetării procesului, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Examinând actele şi lucrările dosarului, reclamantul constată că acțiunea reclamantului este întemeiată, pentru considerentele prezentate în continuare.

Membrii de sindicat ... și ... sunt încadrați în muncă la societatea pârâtă.

Potrivit certificatului de deces seria D.11 nr. 354213/08.07.2020 (f. 9), la data de 07.07.2020 a decedat ..., mama membrului de sindicat ..., unitatea pârâtă plătindu-i acestuia un ajutor de deces la data de 22.07.2020, în cuantum de 9.170 lei net.

În conformitate cu  certificatul de deces seria D.10 nr. 931738/16.07.2020 (f. 14), la data de 14.07.2020, a decedat ..., tatăl membrului de sindicat ..., societatea pârâtă achitându-i acestuia un ajutor de deces la data de 04.08.2020, în cuantum de 9.170 lei net.

Cuantumul acestor ajutoare de deces a avut la bază salariul mediu brut pe societatea angajatoare, aferent lunii anterior plății, calculat astfel: s-au însumat toate salariile „de bază” ale tuturor angajaților, la care s-au aplicat numai „sporurile cu caracter permanent” unde era cazul (sporul permanent de tură de 5% și indemnizația RCM) și s-a împărțit rezultatul la numărul de angajați; astfel, au fost excluse de la calcul toate sporurile variabile și toate celelalte bonusuri salariale  (precum prima de vacanță etc.) – f. 15-16.

2. Față de această stare de fapt, instanța reține că refuzul pârâtei, de a-și executa obligația convențional asumată, de plată integrală a ajutorului social de deces, este netemeinic și nelegal.

Astfel, potrivit art. 111.1 lit. b din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate al ... S.A., valabil pentru perioada 2020 - 2021: „În afara ajutoarelor legale la care au dreptul, pe perioada de valabilitate a prezentului contract, salariații vor beneficia de următoarele ajutoare: ... b) în cazul decesului părinților (biologici/adoptivi, doar o singură dată, la alegere), copiilor, soțului (soției), un ajutor social egal cu 2 salarii medii brute pe societate, aferente lunii anterioare plății ajutorului social. Pentru același deces se acordă un singur ajutor social egal cu 2 salarii medii brute pe societate, prevederile lit. a de mai sus fiind aplicate în mod corespunzător.”

Societatea pârâtă a refuzat plata ajutoarelor sociale de deces stabilite în baza salariului mediu brut pe societate care să fie calculat în baza tuturor sumelor brute plătite tuturor angajaților, calculând acest indicator în mod limitat doar la salariile de bază și la unele sporuri permanente, excluzând restul tuturor celorlalte sporuri și adaosuri salariale cuvenite și plătite angajaților, motivând că, prin această variantă de calcul, variația cuantumului ajutorului de deces, de la o lună la alta, nu ar fi mare, situație ce ar fi, în opinia pârâtei, mai echitabilă pentru salariați, sub aspectul aplatizării variației cuantumurilor ajutoarelor cuvenite în funcție de luna intervenirii decesului membrului de familie (f. 16).

Ca atare, în esență, divergența dintre părți se rezumă numai la conținutul noțiunii de salariu „brut” al angajaților societății, deoarece în privința stabilirii salariului „mediu”, există consens în privința raportării acestuia la numărul total al angajaților societății.

Cercetând acest aspect divergent, instanța reține că, având în vedere că părțile contractului colectiv de muncă nu au înțeles să insereze în contract o clauză pentru a da a anumită definiție, specifică părților, proprie numai reglementărilor instituite prin contractul colectiv repectiv, pentru noțiunea de salariu „brut” al angajaților societății. Neexistând o definire derogatorie și specială, rezultă că menționata noțiune este utilizată în contractul colectiv în accepțiunea sa comună, astfel cum aceasta decurge din legislația muncii.

În acest sens, în primul rând, trebuie pornit de la prevederile art. 160 din Codul muncii, conform cărora: „Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri”. Deci, sporurile și adaosurile (prime, bonusuri etc.), pe care pârâta le invocă pentru definirea noțiunii de salariu „brut” în concepția sa, reprezintă în realitate elemente componente ale oricărui salariu, fără a se distinge dacă acesta este brut sau net. Ca atare, noțiunea de salariu „brut” nu este definitoriu legată de sporuri și adaosuri, cu atât mai puțin de sporurile și  adaosurile „permanente” cum pretinde pârâta. Prin urmare, includerea sau nu a sporurilor și adaosurilor într-o anumită categorie de salariu trebuie să rezulte expres din definiția legală a respectivei categorii.

Într-adevăr, este de remarcat faptul că, în legislație, caracterul „brut” al salariului, indiferent că se referă la cel „pe țară”, cel propriu „lunar” al salariaților, cel „orar”, cel „pe economie” etc. (deci inclusiv la cel „pe societate”), se prezintă, comparativ și antitetic, în două variante:

- atașat numai de categoria salariului de bază (adică celui de încadrare, tarifar): salariul „de bază brut” (art. 53 indice 1 alin. 10-11, art. 96 alin. 2, art. 164 alin. 1 ; art. 112 alin. 7, art. 164 alin. 3; art. 164 alin. 1 și 2, toate din Codul muncii), adică cel fără niciun fel de sporuri și adaosuri (în acest sens fiind, de exemplu, și prevederile art. 1 alin. 1 din HG nr. 935/2019 sau ale art. 1 alin. 1 din HG nr. 4/2021);

- atașat de categoria salariului integral însuși: cum este „salariul (minim sau mediu) brut” pe economie (art. 254 alin. 4 și 5 lit. a din Codul muncii), deci cel din care nu se exclud sporurile și adaosurile.

Prin urmare, caracterul „brut” al unei categorii de salariu vizează exclusiv accepțiunea comună (juridică și lexicală) ce exprimă cuantumul anterior deducerii impozitului și contribuțiilor legale (în acest sens fiind și definiția din DEX – fiind antonimul cuantumului net, efectiv încasat de salariat), iar nu exprimarea componenței respectivei categorii de salariu sub aspectul cuprinderii ori excluderii sporurilor și adaosurilor din conținutul acestuia.

În speță, textul art. 111.1 lit. b din Contractul Colectiv de Muncă utilizează expres și neechivoc noțiunea de salariu mediu brut pe societate, iar nu pe cel de: salariu de bază brut pe societate (adică fără sporuri și adaosuri) ori de salariu de bază brut cu sporuri permanente brute pe societate, fără adaosuri (cum eronat pretinde pârâta).

Dacă părțile contractului colectiv ar fi optat realmente pentru soluții exclusiviste speciale, atipice, selective şi de finețe, precum luarea în considerare exclusiv numai a sporurilor permanente și eliminarea tuturor celorlalte sporuri și adaosuri din baza de calcul a ajutorului de deces, atunci asemenea soluții trebuiau să fie consemnate ca atare, expres și neechivoc, în reglementările convenite, ele neputând fi adăugate ulterior pe cale de interpretare, întrucât limitează drepturile recunoscute salariaților, contrar dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii.

În al doilea rând, nu poate fi primit nici argumentul pârâtei, în sensul că excluderea, din baza de calcul a ajutorului de deces, a sporurilor și adaosurilor nepermanente ar fi mai echitabilă pentru salariați, prin aplatizarea variației cuantumurilor ajutoarelor cuvenite în funcție de luna intervenirii decesului membrului de familie. În realitate, orice excludere din baza de calcul a oricărei componente salariale (spor sau adaos), indiferent când intervine, micșorează baza de calcul al ajutorului de deces și automat diminuează cuantumul acestuia. Deci, asemenea excluderi, nereglementate de contractul colectiv, au ca efect tocmai încălcarea prevederilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii prin diminuarea cuantumului integral al ajutorului cuvenit salariaților, iar nu considerente de echitate. Sub simplul pretext al „echității”, pârâta nu poate opera diminuări ale cuantumurilor drepturilor bănești garantate de Contractul Colectiv de Muncă salariaților.

În al treilea rând, nu este admisibilă nici apărarea pârâtei, potrivit căreia modul de calcul al ajutoarelor litigioase a fost dedus pe cale de interpretare, potrivit unei „practici statornicite între părți”.

Dimpotrivă, este de reliefat, conform dispozițiilor art. 133 alin. 1 lit. a din Legea nr. 62/2011, că prevederile art. 111.1 lit. b din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate al ... S.A., valabil pentru perioada 2020 – 2021, produc efecte pentru toți angajații din unitate, fie că sunt sau nu membri ai sindicatului reclamant. Acest specific al efectelor legale ale contractelor colective de muncă nu permite nici conturarea precisă, obiectivă și neechivocă a unei „practici statornicite între părți” în sensul invocat de pârâtă, din moment ce drepturile litigioase nu au ca titular și nu se reflectă în patrimoniul sindicatului reclamant (ca parte a contractului), ci vizează raporturi individuale de muncă și drepturi subiective proprii ale salariaților beneficiari.

Mai precis, prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte în beneficiul întregului ansamblu al salariaţilor societăţii, care însă este compus eterogen din diferiţi salariaţi care sunt titulari fiecare ai unor drepturi salariale proprii şi care acţionează fiecare individual şi independent în gestionarea propriilor lor drepturi, în baza distinctelor  lor voinţe. Ca atare, chiar dacă pârâta ar aplica prevederile contractuale colective (inclusiv cele ale art. 111.1 lit. b) într-o anumită manieră faţă de anumiţi salariaţi determinaţi, respectiva modalitate de a proceda a pârâtei nu este şi nu poate fi opozabilă tuturor celorlalţi salariaţi, care nu erau atunci vizaţi  şi cărora, astfel, nici nu li se poate reproşa că nu au reacţionat sau că nu s-ar fi opus unor măsuri care nu aveau ca obiect drepturile lor salariale personale. Prin urmare, din moment ce fiecare salariat beneficiar al contractului colectiv are un statut independent şi disparat de relaţionare salarială cu unitatea pârâtă, nu se poate susţine că s-ar sintetiza o voinţă comună a tuturor salariaţilor beneficiari de a achiesa la conduitele pârâtei având ca obiect alţi salariaţi, astfel încât acestea să se cristalizeze şi să se consolideze la nivelul unei veritabile „practici statornicite între părți”. Cu alte cuvinte, maniera de a proceda a pârâtei faţă de unii salariaţi, în cadrul raporturilor juridice salariale individuale şi „intuitu personae”, nu poate constitui o „practică statornicită între părți” pentru salariaţii care nu sunt parte a respectivelor raporturi individuale şi nici măcar nu au participat relevant la derularea acestora din perspectiva realizării unor drepturi subiective proprii. Pe scurt, niciunui salariat al unei unităţi angajatoare nu i se poate opune factual de către aceasta un anumit fel de a proceda în aplicarea contractului colectiv în materie salarială, doar pentru că respectivul fel de a proceda ar fi fost acceptat  de un alt salariat – această simplă împrejurare de fapt nu poate fi folosită pentru vătămarea drepturilor subiective salariale ale celorlalţi angajaţi ai unităţii.

În plus, prevederile menționate ale contractului colectiv, ale art. 111.1 lit. b, despre a căror interpretare se discută, prin prisma unei generic invocate „practici statornicite între părți”, în realitate  produc efecte foarte restrânse în timp, doar pentru un an (pe durata valabilității contractului), nepunându-se problema consolidării într-un timp relevant de îndelungat a unei practici importante, bazate pe cazuri concrete, multiple și repetate în mod constant, similare celor ale membrilor de sindicat din această cauză. Situația unor contracte colective anterioare nu are relevanță, deoarece operațiunea de interpretare a clauzelor unui contract vizează doar aspectele legate de respectivul act juridic, iar nu de cele referitoare la alte acte juridice extrinseci și independente.

3. În consecință, văzând și dispozițiile art. 208-216 din Legea nr. 62/2011, instanța, în temeiul art. 160 coroborat cu art. 39 alin. 1 lit. a, art. 40 alin. 2 lit. c, art. 161, art. 166 alin. 1-2 şi art. 169 din Codul muncii, va admite acțiunea reclamantului și va obliga pârâta la plata în favoarea fiecărui membru de sindicat, ... şi ..., a diferenţei de ajutor social de deces, diferenţă rezultată între suma cuvenită, calculată în baza celor două salarii medii brute pe societate aferente lunii anterioare plăţii şi care să cuprindă toate sporurile şi adaosurile salariale din luna respectivă (precum prime, bonusuri salariale etc.), şi suma efectiv plătită membrilor de sindicat.

Instanţa va obliga pârâta şi la plata actualizării cu indicele de inflaţie a sumelor acordate,  precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor sume.

În acest sens, este de subliniat că, în cazul executării cu întârziere a obligaţiei de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligaţiei, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu şi fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit. Devine evident faptul că, prin executarea cu întârziere a obligaţiei de plată, creditorul a suferit un prejudiciu patrimonial.

Ca urmare, sunt incidente dispoziţiile art. 1 raportat la art. 166 alin. 1 şi art. 278 alin.1 din Codul muncii raportate la art. 1531 alin. 1, alin. 2 teza întâi şi art. 1535 alin. 1 din Codul civil, respectiv art. 1 alin. 3, art. 2 şi art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 13/2011, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligaţiei de plată, principiu conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor („damnum emergens”), cât şi beneficiul de care acesta este lipsit („lucrum cessans”). Potrivit aceloraşi dispoziţii, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

În situaţia de faţă, pierderea efectiv suferită de creditori, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, trebuie remediată prin măsura  actualizării sumelor datorate cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Prin actualizarea sumei debitului cu indicele preţurilor de consum, se  realizează o reparaţie parţială, prin acordarea de daune-interese compensatorii („damnum emergens”).

Dar principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării cu întârziere a obligaţiei de plată, impune şi remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care creditorul a fost lipsit („lucrum cessans”), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale (penalizatoare).

În temeiul dispozițiilor art. 451 alin. 1, art. 452 și art. 453 alin. 1 Cod proc.civ., instanța va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat (f. 50-51).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea civilă formulată de reclamantul Sindicatul ... ..., cu sediul în ... şi sediul procesual ales în .., str. ..., în numele şi pe seama membrilor de sindicat: ..., CNP ... şi ..., CNP ..., în contradictoriu cu pârâta ... S.A., ..., CUI ..., cu sediul în ...

Obligă pârâta la plata în favoarea fiecărui membru de sindicat a diferenţei de ajutor social de deces, diferenţă rezultată între suma cuvenită, calculată în baza celor două salarii medii brute pe societate aferente lunii anterioare plăţii şi care să cuprindă toate sporurile şi adaosurile salariale din luna respectivă (precum prime, bonusuri salariale etc.), şi suma efectiv plătită membrilor de sindicat.

Drepturile băneşti mai sus arătate vor fi actualizate în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data scadenţei şi până la data plăţii integrale a debitului principal.

La drepturile băneşti mai sus menţionate se va adăuga dobânda legală penalizatoare, calculată începând cu data scadenţei şi până la data plăţii integrale a debitului principal.

Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Tribunalul Mureş.

Pronunţată azi, 12 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.

PREŞEDINTE ASISTENT JUDICIAR ASISTENT JUDICIAR

GREFIER

Red...11.05.2021.

Tehn..../..../11.05.2021.

Domenii speta

Spete similare