Constatare nulitate act juridic, distincţie între viciile de consimţământ, preţ derizoriu

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2018:165.002556

Dosar nr. 27461/215/2017

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

 Decizia civilă Nr. 2556/2018

Şedinţa publică de la 14 Decembrie 2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE: I.G.Ş.

Judecător: I.O.C.

Grefier: C.D.S.

Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta-reclamantă I.I.,  împotriva sentinţei civile nr. 4807/02.05.2018  pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 27461/215/2017în contradictoriu cu  intimaţii-pârâţi G.O.Ş., C.D., având ca obiect constatare nulitate act juridic NULITATE PROMISIUNE BILATERALĂ DE VÂNZARE-CUMPĂRARE 840/2016.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  se prezintă avocat  G.C.pentru apelanta-reclamantă, avocat A.G.pentru intimaţii-pârâţi.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen, motivat, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Instanţa, în raport de dispoziţiile art. 482 Cod procedură civilă raportat la dispoziţiile art. 131 Cod procedură civilă, pune în discuţie competenţa instanţei de judecată şi estimarea duratei cauzei.

Avocat G.C.pentru apelanta-reclamantă, având cuvântul, învederează că Tribunalul Dolj este competent în soluţionarea prezentului apel, estimează durata cauzei la un termen de judecată.

Avocat A.G.pentru intimaţii-pârâţi, având cuvântul, învederează că Tribunalul Dolj este competent în soluţionarea prezentului apel, estimează durata cauzei la un termen de judecată.

Instanţa, verificându-şi competenţa, în raport de dispoziţiile art. 95 pct.2 şi art. 466 C.pr.civ., constată că este competentă, general, material şi teritorial în soluţionarea prezentului apel,  va estima durata necesară cercetării cauzei după discutarea probatoriului.

Avocat G.C.pentru apelanta-reclamantă, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Avocat A.G.pentru intimaţii-pârâţi, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Instanţa încuviinţează înscrisurile depuse la dosar, estimează durata cauzei la un termen de judecată.

Avocat A.G.pentru intimaţii-pârâţi, depune chitanţa privind plata onorariului de avocat.

Instanţa constată încheiată cercetarea judecatorească, declară închise dezbaterile şi acordă cuvântul asupra cererii de apel.

Avocat G.C.pentru apelanta-reclamantă,  solicită admiterea apelului, anularea hotărârii atacate şi judecând cauza pe fond, solicită instanţei să  admită acţiunea cu consecinţa  constatării nulităţii promisiunii de vânzare-cumpărare, cu acordarea de cheltuieli de judecată. Arată că în data de 12.05.2018, suplimentar faţă de promisiunea de vânzare-cumpărare a fost luată defunctului şi declaraţia autentificată în care menţionează că G.O.Ş. şi C.D.  locuiesc împreună cu el şi suportă cheltuielile aferente întreţinerii sale şi imobilului. Arată că, încă de la începutul dosarului  pârâţii G.O.Ş. şi C.D. au recunoscut că nu a fost achitat preţul însă, în cuprinsul promisiunii de vânzare-cumpărare se precizează că acesta a fost achitat, ceea ce reprezintă o contradicţie. Faptul că pârâţii au  efectuat cheltuieli cu întreţinerea şi înmormântarea defunctului le conferă acestora un drept de creanţă pentru cheltuielile efectuate. Arată că defunctul nu a avut reprezentarea asupra a ceea ce a semnat în faţa notarului şi solicită anularea promisiunii de vânzare-cumpărare.

Avocat A.G.pentru intimaţii-pârâţi, solicită respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate. Arată că, prin cererea reconvenţională formulată în dosarul de fond reclamanta a susţinut că voinţa defunctului la încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare a fost viciată prin dol iar în cererea de apel se invocă faptul că  defunctul a fost indus in eroare, ceea ce reprezintă o cerere nouă iar  în apel nu se poate modifica temeiul de drept. Arată că nu au fost depuse înscrisuri în dovedirea cererii reconvenţionale, nu s-a demonstrat că  preţul nu a fost primit. Arată că a fost depusă la dosar fişa medicală a defunctului din care reiese că acesta avea probleme locomotorii şi nu probleme de discernământ.  Învederează că susţinerile apelantei nu au fost dovedite. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată.

Avocat G.C.pentru apelanta-reclamantă,  arată că certificatul de moştenitor atestă faptul că singurul bun aflat în patrimoniul defunctului este apartamentul, nu poate face dovada faptului negativ.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 4807/02.05.2018, pronunţată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă acţiunea formulată reclamanta I.I., în contradictoriu cu pârâţii G.O.Ş. şi C.D..

A fost obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin promisiunea bilaterala de vânzare cumpărare autentificată la data de 12.05.2016 sub nr. 840 la SNP Mircea Dragusin, paraţii, in calitate de promitenţi - cumpărători au dobândit de la N. M., nuda proprietate asupra imobilului apartament situat in mun. Craiova, ...., pentru preţul de 22.000 lei, preţ achitat la data încheierii  promisiunii, urmând ca pana cel mai târziu la data de 12.11.2016 sa încheie contractul in forma autentica.

Instanţa a reţinut că reclamanta I. I., fiica a promitentului - vânzător  N. M., a solicitat instanţei constatarea nulităţii absolute a precontractului de vânzare-cumpărare pentru lipsa consimtamantului.

Potrivit art.1179 C.civ condiţiile esenţiale pentru validitatea unui contract sunt: capacitatea de a contracta, consimţământul valabil al părţilor ce se obligă, un obiect determinat şi licit şi o cauză licită şi morală.

Potrivit art.1206 C.civ., consimţământul nu este valabil când este dat în eroare, smuls prin violenţă sau surprins prin dol. Art.1207 alin.1 pct.2 C.civ., prevede că eroarea nu produce nulitate, decât când cade asupra naturii sau obiectului convenţiei.

Eroarea este o falsă reprezentare a realităţii la încheierea unui act juridic.Eroarea obstacol, luând în considerare definiţia dată de literatura de specialitate, este acea eroare care, datorită gravităţii sale deosebite, împiedică formarea actului juridic.Eroarea obstacol antrenează nulitatea absolută a actului juridic întrucât consimţământul celor două părţi, la încheierea actului juridic, a lipsit.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa a apreciat că înţelegerea părţilor a fost în sensul că imobilul a fost transmis în proprietatea pârâţilor,  în schimbul sumei de 22.000 euro.  Lipsa totala a consimţământului, cum este eroarea obstacol, constituie intradevăr o cauza ce atrage nulitatea absoluta a actului juridic intrucat o parte crede ca incheie un anumit act juridic, iar cealalta parte are credinta gresita ca incheie un alt act juridic.

 In speţă, însă, nici o proba administrata nu este de natura să confirme susţinerea reclamantei, in sensul ca starea de sănătate era foarte gravă, motivat de faptul că, consimţământul s-a realizat prin martori-asistenţi.

În al doilea rând reclamanta a susţinut că promisiunea de vânzare-cumpărare este lovită de nulitate deoarece preţul menţionat în contract este fictiv.

Art.1660 alin.2 C.civ prevede că preţul trebuie să fie serios, această condiţie fiind determinată de necesitatea asigurării unui echilibru patrimonial între prestaţiile părţilor contractante.

Condiţia prevăzută de dispoziţiile art.1660 C.civ privind seriozitatea preţului nu presupune însă existenţa unei echivalenţe perfecte între valoarea bunului vândut şi suma stabilită de părţi drept preţ, această echivalenţă poate fi inclusiv una relativă, în contextual în care părţile sunt libere să se înţeleagă cu privire la un preţ mult inferior valorii reale a bunului vândut, în considerarea unor relaţii speciale dintre acestea(rudenie, prietenie).

Astfel art.1660 nu prevede ca preţul stabilit să fie egal cu valoarea bunului vândut, seriozitatea preţului fiind o chestiune de fapt, care se raportează nu doar la valoarea bunului, dar şi la subiectivismul părţilor şi se apreciază de instanţa de judecată în funcţie de datele concrete ale speţei.

În legătură cu caracterul serios al preţului, practica judiciară este constantă în a aprecia că, deşi inferior valorii bunului, preţul nu poate fi caracterizat ca neserios-pentru a atrage nulitatea contractului-dacă, raportat la ansamblul clauzelor convenite şi la calitatea părţilor, el apare ca o cauză suficientă a obligaţiei asumate de vânzător. Aceste elemente, însă, se apreciază la data încheierii convenţiei, cu excluderea eventualelor neînţelegeri ulterioare intervenite între părţi.

În privinţa susţinerii potrivit căreia preţul nu ar fi fost plătit s-a constatat că, în promisiunii de vânzare cumpărare este menţionat faptul că, preţul "este de 22.000 euro, preţ achitat integral , 12.05.2016 , data încheierii prezentei promisiuni", plata preţului fiind percepută astfel direct de către notar cu propriile simţuri.

Instanţa a arătat că sub aspectul puterii doveditoare, menţiunile cuprinse în înscrisul autentic referitoare la faptele materiale săvârşite de agentul instrumentator, notarul în acest caz, sau cele petrecute în faţa sa şi constatate de către acesta prin propriile simţuri, în timp ce se afla în exerciţiul funcţiunii şi în limitele competenţei sale, nu pot fi înlăturate decât prin înscrierea în fals.

Faţă de probele administrate în cauză, a rezultat cu claritate conţinutul real al înţelegerii părţilor, care se suprapune conţinutului actului juridic autentificat la notariat.

Cum în cauză nu s-a cerut înscrierea în fals şi nu s-a probat de către reclamantă că în realitate nu s-a plătit nici un preţ pentru imobilul înstrăinat, instanţa a respins acest capăt de cerere, ca nefondat.

Faţă de considerentele expuse instanţa a respins petitul formulat cu privire la constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare pentru eroarea asupra naturii actului.

In temeiul art.453 Noul Cod de Procedură Civilă, a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei.

Împotriva sentinţei civile nr. 4807/02.05.2018 a formulat apel reclamanta I.I. prin care a solicitat anularea hotărârii şi admiterea acţiunii, în sensul constatării nulităţii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 840/12.05.2016 la S.N.P. Mircea Drăguşin.

Apelanta a arătat că reiese fără dubiu faptul că defunctul, la momentul încheierii celor două înscrisuri autentice din data de 12.05.2018, nu a avut reprezentarea reală a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare.

În situaţia în care acesta ar fi vrut să le cedeze imobilul ca şi contraprestaţie pentru îngrijirea acordată de aceştia, nu ar mai fi fost necesară declaraţia autentificată sub nr. 839/12.05.2018, la aceeaşi dată cu promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare, fiind bine cunoscut faptul că aceste lucruri se consemnează în însăşi actul de înstrăinare al unui imobil, sau, în situaţia de faţă, în actul promitent de înstrăinare.

Încheierea celor două acte succesive este o dovadă certă şi de netăgăduit a faptului că, la momentul încheierii celor două acte, defunctul N. M. a fost în eroare faţă de cel puţin unul dintre acestea.

Aspect trebuie coroborat, în mod esenţial, cu starea de sănătate a defunctului la semnării celor două acte, acesta neputând nici măcar semna documentele respective, "punând amprenta degetului arătător de la mâna stângă pe unicul exemplar original".

Această inducere în eroare a defunctului a condus, ulterior, atât la cuantumul preţului menţionat în cuprinsul promisiunii bilaterale, respectiv 22.000 euro, cât şi la faptul că această sumă, în fapt, nu a fost niciodată achitată de către cei doi pârâţi.

Reiterând aspectul neachitării acestei sume, instanţa de fond a susţinut, în motivare, că nu se poate pune această problemă plata preţului fiind percepută de către notar cu propriile simţuri. Nu există textul legal prin care notarul percepe prin simţuri o achitare a unei sume de bani, unicul simţ admisibil fiind acela al văzului, caz în care în actul autentic se stipulează consacrată sintagmă preţ achitat în faţa mea, sintagmă inexistentă, de altfel, în actul a cărui nulitate s-a cerut a fi constatată.

Mai mult, instanţa de fond ar fi trebuit să răspundă la întrebarea legată de inexistenţa sumei de bani în conturile sau în apartamentul defunctului la data decesului acestuia, respectiv 30 iunie 2017, timpul scurs de la data la care se presupune a fi încasat această sumă fiind de 48 de zile. Este greu de imaginat  faptul că un om care în data de 12 mai 2017 este incapabil de a semna un act şi i se aplică amprenta pe acesta (fiind paralizat total) se ridică subit din pat în interval de 48 de zile şi cheltuie întreaga sumă.

În această situaţie, există două variante clare care pot fi luate în calcul: ori preţul nu a fost plătit, ori banii au fost luaţi de cei doi pârâţi care, aşa cum reiese din declaraţia autentificată sub nr. 839, locuiau împreună cu defunctul. Ambele variante conduc la o nulitate a promisiunii bilaterale încheiată în data de 12 mai 2017.

Tocmai lipsa acestei sume din apartamentul sau conturile defunctului a fost determinantă în solicitarea adresată instanţei de a pune în vedere pârâţilor să facă dovada achitării preţului, solicitare admisă şi consemnată în acest sens. Nicăieri în cuprinsul sentinţei atacate, instanţa de fond nu a făcut vorbire de acest aspect şi, pe cale de consecinţă, despre faptul că pârâţii nu au făcut în nici un fel această dovadă, instanţa, rezumându-se doar la invocarea percepţiei prin propriile simţuri a notarului public.

În drept, apelul a fost întemeiat pe art. 453, 466 şi următoarele N.C.P.C.

A solicitat proba cu înscrisuri.

Apelul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.543 lei, achitată prin chitanţa nr. 301211/04.10.2018.

Intimaţii-pârâţi G.O.Ş. şi C.D. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei atacate.

În esenţă, intimaţii au arătat că susţinerile reclamantei nu au fost dovedite de nicio probă.

Cererea reconvenţională a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art.1179 ,1204,1214 şi 1665 Cod civ., respectiv condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului, consimţământul ,dolul şi preţul fictiv şi derizoriu, susţinându-se faptul că voinţa defunctului a fost viciată prin dol la momentul încheierii actului dar şi neplata preţului.

În motivele de apel s-au invocat dispoziţiile art. 1207 Cod civ., care fac referire la eroare, susţinând apelanta faptul că la momentul încheierii contractului defunctul a fost în eroare, considerând că semnează documente ce atestă faptul că este îngrijit.

Având în vedere acest nou temei de drept, precum şi motivarea dată intimaţii consideră că se invocă o cerere nouă făcută la instanţa de apel, astfel că aceasta este pusă în situaţia de a soluţiona o cerere nouă ce nu a fost formulată în faţa primei instanţe, fiind încălcată astfel regula tantum devolutum quantum judicatum.

Apelanta nu critică soluţia instanţei de fond decât sub aspectul lipsei preţului, în sensul că instanţa de fond ar fi trebuit să răspundă la întrebarea legată de inexistenta sumei de bani.

Pentru ca instanţa însă să răspundă ia această întrebare trebuia ca apelanta să facă probe în acest sens, probe care să dovedească cu certitudine că această sumă nu a fost achitată aşa cum susţine, aspect reţinut de altfel şi de către instanţă.

O simplă susţinere fără nici o altă probă nu obligă instanţa să găsească răspunsuri, aceasta considerând că menţiunile din actul notarial cu privire la plata preţului putând îi înlăturate doar prin înscrierea în fals.

Prin răspunsurile la interogatoriu, apelanta-reclamantă a recunoscut faptul că nu cunoaşte problemele de sănătate ale autorului său, nici faptul că la momentul încheierii actului notarial acesta nu a avut consimţământul viciat şi nici alte aspecte privind viaţa acestuia întrucât a locuit împreună cu acesta doar când era mică.

Deşi nu cunoaşte nimic despre problemele reale ale autorului său şi nici cele legate de modul în care a fost încheiat actul notarial totuşi prin cererea reconvenţională a invocat vicierea consimţământului prin dol, fără însă a preciza în ce au constat aceste manopere frauduloase, întrucât la momentul încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare consimţământul defunctului N. M. a fost dat în deplină cunoştinţă în cauză, singurul motiv pentru care acesta nu a putut semna a fost dat de faptului că avea probleme locomotorii, aşa cum de altfel reiese şi din actele medicale şi recunoscute de apelantă.

În ceea ce priveşte susţinerea pârâtei că preţul a fost derizoriu, doctrina şi jurisprudenţa au statuat că părţile sunt libere să determine valoarea bunului şi preţul lui, care poate fi superior sau inferior valorii bunului ce face obiectul vânzării.

Decizia 3493/18.05.2012 a I.C.C.J. a statuat faptul că preţul nu poate fi considerat derizoriu sau neserios atunci când există raporturi apropiate între părţi, iar în speţa de faţă există raporturi de rudenie.

Un preţ mai mic ce nu reprezintă echivalentul valoric al bunului vândut nu afectează validitatea convenţiei, un astfel de preţ neputând fi considerat neserios .

Actul juridic, a cărui anulare s-a solicitat, respectiv promisiunea de vânzare- cumpărare, încheiat de defunctul N. M., autorul apelantei produce efecte şi faţă de aceasta întrucât la momentul acceptării succesiunii a preluat atât drepturile subiective cât şi obligaţiile patrimoniale ale autorului său.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1282 C.civ., la moartea unei părţi drepturile şi obligaţiile contractuale ale acesteia se transmit succesorilor săi.

S-a solicitat proba cu interogatoriu şi înscrisuri.

Deliberând asupra apelului, Tribunalul reţine următoarele:

Potrivit art. 478 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă, prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe.

Potrivit art. 478 alin.3 Noul Cod de Procedură Civilă, în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.

Prin cauza cererii de chemare în judecată se înţelege situaţia de fapt calificată juridic.

Referitor la cauza cererii de chemare în judecată, apelanta - reclamantă  I.I. consideră ca fiind lovită de nulitate promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare autentificată sub nr. 840/12.05.2018 la SNP Mircea Drăguşin, prin raportare la „aplicabilitatea art. 1207 Cod Civil”.

În acest sens, invocă faptul că defunctul N. M. nu a avut reprezentarea reală a obiectului promisiunii de vânzare – cumpărare, existând „suspiciunea erorii asupra conţinutului bilateral”.

Prin cererea reconvenţională ce face obiectul cauzei deduse judecăţii, apelanta - reclamantă a cerut constatarea nulităţii acestei promisiuni, invocând vicierea consimţământului prin dol. A arătat că voinţa tatălui său a fost „în mod incontestabil viciată prin dol, reclamanţii folosindu-se de manopere frauduloase pentru a-l induce în eroare cu privire la obiectul contractului ce urma a fi încheiat”. În acest sens, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 209 Noul Cod de Procedură Civilă, art. 1179, art. 1204, art. 1214 şi art. 1665 Noul Cod Civil. 

Potrivit art. 1206 consimţământul este viciat când este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violenţă. De asemenea, consimţământul este viciat în caz de leziune.

Dolul şi eroarea sunt vicii de consimţământ diferite.

Eroarea presupune falsa reprezentare a realităţii de către una dintre părţi la încheierea unui contract, cu privire la unul sau altul dintre elementele acelui contract şi are sediul materiei în articolele 1207 – 1213 Noul Cod Civil în timp ce dolul este o eroare provocată, reglementat în art. 1214 Noul Cod Civil sub aspectul condiţiilor, formei, sancţionării şi probei.

În speţă, în cea mai mare parte a apelului se descrie o stare de fapt circumscrisă ideii că autorul apelantei s-ar fi aflat în eroare asupra naturii juridice a actului încheiat deşi la fond, în prima instanţă s-a invocat dolul ca viciu de consimţământ, în considerarea existenţei (nedovedite) a unor „manopere frauduloase” din partea intimaţilor – reclamanţi.

Susţinerile apelantei cu privire la acest aspect nu pot fi primite întrucât o apărare nouă, bazată pe altă cauză, nu poate fi făcută pentru prima dată în apel.

Deşi apelul este o cale de atac devolutivă care presupune reluarea judecăţii din prima instanţă, totuşi potrivit principiului tantum devolutum quantum indicatum,  efectele apelului nu se pot resfrânge decât numai asupra a ceea ce s-a judecat de către prima instanţă. Aceasta înseamnă că, prin intermediul apelului, nu se poate lărgi cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe. Această regulă are o justificare deplină. Instanţa de apel realizează un control judiciar asupra hotărârii atacate, iar acest control nu poate avea în vedere alte pretenţii sau elemente care nu au format obiectul primei judecăţi. În caz contrar, s-ar încălca în mod grav principiul dublului grad de jurisdicţie.

Chiar dacă prima instanţă s-a referit în motivarea sentinţei atacate la eroarea – obstacol, noţiune ce ar trebui reconsiderată sub imperiul noii reglementări a Codului Civil care reţine un singur tip de eroare – eroarea viciu de consimţământ, oricum această împrejurare nu este de natură a-i conferi apelantei dreptul de a invoca direct în apel o nouă cauză juridică faţă de cea precizată în acţiune întrucât considerentele judecătorului de fond au depăşit limitele învestirii. A schimbat calificarea juridică, reclamanta solicitând constatarea nulităţii promisiunii bilaterale de vânzare - cumpărare  pentru dol, instanţa nu putea analiza nulitatea actului juridic pentru un alt motiv neinvocat de reclamantă, respectiv, eroarea.

Nu poate fi recunoscută posibilitatea judecătorului de a schimba, din oficiu, cauza cererii de chemare în judecată pentru că s-ar afecta obligaţia de imparţialitate a instanţei şi dreptul pârâtului la un proces echitabil.

În consecinţă, criticile apelantei privind aplicabilitatea art. 1207 Noul Cod Civil nu pot fi primite, pe de o parte pentru că această cauză juridică este invocată pentru prima dată direct în apel, iar pe de altă parte, chiar dacă a fost analizată de prima instanţă, evaluarea judiciară a acestui temei s-a făcut în mod nelegal, cu nerespectarea limitelor învestirii şi a principiului disponibilităţii părţii care guvernează procesul civil.

Deşi nu se detaliază o critică a soluţiei primei instanţe în ceea ce priveşte modul în care a analizat cea de-a doua cauză de nulitate a promisiunii bilaterale de vânzare – cumpărare, respectiv, caracterul derizoriu al preţului, Tribunalul va avea în vedere că din perspectiva acestui motiv invocat, considerentele sentinţei apelate sunt legale şi temeinice. 

Potrivit art. 1665 alin.2 Noul Cod de Procedură Civilă preţul derizoriu presupune o disproporţie a acestuia atât de mare faţă de valoarea bunului, încât este evident că părţile nu au dorit să consimtă la o vânzare, nefiind suficient ca preţul să fie doar mult mai mic decât preţul pieţei pentru bunul respectiv. Nu se cere o echivalenţă perfectă, căci subiectivismul părţilor sau diverse condiţii ale vânzării pot face să existe o diferenţă, uneori chiar foarte importantă, între cele două prestaţii, fără ca prin aceasta să se poată considera că preţul ar fi neserios. Ceea ce se cere însă este ca preţul să nu fie lezionar, pentru că numai atunci s-ar putea pune problema unui viciu de consimţământ al vânzătorului, ceea ce nu este cazul în speţă.

Potrivit art. 1222 Noul Cod Civil acţiunea în anulare este admisibilă numai dacă leziunea depăşeşte jumătate din valoarea pe care o avea, la momentul încheierii contractului, prestaţia promisă sau executată de partea lezată. Or în cauză, aplicând prin analogie acest criteriu cuantificabil de apreciere a gravităţii leziunii, nu s-ar putea reţine caracterul derizoriu al preţului stipulat. De asemenea, se impune a se avea în vedere şi relaţia specială dintre părţile contractante, evidenţiată chiar în formă autentică de către autorul apelantei – reclamante prin declaraţia autentificată sub nr. 839/12.05.2016 conform căreia promitenţii – cumpărători locuiau cu acesta din ianuarie 2015 şi suportau toate cheltuielile aferente întreţinerii sale şi ale imobilului.

Potrivit art. 1179 Noul Cod Civil, condiţiile esenţiale pentru validitatea unui contract sunt capacitatea de a contracta, consimţământul părţilor, un obiect determinat şi licit, o cauză licită şi morală iar în măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului, aceasta trebuie respectată, sub sancţiunea prevăzută de dispoziţiile legale aplicabile.

Neplata preţului de către cumpărător nu reprezintă o cauză de nulitate absolută a antecontractului de vânzare – cumpărare, promitentul - vânzător putând cere obligarea promitentului – cumpărător la executarea silită a obligaţiei ori invoca excepţia de neexecutare a contractului sau poate solicita rezoluţiunea contractului în condiţiile prevăzute de lege pentru fiecare dintre aceste sancţiuni ale neîndeplinirii obligaţiei de plată a preţului.

Este de necontestat că  prima instanţă a apreciat greşit că notarul ar fi putut constata ex propriis sensibus faptul plăţii întrucât reprezintă constatări personale ale notarului public cele făcute cu propriile simţuri, referitoare la faptul prezentării părţilor şi tuturor persoanelor participante la procedura de autentificare, precum şi identificarea acestora, locul şi data încheierii actului, exteriorizarea consimţământului; notarul nu poate constata decât declaraţia părţilor în sensul că preţul a fost achitat anterior autentificării, astfel că actul autentic nu constituie în situaţia aceasta şi o chitanţă doveditoare a plăţii, neexistând identitate între faptul plăţii efective şi declaraţia dată în faţa notarului.

Aceste constatări greşite ale primei instanţe nu au însă relevanţă în economia soluţiei din perspectiva considerentelor teoretice mai sus menţionate  conform cărora neplata preţului nu poate constitui motiv de nulitate a actului juridic, ci de rezoluţiune, sancţiune ce intervine în cazul neexecutării culpabile a obligaţiilor de către una dintre părţi. Este cunoscută în doctrină comparaţia între cele două instituţii de drept, în sensul în care se exemplifică faptul că neîncheierea valabilă a unui contract deschide posibilitatea anulării în timp ce dacă, a fost valabil încheiat contractul dar vânzătorul nu predă lucrul vândut sau cumpărătorul nu plăteşte preţul, atunci cel interesat va putea să ceară rezoluţiunea contractului sau executarea silită a obligaţiei ce revine celeilalte părţi contractante.

Pentru aceleaşi considerente sunt lipsite de relevanţă susţinerile din apel referitoare la inexistenţa unei explicaţii logice a lipsei preţului plătit în conturile defunctului la puţin timp de la încheierea actului juridic.

Având în vedere considerentele expuse, Tribunalul, în baza art. 480 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă, va respinge apelul ca nefondat.

Dreptul la un proces echitabil include în conţinutul său o lichidare corespunzătoare a cheltuielilor de judecată, astfel încât în conformitate cu dispoziţiile art.453 Noul Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, va obliga apelanta-reclamantă la plata către intimaţii- pârâţi a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial, achitat prin chitanţa nr.69/13.12.2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE,

Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă I.I., CNP ..., cu domiciliul procesual ales  în ..., jud. Dolj, împotriva sentinţei civile nr. 4807/02.05.2018, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 27461/215/2017, în contradictoriu cu  intimaţii-pârâţi G.O.Ş., CNP ..., domiciliat în ..., jud. Dolj şi C.D., CNP ...., domiciliată în .judeţul Dolj, ca nefondat.

Obligă apelanta-reclamantă la plata către intimaţii pârâţi a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial.

Cu drept de recurs  în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la sediul Tribunalului Dolj.

Pronunţată în şedinţa publică de la 14 Decembrie 2018.

Preşedinte,

I.G.Ş.Judecător,

I.O.C.

Grefier,

C.D.S.

Red.jud.I.G.Ş.

21.12.2018

Tehnored. S.V./4 ex.

Jud.fond-R.M.T.

Domenii speta

Spete similare