Anulare act - simpla convenție a părților, persoane juridice, sub aspectul încheierii contractului de mandat nu este contrară legii și nu constituie o cauză ilicită, de natură a atrage nulitatea absolută a contractului de mandat; Decizia nr. xxii/12.06.20

INSTANŢA,

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13.04.2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. ..../299/2018, reclamantul A, în nume personal şi în calitate de administrator special al societăţii B SRL în contradictoriu cu pârâţii C şi D SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună următoarele:

-anularea contractului de mandat din data de 22.06.2010 încheiat între B în calitate de mandant şi societatea D SRL în calitate de mandatar, faţă de existenţa unei cauze ilicite,

-constatarea inexistenţei dreptului de creanţă al C împotriva reclamantului cu privire la suma de 18.553,85 euro, începând cu data de 10.01.2011, urmare a stingerii prin plată a obligaţiei corelative dreptului de creanţă,

-constatarea inexistenţei dreptului E de a solicita deschiderea procedurii insolvenţei împotriva reclamantei, faţă de stingerea prin plată a obligaţiei corelative dreptului de creanţă cu privire la suma de 18.553,85 euro,

-constatarea inexistenţei dreptului D SRL de reprezentare a C decurgând din contractul de mandat începând cu data de 10.01.2011, urmare a încetării contractului de mandat,

-cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că a contactat în anul 2008 societatea C în vederea dezvoltării de către reclamantă a producţiei de bocanci militari destinaţi Jandarmeriei Române. În scopul demarării producţiei cu noile materiale, echipa germană şi activitatea de implementare a fost condusă de numitul F, în calitatea acestuia de reprezentant al B, toate operaţiunile, colaborarea şi plăţile fiind intermediate de acesta.

Aşa cum rezultă din împuternicirea din data de 22.06.2010, B a mandatat societatea D SRL ca în numele şi pe seama B să o reprezinte în relaţia cu reclamanta, să întreprindă împotriva reclamantei orice proceduri legale precum procedura insolvenţei, procedura falimentului etc, să primească şi să transmită către B sumele încasate, ori să determine debitorul B să plătească debitul în cuantum de 18.553,85 euro.

Aşa cum rezultă din cuprinsul împuternicirii, aceasta are natura unui mandat special, fiind în mod expres şi exclusiv dat în legătură cu creanţa în cuantum de 18.553,85 euro.

În temeiul acestui mandat, D SRL a formulat la data de 18.09.2010 în numele şi pe seama mandantei B, cerere de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva reclamantei, motivat de existenţa unei pretinse creanţe de 18.553,85 euro.

Cererea a format obiectul dosarului nr. .../86/2010 înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava.

A precizat că a achitat iniţial suma de 8.000 de euro în două tranşe a câte 4.000 de euro. Ulterior, plata sumei restante de 11.600 euro s-a realizat la data de 10.01.2011, aşa cum rezultă din procesul-verbal nr. 1818/10.01.2011 încheiat între părţi, prin care B a recunoscut stingerea creanţei pe care o avea faţă de reclamantă.

Prin sentinţa nr. .../08.02.2011, instanţa a admis cererea formulată de creditoarea B, prin mandatar D SRL şi a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă faţă de reclamantă.

Având în vedere că obligaţia corelativă dreptului de creanţă cu privire la suma de 18.553,38 euro se stinsese prin plată la data de 10.01.2011, începând cu această dată se poate constata inexistenţa drepturilor creditoarei B de creanţă cu privire la suma menţionată şi implicit inexistenţa dreptului de a stărui în cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, precum şi inexistenţa drepturilor mandatarului decurgând din contractul de mandat din data de 22.06.2010 faţă de încetarea acestuia la 10.01.2011.

Referitor la cererea de anulare a contractului de mandat faţă de existenţa unei cauze ilicite, a arătat că obiectivul pe care l-a urmărit mandanta, respectiv acela de a recupera suma de 18.553,85 euro prin intermediul mandatarei, în contextul în care reprezentarea unei persoane juridice în faţa instanţelor nu se poate realiza printr-un mandatar persoană juridică, se înfăţişează sub forma unei cauze ilicite capabilă de a impune sancţiunea nulităţii absolute, astfel cum s-a reţinut şi în cuprinsul Deciziei nr. 9/2016 pronunţată de ICCJ.

Deşi Codul de procedură civilă de la 1865 nu făcea distincţie între reprezentarea convenţională a persoanei fizice şi juridice, soluţia legislativă conţinută de art. 84 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă nu este întrutotul nouă, ci constituie particularizarea unei soluţii de principiu statuate în sistemul juridic anterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010, cu privire la admisibilitatea desfăşurării de către societăţi comerciale a activităţilor de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică.

În acest sens, prin Decizia nr. XXII din 12.06.2006 pronunţată de ICCJ, s-a stabilit că cererile de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a societăţilor comerciale de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică sunt inadmisibile. Pe cale de consecinţă, nici sub imperiul vechii reglementări, reprezentarea convenţională în instanţă prin mandatar persoană juridică nu putea fi considerată legală, aceste activităţi juridice fiind specifice profesiilor reglementate prin lege.

În ceea ce priveşte constatarea inexistenţei dreptului de creanţă al B împotriva reclamantei cu privire la suma de 18.553,85 euro începând cu data de 10.01.2011, cu titlu prealabil a menţionat că justifică un interes pentru formularea acestui petit faţă de faptul că ulterior stingerii prin plată a obligaţiilor reclamantei, pârâtele au continuat să formuleze cereri împotriva sa în temeiul pretinselor drepturi în legătură cu suma de 18.553,85 euro.

A precizat că nu dispune de o acţiune în realizare, având în vedere poziţia de debitoare în cadrul raportului juridic substanţial.

Referitor la constatarea inexistenţei dreptului B de a solicita deschiderea procedurii insolvenţei reclamantei ulterior datei de 10.01.2011, a menţionat că la data de 10.01.2011 a procedat la plata în întregime a tuturor sumelor restante datorate către B, astfel că se impune să se constate inexistenţa dreptului de a solicita deschiderea procedurii insolvenţei ulterior acestei date.

A precizat că încetarea calităţii creditorului îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii la un moment anterior soluţionării cererii de către creditorul sindic conduce la încetarea dreptului de a solicita deschiderea procedurii.

În ceea ce priveşte constatarea inexistenţei dreptului D SRL de reprezentare a C decurgând din contractul de mandat începând cu data de 10.01.2011, urmare a încetării contractului de mandat, a menţionat că la data de 10.01.2011 reclamanta a procedat la plata sumelor restante datorate B, iar mandatul dat, fiind unul special – exclusiv în legătură cu dreptul de creanţă al creditoarei împotriva reclamantei pentru suma de 18.553,85 euro, a încetat să mai existe începând cu data de 10.01.2011.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. ...8 Cod civil 1864, art. 35 Cod procedură civilă, precum şi toate dispoziţiile legale menţionate în cuprinsul acţiunii.

În probațiune, reclamanta a depus un set de înscrisuri (f. 14-92).

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanțelor atașate la dosarul cauzei (f. ..., 107).

La data de 13.09.2018, pârâta C a depus denunţ şi concluzii (f. 124-128), prin care a solicitat respingerea în tot a cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că în ceea ce priveşte cele 2 tranşe de câte 4.000 euro, achitarea acestora a fost constatată prin încheierile Tribunalului Suceava în dosarul .../86/2010 definitive, astfel încât orice discuţie în legătură cu acestea este inutilă, încheierile bucurându-se de autoritate de lucru judecat.

În ceea ce priveşte suma de 11.600 euro pe care reclamantul pretinde că a achitat-o aducând ca dovadă în acest sens Procesul verbal nr. 1818/10.01.2011, a arătat că pârâta nu a încasat niciodată această sumă nici direct de la reclamantă şi nici din partea domnului F.

A arătat că procesul verbal nu a fost semnat niciodată de către domul F, sens în care, în temeiul art. 304 Cod procedură civilă, a denunţat ca fals acest înscris, deoarece nu a avut cunoştinţă de acest înscris şi nu îl recunoaşte. A menţionat că în cadrul dosarului de insolvenţă nr. .../86/2010 al Tribunalului Suceava, acest înscris nu a fost folosit de către reclamantă pentru a face dovada stingerii datoriei deşi tribunalul a acordat trei termene în acest sens.

Dacă acest înscris ar fi fost valabil şi ar fi existat la data de 08.02.2011, data pronunţării sentinţei comerciale nr. ..., ar fi fost folosit de către reclamantă.

Reclamanta a beneficiat în cadrul dosarului de insolvenţă de asistenţă şi reprezentare juridică, calificată prin intermediul unui avocat. Cu toate acestea nu a înţeles să uzeze în mod inexplicabil, în condiţiile în care acesta ar fi existat, de procesul verbal care ar fi făcut dovada achitării debitului.

De asemenea este de reţinut că reclamanta nu a uzat de căile de atac legale împotriva sentinţei de deschidere a procedurii insolvenţei, singura modalitate legală admisibilă în principiu pentru a dovedi stingerea debitului prin plată care trebuia să fie făcută în mod exclusiv în cadrul procedurii insolvenţei, nu la o asemenea distanţă în timp pe cale separată.

Faţă de faptul că sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva reclamantei care atestă atât existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile precum şi dreptul pârâtei de a solicita deschiderea procedurii este definitivă, având putere de lucru judecat, face ca prezenta cerere să fie inadmisibilă.

În ceea ce priveşte al doilea capăt de cerere, a menţionat că şi acesta este inadmisibil deoarece dreptul de a cere deschiderea procedurii insolvenţei, precum şi cuantumul legal al creanţei în acest sens fiind constatate prin admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei consfinţită prin sentinţa comercială nr. .../08.02.2011 definitivă.

Referitor la al treilea capăt de cerere prin care reclamanta solicită să se constate inexistenţa dreptului D SRL de a reprezenta pârâta motivat de faptul că mandatul acordat ar fi încetat prin îndeplinirea scopului pentru care a fost acordat, a arătat că datoria reclamantei faţă de pârâtă exista cel puţin la data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, precum şi la data deschiderii acesteia, aşa cum rezultă din sentinţa comercială nr. .../08.02.2011.

A subliniat că cererea de deschidere a procedurii insolvenţei a fost formulată şi semnată de către un avocat, fapt care conferă acesteia un statut deplin legal.

În ceea ce priveşte Decizia nr. 9/2016 a ICCJ, aceasta nu poate fi luată în considerare în prezenta cauză deoarece mandatul de reprezentare a fost acordat şi exercitat în anul 2010, iar hotărârile ICCJ produc efecte pentru viitor.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi proba testimonială constând în audierea numitului F. De asemenea, a solicitat încuviinţarea probei cu expertiză grafologică.

La data de 26.10.2018 reclamanta a depus note scrise (f. 135-142) prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâta B.

De asemenea, a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, menţionând că dovada calităţii de reprezentant legal al B nu s-a depus la dosar. A menţionat că sunt neîntemeiate argumentele privind respingerea cererii deoarece la data de 17.01.2011, reclamanta a transmis Tribunalului Suceava în vederea ataşării la dosarul .../86/2010, prin fax, un număr de şase înscrisuri care atestau plata sumei de 10.600 euro, printre care şi procesul verbal nr. 1818/10.01.2011.

De asemenea, aşa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal din 19.05.2011, doamna G a predat domnului administrator judiciar documentele care dovedesc plata integrală a debitului către B, pentru a fi depuse la Curtea de Apel Suceava în cadrul recursului. Aceste înscrisuri se află cusute la dosarul nr. .../86/2010/a1 ce a avut ca obiect cererea de recurs împotriva sentinţei de deschidere a procedurii insolvenţei.

La termenul din data de 14.01.2019, reclamanta a arătat că renunţă la susţinerea excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant al pârâtei C.

La termenul din data de 25.02.2019, instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei de interes a capetelor 1 şi 4 ale cererii şi a pus în discuţie şi excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârât.

La data de 11.03.2019, reclamanta a depus note scrise (f. 44-50 vol II).

Prin Încheierea din data de 25.02.2019 instanța a respins ca neîntemeiată lipsa de interes cu privire la capetele de cerere 1 și 4.

Prin Sentința civilă nr. .../20.03.2019, Judecătoria Sectorului 1 București a respins excepția lipsei de interes a capetelor 1 și 4 ale cererii, invocată din oficiu, ca neîntemeiată. De asemenea, a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.

Prin Decizia civilă nr. .../14.07.2020 Tribunalul București a admis apelul formulat în cauză, a anulat Sentința civilă nr. .../20.03.2019 și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Instanța de apel a reținut următoarele:

”Primul capăt de cerere are ca efect încheierea contractului de mandat, încheiat la data de 22.06.2020, între B în calitate de mandant și D în calitate de mandatară, pentru existența cauzei ilicite în condițiile art.949 raportat la art.948 cod civil din 1864, întrucât sarcinile mandatarei persoană juridică nu pot face obiectul licit al mandatului cu referire specială la deschiderea și reprezentarea mandantei în procedura insolvenței.

Prima instanță a respins ca inadmisibilă această cerere, reținând că reclamanta a urmărit în realitate să se stabilească lipsa calității de reprezentant a B în dosarul de insolvență, excepție ce putea fi invocată și soluționată numai în procedura specială a insolventei.

Tribunalul constată că reclamanta a invocat cauza ilicită a contractului de mandat ca temei a declarării nulității absolute a acestuia potrivit art. 948 și art. ...8 cod civil din 1864 justificând un interes legitim, situație juridică ce trebuia analizată de instanța de fond în circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei.

Tribunalul observă că prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă invocând autoritatea de lucru judecat izvorâtă din sentința nr..../2011 definitivă, în raport de dispozițiile art.430 alin.2 și 431 alin.1 cod procedură civilă, fără însă a pune în discuția părților această excepție de fond astfel cum rezultă din încheierea de dezbateri din 25.02.2019.

Procedând în mod contrar acestei reglementări imperative prima instanță a încălcat principiul contradictorialității prevăzut de art.14 cod procedură civilă și pe cel al garantării efective și concrete al dreptului la apărare (art.13), pronunțând astfel o hotărâre nelegală.

În consecință, potrivit art. 480 alin. 3 teza a-2-a cod procedură civilă, se va admite apelul, va fi anulată sentința și în raport de cererea expresă a apelantului cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, cu privire la toate cele patru capete de cerere din petitul cererii introductive”.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.09.2020 sub nr. .../299/2018*.

În ședința publică din data de 04.11.2020, reclamanții au arătat că înțeleg să renunțe la susținerea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant legal, respectiv convențional al pârâților.

De asemenea, instanța a pus în discuția părților următoarele: excepția inadmisibilității tuturor capetelor de cerere, invocată prin întâmpinare, respectiv excepția autorității de lucru judecat cu privire la capetele de cerere 2, 3 și 4.

Prin Încheierea de ședință din data de 02.12.2020, instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității, respectiv autorității de lucru judecat cu privire la capetele de cerere 2, 3 și 4.

În cauză, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin sentinţa comercială nr. .../08.02.2011 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. .../86/2010, instanţa a admis cererea formulată de creditorul C prin mandatar D SRL şi a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitorul B SRL (f. 48-50 vol I).

Potrivit menţiunilor din cuprinsul hotărârii, creditorul a solicitat deschiderea procedurii motivat de faptul că debitorul datorează suma de 78.482 lei reprezentând obligaţii contractuale, iar debitoarea, legal citată, nu a formulat contestaţie şi a făcut dovada achitării în contul creditorului doar a sumei de 4.000 euro.

S-a mai reţinut în cuprinsul practicalei că debitoarea a fost prezentă la termen, prin avocat Poenaru Irina.

Împotriva sentinţei comerciale nr. .../08.02.2011 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. .../86/2010 a formulat recurs reclamanta, acesta fiind soluţionat prin decizia nr. .../20.05.2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. .../86/2010/a1, prin respingerea recursului (f. 21-22 vol II).

În considerentele hotărârii pronunţate în recurs s-a reţinut că după introducerea cererii de deschidere a procedurii, debitoarea nu a formulat contestaţie în condiţiile art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, dimpotrivă a recunoscut datoria restantă, achitând parţial debitul (respectiv 4.000 euro conform declaraţiei de plată din 28.09.2010 şi 4.000 euro conform declaraţiei de plată din 20.10.2010).

S-a mai reţinut că motivele invocate de recurentă, în sensul efectuării de plăţi parţiale şi a intenţiei de a stinge pe viitor întreaga creanţă nu sunt de natură să conducă la admiterea recursului declarat.

În drept, cu titlu prealabil, instanța reține aplicabilitatea vechiului Cod civil rationae temporis raportat la data încheierii contractului de mandat, 22.06.2010, anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil- 01.10.2011.

Conform art. 6 alin. 3 din noul C.civ.: ”Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispozițiilor legii noi”. Se impune astfel, de această dată cu titlu specific, principiul de drept potrivit căruia actul juridic este guvernat de legea în vigoare la data încheierii contractului, inclusiv în ceea ce privește cauzele de nulitate.

Prin urmare, analiza în drept a capetelor de cerere se va realiza prin raportare la dispozițiile vechiului Cod civil, în vigoare anterior datei de 01.10.2011, precum și soluțiilor jurisprudențiale pronunțate de instanța supremă în raport cu aceste dispoziții legale.

1.anularea contractului de mandat din data de 22.06.2010 încheiat între B în calitate de mandant şi societatea D SRL în calitate de mandatar, faţă de existenţa unei cauze ilicite,

În ceea ce privește primul capăt al cererii, instanța de control, Tribunalul București, a reținut că acest capăt de cerere trebuie analizat prin raportare la cauza ilicită a contractului de mandat, ca temei a declarării nulității absolute a acestuia potrivit art. 948 și art. ...8 C.civ. 1864 și că, în mod greșit, în primul ciclu procesual instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere.

Cauza este o condiție de fond, esențială, de validitate și generală a actului juridic civil, iar condițiile valabilității cauzei actului juridic civil poartă asupra următoarelor cerințe cumulative: să existe, să fie reală, să fie licită și morală.

Prin cererea formulată, s-a invocat caracterul ilicit al cauzei contractului de mandat, iar potrivit art. ...8 C.civ. ”cauza este nelicită atunci când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice”.

Reclamantul a solicitat constatarea nulității contractului de mandat încheiat la data de 22.06.2010 între pârâte, arătând că obiectivul stabilit prin mandat (de a recupera debitul datorat de reclamant) și acțiunile puse la dispoziția mandatarului se circumscriu reprezentării unei persoane juridice în fața instanțelor, atribut care se poate realiza doar prin mandatar persoană fizică, astfel cum a stabilit ICCJ prin Decizia nr. XXII/12.06.2006.

În fapt, prin decizia menționată în cadrul procedurii recursului în interesul legii, instanța supremă a hotărât următoarele: ”În aplicarea dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte: Cererile de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a societăţilor comerciale de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică sunt inadmisibile”.

Decizia menționată a avut ca punct central de analiză înființarea de societăți comerciale al căror obiect de activitate să se circumscrie activității de consultanță, asistență și reprezentare juridică și a vizat distincția legală între activitatea consilierilor juridici și cea a avocaților.

Însă, interdicția de a înființa atare societăți nu presupune, per se, interdicția ca o persoană juridică să acorde mandat unei alte persoane juridice, astfel cum a încercat reclamantul să acrediteze ideea. Analiza valabilității mandatului dat între persoane juridice trebuie făcută prin raportare la particularitățile fiecărui contract în parte și la scopul (mediat și imediat) relevat de contract.

Decizia de mai sus nu instituie, pe cale jurisprudențială, o interdicție absolută de a se încheia contracte de mandat între două persoane juridice, indiferent de obiectul mandatului, astfel cum în mod neîntemeiat a arătat reclamantul.

De altfel, chiar legiuitorul instituie o serie de prezumții cu privire la mandatul încheiat între persoane juridice, spre exemplu, prezumția privind caracterul oneros al unui atare mandat.

Ca atare, simpla convenție a părților, persoane juridice, sub aspectul încheierii contractului de mandat nu este contrară legii și nu constituie o cauză ilicită, de natură a atrage nulitatea absolută a contractului de mandat, astfel cum în mod neîntemeiat a susținut reclamantul.

Prin contractul de mandat încheiat la data de 22.06.2010 (f. 44) pârâtele au urmărit recuperarea sumelor datorate de reclamantă pârâtei C în temeiul contractului încheiat între B S.R.L. și C.

Instanța reține că nu există niciun text de lege care să sancționeze, la momentul încheierii contractului de mandat, acordul de voință al părților privind recuperarea creanței datorate pârâtei C prin activitatea de mandatar a pârâtei D SRL.

De altfel, nici pe cale jurisprudențială nu s-a stabilit o atare interdicție decât ulterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, prin raportare directă la dispozițiile art. 84 Noul C.proc.civ. (Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016 referitoare la examinarea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind modul de interpretare a dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă).

Or, însăși situația premisă și una dintre condițiile de admisibilitate a procedurii hotărârii prealabile presupune ca practica instanțelor de judecată să nu fie concordantă, ci să existe o practică neunitară cu privire la interpretarea şi aplicarea textului de lege în discuţie.

Ca atare, nici prin raportare la modificările legislative intervenite nu se poate aprecia că, la momentul încheierii contractului de mandat, părțile au avut în vedere o cauză ilicită, din simplul motiv că nu exista o atare cauză, în sensul dispozițiilor legale, nefiind vorba despre o încălcare a legii.

Nu în ultimul rând, se reține că însăși instanța care a soluționat litigiul principal (insolvență) a dat curs aceleiași interpretări, permițând pârâtei Coface să efectueze o serie de demersuri de natură juridică.

În consecință, instanța va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

Referitor la petitele nr. 2-4 (constatarea inexistenţei dreptului de creanţă al C împotriva reclamantului cu privire la suma de 18.553,85 euro, începând cu data de 10.01.2011, urmare a stingerii prin plată a obligaţiei corelative dreptului de creanţă, constatarea inexistenţei dreptului E de a solicita deschiderea procedurii insolvenţei împotriva reclamantei, faţă de stingerea prin plată a obligaţiei corelative dreptului de creanţă cu privire la suma de 18.553,85 euro, constatarea inexistenţei dreptului D SRL de reprezentare a C decurgând din contractul de mandat începând cu data de 10.01.2011, urmare a încetării contractului de mandat), instanța reține că aceste capete de cerere prezintă o motivare comună, respectiv plata către pârâta B a sumei restante de 11.600 euro la data de 10.01.2011, aşa cum rezultă din procesul-verbal nr. 1818/10.01.2011, astfel că şi motivarea soluției în ceea ce priveşte aceste petite va fi una comună, în sensul respingerii ca neîntemeiate.

Cu referire la procesul verbal nr. 1818/10.01.2011, instanța reține că înscrisul depus la dosarul cauzei (copie a copiei) nu poate face dovada, prin el însuși, sub aspectul stingerii obligației prin plată.

În acest sens, conform art. 286 alin. 4 C.proc.civ. ”copiile de pe copii nu au nicio putere doveditoare”. De altfel, nici măcar copiile legalizate (deși nu este cazul în speță) nu au decât puterea doveditoare a unui început de dovadă scrisă. Or, în prezenta cauză, nici măcar un atare început de dovadă scrisă nu este susținut de niciun alt mijloc de probă, ci dimpotrivă. Potrivit considerentelor reținute de judecătorul sindic, nici în cadrul procedurii insolvenței nu s-a putut face dovada respectivei plăți, deși reclamantul din prezenta cauză a beneficiat de asistență juridică de specialitate, iar instanța a acordat mai multe termene pentru a da posibilitatea acestuia să depună înscrisul menționat.

Ca atare, raportat la regimul probator, dar și la considerentele decizorii ale instanței comerciale, instanța reține că reclamantul nu a făcut proba stingerii obligației prin plată la data de 10.01.2011, deși sarcina probei îi incumbă.

În același sens sunt și considerentele instanței învestite cu procedura insolvenței, considerente care, deși nu sunt întrunite condițiile existenței autorității de lucru judecat, se bucură de putere de lucru judecat sub aspectul stingerii raporturilor obligaționale dintre părți prin plată voluntară. S-a reținut că reclamanta datorează pârâtei sume de bani, respectiv 11.600 euro, sumă cu care pârâta a fost înscrisă la masa credală.

Astfel, instanța reține că, din probatoriul administrat, nu rezultă că datoria a fost stinsă prin plată voluntară la data de 10.01.2011, iar față de această împrejurare, se impune respingerea ca neîntemeiată a capătului 2 al cererii prin care s-a solicitat instanței să constate inexistența dreptului de creanță al pârâtei, începând cu data de 10.01.2011.

Referitor la capătul 3 al cererii (constatarea inexistenței dreptului pârâtei de a solicita deschiderea procedurii insolvenței), pentru aceleași considerente, instanța urmează a respinge și acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

Suplimentar, instanța reține că formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenței a fost anterioară datei de 10.01.2011, iar prin contractul încheiat între pârâtă și mandatarul său s-a prevăzut expres dreptul de reprezentare sub aspectelor procedurii insolvenței.

Nu în ultimul rând, instanța reține că dreptul de reprezentare (sub aspectul formulării cererii ce a făcut obiectul procedurii insolvenței) privește în mod direct dosarul nr. .../86/2010 înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava fiind o condiție intrinsecă privind calitatea procesuală activă, respectiv calitatea de reprezentant convențional. O atare condiție a fost analizată (cel puțin indirect) de către instanță, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant fiind o excepție absolută, care poate fi invocată direct de către instanța învestită, iar Tribunalul Suceava nu a invocat o atare excepție, apreciind, implicit, că pârâta a fost legal reprezentată, iar D S.R.L. putea solicita deschiderea procedurii insolvenței, în calitate de mandatar al pârâtei. De altfel, nici măcar reclamanta nu a invocat o atare excepție în cadrul procedurii insolvenței și nici în căile de atac.

Cu privire la capătul 4 al cererii (constatarea inexistenței dreptului D S.R.L. de reprezentare a pârâtei ca urmare a încetării contractului de mandat, începând cu data de 10.01.2011), instanța reține că și acest capăt de cerere este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare.

Pe de o parte, deoarece din probatoriul administrat nu rezultă că la data de 10.01.2011 ar fi fost îndeplinit scopul mandatului (recuperarea creanței datorate de reclamantă) și, pe de altă parte, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile privind încetarea contractului de mandat, astfel cum sunt prevăzute de Codul civil.

Conform dispozițiilor menționate, contractul de mandat încetează prin: revocarea mandatului de către mandant, renunțarea mandatarului, moartea, interdicția, insolvabilitatea și falimentul mandantului sau mandatarului (art. 1552 C.civ.).

Fără îndoială, nici una dintre situații nu își găsește aplicare în prezenta cauză.

Prin urmare, câtă vreme nu este incidentă nicio cauză de încetare a contractului de mandat, nu poate fi admisă o cerere care tinde a stabili inexistența dreptului de reprezentare (esența contractului de mandat) pe fondul încetării din alte cauze, neprevăzute de lege, a contractului menționat.

Având în vedere soluția de respingere a fiecăruia dintre cele 4 capete ale cererii de chemare în judecată și reținând culpa procesuală a reclamantului în declanșarea prezentului litigiu, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată și sub aspectul solicitării de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin raportare la dispozițiile art. 453 C.proc.civ., instanța urmează a lua act că pârâta C își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, iar pârâta D S.R.L. nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată privind pe reclamant A CU .....,  reclamant B SRL ...... şi pe pârât C, ...... pârât D SRL ....... , având ca obiect anulare act.

Ia act că pârâta C îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Ia act că pârâta D SRL nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei astăzi, 10.02.2021.

Preşedinte Grefier

Domenii speta

Spete similare