Pretenţii – plata debitului a avut loc la parcursul judecării cauzei; pârâtul nu este exonerat de la plata cheltuielilor de judecată, întrucât a fost pus în întârziere anterior introducerii cererii de chemare în judecată

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 03.06.2020, reclamanții A, B, C, D, E și F au solicitat în contradictoriu cu pârâtul G S.R.L. ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 1.052,57 euro, calculată la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de restituire prestație, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că între părţi s-a încheiat în data de 04.01.2020 un contract de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. 710848, pentru perioada 11.04.2020 – 18.04.2020, în Republica Turcia, zona Antalia – Cappadocia, prețul integral fiind de 2.058 euro.

La momentul semnării contractului s-a achitat suma de 1052,57 euro, urmând ca diferența să fie plătită până la data de 21.03.2020.

Având în vedere pandemia provocată de virusul Covid-19 și Decretul Președintelui României privind instituirea stării de urgență pe teritoriul statului, în data de 17.03.2020 reclamanții au notificat pârâtul de rezilierea contractului, solicitându-i, totodată, restituirea sumei achitate.

Pârâtul a oferit contravaloarea sumei achitate sub formă de voucher, modalitate de compensare ce nu a fost acceptată de reclamanți.

Pârâtul este în culpă pentru neexecutarea obligațiilor contractuale, refuzând să restituie diferența de sumă încasată cu titlu de avans, astfel că se impune admiterea cererii.

În drept, reclamanții au invocat art. 1322, 1323, 1350, 1530, 1531, 1537 și 1549 C.civ., art. 13 și 4 din OG nr. 2/2018.

În susţinerea cererii de chemare în judecată, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriu.

Pârâtul a formulat întâmpinare (f. 38), prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, iar, cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare, pârâtul a susținut faptul că nu există o neexecutare culpabilă a contractului.

În plus, pandemia Covid-19 reprezintă un caz de forță majoră, astfel că pârâtul este exonerat de răspundere.

Sumele încasate de pârât de la turiști au fost transferate către furnizorii de servicii turistice, astfel că nu pot fi restituite clienților decât după ce G S.R.L. va recupera sumele plătite.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe art. 32, 36, 30 C.pr.civ., art. 1350, 1547 C.civ.

În probațiune, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La data de 04.09.2020 și 05.10.2020, părțile litigante au depus note scrise, prin care au învederat că a fost restituită reclamanților suma de 5.190,85 lei, astfel că primul capăt de cerere a rămas fără obiect.

La termenul de judecată din data de 25.11.2020, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active.

Sub aspect probatoriu, instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisuri, la propunerea ambelor părţi.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa expune următoarele considerente:

În fapt, în data de 04.01.2020, între reclamanții A, B, C, D, E și F, în calitate de turiști, și pârâtul G S.R.L., în calitate de agenție de turism organizatoare, s-a încheiat contractul de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. 710848 (f. 8), pentru serviciile turistice care urmau să fie prestate în perioada 11.04.2020 – 18.04.2020, în Turcia, zona Antalia – Cappadocia.

Conform art. 3.1, prețul total al pachetului de servicii de călătorie este în cuantum 2.058 euro.

Din înscrisurile aflate la dosar și susținerile concordante ale părților litigante, instanța reține că reclamanții au achitat la data semnării contractului un avans de 1.052,57 euro, a cărui restituire au solicitat-o pe fondul restricțiilor de călătorie instituite ca urmare a pandemiei de coronavirus (Covid-19).

Instanţa reţine că pârâtul a procedat la achitarea integrală a debitului principal pentru care s-a promovat cererea de chemare în judecată dedusă prezentei judecăţi, astfel cum rezultă din ordinul de plată executat în data de 31.08.2020, ataşat la fila 56 din dosar, fiind plătită în contul reclamantului E suma de 5.190,85 lei, echivalentul a 1.052,57 euro.

Având în vedere plata sumelor solicitate ulterior declanşării litigiului de faţă, capătul de cerere privind obligarea pârâtului la restituirea avansului în cuantum de 1.052,57 euro a rămas fără obiect, urmând a fi respins în consecinţă.

În privința cheltuielilor de judecată, sunt avute în vedere dispozițiile art. 453 C.pr.civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.

Potrivit art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Totodată, conform art. 454 C.pr.civ., pârâtul care a recunoscut la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate pretenţiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere.

Instanța reține că pârâtul nu poate fi exonerat de obligația de plată a cheltuielilor de judecată efectuate de părțile adverse întrucât nu sunt aplicabile prevederile art. 454 C.pr.civ. Astfel, chiar dacă pârâtul a recunoscut prin notele scrise, anterior primului termen de judecată, oblgiația de restituire a avansului, pe care și-a îndeplinit-o în data de 31.08.2020, acesta a fost pus în întârziere prealabil declanșării prezentului litigiu, respectiv prin notificarea emisă în data de 17.03.2020 și comunicată la 23.03.2020 (f. 14-15).

Prin urmare, în baza art. 453 C.pr.civ., având în vedere plata sumelor datorate ulterior formulării cererii de chemare în judecată, pârâtul se află în culpă procesuală așa încât are obligația de a suporta cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți. În  consecință, instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 1.688,72 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat (1.320 lei), taxă judiciară de timbru (361 lei) și taxe poștale (7,72 lei).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A, B, C, D, E, și F, toţi cu domiciliul ales în ….. în contradictoriu cu pârâtul G S.R.L., cu sediul ales în  …., ca rămasă fără obiect.

Obligă pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 1.688,72 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei, astăzi,  23.12.2020.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare