Cooperare judiciară internaţională în materie penală

Decizie 1237 din 06.09.2016


Recunoaşterea, pe cale principală, a hotărârilor judecătoreşti străine

Prin s.p. nr. 785/20.04.2016 de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în baza art. 1401 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută în România sentinţa nr. 1148/2014 cu nr. 994/2014 R.G. DIB şi nr. 8976/2013 R.G.N.R. emisă în data de 29.05.2014 de Tribunalul Ordinar din Udine privind pe petentul B.V. şi a fost respinsă în rest ca nefondată cererea de recunoaştere a Ordinului de executare pentru încarcerare cu procedura contextuală de suspendare nr. SIEP 326/2014 a Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Udine, a Ordonanţei nr. 994/2014 a Tribunalului Ordinar din Udine şi a procesului-verbal din 11.10.2014 a Legiunii Carabinieri Toscana, Secţia din Pistoia.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a arătat că la data de 24.09.2015 a fost  înregistrat pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, cererea petentului B.V. prin care a solicitat recunoaşterea hotărârilor penale pronunţate de instanţele judecătoreşti străine. Ulterior, petentul şi-a modificat în parte obiectul cererii iniţiale, arătând că este interesat de deducerea pedepsei de 10 luni pe care a executat-o în Italia, faptele fiind concurente cu faptele pentru care Tribunalul Mehedinţi l-a condamnat în primă instanţă la pedeapsa de doi ani închisoare, dosarul aflându-se în faza de judecată a apelului.

Instanţa de fond a constatat că solicitarea petentului nu poate fi admisă decât în parte, având în vedere dispoziţiile art. 1401 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, care distinge foarte clar cu privire la obiectul procedurii de recunoaştere, respectiv hotărârile judecătoreşti străine, iar nu şi alte acte procesuale sau acte procedurale. Mai mult, petentul urmăreşte recunoaşterea hotărârii de condamnare pronunţate de instanţa italiană în vederea producerii de alte efecte juridice decât executarea pedepsei în regim de detenţie, eventual aplicarea dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni sau alte cauze de contopire a pedepsei în discuţie în prezenta cauză cu alte pedepse stabilite faţă de acelaşi petent. Or, petentul a menţionat în mod expres că nu solicită şi efectuarea acestor operaţiuni juridice şi, din datele aflate la dosarul cauzei rezultă imposibilitatea efectuării, la acest moment, a unor operaţiuni suplimentare.

Drept urmare, s-a apreciat de către prima instanţă că singura operaţiune care poate fi efectuată în prezenta cauză este aceea de recunoaştere a hotărârii penale prin care instanţa italiană a condamnat petentul la pedeapsa de 10 luni închisoare. Aceasta, în primul rând deoarece textul de lege prevede în mod expres că sunt supuse recunoaşterii, în această procedură, exclusiv hotărârile judecătoreşti străine în vederea producerii altor efecte juridice decât acela al executării pedepsei. Ca atare, aspecte referitoare la constatarea ca executată a pedepsei aplicate de instanţa din Italia sau, mai mult, constatarea unei eventuale pluralităţi de infracţiuni căreia să îi fie aplicabile regulile privind sancţionarea concursului de infracţiuni, de exemplu, nu pot face obiectul acestei proceduri. S-a arătat că finalitatea demersului dorit de petent depăşeşte cadrul legal prevăzut de art. 1401 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, putând însă să fie valorificat fie în cadrul dosarului penal aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova, în care petentul are calitatea de inculpat, fie printr-o cerere ulterioară, în cazul în care s-ar pronunţa o altă hotărâre penală definitivă de condamnare faţă de acesta.

 Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel condamnatul B.V. , arătând că a formulat o cerere pentru recunoaşterea hotărârilor penale străine precum şi a actelor  subsecvente de executare, pe cale principală, respectiv a  sentinţei nr. 1148/2014 emisă de Tribunalul din Udine, Italia, precum şi a actelor  subsecvente de executare: Ordinul de executare pentru încarcerare cu procedura contextuală de suspendare nr. SIEP 326/2014 a Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Udine, ordonanţa nr. 994/2014 a Tribunalului Ordinar din Udine şi procesul-verbal din 11.10.2014 al Legiunii Carabinieri Toscana, Secţia din Pistoia. În cadrul etapei de fond, judecătorul a depus diligenţe pentru  a obţine actele la care a făcut referire de la autorităţile străine, însă prin sentinţa apelată acesta, raportându-se la disp. art.1401 din Legea 302/2004 a apreciat faptul că, pe cale principală poate fi recunoscută doar hotărârea de condamnare, nu şi alte acte penale străine, în speţă actele de executare, în cadrul acestui dosar. Astfel, încă de la fondul cauzei s-ar fi putut recunoaşte actele subsecvente de executare cât timp acestea ar tinde să creeze o situaţie mai favorabilă petentului, însă, mai mult decât atât se impune precizarea că, între momentul pronunţării sentinţei de fond din prezentul dosar şi termenul de judecată din 14.06.2016, petentul a fost condamnat definitiv în dosarul nr. 2546/101/2013 de către Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 923/2016 la pedeapsa de 2 ani închisoare. În aceste condiţii, beneficiile recunoaşterii actelor de executare subsecvente prin care se constată executarea unei pedepse concurente de 10 luni închisoare sunt de necontestat, astfel încât, solicită admiterea apelului şi modificarea sentinţei apelate în sensul  recunoaşterii actelor de executare subsecvente.

Curtea a constatat, din actele dosarului, că apelantul a fost arestat preventiv în perioada 12 decembrie 2013 – 29 mai 2914, data pronunţării sentinţei. După pronunţarea sentinţei de condamnare, până la data rămânerii irevocabile, prin ordinul de executare nr. SIEP 326/2014 al Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Udine, s-a dispus ca restul rămas neexecutat de pedeapsă de 4 luni şi 12 zile să fie executat în arest domiciliar, de la data de 30 mai 2014 până la 11 octombrie 2014, când, prin procesul-verbal din 11.10.2014 al Legiunii Carabinieri Toscana, Secţia din Pistoia, s-a constatat executarea pedepsei în regim de detenţie.

În faza de soluţionare a apelului s-a solicitat Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Udine să comunice dacă, potrivit legislaţiei italiene, executarea de către condamnat a unei pedepse în arest la domiciliu poate fi considerată perioadă executată integral în regim de detenţie, în cazul unificării unor pedepse, iar cu adresa nr. 326/2014 SIEP din 12 iulie 2016, înaintată curţii la data de 14 iulie 2014, Biroul Executări Penale al Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Udine a răspuns afirmativ.

Apelul este fondat.

Potrivit art. 1401 alin. 1 din Legea 302/2004, recunoaşterea, pe cale principală, a hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face la sesizarea persoanei interesate….de către judecătoria în a cărei circumscripţie aceasta domiciliază.

Or, se observă din textul de lege menţionat că recunoaşterea hotărârii judecătoreşti străine se face în vederea producerii de efecte juridice. Aceste efecte juridice sunt, evident, oricare altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, situaţie în care ar fi aplicabile prevederilor Capitolului II din Titlul V al Legii 302/2004. Or, în cauză apelantul a solicitat nu doar recunoaşterea hotărârii de condamnare pronunţată de instanţa italiană, ci şi ca instanţa, observând perioada petrecută în arest, să constate că pedeapsa aplicată a fost executată integral. Fără această constatare, simpla recunoaştere a hotărârii de condamnare nu ar avea nici o finalitate, ceea ce vine în contradicţie cu dispoziţiile art. 1401 alin. 1 din Legea 302/2004

Faţă de cele expuse şi, având în vedere răspunsul Biroului Executări Penale al Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Udine, în sensul că executarea de către condamnat a unei pedepse sau părţi din aceasta în arest la domiciliu este considerată, potrivit legislaţiei italiene, perioadă executată în regim de detenţie, se va admite apelul declarat, se va desfiinţa sentinţa penală atacată şi, rejudecând cererea, se va recunoaşte sentinţa nr. 1148/2014 cu nr. 994/2014 R.G.DIB şi nr. 8976/2013 R.G.N.R. emisă în data de 29.05.2014 de Tribunalul Ordinar din Udine, definitivă la data de 15 iulie 2014, privind pe apelantul B.V. , prin care a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 110, 624, 625 alin. 2 şi 7 C.p. italian, ce are corespondent în infracţiunea prev. de art. 228, 229 alin. 1 lit. d C.p. cu art. 77  lit. a C.p. la pedeapsa de 10 luni închisoare şi ordinul de executare nr. SIEP 326/2014 al Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Udine. Se va constata executată integral pedeapsa aplicată, în perioada 12 decembrie 2013 – 11 octombrie 2014, inclusiv.