Ordin de protecţie

Acesta  este document finalizat

Cod operator 2442/2443

Dosar nr. /317/2021

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr.1528/2021

Şedinţa publică din 16 Septembrie 2021

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Judecător

Grefier

Ministerul Public reprezentat de procuror ..............din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta pârâtă ................, împotriva sentinţei civile nr............ din 19.08.2021, pronunţate de Judecatoria ........... în dosarul nr................/317/2021, în contradictoriu cu intimata reclamantă .................

La apelul nominal făcut în şedinţa publică s-au prezentat avocat ..........., din oficiu, pentru apelanta pârâtă ............., intimata reclamantă ............., personal, asistată de avocat ........... S-a prezentat și apelanta pârâtă ................ în cursul dezbaterilor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Avocat ......... depune la dosarul cauzei delegaţia, avocat ....... depune la dosar delegaţia şi chitanţa nr...../16.09.2021 reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.

Avocat ........, pentru intimata reclamantă ........., depune la dosarul cauzei, în xerocopie, certificatul medico-legal nr............. şi raport de evaluare psihologică din 30.08.2021 cu privire la minora care a fost prezentă la scandal, solicitând încuviinţarea probei cu înscrisuri. De asemenea, avocat ....... invocă excepţia tardivităţii promovării cererii de apel.

Cu privire la excepţia invocată, tribunalul acordă cuvântul părţilor prezente:

Avocat ......., pentru apelanta pârâtă ......, solicită respingerea excepţiei invocate, apreciind că cererea de apel este formulată în termenul prevăzut de lege.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, prin procuror ......, solicită respingerea excepţiei invocate de intimată prin apărătorul ales.

Deliberând asupra excepţiei tardivităţii formulării cererii de apel, tribunalul constată că cererea de apel este promovată în termenul prevăzut de lege, drept pentru care respinge excepţia invocată de apărătorul intimatei reclamante, ca neîntemeiată.

După observarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către apărătorul apelantei şi reprezentantul Ministerului Public, tribunalul încuviinţează proba cu înscrisuri şi nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, tribunalul constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.

Avocat ........., pentru apelanta pârâtă ..............., solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul de a respinge cererea privind emiterea ordinului de protecţie. Apreciază că sentinţa instanţei de fond este netemeinică şi nelegală conform Legii nr.217/2003, care încriminează actele de violentă, întrucât din materialul probator administrat nu este îndeplinită nici condiția de a fi membru de familie, deoarece cererea de chemare în judecată este formulată de sora fostului soţ al apelantei, la momentul când a fost introdusă cererea principală aceştia erau divorţaţi, practic nu există nicio legătură de rudenie cu aceasta, iar pe altă parte cerinţa pericolului pentru reclamantă nu este dovedit. De asemenea, la dosarul cauzei există declaraţii ale unor persoane pe care le apreciază ca fiind subiective în ceea ce priveşte existenţa acelui conflict. Cât priveşte certificatul medico-legal depus azi în şedinţa publică, avocat ......... învederează că acesta este emis în data de 30.08.2021, iar conflictul a avut loc în data de 16.08.2021, iar raportat la afecţiunile care se regăsesc în cuprinsul acestuia consideră că nu crede că puteau fi produse printr-un eventual conflict cu apelanta. Astfel, concluzionează prin admiterea apelului aşa cum a  fost formulat, arătând că principiul proporţionalităţii avut în vedere de instanţa de fond nu ştie la ce se referă.

Avocat ........, pentru intimata reclamantă ........, solicită respingerea apelului, menţinerea sentinţei instanţei de fond ca legală şi temeinică, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Susţine că sunt îndeplinite condiţiile pentru emiterea ordinului de protecţie, iar certificatul medico-legal depus la dosar confirmă acest aspect. Susţine că apelanta a avut o relaţie extraconjugală cu soţul intimatei, acestea au fost cumnate, astfel că cerinţa membrului de familie există. Susţine că minora care a participat la conflict nu doarme noaptea, apelanta şi minora au o stare de temere. Concluzionează prin respingerea apelului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Procuror .................., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, solicită respingerea apelului declarat și menținerea sentinței apelate, ca legală și temeinică.

TRIBUNALUL

Asupra apelului:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei .............., la data de 18.08.2021, sub nr. .........../317/2021, reclamanta ................ a solicitat emiterea unui ordin de protecţie împotriva pârâtei ............... şi luarea următoarelor măsuri, obligaţii şi interdicţii: obligarea pârâtei la păstrarea unei distanţe minime de 100 m faţă de victimă; interdicţia pentru agresoare a oricărui contact, în orice mod, cu aceasta.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta  a fost soția fratelui său, .................., aceștia având un copil împreună, fiind afin de gradul al II, dar și amanta soțului reclamantei în perioada căsătoriei cu fratele reclamantei. Pe fondul acesta, s-au dezvoltat relații tensionate ce au dus la destrămarea căsătoriei, după găsirea dovezilor ce ascundeau relația acesteia cu soțul reclamantei.

Reclamanta învederează că și-a păstrat familia, pentru că are 2 copii, iar pârâta continuă să o urmărească.

În data de 16-08-2021, ora 12:19, în centrul  comunei .............., când aceasta era cu fetița în mașină, în apropierea cabinetului medical, așteptându-și rândul la cabinet, pârâta i-a văzut mașina, mașina acesteia fiind încadrată între alte mașini parcate, cu geamul deschis pentru că era cald, pârâta fiind la circa 20 m și când a văzut-o pe reclamantă, a luat mașina și a venit paralel cu mașina sa, blocând-o, a coborât din mașină, a băgat mâna pe geam, a apucat-o de păr și haine și a întrebat-o: „dacă nu-i stă bine cu dinții în gură?”.

Reclamanta a învederat că fiind trasă de păr și de haine, a început să țipe, copilul minor s-a speriat și a început să plângă și a reușit să închidă geamul, care e electric, iar ............ a început să o tragă de portieră, să dea cu pumnii și picioarele în ușă, în geam ca să-l deschidă, a scuipat pe geam, dar reclamanta a reușit să blocheze ușa.

A mai învederat că pârâta a amenințat-o, zicându-i că-i scoate dinții dacă o mai prinde în ................. Totodată a arătat că și în urmă cu ceva timp pârâta era furioasă pe reclamantă și pe fratele acesteia, deoarece au depistat existența relației dintre soțul reclamantei și pârâtă și violența psihică la care este supusă reclamanta din cauza acesteia îi provoacă stări de teamă.

În drept, s-au invocat dispoziţiile Legii nr. 217/2003.

În probaţiune, au fost atașate înscrisuri.

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003.

Prin sentinţa civilă nr............ din 19.08.2021 pronunţată de Judecatoria ........... în dosarul nr................../317/2021, s-a admis cererea de emitere a ordinului de protecţie formulată de reclamanta ............, în contradictoriu cu pârâta ............., fostă ..............., și în consecință, s-a dispus emiterea unui ordin de protecție în favoarea reclamantei ............, instituind în sarcina pârâtei .................. următoarele restricții: interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau orice alt mod, cu reclamanta; păstrarea unei distanţe minime de 100 metri faţă de reclamantă şi de locuinţa acesteia, cu excepţia situaţiei când părţile sunt prezente la instanţa de judecată. Interdicţiile astfel stabilite s-au instituit pe o perioadă de 60 de zile de la data pronunţării sentinţei. S-a pus în vedere pârâtei că încălcarea interdicţiilor impuse de instanţă constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an conform art.32 alin.1 din Legea nr.217/2003. A fost obligată pârâta la 1050 lei cheltuieli judiciare- din care  suma de câte 500 lei, reprezentând onorariul avocaților din oficiu, ................... și ................... (câte 500 lei fiecare), va fi avansată anticipat din fondurile M.J. Sentinţă executorie de îndată, fără emitere de titluri sau somaţii sau trecerea vreunui termen.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Potrivit art.3 din Legea nr.217/2003, „violența domestică înseamnă orice inacțiune sau acțiune intenționată de violență fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală sau cibernetică, care se produce în mediul familial sau domestic ori între soți sau foști soți, precum și între actuali sau foști parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima.”

Art.4 din Legea nr.217/2003, prevede că violența domestică se manifestă, printre altele, sub forma violenței verbale, prin limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; violenței psihologice, prin provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, prin amenințare verbală sau în orice altă modalitate, șantaj, violență demonstrativă asupra obiectelor, constrângeri de orice fel; violenței fizice, vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar.

De asemenea, art.23 din Legea nr.217/2003, prevede că „(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții: a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.”.

Legea nr.217/2003 urmărește prin însăși titulatura ei, în primul rând să prevină, iar în subsidiar să combată efectele violenței în familie, iar ordinul de protecție reprezintă un instrument complex care poate fi utilizat în regim de urgență pentru a evita expunerea victimelor la tratamente agresive.

Din coroborarea textelor de lege enunțate a reținut prima instanță că, pentru emiterea unui ordin de protecție, este necesar a fi îndeplinite următoarele condiții: să fi fost pusă în pericol viața, libertatea, integritatea fizică sau psihică a presupusei victime, printr-un act de violență din partea unui membru de familie, iar măsura să aibă un caracter provizoriu și urgent.

În concret, instanța a reţinut că victima și agresorul au calitatea de soți, motiv pentru care este îndeplinită cerința ca părțile să aibă calitatea de membru de familie, în sensul art. 5 din Legea nr. 217/2003. Împrejurările în care s-a produs episodul de violență au fost dovedite prin documentația întocmită cu ocazia emiterii ordinului de protecție provizoriu.

Din coroborarea probelor existente, instanța a reținut conduita culpabilă a pârâtei, care, a agresat victima, atât fizic cât și psihic, în prezența copilului minor. 

Instanța a apreciat că pârâta a săvârșit în mod intenționat acte de violență domestică, așa cum sunt enumerate de art.4 din Legea nr.217/2003.

Analizând cererea, prin prisma motivelor invocate de reclamantă şi având în vedere atât probatoriul existent la dosar, instanţa a constatat că este întemeiată, şi a admis-o pentru următoarele considerente:

În fapt, instanţa a fost sesizată cu emiterea unui ordin de protecţie a reclamantei faţă de pârâtă, dată fiind atitudinea violentă a acesteia, violenţă ce a fost indicată ca fiind în principal  verbală la adresa acesteia.

Conform susținerilor reclamantei, a reţinut instanța că pârâta a agresat atât fizic cât și verbal reclamanta, amenințând-o cu acte de violență ulterioare, fiind evident că i-a cauzat acesteia o stare de temere, în contextul unor relații tensionate mai vechi între acestea.

Potrivit dispoziţiilor art.23 din Legea nr.217/2003 R persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică, ori libertate, este pusă în primejdie printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei, poate cere instanţei ca în scopul înlăturării stării de pericol să emită un ordin de protecţie prin care să se instituie obligaţii sau interdicţii faţă de agresor, în speţă pârâta. 

Din punct de vedere juridic, nu există o cerință expresă sau implicită ca actele de violență care stau la baza emiterii ordinului de protecție să fi avut un caracter repetat sau sistematic, deși, într-o astfel de situație, este sigur că emiterea sa este cu atât mai justificată. Chiar și un singur incident violent poate justifica emiterea unui ordin de protecție, dacă prin natura, intensitatea și circumstanțele acestuia rezultă în mod evident agresivitatea și periculozitatea persoanei culpabile și starea de pericol creată pentru victimă.

Raportat la textele de lege invocate, scopul pentru care se poate institui măsura specială a ordinului de protecție este acela de a înlătura o stare de pericol, stare de pericol a cărei existență instanța a apreciat-o dovedită în cauză. De asemenea, legea are în vedere și riscul, rezonabil apreciat, de producere în viitor, a unor fapte de natură să pună în pericol valorile sociale ocrotite.

Comportamentul violent al membrilor, prin asimilare, inclusiv al foștilor membri de familie, este incompatibil cu ordinea și morala familială și este de natură să pună în pericol integritatea fizică și psihică a victimei. În acest caz, actele antisociale ale agresorului trebuie sancționate cu promptitudine și fermitate în vederea restabilirii raporturilor normale, a reeducării celui vinovat și prevenirii unor manifestări similare. De altfel, este îndeobște recunoscut, de principiu, că lipsa reacției sociale adecvate ar încuraja atitudinea agresorului în tentația sa de a crede că faptele sale vor fi, în continuare, nesancționate și că, în concret, nu a cauzat nicio încălcare serioasă a vreunei norme, de vreme ce autoritățile competente nu au reacționat. 

Față de cele expuse anterior, instanța a considerat că, raportat la materialul probator administrat în cauză, pârâta constituie un pericol pentru reclamantă, împrejurare ce justifică îngrădirea drepturilor persoanei prin voința autorităților.

Așadar, pentru a proteja victima de agresiunile exercitate asupra sa, pentru a preveni extinderea unui conflict între membrii familiei, respectiv ajungerea la rezultate mai grave decât cele produse până la momentul promovării cererii de emitere a ordinului de protecție,  precum și pentru a-i asigura victimei siguranța cotidiană, se impune limitarea contactului dintre aceasta și pârâtă, în mod provizoriu, prin obligarea pârâtei la păstrarea unei distanțe de 100 de metri față de reclamantă și față de locuința acesteia.

Drept urmare, față de situația de fapt reținută luând în considerare principiul proporționalității, astfel cum este reglementat de art. 53 din Constituție, instanța a apreciat că se impune ca pârâta să-și reconsidere conduita în raport cu reclamanta, o durată de 60 de zile, măsura dispusă fiind una rezonabilă.

Interdicţiile astfel stabilite s-au instituit pe o perioadă de 60 de zile de zile de la data pronunţării prezentei sentinţe, perioada fiind determinată strict din motivele enumerate.

În baza art.31 din Legea nr.217/2003, s-a dispus comunicarea de îndată a hotărârii Ministerului Afacerilor Interne Postului de Poliție ..........., județul ............, Poliţiei ..................., în vederea punerii în executare, hotărârea fiind executorie fără somație sau fără trecerea vreunui termen.

S-a pus în vedere pârâtei că încălcarea măsurilor dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta ................, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că ea a fost cea agresată, fiind filmată cu telefoane mobile, de către reclamantă şi fratele acesteia, adică tatăl copilului său, fratele reclamantei având restanţă la plata alocaţiei, pensiei de întreţinere de un an de zile, deci acesta are tot interesul şi răutatea de a o hărţui. Arată că în data de 16.08.2021 a depus plângere împotriva acestor doi reclamanţi la Poliţia .............., iar instituirea ordinului de protecţie a fost abuziv instituit prin inducerea în eroare a instanţei de judecată. Susţine că nu este rudă cu reclamanta, nu are nicio afinitate faţă de aceasta, deci nu are nicio intenţie de a se întâlni.

 Solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat şi respingerea cererii privind instituirea ordinului de protecţie.

Intimata nu a depus întâmpinare.

Tribunalul, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ..........., la data de 18.08.2021, sub nr. ............/317/2021, reclamanta ................ a solicitat emiterea unui ordin de protecţie împotriva pârâtei ............ şi luarea următoarelor măsuri, obligaţii şi interdicţii: obligarea pârâtei la păstrarea unei distanţe minime de 100 m faţă de victimă; interdicţia pentru agresoare a oricărui contact, în orice mod, cu aceasta.

Prin sentinţa civilă nr................ din 19.08.2021 pronunţată de Judecatoria ......... în dosarul nr............./317/2021, s-a admis cererea de emitere a ordinului de protecţie formulată de reclamanta .........., în contradictoriu cu pârâta ........., fostă ..........., și în consecință, s-a dispus emiterea unui ordin de protecție în favoarea reclamantei ..........., instituind în sarcina pârâtei ............. următoarele restricții: interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau orice alt mod, cu reclamanta; păstrarea unei distanţe minime de 100 metri faţă de reclamantă şi de locuinţa acesteia, cu excepţia situaţiei când părţile sunt prezente la instanţa de judecată. Interdicţiile astfel stabilite s-au instituit pe o perioadă de 60 de zile de la data pronunţării sentinţei. S-a pus în vedere pârâtei că încălcarea interdicţiilor impuse de instanţă constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an conform art.32 alin.1 din Legea nr.217/2003. A fost obligată pârâta la 1050 lei cheltuieli judiciare- din care suma de câte 500 lei, reprezentând onorariul avocaților din oficiu, ............ și .............. (câte 500 lei fiecare), va fi avansată anticipat din fondurile M.J.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta ..........., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței primei instanțe, în sensul respingerii cererii de emitere a ordinului de protecție.

Apelul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed.

Pentru a admite cererea reclamantei .............. și a dispune instituirea ordinului de protecție împotriva pârâtei ..............., prima instanță a reținut faptul că pârâta a agresat-o fizic și verbal pe reclamantă, amenințând-o cu acte de violență ulterioare, fără a expune însă care sunt considerentele în baza cărora și-a fundamentat o atare convingere.

Din această perspectivă, tribunalul reține că motivarea unei hotărâri judecătorești este supusă atât exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C.pr.civ., cât şi principiilor jurisprudenţiale dezvoltate pe marginea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi, ca atare, trebuie să fie clară, precisă şi necontradictorie, fiind de esenţa hotărârii, înlăturând arbitrariul şi făcând posibil controlul judiciar. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C.pr.civ., în considerentele hotărârii instanţa trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, respectiv atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Cum motivarea hotărârilor judecătoreşti reprezintă un element de validitate a acestora, instanţa are obligaţia de a arăta argumentele ce i-au format convingerea în ceea ce priveşte soluţia pronunţată, argumente ce trebuie să se raporteze atât la susţinerile şi apărările părţilor, cât şi la probele şi dispoziţiile legale incidente raportului juridic dedus judecăţii. Motivarea hotărârii reprezintă arătarea temeiurilor de fapt şi de drept în baza cărora judecătorul pronunţă soluţia şi constituie o garanţie procesuală ce permite efectuarea controlului judiciar în calea de atac exercitată împotriva acesteia.

În speță, motivarea hotărârii primei instanțe nu respectă exigențele prevăzute de art.425 alin. (1) lit. b) C.pr.civ., pe de o parte, în considerentele hotărârii regăsindu-se aspecte străine de prezenta cauză, referitoare la relația de soți între agresor – victimă, precum și la existența unui ordin de protecție provizoriu, iar pe de altă parte, nefiind redate în concret motivele de fapt care susțin soluția pronunțată.

Procedând, în condițiile art.476 C.pr.civ., la o nouă judecată asupra fondului, cu reevaluarea stării de fapt și de drept deduse judecății, tribunalul reține următoarele:

Potrivit art.38 alin.1 din Legea nr.217/2003, „(1) Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligaţii sau interdicţii: a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei; c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, şi, după caz, a copiilor, într-un centru de asistenţă dintre cele prevăzute la art. 19; e) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiţi potrivit prevederilor art. 5, ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; f) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; g) obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere; h) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima; i) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute; j) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.”

Din analiza textului normativ invocat rezultă că un ordin de protecţie se poate emite dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) se constată comiterea unui act de violenţă, care conform art.4 din Legea nr. 217/2003 poate fi: violenţă verbală; violenţă psihologică; violenţă fizică; violenţa sexuală; violenţă economică; violenţă socială; violenţă spirituală; b) actul de violenţă este de natură să pună în pericol viaţa, integritatea sau libertatea victimei; c) actul este unul de violenţă în familie (Legea nr. 217/2003 are în vedere prevenirea şi combaterea violenţei în familie), în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepţiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003: a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, soţii şi copiii acestora, precum şi persoanele devenite rude prin adopţie, potrivit legii; b) soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie; fraţii, părinţii şi copiii din alte relaţii ai soţului/soţiei sau ai fostului soţ/fostei soţii; c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenţii şi descendenţii partenerei/partenerului, precum şi fraţii şi surorile acestora; d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile faţă de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijeşte persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepţia celor care îndeplinesc aceste atribuţii în exercitarea sarcinilor profesionale.”

Din economia prevederilor legale invocate, se constată că pentru ca instanţa să dispună instituirea ordinului de protecţie prin restricţionarea unor drepturi ale pârâtei este necesar să se constate existenţa unui pericol real, actual şi de o anumită intensitate care să necesite protejarea părţii care solicită instituirea acestui mijloc de protecţie, faţă de actele de agresiune familială.

Instanța reține că emiterea unui ordin de protecție presupune intervenția brutală a autorităților (instanța de judecată și alte autorități ale statului) în dreptul la viața privată a persoanelor, prin îngrădirea extremă a unor drepturi, până la suprimarea temporară a acestora, care nu poate avea loc decât în condiții absolut excepționale, când, în lipsa intervenției, se poate intui existența unei stări de pericol pentru desfășurarea normală a vieții persoanei/persoanelor agresate, generate de violența agresorului, manifestată în diferitele modalități descrise de lege.

Dincolo de această stare excepțională, care trebuie dovedită în fiecare caz în parte, nemulțumirile dintre membrii/foștii membri ai familiei, care pot genera conflicte, dovedesc doar o stare de incompatibilitate intervenită intre membrii/foștii membri ai familiei și care poate fi rezolvată pe calea unei acțiuni de drept comun și nu prin aplicarea unor restricții și limite fizice de către instanța de judecată.

În lipsa unei stări de pericol, care trebuie probate în mod riguros, în fiecare caz în parte, orice persoană este liberă să își gestioneze relațiile sociale și familiale, să tolereze și să dezvolte comportamente și limbaje considerate de societate improprii și inadecvate, până la limita la care reușește să dovedească, prin probe, că aceste atitudini și manifestări au devenit periculoase în mod real, pentru integritatea fizică și psihică a victimei.

Tribunalul subliniază și faptul că nu orice faptă de natură penală determină instituirea unui ordin de protecție. În măsura în care s-a săvârșit o faptă de natură penală, dar nu se dovedește existenţa unui pericol real, actual şi de o anumită intensitate, partea vătămată are deschisă calea dreptului comun, urmând a se adresa organelor de urmărire penală, respectiv instanțelor civile pentru a obține pedepsirea persoanei vinovate, respectiv repararea prejudiciului ce i-a fost astfel cauzat.

De asemenea, instanţa constată că în speţă reclamantei îi revine obligaţia de a face dovada existenţei în privinţa persoanei sale a unui pericol real, actual şi de o anumită intensitate provocat de pârâtă, având în vedere dispoziţiile art.249 C.pr.civ., în conformitate cu care cel care face o susţinere în cursul procesului, trebuie să o dovedească.

În speță, tribunalul constată că reclamanta nu a dovedit faptul că pârâta este o persoană agresivă pentru care  trebuie  instituit  ordin  de  protecţie  prin limitarea unor anumite drepturi şi  instituirea unor  măsuri de genul prevăzut de art.38 din Legea 217/2003, întrucât reclamanta a dovedit existența unui episod conflictual izolat, respectiv cel din 16.08.2021, episod în legătură cu care fiecare din părțile implicate susține că a fost amenințată și că s-a adresat cu plângere penală organelor competente.

De asemenea, deşi a făcut dovada prin certificatul medico-legal nr............., că a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce în data de 16.08.2021, acest înscris este insuficient, în lipsa altor probatorii, pentru a dovedi condițiile instituirii ordinului de protecție. În acest sens, se reține că reclamanta a înțeles să-și probeze susținerile prin declarațiile extrajudiciare ale fratelui și soțului său, atașate cererii de chemare în judecată, înscrisuri cărora instanța nu le poate da valoarea probatorie urmărită de parte, date fiind disp. art.261 C.pr.civ. și art.311 și urm. C.pr.civ.

Instanţa reţine că ordinul de protecţie, dată fiind natura sa restrictivă de drepturi nu poate fi luat doar pe baza unor indicii, ci în baza unor probe solide de existenţă a unor acte de violenţă  fizică, psihologică sau de altă natură, precum și de existență a stării continue de pericol, situaţie care nu a fost probată în speţă de către reclamantă.

Este adevărat că legea nu condiționează instituirea ordinului de protecție de numărul de acte de violență, însă este la fel de adevărat că instituția ordinului de protecție nu poate fi folosită în orice situație în care a avut loc o altercație, o atare interpretare îndepărtând instituția juridică a ordinului de protecție de la finalitatea pentru care a fost reglementată.

În consecinţă, având în vedere faptul că reclamanta nu a probat existenţa unui pericol real, actual şi de o anumită intensitate care să necesite protejarea sa prin instituirea acestui mijloc de  protecţie împotriva pârâtei, doar susţinerile sale din cererea de chemare în judecată, nesusţinute de alte probe, nefiind suficiente pentru ca instanţa să constate prin hotărâre judecătorească existenţa stării de pericol cauzate de pârâtă şi să emită ordinul de protecţie, văzând și disp. art.480 alin.2 C.pr.civ., tribunalul va admite apelul, va schimba sentința primei instanțe, în sensul că va respinge cererea de emitere a ordinului de protecție. De asemenea, neputându-se reține culpa procesuală în sarcina pârâtei, tribunalul va înlătura dispoziţia privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor judiciare. Onorariile avocaţilor din oficiu în prezenta cauză, fond şi apel, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelanta pârâtă ............, fostă ................., cu adresa de citare în comuna ..........., (la familia ...........), împotriva sentinţei civile nr. ............. din 19.08.2021, pronunţate de Judecatoria ........... în dosarul nr................../317/2021, în contradictoriu cu intimata reclamantă ................, domiciliată în comuna .....................

Schimbă sentinţa, în sensul că respinge cererea de emitere a ordinului de protecţie.

Înlătură dispoziţia privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor judiciare.

Onorariile avocaţilor din oficiu în prezenta cauză, fond şi apel, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată azi, 16.09.2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin intermediul grefei.

.

.

Domenii speta

Spete similare