Anulare act administrativ. Dispoziţie primar.

Prin cererea nr. -/99/2017, reclamantul Prefectul judeţului a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei X, să se dispună anularea dispoziţiilor de la nr. 78  la nr. 100/2017, emise de către pârât.

În motivarea cererii, în esenţă, reclamantul a arătat că, aşa cum se observă în preambulul Dispoziţiilor nr.78 la nr.100, egalizarea salariilor de bază s-a făcut invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 şi sentinţele pronunţate de Tribunalul Cluj şi Tribunalul Vrancea şi nu în baza vreunui act normativ.

Raportat la sentinţele instanţelor invocate, sustine reclamantul că pot fi avute în vedere doar drepturile salariale cu aplicabilitate generală stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile şi nu cele recunoscute în baza unor situaţii de fapt particulare (fără aplicabilitate generală), care produc efecte inter partes.

Aşadar, nu poate fi promovată soluţia de cuantificare a unor drepturi salariale obţinute prin hotărâri judecătoreşti de alte persoane, deoarece, astfel cum s-a arătat anterior, în lipsa unui act normativ care să stabilească modalitatea de calcul a acestor drepturi, instanţele de judecată nu se pot substitui puterii legislative, prin reglementarea lor.

S-a mai arătat că prin art. 1 s-a dispus sporul de dispozitiv şi suplimentul postului, insă suplimentul postului este o instituţie de drept privind salarizarea funcţionarilor publici abrogată.

Referitor la sporul de dispozitiv s-a arătat că nu se acordă altui personal civil (funcţionari publici şi personal contractual) din domeniul administraţiei publice, decât celui aflat în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, întrucât numai acestui minister i-au fost stabilite atribuţii în domeniul ordinii şi siguranţei publice, cât şi în domeniul administraţiei publice.

S-a invederat că prin emiterea Dispoziţiilor nr. 78 la nr. 100/27.02.2017, prin dispozitiile de la art.2) primarul a dublat acordarea majorării de 20% a salariilor de bază şi a sporurilor, cu precizarea că aceste drepturi au fost deja acordate de Primarul Comunei X prin dispoziţii individuale emise anterior, respectiv la data de 02.02.2017 şi înregistrate de la nr. 24 la nr. 52.

Aşadar, la nivelul autorităţii publice locale s-a realizat o dublă reglementare, astfel prin acte administrative diferite au fost acordate de două ori aceleaşi drepturi salariale, care au la bază aceleaşi temeiuri juridice, respectiv OUG nr. 2/2017.

În altă, ordine de idei, aşa cum rezultă din preambulul OUG nr. 99/2016, prin OUG nr. 57/2015 cu modificările şi completările ulterioare, au fost aprobate măsurile privind salarizarea în anul 2016 a personalului din sectorul bugetar, precum şi alte măsuri fiscal-bugetare cu impact semnificativ de reducere a cheltuielilor publice, care îşi încetează aplicabilitatea la data de 31 decembrie 2016, drept pentru care consideră că nu poate fi invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 în condiţiile în care OUG nr. 99/2016, modificată şi completată prin OUG nr. 2/2017 şi OUG nr. 9/2017.

Pentru motivele prezentate şi faţă de prevederile legale invocate, solicită admiterea acţiunii şi anularea Dispoziţiilor nr.78 la nr.100/27.02.2017, emise de Primarul Comunei X cu încălcarea prevederilor legale.

Reclamantul a depus înscrisuri în susţinerea cererii.

Pârâtul Primarul Comunei X a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, depunând documentaţia aferentă actelor contestate.

Cauza a fost initial solutionată prin sentinţa civilă nr. 154/0602.2018, insă în urma promovării recursului de către reclamant, prin decizia 2181/19.11.2018 a Curtii de Apel Iasi, cauza a fost trimisă spre rejudecare.

În rejudecare, au fost introdusi in cauză in calitate de pârâti beneficiarii dispozitiilor a căror anulare se solicită în prezenta cauză, respectiv pârâtii: P1-P24.

Analizand actele si lucrarile dosarului , instanta retine urmatoarele:

Prin Dispozitiile nr. 78 -100 /27.03.2017 emise de paratul Primarul com. X pe numele pârâtilor P1-P24 s-a dispus  pentru personalul angajat si pentru personalul numit din cadrul aparatului de specialitate al Primarului com. X , jud. Iasi :

-Art. 1: Începând cu 21.12.2016 majorarea cuantumului brut al salariului de baza cu sporul de dispozitiv in cuantum de 25%, din salariul de bază

-Art. 2: Cu data de 01.02.2017 cuantumul salariului brut de baza de la art 1 , precum si al sporului de conditii vatamatoare se majorează cu 20% fata de nivelul acordat pentru luna ianuarie 2017 .

Sub un prim aspect, instanţa va nota faptul că prin cele 23 de dispozitii enumarate, Primarul com X a inteles să dispună majorări salariale atât pentru functionari publici, dar si pentru personal contractual angajat in temeiul unor contracte de muncă.

Astfel, aşa cum rezultă din continutul dispozitiilor nr. 87-96, acesti pârâti au calitatea de personal contractual indeplinind atributii de muncitor  sau bibliotecar.

În cazul dispozitiilor nr. 97-100, in continutul dispozitiilor se mentioneaqză ca fiecare dintre pârâti are calitatea de personal contractual, dar functiile mentionate, respectiv de inspector si referent ridică dubii asupra naturii incadrării, respectiv daca este contractuală sau aceea de functionar public.

În cazul persoanelor care ocupă functii contractuale, exercitarea atributiilor lor este subsumată dispozitiilor Codului Muncii si contractelor de muncă încheiate de către acestia cu autoritatea publică, astfel că in cazul lor, emiterea dispozitiilor mentionate prin care, in considerarea legislatiei referitoare la modul de salarizare a functionarilor publici, s-au acordat sporuri si majorări salariale este nelegală. În concluzie, emiterea acestor dispozitii s-a făcut cu depăşirea puterilor legale oferite de lege.

Sub un alt aspect, instanţa constata ca un aspect deosebit de important in cazul dispozitiilor supuse analizei de legalitate in cauza de fată o reprezintă motivarea acestora de către emitentul lor.

În spetă, fiind vorba despre majorări salariale acordate functionarilor publici din cadrul Primăriei com X, era necesară realizarea unei motivări corespunzătoare a actelor administrative in cauză, care să permită verificarea exercitării puterii emitentului in privinţa modului de cheltuire a fondurilor publice, transparenta decizională fiind unul dintre principiile necesar si imperios de respectat in cauză.

 Motivarea actului administrativ reprezinta o conditie de forma si o reflectare a principiului transparentei administratiei, trebuind sa se regasească în cuprinsul actului emis şi sa contina toate considerentele de drept şi de fapt care sa faca posibila analiza legalitatii şi oportunitatii sale.

Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerente legate de competența emitentului ori la temeiul de drept al acesteia, ci trebuie să conțină și elementele de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

Orice act administrativ de natură a produce efecte în privinţa cheltuirii fondurilor publice trebuie motivat, mai ales din perspectiva posibilității persoanei de a aprecia asupra legalității și temeiniciei măsurii, respectiv asupra respectării limitelor dintre puterea discreționară și arbitrariu. A accepta teza potrivit căreia autoritatea publică emitentă a actului nu trebuie să-și motiveze actele echivalează cu golirea de conținut a esenței democrației, a statului de drept bazat pe principiul legalității. Puterea discreționară conferită unei autorități nu poate fi privită într-un stat de drept ca o putere absolută și fără limite, căci exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor prevăzute de Constituție sau de lege constituie exces de putere, conform prevederilor art. 2 lit. n din Legea nr. 554/2004.

De altfel, și în jurisprudența comunitară se reține că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și univocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să le fie permis persoanelor vizate sau tertilor să stabilească motivarea măsurilor și, de asemenea, să permită Curților Comunitare competența să efectueze revizuirea actului (cauza C-367/1995). Așa cum a decis Curtea Europeană de Justiție, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor.

Mai mult, insuficiența motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (cauza C-41/1969).

O detaliere a motivelor este necesară și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere, căci motivarea conferă actului transparență, particularii putând verifica dacă actul este corect fundamentat și în același timp permite exercitarea de către Curte a controlului jurisdicțional (cauza C.509/1993).

Aşa cum am arătat in cazul de faţă se impunea o motivare clară , logică si transparentă care sa poată face posibilă verificarea rationamentului pentru care autoritatea publică a înteles sa dispună retroactiv majorări salariale pentru functionarii proprii, dar si pentru personalul contractual din subordine, dat fiind că îndeplinea in acelasi timp functia de administrator al fondurilor publice, dar si pe cele de organism cu atributii in sensul stabilirii drepturilor salariale.

In cauza de fata cerinta motivarii nu este pe deplin realizata, actele atacate menţionand generic Decizia Curtii Constitutionale nr. 794/15.12.2016, existenta unor hotărâri judecătoresti ( care insă nu se referă nici la pârâtii din prezenta cauză, dar nici la alte persoane din cadrul aceleiasi autorităţi publice), fara a se preciza in concret in ce constau aceste diferente salariale, care sunt conditiile premiză care ar fi trebuit a fi indeplinite in lumina deciziei Curtii Constitutionale pentru recunoasterea eventuală a unor drepturi,  si cum au fost calculate pentru a se putea verifica daca actele administrative au fost emise cu respectarea considerentelor si dispozitivului Deciziei CCR si principiilor incidente in materia salarizarii personalului platit din fondurile publice.

 Instanta mai retine ca prin considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 794/15.12.2016 s-a retinut:

"31. Astfel, Curtea constată că, pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul acele categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

32. În consecinţă, ca efect al neconstituţionalităţii art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016), "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul acelei categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.

 34. Prin urmare, Curtea constată că, în vederea egalizării prevăzute de art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", care trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică."

Actele administrative contestate in speta vizeaza drepturi salariale pentru  perioada  21 decembrie 2016-01 februarie 2017, care au fost majorate cu sporul de dispozitiv de 25% din salariul de bază, precum si drepturi salariale ulterioare datei de 01.02.2017, pentru când salariul de baza si sporul de dispozitiv se majorează cu 20% fată de cuantumul celui din ianuarie 2017.

Din documentatia inaintata de catre parat instanta constata ca diferentele salariale s-au raportat la existenta unor drepturi salariale dobandite prin hotarari judecatoresti de personalul bugetar de la nivelul unor consilii judetene- in cazul sentintei nr. 3178/24.06.2011 a Tribunalului Cluj- sectia mixtă de contencios administrativ, de conflicte de muncă si asigurări sociale si sentinţa nr. 405/09.08.2016 a Tribunalului Vrancea sectia de contencios administrativ, nerezultand  in cazul personalului din cadrul aparatului de specialitate al paratului identitatea de funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate care sa justifice aplicarea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 794/15.12.2016 conform considerentelor citate  si nici existenta in cadrul functionarilor publici aflati in raport de serviciu cu paratul a unor alte hotarari judecatoresti care sa poata fi luate in considerare in beneficiul celorlalti functionari in vederea stabilirii unui nivel maxim de salarizare care sa impuna recalcularea drepturilor banesti aferente.

De asemenea, fata de aceeasi documentatie si fata de motivarea lacunara a actului administrativ atacat, nu rezulta nici realizarea cerintei legale a necesitatii egalizarii salariilor in situatia desfasurarii activitatii in aceleasi conditii, cerinta ce se impune a fi indeplinita in principiu, avand in vedere ca sfera de competenta a autoritatilor si institutiilor publice este diferita, generand atributii pe linie administrativa in raport de specificul activitatii si rangul fiecarei autoritati publice, delimitarea fiind realizata chiar de catre legiuitor.

Pentru considerentele expuse , va fi admisa actiunea formulata de reclamantul Prefectul Judetului , dispunandu-se  anularea Dispozitiilor contestate.

Domenii speta

Spete similare