Recurs. Anulare decizie emisă de Curtea de conturi

CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Recurs. Anulare decizie emisă de Curtea de conturi

- O.U.G. nr.99/2009

- H.G. nr.255/2012

- Decizia nr.558/2012 a Curţii Constituţionale

Prin Decizia nr. xx/05.09.2013 a Curţii de Conturi a României – Camera de Conturi B., la pct.11, secţiunea I, s-a stabilit ca măsură restituirea la bugetul statului a sumei de 253.443,77 lei, alocată din Fondul de rezervă bugetară prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012, pentru care intimata U.A.T.C. S. nu a făcut dovada înregistrării de arierate care să circumscrie stării de urgenţă ce a stat la baza alocării sumelor din Fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului, măsură anulată de prima instanţă.

Potrivit H.G. nr.255/2012, Unităţii Administrativ Teritoriale Comuna S. i-a fost repartizată suma de 320.000 lei, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte cu finanţare externă nerambursabilă.

Prin O.U.G. nr.15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, s-a stabilit că sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unităţilor administrativ-teritoriale în anul 2012 prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, neutilizate până la data intrării în vigoare a respectivei ordonanţe de urgenţă, se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din care acestea au fost încasate.

Prin Decizia nr.558/2.05.2012, Curtea Constituţională, sesizată de Avocatul Poporului cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. V alin. (l) teza I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012, a constatat faptul că aceste dispoziţii sunt constituţionale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012.

Prin Nota de constatare întocmită de recurentă ca urmare a verificării modului de utilizare a sumelor alocate de la bugetul de stat din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia guvernului conform H.G. nr.255/2012, înregistrată la U.A.T.C. S. sub nr. x.xxx/26.06.2012 (fila 202), s-a reţinut că unitatea a efectuat plăţi în afara destinaţiei stabilite prin H.G. nr.255/2012, în sumă de 253.443,77 lei, respectiv pentru cheltuieli curente, nefiind considerate arierate care să intre sub incidenţa O.U.G nr.99/2009. Această Notă este un act premergător al actului administrativ în litigiu, respectiv al deciziei nr. xx/2013, astfel că, la analizarea legalităţii deciziei în litigiu instanţa trebuie să aibă în vedere şi această Notă care a fost avută în vedere de recurentă la emiterea deciziei.

Din cuprinsul Notei de constatare nr.xxxx/2012 rezultă că la data de 06.04.2012 intimata nu înregistra arierate pentru cheltuieli curente şi de capital, iar la data de 08.05.2012 nu avea în derulare proiecte cu finanţare externă nerambursabilă care necesitau cofinanţare. Facturile care au fost achitate de către intimată din fondurile repartizate potrivit H.G. nr.255/2012 nu au fost luate în considerare de către recurentă deoarece sumele de plată nu constituiau arierate, nefiind trecute de scadenţă cu 90 de zile (filele 304-307).

Potrivit aceleiaşi Note de constatare, din suma repartizată a fost utilizată până la data de 08.05.2012 suma de 253.443,77 lei, dar pentru alte destinaţii, în afara celor prevăzute de H.G. nr.255/2012, respectiv pentru plata unor servicii şi materiale, care nu aveau o vechime mai mare de 90 de zile de la data scadenţei, conform anexei 3, precum şi pentru plata de indemnizaţii şi diurne acordate personalului Comunei S. care a participat la alegerile locale.

Prin urmare, având în vedere că sunt considerate arierate din perspectiva O.U.G. nr.99/2009, sumele de plată trecute de scadenţă cu 90 de zile, că sumele menţionate în cele 10 facturi nu au fost utilizate pentru plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital, sau pentru cofinanţarea unor proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile iar intimata nu avea în derulare astfel de proiecte, instanţa de recurs a constatat că în mod nelegal a fost anulată măsura dispusă de recurentă prin actul în litigiu.

Decizia nr. 962 din 09.05.2016 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Dosar nr. 7919/111/ 2013*

Prin Sentinţa nr. 1781/CA/10.06.2015 pronunţată de Tribunalul B. s-a respins ca rămasă fără obiect cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a recursului graţios.

S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Comuna S., în contradictoriu cu pârâtul Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi B. şi, în consecinţă, s-a dispus anularea în parte a deciziei nr. xx/05.09.2013 încheiată de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi B. şi a Încheierii nr. 14 /25.03.2013 în ceea ce priveşte punctul 16 privind nevirarea la bugetul statului a sumei de 253.443,77 lei, stabilită prin Nota de constatare nr. xxxx/26.06.2012 şi a punctului 11 din partea I privind măsura restituirii sumei.

S-a respins precizarea de acţiune formulată de reclamanta Comuna S. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi B. pentru anularea Deciziei nr. xx/05.09.2013 încheiată de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi B. şi a Încheierii nr.14 /25.03.2013 în ceea ce priveşte punctul 10, respectiv a măsurii dispuse la punctul II alin. 1 privind majorarea nelegală a plăţilor şi cheltuielilor de personal.

Prima instanţă a reţinut că din Nota de constatare nr. xxxx/26.06.2012 întocmită de Camera de Conturi a Judeţului B. rezultă că reclamantei i-a fost alocată suma de 320.000 lei, din care aceasta a utilizat până la momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 suma de 253.443,77 lei. Reclamanta deţine şi un nr. de 10 facturi în valoare de 253.443,77 lei, care nu au fost considerate arierate de către auditori, întrucât la data de 08.05.2012 nu apăreau înregistrate în contabilitate dar instanţa a apreciat că esenţial în cauză este emiterea celor 10 facturi şi exigibilitatea acestora anterior adoptării O.G. nr. 15/2012, împrejurare în raport de care, a reţinut că reclamanta înregistra la data de 01.09.2012, arierate în valoare corespunzătoare celor 10 facturi.

Împotriva sentinţei mai sus arătate a formulat recurs pârâta Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi B., solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a sentinţei civile recurate, rejudecarea litigiului, respingerea acţiunii introductive în ceea ce priveşte anularea Deciziei nr. xx/05.09.2013 emisă de Camera de Conturi B., cu privire la abaterea consemnată la punctul 16 din partea constatativă şi măsura dispusă în Secţiunea I pct. 11, din cuprinsul acesteia, menţinută prin încheierea nr. xx/25.03.2013 emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Camerei de Conturi B., cu consecinţa menţinerii actelor administrative contestate ca fiind temeinice şi legale.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată următoarele:

Instanţa de fond a pronunţat în parte o hotărâre netemeinică şi nelegală, în ceea ce priveşte anularea actelor administrative contestate, raportat la prevederile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă.

Echipa de auditori publici externi ai Curţii de Conturi – Camera de Conturi B., au efectuat, în data de 26.06.2012, o verificare a modului de utilizare a sumelor alocate de la bugetul de stat din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, conform H.G. nr.255/2012, în conformitate cu prevederile Deciziei nr. 558/2012 a Curţii Constituţionale, încheind Nota de constatare înregistrată la U.A.T.C. S. sub nr. xxxx/26.06.2012, care a format obiectul dosarului nr. 6696/111/2013. Tribunalul B. a respins acţiunea ca inadmisibilă prin sentinţa civilă nr. 3341/03.04.2014. Potrivit Notei de constatare unitatea a efectuat plăţi în afara destinaţiei stabilite prin H.G. nr.255/2012, în sumă de 253.443,77 lei, respectiv pentru cheltuieli curente.

Ulterior, cu prilejul acţiunii privind „Auditul financiar asupra bilanţului contabil şi contului anual de execuţie bugetară, încheiat la 31.12.2012" s-a constatat că entitatea U.A.T.C. S., până la data efectuării misiunii de audit, nu a virat la bugetul de stat suma de 253.443,77 lei.

În condiţiile în care suma de 253.443,77 lei nu a fost utilizată conform destinaţiei prevăzute de H.G. nr.255/2012, respectiv pentru cofinanţarea unor proiecte cu finanţare nerambursabilă, ordonatorul principal de credite al bugetului local are obligaţia restituirii la bugetul statului a acestei sume, conform prevederilor art. IV din O.U.G. nr. 15/2012, privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice.

Noţiunea de "cofinanţare publică" este definită de prevederile art.2 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr.64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, ca fiind "orice contribuţie pentru finanţarea cheltuielilor eligibile din sumele aprobate în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a) - g) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, la art. 1 alin. (2) lit. a) - d) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cofinanţarea acordată de la bugetul de stat pentru alţi beneficiari decât cei prevăzuţi la art. 5 alin. (l)-(3) şi 3 ind.1, precum şi alte cheltuieli similare, în sensul art. 2 alin. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006".

Din analiza dispoziţiilor referitoare la Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, se constată că alocarea de sume din acest fond pentru bugetele locale se poate realiza numai pentru acoperirea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute pe parcursul unui exerciţiu bugetar şi pentru investiţii finanţate parţial din împrumuturi externe, după caz.

Eventualele situaţii urgente, apărute pe parcursul exerciţiului bugetar, pot fi rezolvate, în concret, prin acordarea de către Guvern a unor sume suplimentare din Fondul de rezervă aflat la dispoziţia sa (cum, de altfel, s-a şi realizat în cazul Hotărârii Guvernului nr. 255/2012), însă alocarea şi cheltuirea acestor sume trebuie să fie făcute numai dacă există o justificare obiectivă şi reală care să stea la baza acestora.

Intimata-reclamantă avea obligaţia înregistrării în contabilitate a facturilor în baza cărora datora sume de plată, iar acestea fiind exigibile să nu fi fost plătite, justificând caracterul urgent al alocării unor sume din Fondul de rezervă aflat la dispoziţia Guvernului.

Astfel, inexistenţa unei situaţii care să se circumscrie stării de urgenţă care să fi stat la baza alocării sumelor din Fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului constituie premisa unei eventuale deturnări a scopului pentru care aceste sume au fost alocate, prin posibila direcţionare a lor spre alte destinaţii.

Din actele puse la dispoziţia organelor de control precum şi din cele de care reclamanta înţelege să se folosească în susţinerea acţiunii sale, rezultă că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de H.G. nr.255/2012 pentru utilizarea în totalitate a acestor fonduri, Camera de Conturi B. analizând situaţia arieratelor pentru cheltuieli curente şi de capital înregistrate la data de 06.04.2012, şi situaţia proiectelor cu finanţare externă nerambursabilă care necesită cofinanţare, aflate in derulare la data de 08.05.2012, astfel că unitatea administrativ teritorială nu justifică arierate.

Arieratele, noţiune de specialitate, sunt definite ca fiind sume de plată trecute de scadenţă cu 90 de zile conform O.U.G. nr. 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, convenit prin Scrisoarea de intenţie transmisă de autorităţile române, semnată la B. la 24 aprilie 2009, şi prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 4 mai 2009, precum şi a Scrisorii suplimentare de intenţie, semnată de autorităţile române la data de 8 septembrie 2009 şi aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 21 septembrie 2009 secţiunea E, pct. 14: "Criteriu de performanţă privind neacumularea de arierate interne de către bugetul general consolidat - pct. 14. Criteriul de performanţă stabilit cu privire la variaţia stocului de arierate interne ale BGC are în vedere neacumularea de noi arierate şi eliminarea lor pe durata programului. In caz de necesitate, Guvernul va lua măsurile corective pentru a preveni acumularea de noi arierate. In înţelesul programului, arierate înseamnă sume de plată trecute de scadenţă cu 90 de zile (în conformitate cu definiţia cheltuielilor din ESA95) ".

Ca urmare, raportându-se la arierate, reclamanta omite înţelesul acesteia dat prin O.U.G. nr. 99/2009, alegând să se raporteze la noţiunea generică oferită de DEX.

Cu referire la prevederile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 558 din 24 mai 2012, trebuie avut în vedere faptul că analiza constituţionalităţii prevederilor O.U.G. nr.15/2012 a avut la bază chiar nota de fundamentare a acestei ordonanţe, în care se precizează că "prevederile Hotărârii Guvernului nr. 255/2012 nu pot fi aplicate, deoarece unele unităţi administrativ-teritoriale nu înregistrează arierate şi nu au în derulare proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanţare."

În aceste condiţii, alocarea unor sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului unor unităţi administrativ-teritoriale care nu erau în situaţia de a face plăţi cu destinaţia prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 a reprezentat un tratament discriminatoriu faţă de alte unităţi administrativ-teritoriale care erau în situaţia de a face astfel de plăţi.

Având în vedere că suplimentarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2012 a fost efectuată din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, se arată că, potrivit art.30 din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice, fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului se repartizează unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe baza de hotărâri ale Guvernului, pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exerciţiului bugetar, cu menţiunea că potrivit art. III din O.U.G. nr. 8 din 3 aprilie 2012, prin derogare de la prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului se pot aloca, până la sfârşitul anului 2012, prin hotărâre a Guvernului, sume şi pentru plata arieratelor.

De asemenea, alocarea de sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, pentru bugetele locale, se face prin majorarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau a transferurilor de la bugetul de stat către bugetele locale pentru investiţii finanţate parţial din împrumuturi externe, după caz.

Faptul că destinaţia acestor fonduri este concis stabilită de H.G. nr. 255/2012 reiese şi din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 558/2.05.2012 în care se reţine "Din analiza dispoziţiilor referitoare la Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, Curtea constată că alocarea de sume din acest fond pentru bugetele locale se poate realiza numai pentru acoperirea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute pe parcursul unui exerciţiu bugetar şi pentru investiţii finanţate parţial din împrumuturi externe, după caz”.

Prin Decizia nr.558/2.05.2012, Curtea Constituţională, sesizată de Avocatul Poporului cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. V alin. (l) teza I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, a constatat faptul că aceste dispoziţii sunt constituţionale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 483, art. 486, 487, 488 alin. 1 pct. 8 şi următoarele din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, pe art. 20 din Legea nr. 554/2005 a contenciosului administrativ, O.U.G nr.99/2009, art. 1 din H.G. nr.255/2012, art. IV din O.U.G. nr.15/2012, Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi şi Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi.

Prin întâmpinare, intimata reclamantă Comuna S. a solicitat respingerea recursului, pentru următoarele motive:

Instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că există un număr de 10 facturi care au fost emise şi care erau exigibile anterior intrării în vigoare a O.G. 15/2012, împrejurare în raport de care, la data de 01.09.2012, se constată că intimata înregistra arierate în cuantum de 253.443,77 lei şi că Decizia nr. xx/05.09.2013, sub aspectul punctului 16 şi a punctului 11 partea 1 este nelegală.

Precizează că prin Nota de constatare nr. xxxx/26.06.2012 Curtea de Conturi a constatat faptul că suma de 253.443,77 lei nu a fost folosită conform destinaţiei, notă atacată la Tribunalul B., astfel investit cu constatarea nulităţii acestui act în dosarul nr. 6696/111/2013. Tribunalul B. a respins ca inadmisibilă acţiunea raportat la faptul că Nota de constatare nr. 2207 nu este act administrativ. Se arată că, în mod evident, Nota de constatare trebuia atacată, tocmai pentru a nu preîntâmpina probleme la contestarea Deciziei Curţii de Conturi, ce urma să vină ulterior. Dacă s-ar fi admis acţiunea, ar fi avut un argument în plus în susţinerii nulităţii Deciziei Curţii de Conturi ce urma să vină. Însă şi soluţia de inadmisibilitate dată de către Tribunalul B., consideră intimata că îi profită, deoarece Curtea de Conturi nu mai poate să se prevaleze de faptul că nu a atacat această Notă de constatare, deoarece, s-a reţinut în puterea lucrului judecat că această Notă nu este un act administrativ în accepţiunea Legii 554/2004. Cu toate acestea, trecând peste puterea autorităţii de lucru judecat, recurenta face trimitere la această Notă de constatare nr. xxxx/2012. Se arată că Nota, nefiind un act administrativ şi neproducând efecte juridice, nu a putut fi anulată pe calea contenciosului administrativ. Pe cale de consecinţă, singurul act administrativ care produce consecinţe şi care a şi fost atacat este Decizia xx/2013, sub aspectele învederate. În aceste condiţii, apreciază că speculaţiile recurentei cu privire la conţinutul Notei de constatare sunt neavenite, în contextul în care se reţine că aceasta nu poate produce efecte juridice faţă de intimata.

În aceste condiţii, apreciază intimata că recurenta rămâne fără argumente, deoarece nu se poate prevala de un act intern, care nu ne este opozabil şi care a stat la baza emiterii Deciziei contestate. Este exact o situaţie foarte similară cu cea a unui proces verbal de contravenţie care are la bază raportul agentului constatator. Consideră că este evident că această Notă nu are caracterul unei probe, ci este doar opinia auditorilor publici cu privire la situaţia Comunei S., opinie care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 57.

Se mai arată că, prin cererea de recurs, recurenta apreciază ce ar fi trebuit să facă instanţa de fond, sens în care indică trei argumente: primul ar fi acela că cele zece facturi ar fi trebuit înregistrate în contabilitate, al doilea argument este acela că sumele facturate ar fi trebuit să fie arierate şi cel de-al treilea argument este că sumele menţionate în cele 10 facturi ar fi trebuit utilizate conform art. 1 din H.G. 255/2012.

Contrar susţinerilor Curţii de Conturi, instanţa de fond reţine în mod clar şi justificat faptul că Comuna S. deţine un număr de 10 facturi care se circumscriu destinaţiei prevăzută de H.G. 255/2012 şi că motivul pentru care Curtea de Conturi a reţinut că sumele aferente acestor facturi nu sunt arierate este că la data de 08.05.2012 nu apăreau înregistrate în contabilitate. Mai arată că este evident – aspect reţinut în mod corect de către instanţa de fond – că esenţial este faptul că cele 10 facturi au fost emise anterior datei de 01.09.2012 – adică data intrării în vigoare a O.G. 15/2012 şi că acestea erau exigibile anterior acestei date şi mai mult decât atât au fost achitate anterior acestei date.

Astfel, argumentele Curţii de Conturi nu pot fi primite, instanţa pronunţându-se clar asupra motivului pentru care a considerat că sumele aferente celor zece facturi sunt arierate. Curtea Constituţională spune foarte clar că măsura dispusă de Guvern cu privire la restituirea sumelor care nu au fost utilizate până la intrarea în vigoare a H.G. 15/2012 este una legală, însă nu se poate spune acelaşi lucru cu privire la sumele folosite pentru plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital, acolo unde au existat în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă.

Lipsa de urgenţă a cheltuielilor invocate în apărare de către Curtea de Conturi este nelegală, pentru că, potrivit prevederilor legale, a operat o derogare în ceea ce priveşte caracterul urgent al arieratelor pentru care s-au alocat fonduri din bugetul de rezervă.

Ordonanţă de urgenţă nr. 8 din 3 aprilie 2012 pentru stabilirea unor măsuri financiare, prevede foarte clar: Art. III: Prin derogare de la prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului se pot aloca, până la sfârşitul anului 2012, prin hotărâre a Guvernului, sume şi pentru plata arieratelor.

Prin aceeaşi Decizie nr. 558/2012, Curtea Constituţională atrage atenţia că arieratele nu trebuie să justifice urgenţă, operând o derogare de la Legea nr. 500/2002: prin art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2012 pentru stabilirea unor măsuri financiare se prevede că, prin derogare de la prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului pot fi alocate sume, prin hotărâri ale Guvernului, şi pentru plata arieratelor, dar numai până la sfârşitul anului 2012.

Consideră intimata că singurele condiţii la care trebuie să ne raportăm sunt: arieratele efectuate în exerciţiului anului 2012 şi existenţa unor arierate aferente cheltuielilor de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte cu finanţare nerambursabilă. Or, din însăşi constatarea Curţii de Conturi, rezultă că există derulare.

Toate aceste proiecte, precum şi altele, erau în derulare la momentul verificării efectuate de către Curtea de Conturi. Consideră că intimata a apreciat în mod nelegal dispoziţiile legale, dispunând măsura restituirii sumei de 253.443,77 lei, în mod cu totul arbitrar, contrar voinţei legiuitorului.

În concluzie, se arată că, la data de 01.09.2012 – adică data intrării în vigoare a OG 15/2012, unitatea administrativ teritorială avea în derulare proiecte şi facturi emise, reprezentând arierate în accepţiunea H.G. 255/2012, înregistrate şi chiar achitate. Pe cale de consecinţă, se arată că Decizia xx/2013 a Curţii de Conturi sub aspectul punctului 16 privind nevirarea la bugetul de stat a sumei de 253.443,77 lei, precum şi sub aspectul punctului 11 partea 1, privind măsura dispusă a restituirii este nelegală, instanţa de fond pronunţând în acest sens o hotărâre temeinică şi legală.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta Curtea de Conturi a României şi a prevederilor legale incidente în speţă, s-a constatat că este nelegală, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. xx/05.09.2013 a Curţii de Conturi a României – Camera de Conturi B., la pct.11, secţiunea I, s-a stabilit ca măsură restituirea la bugetul statului a sumei de 253.443,77 lei, alocată din Fondul de rezervă bugetară prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012, pentru care intimata U.A.T.C. S. nu a făcut dovada înregistrării de arierate care să circumscrie stării de urgenţă ce a stat la baza alocării sumelor din Fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului, măsură anulată de prima instanţă.

Potrivit H.G. nr.255/2012, Unităţii Administrativ Teritoriale Comuna S. i-a fost repartizată suma de 320.000 lei, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte cu finanţare externă nerambursabilă.

Prin O.U.G. nr.15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, s-a stabilit că sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unităţilor administrativ-teritoriale în anul 2012 prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, neutilizate până la data intrării în vigoare a respectivei ordonanţe de urgenţă, se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din care acestea au fost încasate.

Prin Decizia nr.558/2.05.2012, Curtea Constituţională, sesizată de Avocatul Poporului cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. V alin. (l) teza I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012, a constatat faptul că aceste dispoziţii sunt constituţionale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012.

Prin Nota de constatare întocmită de recurentă ca urmare a verificării modului de utilizare a sumelor alocate de la bugetul de stat din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia guvernului conform H.G. nr.255/2012, înregistrată la U.A.T.C. S. sub nr. x.xxx/26.06.2012 (fila 202), s-a reţinut că unitatea a efectuat plăţi în afara destinaţiei stabilite prin H.G. nr.255/2012, în sumă de 253.443,77 lei, respectiv pentru cheltuieli curente, nefiind considerate arierate care să intre sub incidenţa O.U.G nr.99/2009. Această Notă este un act premergător al actului administrativ în litigiu, respectiv al deciziei nr. xx/2013, astfel că, la analizarea legalităţii deciziei în litigiu instanţa trebuie să aibă în vedere şi această Notă care a fost avută în vedere de recurentă la emiterea deciziei.

Din cuprinsul Notei de constatare nr.xxxx/2012 rezultă că la data de 06.04.2012 intimata nu înregistra arierate pentru cheltuieli curente şi de capital, iar la data de 08.05.2012 nu avea în derulare proiecte cu finanţare externă nerambursabilă care necesitau cofinanţare. Facturile care au fost achitate de către intimată din fondurile repartizate potrivit H.G. nr.255/2012 nu au fost luate în considerare de către recurentă deoarece sumele de plată nu constituiau arierate, nefiind trecute de scadenţă cu 90 de zile (filele 304-307).

Potrivit aceleiaşi Note de constatare, din suma repartizată a fost utilizată până la data de 08.05.2012 suma de 253.443,77 lei, dar pentru alte destinaţii, în afara celor prevăzute de H.G. nr.255/2012, respectiv pentru plata unor servicii şi materiale, care nu aveau o vechime mai mare de 90 de zile de la data scadenţei, conform anexei 3, precum şi pentru plata de indemnizaţii şi diurne acordate personalului Comunei S. care a participat la alegerile locale.

Prin urmare, având în vedere că sunt considerate arierate din perspectiva O.U.G. nr.99/2009, sumele de plată trecute de scadenţă cu 90 de zile, că sumele menţionate în cele 10 facturi nu au fost utilizate pentru plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital, sau pentru cofinanţarea unor proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile iar intimata nu avea în derulare astfel de proiecte, instanţa de recurs a constatat că în mod nelegal a fost anulată măsura dispusă de recurentă prin actul în litigiu.

Ca urmare, faţă de prevederile O.U.G. nr.15/2012 şi decizia nr.558/2012 a Curţii Constituţionale, s-a reţinut că sentinţa atacată este contrată prevederilor legale, astfel că, în baza art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, a fost admis recursul declarat de recurenta pârâtă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, în nume propriu şi pentru CAMERA DE CONTURI B., casată în parte sentinţa şi respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta COMUNA S., cu privire la anularea deciziei nr. xx/2013 şi a încheierii nr. xx/2013, în ceea ce priveşte punctul 16 privind nevirarea la bugetul de stat a sumei de 253.443,77 lei şi a punctului 11 din partea I privind măsura restituirii sumei.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Domenii speta

Spete similare