Contencios administrativ. Contestaţie decizie de sancţionare.

Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ şi fiscal privind pe contestatorul AR şi pe pârâţii Comisia de Disciplină din Cadrul OSB, OSB (actual OSC) şi ASB pentru Consiliul Director al ASB, având ca obiect contestaţie decizie de sancţionare.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. -/99/2018 pe rolul Tribunalului Iași la data de 21.03.2018, contestatorul AR a solicitat în contradictoriu cu pârâţii OSB (actual OSC), Comisia de Disciplină din cadrul OSB şi ASB pentru Consiliul director al ASB anularea hotărârii nr. 1/2018 de sancţionare cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, respectiv reintegrarea sa în locul de muncă, conform art. 80 C.muncii cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este angajatul OSB, având funcţia de pădurar, din anul 2009, timp în care şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în mod exemplar, drept dovadă fiind evaluările (caracterizările) făcute de şefii ierarhici, că, problemele au început să apară în 2014 când dl. RD (şeful de district) a prins o ură personală pe el deoarece a depistat neregulile făcute de acesta, că şeful de district susţinut de inspectorul pe linie silvică RA (fratele său) marcau arbori de viitor şi îi treceau ca arbori fără valoare pentru a -i putea valorifica sau debita la Mănăstirea S, că acesta scădea din înălţimea şi diametrul arborilor, fapte pe care le-a raportat OSB şi ASB, că, din aceste motive, şeful de district a căutat să îi facă tot felul de probleme, încercând să îl înlăture din funcţie, că situaţia s-a înrăutăţit în anul 2017 când şefii ierarhici au hotărât să îl concedieze deoarece devenise incomod pentru afacerile pe care le derulează în cadrul OSB, moment din care au început hărţuirile şi abuzurile pentru a-l determina să îşi dea demisia, că nu a cedat presiunilor, motiv pentru care a fost emisă hotărârea nr. 1/2018, că, din comisia de disciplină, a făcut parte şi RA pe care l-a raportat în numeroase rânduri pentru neregulile comise.

De asemenea, contestatorul mai arată că  hotărârea nr. 1/2018 încalcă în mod flagrant prevederile art. 62 alin.2 şi 3 şi art. 252 alin. 1, 2, 3, 4 şi 5 din C.muncii, precum şi ale art. 249 C.muncii, că, pentru aceeaşi abatere, a mai fost sancţionat disciplinar cu diminuarea salariului prin decizia nr. 4593/07.11.2017, că abaterea disciplinară reţinută în hotărâre este fictivă, faptele menţionate nu sunt reale, cioatele găsite nu au fost măsurate corect, iar ele au mai fost constatate odată în anul 2014, ocazie cu care au fost inventariate şi plătite, că aceste cioate păreau noi deoarece au fost cioplite înainte, că şeful de district susţinut de părintele inspector RA a abuzat psihic şi fizic pe pădurarii din subordine, că şeful de district obligă pădurarii din subordine să comită fapte ilegale, venea şi ridica (el personal sau prin alţii) material lemnos provenit de la arbori fără valoare sau punând înălţimi şi diametre eronate.

În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 62 alin.2 şi 3, art. 80, art. 123, art. 144 şi art. 252 C.muncii.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 alin.4 din OUG nr. 80/2013 coroborat cu art. 270 C.muncii.

În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta Comisia de Disciplină din cadrul OSB a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei capacităţii sale procesuale de folosinţă, iar, cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii contestatorului ca nefondată.

În motivare, pârâta a arătat că nu are aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii civile şi, implicit, nici pe plan procesual, neavând personalitate juridică şi nefiind constituită, potrivit legii, pentru a  sta în judecată, că actul contestat îndeplineşte toate condiţiile de formă şi de fond impuse de dispoziţiile legale aplicabile (OUG nr. 59/2000 şi Legea nr. 188/1999), că reclamantul prezintă afirmaţii ce nu sunt relevante în cauză, lansând acuzaţii nesusţinute de probe la adresa şefului său ierarhic, că reclamantul nu a contestat nici unul din actele de control încheiate, ci, mai mult, le-a semnat fără obiecţiuni, că reclamantul a perseverat în conduita neregulamentară, neîndeplinindu-şi în mod repetat atribuţiile de serviciu reglementate de HG nr. 1076/2009, că hotărârea nr. 1/2018 reprezintă rezultatul cercetării disciplinare şi sancţiunea propusă spre aplicare de către conducătorul angajatului, respectiv şeful OSB, că nu se aplică prevederile art. 252 C. muncii, răspunderea personalului silvic fiind reglementată de un act normativ special – OUG nr. 59/2000, derogatoriu de la normele de drept comun, că sancţiunea disciplinară a fost aplicată în termenul prevăzut de art. 77 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, că reclamantul a fost sancţionat disciplinar pentru o altă abatere disciplinară în sensul că a fost depistat în luna august 2017 cu alţi arbori lipsă din gestiune, iar sancţionarea cu desfacerea contractului de muncă s-a făcut cu aplicarea art. 61 lit. a) C.muncii pentru săvârşirea abaterilor în mod repetat, că salariatul nu şi-a îndeplinit obligaţiile de serviciu în sensul că nu a asigurat paza şi nu a identificat şi inventariat cioatele sau locurile arborilor sustraşi/scoşi din rădăcini şi nici nu a înregistrat aceste prejudicii în condica de serviciu.

În dovedire, pârâta a depus la dosar înscrisuri.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25.09.2018 – filele 5-6 vol. II -, instanţa a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Comisia de Disciplină din cadrul OSB pentru motivele expuse în încheiere.

Prin încheierea de şedinţă din data de 08.05.2019 – filele 16-18 vol. II -, s-a dispus disjungerea capetelor de cerere 2,3,5 şi 6 din cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată sub nr. 3X/99/2018 pe rolul Tribunalului Iași la data de 26.04.2018, contestatorul  AR a solicitat în contradictoriu cu pârâţii OSB (actual OSC), Comisia de Disciplină din cadrul OSB şi ASB pentru Consiliul director al ASB anularea deciziei nr. 1346/11.04.2018 privind încetarea contractului individual de muncă emisă de OSB, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului, respectiv reintegrarea sa în locul de muncă, conform art. 80 C.muncii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este angajatul OSB, având funcţia de pădurar, din anul 2009, timp în care şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în mod exemplar, drept dovadă fiind evaluările (caracterizările) făcute de şefii ierarhici, că, problemele au început să apară în 2014 când dl. RD (şeful de district) a prins o ură personală pe el deoarece a depistat neregulile făcute de acesta, că şeful de district susţinut de inspectorul pe linie silvică RA (fratele său) marcau arbori de viitor şi îi treceau ca arbori fără valoare pentru a -i putea valorifica sau debita la Mănăstirea S, că acesta scădea din înălţimea şi diametrul arborilor, fapte pe care le-a raportat OSB şi ASB, că, din aceste motive, şeful de district a căutat să îi facă tot felul de probleme, încercând să îl înlăture din funcţie, că situaţia s-a înrăutăţit în anul 2017 când şefii ierarhici au hotărât să îl concedieze deoarece devenise incomod pentru afacerile pe care le derulează în cadrul OSB, moment din care au început hărţuirile şi abuzurile pentru a-l determina să îşi dea demisia, că nu a cedat presiunilor, motiv pentru care a fost emisă hotărârea nr. 1/2018, că prin decizia nr. 388/02.04.2018  a fost respinsă contestaţia formulată împotriva hotărârii nr. 1, iar după un timp a fost emisă decizia nr. 1346/11.04.2018,  că, din comisia de disciplină, a făcut parte şi RA pe care l-a raportat în numeroase rânduri pentru neregulile comise, iar, din comisia de disciplină, nu au făcut parte 2 ingineri silvici, nefiind respectate prevederile art. 49 alin. 2 coroborat cu art. 51 alin. 2 din OUG nr. 59/2000, că pârâta nu a respectat termenul de 30 zile prevăzut de art. 252 alin.1 C.muncii.

De asemenea, contestatorul mai arată că  decizia nr. 1346/11.04.2018 încalcă în mod flagrant prevederile art. 62 alin.2 şi 3 şi art. 252 alin. 1, 2, 3, 4 şi 5 din C.muncii, precum şi ale art. 249 C.muncii, că, pentru aceeaşi abatere, a mai fost sancţionat disciplinar cu diminuarea salariului prin decizia nr. 4593/07.11.2017, că abaterea disciplinară reţinută în hotărâre este fictivă, faptele menţionate nu sunt reale, cioatele găsite nu au fost măsurate corect, iar ele au mai fost constatate odată în anul 2014, ocazie cu care au fost inventariate şi plătite, că aceste cioate păreau noi deoarece au fost cioplite înainte, că prejudiciul constatat în mod fictiv de superiori nu este suficient pentru desfacerea contractului de muncă, fiind necesar ca, în cazul unui control, să se descopere o pagubă mai mare de 20 metri cubi sau în interval de 1 an să se constate pagube cumulate mai mari de 50 metri cubi, că sancţiunea disciplinară din data de 06.10.2014 a fost de mult radiată, că şeful de district susţinut de părintele inspector RA a abuzat psihic şi fizic pe pădurarii din subordine, că şeful de district obligă pădurarii din subordine să comită fapte ilegale, venea şi ridica (el personal sau prin alţii) material lemnos provenit de la arbori fără valoare sau punând înălţimi şi diametre eronate, că a luat toate măsurile posibile pentru a preveni neregulile, dar micile incidente sunt imposibil de prevăzut, dat fiind perimetrul mare care îi este arondat şi faptul că zona este locuită de persoane de etnie rromă care comit zilnic fărădelegi.

În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 62 alin.2 şi 3, art. 80, art. 123, art. 144 şi art. 252 C.muncii, art. 49 alin.2, art. 50 şi art. 51 lin.2 din OUG nr. 59/2000, art. 9, art. 10 şi art. 11 din HG nr. 1076/2009.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 alin.4 din OUG nr. 80/2013 coroborat cu art. 270 C.muncii.

În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosar înscrisuri.

Pârâtul OSB a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii contestatorului ca neîntemeiată.

În motivare, pârâta a arătat că actul contestat îndeplineşte toate condiţiile de formă şi de fond impuse de dispoziţiile legale aplicabile (OUG nr. 59/2000 şi Legea nr. 188/1999), că reclamantul prezintă afirmaţii ce nu sunt relevante în cauză, lansând acuzaţii nesusţinute de probe la adresa şefului său ierarhic, că reclamantul nu a contestat nici unul din actele de control încheiate, ci, mai mult, le.-a semnat fără obiecţiuni, că reclamantul a perseverat în conduita neregulamentară, neîndeplinindu-şi în mod repetat atribuţiile de serviciu reglementate de HG nr. 1076/2009, că este falsă şi afirmaţia conform căreia din comisia de disciplină nu au făcut parte 2 ingineri silvici, preşedintele comisiei, LC fiind inginer silvic responsabil fond forestier, iar FC este inginer silvic responsabil cu paza şi protecţia pădurii,  că nu se aplică prevederile art. 252 C. muncii, răspunderea personalului silvic fiind reglementată de un act normativ special – OUG nr. 59/2000, derogatoriu de la normele de drept comun, că sancţiunea disciplinară a fost aplicată în termenul prevăzut de art. 77 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, că reclamantul a fost sancţionat disciplinar pentru o altă abatere disciplinară în sensul că a fost depistat în luna august 2017 cu alţi arbori lipsă din gestiune, iar sancţionarea cu desfacerea contractului de muncă s-a făcut cu aplicarea art. 61 lit. a) C.muncii pentru săvârşirea abaterilor în mod repetat, că salariatul nu şi-a îndeplinit obligaţiile de serviciu în sensul că nu a asigurat paza şi nu a identificat şi inventariat cioatele sau locurile arborilor sustraşi/scoşi din rădăcini şi nici nu a înregistrat aceste prejudicii în condica de serviciu.

În dovedire, pârâta a depus la dosar înscrisuri.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27.02.2019, s-a dispus conexarea dosarului la dosarul nr. -/99/2018.

Prin cererea înregistrată sub nr. 2X/99/2018*  la data de 13.04.2018 pe rolul Tribunalului Iași, contestatorul  AR a solicitat în contradictoriu cu pârâţii OSB (actual OSC), Comisia de Disciplină din cadrul OSB şi ASB pentru Consiliul director al ASB anularea deciziei nr. 388/02.04.2018 de sancţionare cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă emisă de Consiliul Director al ASB Iași, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului, respectiv reintegrarea sa în locul de muncă, conform art. 80 C.muncii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este angajatul OSB, având funcţia de pădurar, din anul 2009, timp în care şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciuîn mod exemplar, drept dovadă fiind evaluările (caracterizările) făcute de şefii ierarhici, că, problemele au început să apară în 2014 când dl. RD (şeful de district) a prins o ură personală pe el deoarece a depistat neregulile făcute de acesta, că şeful de district susţinut de inspectorul pe linie silvică RA (fratele său) marcau arbori de viitor şi îi treceau ca arbori fără valoare pentru a -i putea valorifica sau debita la Mănăstirea S, că acesta scădea din înălţimea şi diametrul arborilor, fapte pe care le-a raportat OSB şi ASB, că, din aceste motive, şeful de district a căutat să îi facă tot felul de probleme, încercând să îl înlăture din funcţie, că situaţia s-a înrăutăţit în anul 2017 când şefii ierarhici au hotărât să îl concedieze deoarece devenise incomod pentru afacerile pe care le derulează în cadrul OSB, moment din care au început hărţuirile şi abuzurile pentru a-l determina să îşi dea demisia, că nu a cedat presiunilor, motiv pentru care a fost emisă hotărârea nr. 1/2018, că prin decizia nr. 388/02.04.2018  a fost respinsă contestaţia formulată împotriva hotărârii nr. 1, că, din comisia de disciplină, a făcut parte şi RA pe care l-a raportat în numeroase rânduri pentru neregulile comise, iar, din comisia de disciplină, nu au făcut parte 2 ingineri silvici, nefiind respectate prevederile art. 49 alin. 2 coroborat cu art. 51 alin. 2 din OUG nr. 59/2000, că pârâta nu a respectat termenul de 30 zile prevăzut de art. 252 alin.1 C.muncii.

De asemenea, contestatorul mai arată că  decizia nr. 1346/11.04.2018 încalcă în mod flagrant prevederile art. 62 alin.2 şi 3 şi art. 252 alin. 1, 2, 3, 4 şi 5 din C.muncii, precum şi ale art. 249 C.muncii, că, pentru aceeaşi abatere, a mai fost sancţionat disciplinar cu diminuarea salariului prin decizia nr. 4593/07.11.2017, că abaterea disciplinară reţinută în hotărâre este fictivă, faptele menţionate nu sunt reale, cioatele găsite nu au fost măsurate corect, iar ele au mai fost constatate odată în anul 2014, ocazie cu care au fost inventariate şi plătite, că aceste cioate păreau noi deoarece au fost cioplite înainte, că prejudiciul constatat în mod fictiv de superiori nu este suficient pentru desfacerea contractului de muncă, fiind necesar ca, în cazul unui control, să se descopere o pagubă mai mare de 20 metri cubi sau în interval de 1 an să se constate pagube cumulate mai mari de 50 metri cubi, că sancţiunea disciplinară din data de 06.10.2014 a fost de mult radiată, că şeful de district susţinut de părintele inspector RA a abuzat psihic şi fizic pe pădurarii din subordine, că şeful de district obligă pădurarii din subordine să comită fapte ilegale, venea şi ridica (el personal sau prin alţii) material lemnos provenit de la arbori fără valoare sau punând înălţimi şi diametre eronate, că a luat toate măsurile posibile pentru a preveni neregulile, dar micile incidente sunt imposibil de prevăzut, dat fiind perimetrul mare care îi este arondat şi faptul că zona este locuită de persoane de etnie rromă care comit zilnic fărădelegi.

În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 62 alin.2 şi 3, art. 80, art. 123, art. 144 şi art. 252 C.muncii, art. 49 alin.2, art. 50 şi art. 51 lin.2 din OUG nr. 59/2000, art. 9, art. 10 şi art. 11 din HG nr. 1076/2009.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 alin.4 din OUG nr. 80/2013 coroborat cu art. 270 C.muncii.

În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta ASB pentru Consiliul director al ASB a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pentru capătul de cerere referitor la integrarea contestatorului în locul de muncă şi excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a deciziei nr. 388/02.04.2018, iar, cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii contestatorului ca neîntemeiată.

În motivare, pârâta a arătat că raporturile de muncă ale contestatorului sunt cu OSB ce are personalitate juridică şi nu poate fi obligată să îl încadreze pe contestat într-o altă entitate juridică ce are doar atribuţii de supraveghere, că decizia emisă de angajator de desfacere a contractului de muncă este un act de punere în aplicare a deciziei asociaţiei, aceasta din urmă fiind definitivă, că decizia nr. 388/2018 este cea prin care a fost soluţionată contestaţia pe care acesta a formulat-o împotriva hotărârii nr. 1/2018, că dispoziţiile art. 252 C.muncii nu sunt aplicabile în cauză, răspunderea personalului silvic fiind reglementată de un act normativ special, derogatoriu de la normele de drept comun, că contestatorul a fost cercetat disciplinar şi s-a reţinut că se face vinovat de îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de pază a suprafeţei de fond forestier aflat în gestiunea sa, cu ocazia controlului din luna octombrie 2017 constatându-se sustrageri de material lemnos în volum de 11,93 mc, fiind identificate atât cioate, cât şi arbori doborâţi de fenomene naturale sustraşi total/parţial, că salariatul nu şi-a îndeplinit obligaţiile de serviciu în sensul că nu a asigurat paza şi nu a identificat şi inventariat cioatele sau locurile arborilor sustraşi/scoşi din rădăcini şi nici nu a înregistrat aceste prejudicii în condica de serviciu, iar din verificarea rapoartelor de serviciu, comisia de disciplină a constatt volume considerabile tăiate ilegal.

În dovedirea cererii, pârâta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâtul OSB a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii contestatorului ca neîntemeiată.

În motivare, pârâta a arătat că actul contestat îndeplineşte toate condiţiile de formă şi de fond impuse de dispoziţiile legale aplicabile (OUG nr. 59/2000 şi Legea nr. 188/1999), că reclamantul prezintă afirmaţii ce nu sunt relevante în cauză, lansând acuzaţii nesusţinute de probe la adresa şefului său ierarhic, că reclamantul nu a contestat nici unul din actele de control încheiate, ci, mai mult, le-a semnat fără obiecţiuni, că reclamantul a perseverat în conduita neregulamentară, neîndeplinindu-şi în mod repetat atribuţiile de serviciu reglementate de HG nr. 1076/2009, că este falsă şi afirmaţia conform căreia din comisia de disciplină nu au făcut parte 2 ingineri silvici, preşedintele comisiei, LC fiind inginer silvic responsabil fond forestier, iar FC este inginer silvic responsabil cu paza şi protecţia pădurii,  că nu se aplică prevederile art. 252 C. muncii, răspunderea personalului silvic fiind reglementată de un act normativ special – OUG nr. 59/2000, derogatoriu de la normele de drept comun, că sancţiunea disciplinară a fost aplicată în termenul prevăzut de art. 77 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, că reclamantul a fost sancţionat disciplinar pentru o altă abatere disciplinară în sensul că a fost depistat în luna august 2017 cu alţi arbori lipsă din gestiune, iar sancţionarea cu desfacerea contractului de muncă s-a făcut cu aplicarea art. 61 lit. a) C.muncii pentru săvârşirea abaterilor în mod repetat, că salariatul nu şi-a îndeplinit obligaţiile de serviciu în sensul că nu a asigurat paza şi nu a identificat şi inventariat cioatele sau locurile arborilor sustraşi/scoşi din rădăcini şi nici nu a înregistrat aceste prejudicii în condica de serviciu.

În dovedire, pârâta a depus la dosar înscrisuri.

Prin încheierea de şedinţă din data de 29.11.2018, s-a dispus conexarea dosarului la dosarul nr. -/99/2018.

La termenul de judecată din data de 26.06.2020, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ASB pentru capătul de cerere referitor la integrarea contestatorului în locul de muncă şi excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a deciziei nr. 388/02.04.2018, invocate de pârâta ASB prin întâmpinare, excepţii pe care instanţa urmează a le soluţiona cu prioritate, conform prevederilor art. 248 alin.1 C.proc.civ.:

Referitor la  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ASB pentru capătul de cerere referitor la integrarea contestatorului în locul de muncă, instanţa reţine că, prin  definiție, calitatea procesuală activă/pasivă presupune  identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii, conform prevederilor art. 36 Noul C.proc.civ..

În prezenta cauză, capătul de cerere referitor la reintegrarea contestatorului în locul de muncă îl poate viza doar pe angajatorul contestatorului, respectiv OSB, astfel cum rezultă din contractul de muncă încheiat cu contestatorul – fila 14 vol. I dosar -/99/2018, nu şi pe pârâta ASB. Prin urmare,  pârâta menţionată nu are calitatea de angajator al contestatorului şi, prin urmare, nu poate avea nici obligaţia de reintegrare a acestuia în locul de muncă.

 Faţă de aceste considerente, instanţa reţine că pârâta  ASB nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, urmând ca excepția invocată să fie admisă, iar capătul de cerere referitor la integrarea contestatorului în locul de muncă în contradictoriu cu această pârâtă să fie respins ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de  calitate procesuală pasivă.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a deciziei nr. 388/02.04.2018, instanţa reţine că decizia menţionată este cea prin care a fost respinsă contestaţia formulată de contestatorul din prezenta cauză  împotriva hotărârii nr. 1/2018, iar, împotriva acesteia, se poate formula contestaţie, conform prevederilor art. 52 alin. 3 din OUG nr. 59/2000. Prin urmare, cererea de anulare a deciziei nu poate fi considerată ca inadmisibilă, motiv pentru care instanţa va respinge ca neîntemeiată excepţia invocată.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin hotărârea nr. 1/2018 emisă de Comisia de Disciplină din cadrul OSB – filele 8-12 vol. I dosar nr. -/99/2018 -, s-a dispus sancţionarea contestatorului AR cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, reţinându-se săvâşirea faptei de îndeplinire neglijentă a atribuţiilor de serviciu prevăzută de art. 49.1 lit. a) din Regulamentul intern al OSB.

În motivare, s-a arătat că, în sarcina pădurarului contestator, au rămas 81 de cioate nejustificate (din care 71 arbori căzăniţi), având o valoare de 1.893,75 lei, aferentă volumului total de 10,76 mc, ce nu au fost consemnaţi de către pădurarul gestionar în condica de serviciu, nefiind raportaţi şi nici declaraţi în declaraţia de început de control de fond, că, în parcela 8, s-a depistat deversarea de gunoaie, resturi menajere şi altele asemenea, faptă ce nu a fost sancţionată contravenţional de către pădurarul titular, că, în arealul cantonului s-a găsit un număr de arbori cu ruptură de trunchi din care materialul lemnos de la ruptură până la vârf, inclusiv din coroană, a fost sustras, iar,în unele zone, s-au constatat urme ale trecerii ovinelor prin fondul forestier, faptă ce nu a fost sancţionată contravenţional de către pădurarul titular de canton.

Împotriva acestei hotărâri, contestatorul a formulat contestaţie administrativă la Consiliul director al ASB Iași ce a fost respinsă prin decizia nr. 388/02.04.2018 – filele 132-139 vol. I dosar nr. -/99/2018.

Prin decizia nr. 1346/11.04.2018 – filele 11-17 dosar nr. 3047/99/2018 -, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă a contestatorului, începând cu data de 11.05.2018.

Împotriva celor trei decizii, contestatorul a formulat contestaţii ce formează obiectul celor trei dosare conexate.

Prin contestaţie, contestatorul AR a invocat atât motive de nelegalitate, cât şi motive de netemeinicie a faptelor reţinute în sarcina sa.

Cu privire la motivele de nelegalitate, instanţa reţine că acestea vizează constituirea Comisiei de Disciplină cu nerespectarea prevederilor art. 49 alin. 2 şi art. 51 alin.2  din OUG nr. 59/2000, nerespectarea termenului de 30 zile prevăzut de art. 252 alin.1 C.muncii pentru aplicarea sancţiunii disciplinare şi nerespectarea prevederilor art. 62 alin.2 şi 3,  ale art. 252 alin. 1, 2, 3, 4 şi 5 şi ale art. 249 alin. 2 C.muncii.

În prealabil, instanţa menţionează că, având în vedere calitatea contestatorului de pădurar ce determină încadrarea acestuia în categoria personalului silvic, în cauză, sunt aplicabile prevederile OUG nr. 59/2000 (conform art. 48 şi urm.) şi ale Legii nr. 188/1999 (conform art. 58 alin. 1 din OUG nr. 59/2000, în forma în vigoare la data emiterii deciziei de sancţionare). Doar în măsura în care actele normative anterior menţionate nu cuprind dispoziţii contrare, sunt aplicabile prevederile legislaţiei muncii în completare.

Astfel, referitor la constituirea comisiei de disciplină, instanţa reţine că, potrivit art. 49 alin.2 din OUG nr. 59/2000, în cazul abaterilor disciplinare pentru care se propun sancţiunile menţionate la art. 48 alin. (2) lit. d), e), f) şi g), consiliul de disciplină analizează fapta/faptele săvârşită/săvârşite, în vederea adoptării hotărârii de aplicare a uneia dintre sancţiunile respective.

Potrivit art. 51 alin. 2 din OUG nr. 59/2000, consiliile de disciplină din cadrul direcţiilor silvice teritoriale sunt formate din câte 4 membri, respectiv 2 ingineri silvici de diverse grade profesionale, consilierul juridic al direcţiei silvice respective şi un reprezentant al sindicatului.

Contestatorul a considerat că, din comisia de disciplină, nu au făcut parte 2 ingineri silvici, afirmaţie ce este nereală întrucât, astfel cum rezultă din conţinutul hotărârii nr. 1/2018 – singurul act emis de comisia de disciplină -  fila 12 vol. I dosar nr. -/99/2018, din comisia disciplină au făcut parte 2 ingineri silvici, iar contestatorul nu şi-a susţinut afirmaţiile cu probe contrare acestei împrejurări.

În ceea ce priveşte nerespectarea termenului de 30 zile pentru aplicarea sancţiunii disciplinare, instanţa reţine că, în prezenta cauză, sunt incidente prevederile art. 77 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 care stabilesc că sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 1 an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârşirii abaterii disciplinare. Ori, la data la care a fost emisă hotărârea nr. 1/26.02.2018, termenul de 1 an nu era împlinit, în condiţiile în care controlul fusese efectuat iniţial în luna octombrie 2017.

Contrar opiniei contestatorului, toate deciziile contestate respectă prevederile art. 62 alin.2 şi 3 şi ale art. 252 alin. 1, 2, 3 4 şi 5 C.muncii, în sensul că sunt emise în formă scrisră, cuprind motivele în fapt şi în drept, cuprind termenul de contestare şi instanţa la care se depune contestaţia. De altfel, contestatorul nici nu indică, în concret, ce dispoziţii nu respectă actele contestate, formularea sa fiind una generală.

Referitor la nerespectarea dispoziţiilor art. 249 alin. 2 C.muncii cu privire la aplicarea unei singure sancţiuni pentru aceeaşi abatere disciplinară, instanţa reţine că nici acest motiv de nelegalitate nu poate fi reţinut. Astfel cum rezultă din conţinutul hotărârii nr. 1/2018 – fila 9 vol. I dosar nr. -/99/2018 –, sunt reţinute noi fapte comise de către contestator după data de 11.08.2017 (conform deciziei nr. 4593/07.11.2017 – filele 184-186 vol. I dosar nr. -/99/2018), respectiv în luna octombrie 2017.

Prin urmare, instanţa va constata că nu sunt incidente motive de nelegalitate şi că actele contestate întrunesc condiţiile de fond şi de formă prevăzute de OUG nr. 59/2000, de Legea nr. 188/1999 şi de Legea nr. 53/2003.

Cu privire la temeinicia celor reţinute prin actele contestate, contestatorul a arătat că abaterea disciplinară ar fi una fictivă (cioatele găsite nu au fost măsurate corect şi păreau noi deoarece au fost cioplite înainte), iar prejudiciul constatat prin actele contestate nu este suficient pentru desfacerea contractului de muncă.

Afirmaţiile contestatorului nu sunt susţinute de nici una din probele administrate în cauză. Astfel, înscrisurile depuse la dosar de către pârâţi, respectiv act de control nr. 4280/17.10.2017, fişe de calcul al volumului şi valorii arborilor, carnet de marcare şi inventariere - filele 157-158, 159-160, 164-165 vol. I dosar nr. -/99/2018 -, sunt semnate fără a fi menţionate obiecţiuni de către contestator. De asemenea, declaraţiile de la începutul şi finalul controlului de fond – filele 159-160 vol. I dosar nr. -/99/2018 – curpind menţiunea expresă a contestatorului că nu are nimic de obiectat. Prin urmare, odată dovedite faptele reţinute în sarcina contestatorului, acestea avea obligaţia probei afirmaţiilor sale ceea ce, în prezentul dosar, nu s-a întâmplat.

Mai mult, cu toate că se poate accepta ideea că prejudiciul menţionat în decizia de sancţionare este unul minim, nu este mai puţin adevărat că contestatorul nu a fost sancţionat doar pentru cele 81 de cioate nejustificate, ci şi pentru alte fapte (nesancţionarea unor fapte contravenţionale, existenţa unor arbori cu ruptură de trunchi) ceea ce a determinat sancţionarea contestatorului pentru fapta de îndeplinire neglijentă a atribuţiilor de serviciu.

Pe cale de consecinţă, în raport de toate considerentele anterior expuse, instanţa reţine că actele contestate îndeplinesc şi condiţiile de temeinicie, situaţie în care instanţa urmează să respingă toate cele trei contestaţii ca neîntemeiate, motivele invocate de către contestator fiind comune şi analizate în mod global de către instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ASB pentru capătul de cerere referitor la integrarea contestatorului în locul de muncă, invocată de această pârâtă prin întâmpinare.

Respinge capătul de cerere referitor la integrarea contestatorului în locul de muncă în contradictoriu cu pârâta ASB ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a deciziei nr. 388/02.04.2018, invocată de pârâta ASB prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Respinge contestaţia împotriva hotărârii nr. 1/2018 emisă de Comisia de Disciplină din cadrul OSB ce formează obiectul dosarului nr. -/99/2018 formulată de contestatorul  AR, în contradictoriu cu pârâţii OSB (actual OSC),  Comisia de Disciplină din cadrul OSB şi ASB pentru Consiliul director al ASB, ca neîntemeiată.

Respinge contestaţia împotriva deciziei nr. 1346/11.04.2018 emisă de OSB ce formează obiectul dosarului nr. 3X/99/2018 formulată de contestatorul  AR, în contradictoriu cu pârâţii OSB (actual OSC), Comisia de Disciplină din cadrul OSB şi ASB pentru Consiliul director al ASB ca neîntemeiată.

Respinge contestaţia împotriva deciziei nr. 388/02.04.2018 emisă de Consiliul Director al ASB ce formează obiectul dosarului nr. 2X/99/2018* formulată de contestatorul  AR, în contradictoriu cu pârâţii OSB (actual OSC), Comisia de Disciplină din cadrul OSB şi ASB pentru Consiliul director al ASB ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare