Autorizare demolare construcţie

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2020:165.001221

Dosar nr. 31339/215/2018

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1221/2020

Şedinţa publică de la 24 Septembrie 2020

Completul compus din:

PREŞEDINTE A. C.T.

Judecător C. M. D.

Grefier G.D.

Pe rol judecarea apelului formulat de pârâtul  G. S.împotriva sentinţei nr. 3296/19.03.2019 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 31339/215/2018, în contradictoriu cu reclamanţii  POLIŢIA LOCALĂ A MUNICIPIULUI CRAIOVA, PRIMARUL MUNICIPIULUI CRAIOVA PRIN ÎMPUTERNICIT ŞEFUL POLIŢIEI LOCALE, având ca obiect obligaţie de a face.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  au răspuns avocat M. P. pt. apelantul pârât, consilier juridic N. S. P. pt.  intimaţi, care depune delegaţie la dosar. 

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier,  după care la interpelarea instanţei, avocat M. P. pt. apelantul pârât arată că  în ceea ce priveşte dovada înregistrării la Primăria Craiova a documentaţiei de intrare în legalitate şi stadiul de soluţionare al acesteia, depune la dosar adresa nr. 118180 din partea  Primăriei Craiova – Direcţia de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului din care rezultă că a primit răspuns din partea primăriei, solicitând raportat la acest răspuns, acordarea  unui nou termen de judecată pt. a se putea efectua o lucrare de cadastru, geodezie şi cartografie de o persoană autorizată, necesară obţinerii unei documentaţii de intrare în legalitate, aşa cum rezultă din Lg. nr. 7/2020, care a adus modificări în ceea ce priveşte procedura ce trebuie urmată pt. obţinerea autorizaţiei.

A mai învederat că demersurile au fost întârziate de situaţia actuală în care se regăseşte întreaga ţară şi care a generat stare de urgenţă şi apoi stare de alertă, existând dificultăţi în ceea ce priveşte accesul la serviciile oferite de Direcţia de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului din cadrul primăriei.

Consilier juridic  N. S. P. pt.  intimaţi  se opune cererii de amânare întrucât nu este justificată, a fost timp suficient pt. a obţine documentaţia, cât şi

Instanţa după deliberare, urmează să respingă cererea de amânare formulată de avocat M. P. pt. apelantul pârât,  apreciind că apelantul a avut un termen rezonabil în vederea demarării  acestor  îndeplinirii formalităţilor pt. a intra în legalitate, de la data introducerii  cererii de chemare în judecată, respectiv la data când au intervenit modificările pe Lg. nr. 7/2020 şi până la acest termen de judecată.

Avocat M. P. pt. apelantul pârât invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active a Poliţiei Locale şi a Şefului Poliţiei Locale a Municipiului Craiova.

Instanţa constată că nu mai sunt probe de administrat, urmează să unească cu fondul excepţia invocată şi să fie puse concluzii atât asupra apelului cât şi asupra excepţiei.

Avocat M. P. pt. apelantul pârât solicită admiterea apelului, desfinţarea sentinţei apelate în sensul respingerii cererii formulate de reclamant, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active întrucât în raport de disp. art. 32 alin. 1, cu trimitere la  art. 27 alin. 5 din Lg. nr. 50/1991  Poliţia Locală şi Şeful Poliţiei Locale nu justifică calitate niciunul,  în sensul că nu puteau aplica sancţiuni pe care le poate  da numai primarul.

Învederează că termenul de 3 ani în care putea fi exercitată acţiunea de desfiinţare a construcţiei era de 14.10.2018, iar acţiunea a fost promovată la 06.11.2018, termen care nu putea fi întrerupt de măsura complementară de desfiinţare ci de  sancţiunea amenzii.

În temeiul art. 32 alin. 1 din Lg. nr. 50/1991  se putea solicita desfiinţarea construcţie numai dacă se făcea dovada că nu s-au făcut demersuri pt. intrarea în legalitate, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, întrucât apelantul a fost de bună - credinţă şi a făcut demersuri.

Nu solicită cheltuieli de judecată. 

Consilier juridic N. S. P. pt.  intimaţi solicită respingerea apelului, menţinerea sentinţei apelate ca temeinică şi legală, respingerea excepţiei învederând că Poliţia Locală  prin reprezentantul său  Şeful Poliţiei Locale au calitate de a aplica prevederile  art. 8 din Lg. nr. 155/2010,  Dispoziţia nr. 4183/28.12.2017 şi de dispoziţiile speciale ale Lg. nr. 50/1991, fiind împuternicit al primarului.

Învederează că în opinia sa nu operează prescripţia, iar procesul verbal a fost întocmit conform prevederilor legale.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului civil de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 3296/19.03.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova, a fost admisă cererea formulată de reclamanta Poliţia Locală a Municipiului Craiova şi Şeful Poliţiei Locale a Municipiului Craiova, în calitate de împuternicit al Primarului Municipiului Craiova, în contradictoriu cu pârâtul G. S..

S-a dispus desfiinţarea construcţiei reprezentată de extindere la construcţiile autorizate constând într-o terasă acoperită, supraetajată, cu structură de lemn, acoperiş tip sarpantă, executată de pârât la adresa ..., loc. Craiova, jud. Dolj fără a deţine autorizaţie de construire în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

A fost autorizat Primarul Municipiului Craiova să demoleze construcţia edificată fără autorizaţie de construire, pe cheltuiala pârâtului, în situaţia în care pârâtul nu îşi va îndeplini obligaţia în termenul stabilit de instanţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, prin nota de constatare nr. 9475 din data de 14.05.2015 si procesul verbal de contravenţie nr.9475 din aceeaşi dată s-a reţinut că pârâtul G. S. în calitate de proprietar al imobilului situat ... a executat pe latura de Sud a proprietarii sale o extindere la construcţiile autorizate, constând intr-o terasă acoperită, supraetajată, cu structura din lemn, acoperiş tip şarpanta, fără a deţine autorizaţie de construire, fiind sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 3000 lei.

De asemenea, s-a dispus intrarea în legalitate prin obţinerea autorizaţiei de construire, având termen în acest sens până la data de 14.10.2015.

Pârâtul a formulat plângere contravenţională împotriva acestui proces verbal de contravenţie, care a fost soluţionată definitiv prin decizia nr.1060 din 7.09.2016 a Tribunalului Dolj prin care a fost menţinută soluţia instanţei de fond care a respins plângerea contravenţională.

Prin procesul verbal si nota de constatare din data de 5.11.2015 s-a stabilit că pârâtul nu s-a conformat si nu a obţinut autorizaţia de construire conform măsurii complementare dispuse prin procesul verbal de contravenţie.

Nici până în prezent pârâtul nu s-a conformat obligaţiei sale de a intra în legalitate cu privire la aceasta extindere. La data de 20.11.2018 intimata a efectuat o nouă fotografie la fata locului.

Intimata a făcut dovada celor constatate prin fotografiile efectuate la faţa locului, atât cu ocazia primei constatări din data de 11.05.2015 - f.19-20 dosar, cât si cu ocazia celei de-a doua constatări din data de 2.11.2015 – f. 21-23 si a constatarii din data de 20.11.2018 – f.18 putându-se observa stadiul lucrărilor precum si faptul că pârâtul a continuat lucrările.Pârâtul nu a făcut dovada că ar fi obtinut autorizaţia de construire pentru lucrările de construcţie efectuate.

În considerarea interesului de ordin general care constă în necesitatea edificării unor constructii care să respecte exigenţele impuse de normele tehnice în vigoare, legea impune în toate cazurile condiţia prealabilă de obţinere a autorizaţiei de construire urmata de începerea lucrărilor.

Astfel, potrivit art.1 din Legea nr.50/1991, executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire, emisă în conditiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil – teren şi/sau construcţii - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel, şi cu respectarea prevederilor acesteia, art. 11 din acelaşi act normativ, enumerând în mod limitativ lucrările care pot fi executate fără autorizaţie de construire următoarele, stipulând în mod expres că aceste lucrări sunt doar cele care nu modifică structura de rezistenţă şi/sau aspectul arhitectural al construcţiilor.

Totodată, art.32 din lege stabileşte că în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sanctiunea va sesiza instantele judecătoresti pentru a dispune desfiintarea constructiilor realizate nelegal.

Conform art. 32 din Legea nr. 50/1991 “in cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz:

a)încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei;

b)desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.

(2)În cazul admiterii cererii, instanţa va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).

(3)În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanţă, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliţie, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.”

In speta de faţă, pârâtul nu a dovedit că ar fi întreprins măsuri pentru obţinerea autorizatiei, neurmate de acest rezultat ca urmare eventual a unei conduite culpabile a autorităţilor cu atribuţii în aceasta materie.

Prin raportare la obiectul litigiului de faţă, pârâtul ar fi trebuit sa adopte o conduită prudentă şi diligentă, care ar fi presupus abţinerea sa de la efectuarea oricărui act de construire şi nu ridicarea unei construcţii fara a avea autorizatie de construire obtinuta, o astfel de conduită expunându-l atât riscului sancţionării contravenţionale dar şi al unei actiuni cum este cea de faţă, cu toate consecinţele care decurg din aceasta.

Susţinerea pârâtului în sensul că nu este necesară obţinerea unei autorizaţii de construire pentru o astfel de lucrare nu mai poate fi analizată pe această cale, întrucât acest aspect trebuia invocat pe calea plângerii contravenţionale formulată împotriva procesului verbal de contravenţie. Cum procesul-verbal de contravenţie a fost menţinut de către instanţă, nu se mai pot face probe cu privire la acest aspect în prezenta cauză.

Pentru acest motiv, instanţa a respins ca nefiind utilă soluţionării cererii expertiza specialitatea construcţii civile solicitată de către pârât.

Nici faptul că demolarea extinderii ar putea să îi producă pagube pârâtului nu prezintă relevanta în situaţia de faţă acesta asumându-şi un asemenea risc în momentul în care a luat decizia de a construi fără autorizaţie de construire.

In ceea ce priveşte invocarea incidenţei în speţă a dispozitiilor art.1 din Protocolul 1 la CEDO instanta retine că potrivit acestuia “Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”

Curtea examinează proprietatea în lumina principiului de respect pentru proprietate respectiv ea subliniază necesitatea unui echilibru just între cerinţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

De asemenea, articolul 1 din Protocolul nr. 1 cere ca ingerinţa autorităţii publice în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor să fie legală. Principiul legalităţii presupune existenţa unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise şi previzibile în aplicarea lor.

In aceste condiţii, instanţa a apreciat că măsura desfiinţării construcţiei, prevăzută în mod clar în lege, nu este disproporţionată, aceasta ocrotind interesul general al comunităţii. Instanţa a avut în vedere şi faptul că pârâtul a avut la dispoziţie aproape 4 ani în care avea posibilitatea de  a intra în legalitate, însă acesta nu a întreprins în acest sens niciun demers. Mai mult decât atat, a continuat lucrarea chiar si după aplicarea sancţiunii amenzii din anul 2015

De vreme ce pârâtul a optat să nu utilizeze căile legale si nu a probat obţinerea unei autorizaţii de construire, aceasta nefiind obţinută nici după sancţionarea sa contravenţională, iar pârâtul a continuat să edifice construcţia, deşi aceasta constituia o obligaţie legală premergătoare efectuării oricăror lucrări de asemenea natură, instanţă a apreciat că cererea formulată de reclamanta este întemeiată, astfel a admis-o şi a dispus desfiinţarea contracţiei reprezentată de extindere la construcţiile autorizate constând într-o terasă acoperită, supraetajată, cu structura de lemn, acoperiş tip şarpantă, executată de pârât la adresa str. Traian Demetrescu, nr. 12, loc. Craiova, jud. Dolj, fără a deţine autorizaţie de construire în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

De asemenea, instanţa a autorizat Primarul Municipiului Craiova să demoleze construcţia edificată, pe cheltuiala pârâtului, în situaţia în care pârâtul nu îşi va îndeplini obligaţia în termenul stabilit de instanţă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul G. S., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei civile apelate şi respingerea acţiunii, iar în subsidiar, acordarea un nou termen pentru intrarea în legalitate, ori, demolarea construcţiei într-un termen de 90 de zile.

Se arată că, instanţa de fond, în mod eronat, prin încheierea din data de 12.03.2019, a respins excepţia dreptului material la acţiune invocată de către apelant, pe considerentul că formularea unei acţiuni de către reclamantă, ce a făcut obiectul dosarului 28869/215/2015, este nerelevantă, acesta neîntrerupând termenul de prescripţie, deoarece cererea a fost prescrisă.

Cererea de chemare în judecată, ce a făcut obiectul dosarului nr. 28869/215/2015, nu a întrerupt cursul prescripţiei pentru că s-a perimat şi perimarea a şters şi efectul întreruptiv al prescripţiei extinctive. Prescripţia a început să curgă în ziua în care a expirat termenul stabilit în procesul-verbal de contravenţie, pentru intrarea în legalitate, iar prezenta acţiune a fost introdusă după expirarea termenului de trei ani.

Discutarea, motivarea şi pronunţarea instanţei de fond cu privire la această excepţie a dreptului material la acţiune nu se regăseşte şi în sentinţa civila apelată, nici în considerente şi nici în dispozitiv, astfel că această sentinţă civilă pronunţată este nelegală.

De asemenea, în mod nelegal, s-a respins de către instanţa de fond solicitarea apelantului de a se efectua o expertiză care să stabilească dacă demolarea terasei ar antrena pagube importante restului construcţiei şi în ce constau riscurile şi să se precizeze dacă pentru terasă, în cauză era necesară autorizaţie de construcţie, astfel să solicită o expertiză în această fază procesuală.

Intimaţii au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acestuia, cu consecinţa menţinerii, ca temeinică şi legală, a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

Cu privire la probele solicitate, respectiv proba testimonială şi proba cu expertiza tehnică solicită instanţei respingerea acestora, întrucât, instanţa de fond a reţinut, în mod legal, susţinerea pârâtului, în sensul că nu este necesară obţinerea unei autorizaţii de construire pentru o astfel de lucrare, astfel că, nu mai poate fi analizată în prezenta cauză, întrucât acest aspect trebuia invocat pe calea plângerii contravenţionale, formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie.

Cum procesul-verbal de contravenţie a fost menţinut de către instanţă, nu se mai pot face probe cu privire la acest aspect în prezenta cauză.

Prin urmare, în mod corect, instanţa a respins ca nefiind utilă soluţionării cererii expertiza specialitatea construcţii civile solicitată de către pârât.

Arată că, pârâtul G. S. a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de contravenţie, aceasta formând obiectul dosarului nr. 766/215/2015, aceasta fiind respinsă definitiv prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 1060/07.09.2016.

Prin urmare, data de la care reclamanţii au cunoscut dreptul la acţiune şi de la care începe să curgă termenul de 3 ani este data pronunţării deciziei definitive, menţinere a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, astfel că se poate porni de la ideea că termenul de prescriere curge de la termenul de intrare în legalitate, menţionat în cuprinsul procesului-verbal, atât timp cât actul constatator şi sancţionator a fost contestat în faţa instanţei de judecată.

În continuare, se arată că, în mod corect a reţinut instanţa de fond că măsura desfiinţării construcţiei prevăzută în mod clar în lege nu este disproporţionată, aceasta ocrotind interesul general al comunităţii.

Astfel, instanţa a avut în vedere şi faptul că pârâtul a avut la dispoziţie aproape 4 ani în care avea posibilitatea de a intra în legalitate, însă acesta nu a întreprins, în acest sens, niciun demers, continuând lucrarea chiar şi după aplicarea sancţiunii amenzii din anul 2015.

Or, de vreme ce pârâtul a optat să nu utilizeze căile legale şi nu a probat obţinerea unei autorizaţii de construire, aceasta nefiind obţinută nici după sancţionarea sa contravenţională, iar pârâtul a continuat să edifice construcţia, deşi aceasta constituia o obligaţie legală premergătoare efectuării oricăror lucrări de asemenea natură, în mod legal a apreciat instanţa de fond că cererea formulată de reclamanţi este întemeiată.

Analizând cererea de apel prin prisma susţinerilor părţilor, a actelor şi lucrărilor dosarului  şi a dispoziţiilor art.476-480 NCPC, Tribunalul reţine următoarele:

În temeiul art.248 NCPC se va analiza cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale  active a Poliţiei Locale şi a Şefului Poliţiei Locale a Municipiului Craiova, faţă de care se reţine că:

Între condiţiile esenţiale pentru punerea în mişcare şi exercitare a acţiunii civile se numără aceea a identităţii între reclamant şi titularul dreptului pretins, sub aspect material.

Prin art. 8 din Legea nr. 155/2010 se atribuie poliţiei locale competenţe în domeniul disciplinei în construcţii, însă aceste atribuţii sunt limitate la constatarea contravenţiilor privind disciplina în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii, urmând ca procesele-verbale de constatare a contravenţiilor să fie înaintate, în vederea aplicării sancţiunii, şefului compartimentului de specialitate care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism sau, după caz, preşedintelui consiliului judeţean, primarului unităţii administrativ-teritoriale ori al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază de competenţă s-a săvârşit contravenţia sau persoanei împuternicite de aceştia.

Textul art. 32 din Legea nr. 50/1991 face parte dintr-o procedură contravenţională şi, în esenţă, trebuie interpretat restrictiv; prin urmare, primarul poate solicita instanţei aplicarea sancţiunii complementare a desfiinţării construcţiilor, calitatea specială a reclamantului fiind strâns legată de calitatea specială a demolării - aceea de sancţiune contravenţională complementară.

În cuprinsul prevederilor art. 27 din Legea nr. 50/1991 se individualizează persoanele care au calitatea de agenţi constatatori, în condiţiile în care necesitatea unor agenţi constatatori speciali s-a născut din caracterul deosebit de tehnic al contravenţiilor respective, numai agenţii constatatori cu pregătire specială putând fi competenţi să constate faptele.

Se poate observa, aşadar, că legiuitorul nu a stabilit, în mod expres, competenţa poliţiei locale de a sesiza instanţa de judecată pentru luarea măsurilor în ceea ce priveşte autorizarea executării lucrărilor de construcţie, aşa cum a făcut-o în cazul prevăzut la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 50/1991. Astfel, la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 se atestă că preşedinţii consiliilor judeţene - deci organele de conducere ale organelor deliberative ale administraţiei publice locale, primarii - organele executive ale administraţiei publice locale, precum şi organele de control din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene - agenţi constatatori învestiţi special cu puterea publică de a constata respectivele contravenţii, care de obicei fac parte din direcţii special create în acest scop, au competenţa să aplice sancţiuni sau să se adreseze instanţelor judecătoreşti sau organelor de urmărire penală, după caz.

A accepta teoria că poliţia locală are dreptul de a formula acţiuni în instanţă în vederea desfiinţării construcţiilor neautorizate echivalează cu dobândirea de către poliţia locală a prerogativei de coordonare a activităţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism. Or, potrivit prevederilor art. 24 lit. 1) din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, cu modificările şi completările ulterioare, "Autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul comunelor şi oraşelor exercită competenţe partajate cu autorităţile administraţiei publice centrale privind: (...) l) amenajarea teritoriului şi urbanism;".

Poliţia locală este un organ de control care a dobândit, potrivit art. 8 din Legea nr. 155/2010, atribuţii în domeniul disciplinei în construcţii şi al afişajului stradal, respectiv de a efectua controale pentru identificarea lucrărilor de construcţii executate fără autorizaţie de construire sau desfiinţare, după caz, inclusiv a construcţiilor cu caracter provizoriu; de a constata, după caz, conform atribuţiilor stabilite prin lege, contravenţiile privind disciplina în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii şi a înainta procesele-verbale de constatare a contravenţiilor, în vederea aplicării sancţiunii, şefului compartimentului de specialitate care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism sau, după caz, preşedintelui consiliului judeţean, primarului unităţii administrativ-teritoriale ori al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază de competenţă s-a săvârşit contravenţia sau persoanei împuternicite de aceştia.

 În acest domeniu de competenţă, Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a poliţiei locale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.332/2010, precizează, în art. 27, că poliţiştii locali cu atribuţii în domeniul disciplinei în construcţii constată contravenţii în cazul nerespectării normelor privind executarea lucrărilor de construcţii şi stabilesc măsurile necesare intrării în legalitate, în condiţiile legii; verifică existenţa autorizaţiei de construire şi respectarea documentaţiei tehnice autorizate pentru lucrările de construcţii; verifică şi identifică imobilele şi împrejmuirile aflate în stadiu avansat de degradare; verifică şi soluţionează sesizările şi reclamaţiile primite din partea cetăţenilor, legate de problemele specifice compartimentului.

De asemenea, art. 32 alin. (1) din aceeaşi lege dispune că „în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz:a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei; b) desfiinţarea construcţiilor realizate.”Având în vedere conţinutul şi caracterul special al art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, aceasta este de strictă interpretare şi aplicare, astfel încât calitate procesuală activă în astfel de cereri are doar organul care a aplicat sancţiunea.

Prin prisma celor mai sus expuse se constată că Poliţia Locală nu are calitatea de a sesiza instanţele de judecată pentru a dispune încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei sau desfiinţarea lucrărilor executate nelegal, raţiuni pentru care se apreciază că este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesual active a Poliţiei Locale şi în consecinţă se va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamatului Poliţia Locală a Municipiului Craiova, invocată de apelant.

Nu aceleaşi argumente se pot reţine în privinţa Şefului Poliţiei Locale, care justifică calitate procesuală activă în baza Dispoziţiei nr.4813/28.12.2017, emisă de Primarul Municipiului Craiova şi prin care acesta a fost împuternicit să îndeplinească toate procedurile prevăzute de lege pentru buna instrumentare a litigiilor care au ca obiect disciplina în domeniu autorizării executării lucrărilor în construcţii, atribuţii pe care Primarul le-a delegat Directorului Executiv al Poliţiei Comunitare, astfel că, acesta justifică calitatea procesuală activă în prezentul litigiu având ca obiect desfiinţarea construcţiilor care au fost edificate fără  autorizaţie de construire, raţiuni pentru care va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a Şefului Poliţiei Locale Craiova, invocată de apelant, ca neîntemeiată.

Asupra cererii de apel se reţin următoarele:

O primă critică vizează modalitatea în care instanţa de fond  a soluţionat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, faţă de care se reţin următoarele:

La data de 12.03.2019 instanţa de fond a pus în discuţie excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârât prin întâmpinare, excepţie pe care a respins-o, soluţia şi motivarea acestei soluţii fiind consemnate în încheierea de la aceea dată la care cauza a fost luată în pronunţare.

Soluţionând excepţia în şedinţă publică se apreciază de instanţa de control judiciar că aceasta nu trebuia reluată în considerentele şi dispozitivul sentinţei apelate, încheierea de amânare a pronunţării care cuprinde şi soluţia asupra excepţiei având caracter interlocutoriu şi face parte integrantă din sentinţa apelată.

În ceea ce priveşte soluţia asupra acestei excepţii se constată că instanţa de fond a tranşat în mod corect această chestiune litigioasă, având în vedere că, aşa cum se poate reţine din actele dosarului, apelantul pârât a fost sancţionat contravenţional prin procesul verbal de contravenţiei nr.9475/14.05.2015, împotriva căruia apelantul a înţeles să formuleze plângere contravenţională la data de 10.06.2015, demers procesual care s-a finalizat definitiv la data de 07.09.2016, prin respingerea apelului declarat de pârâtul contravenient(decizia nr.1060/07.09.2016a Tribunalului Dolj).

Unul dintre efectele formulării plângerii contravenţionale este acela al suspendării  executării sancţiunii amenzii, dar nu şi a măsurii de oprire a executării lucrărilor, dispusă o dată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale în condiţiile art. 28 alin. (1) şi ale art. 29 alin. De asemenea, plângerea nu suspendă măsura desfiinţării în condiţiile art. 33 alin. (1) a lucrărilor de construcţii executate fără autorizaţie pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor sau comunelor ori a construcţiilor, lucrărilor şi amenajărilor cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor ori comunelor al căror termen prevăzut prin autorizaţie este expirat, dispusă în condiţiile art. 28 alin. (1).(art.35 legea 50/1991).

În speţă se constată că prin plângerea contravenţională s-a suspendat executarea sancţiunii amenzii, dar şi a măsurii desfiinţării construcţiei, până la data soluţionării definitive a acesteia, data pronunţării Deciziei nr.1060/07.09.2016, apelantul pârât neaflându-se în niciuna dintre situaţiile de excepţie prevăzute de art.35 mai sus evocat, neavând nicio relevanţă asupra curgerii termenului de prescripţie, împrejurarea că acţiunea înregistrată sub nr.28869/215/2015, a fost perimată, întrucât momentul de la care a început să curgă termenul de prescripţie este data de 07.09.2016 şi nu cel al expirării termenului acordat prin procesul verbal de contravenţie pentru a intra în legalitate.

Cum acţiunea a fost promovată la data de 26.11.2018 se constată că aceasta a fost introdusă în termenul de 3 ani, care s-a împlinit la data de 07.09.2019, raţiuni pentru care se apreciază că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, cu aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor art.2523 Cod civil, astfel că această primă critică a apelatului este nefondată.

O a doua critică  vizează netemeinicia sentinţei, faţă de care se reţin următoarele:

Aşa cum s-a evocat în considerentele deja expuse apelantul pârât a fost sancţionat contravenţional prin procesul verbal de contravenţie nr.9475/14.05.2015, prin care s-a stabilit în sarcina acestuia să intre în legalitate până la data de 14.10.2015, dată până la care acesta nu a făcut demersuri în vederea obţinerii autorizaţiei.

Apărarea sa privind lipsa obligaţiei de a obţine autorizaţie, legată de împrejurarea că această construcţie nu se înscrie în lucrările pentru care se cere obţinerea unei autorizaţii,  este o chestiune litigioasă care se putea tranşa în procedura plângerii contravenţionale demarată de apelantul pârât întrucât vizează legalitatea emiterii procesului verbal de contravenţie.

Observând sentinţa civilă nr.14667/25.11.2015, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosar nr.13766/215.2016, se constată că această cele mai sus menţionate au şi făcut obiectul analizei în plângerea contravenţională, reţinându-se cu putere de lucru judecat că lucrarea se circumscrie dispoziţiilor art.3 pct.1 lit. a legea 50/1991, cele statuate prin această hotărâre neputând fi ignorate, având în vedere efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, încălcarea acestuia contravenind şi dispoziţiilor art.6 pct.1 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Nu se poate reţine nici critica  apelantului pârât, care vizează respingerea probei cu expertiză tehnică, de către instanţa de fond, având în vedere că regimul juridic al încuviinţării probelor este cel reglementat prin dispoziţiile art.255 coroborat cu art.258 NCPC, potrivit cu care probele se încuviinţează dacă sunt admisibile şi duc la soluţionarea cauzei, mai precis dacă proba este pertinentă, adică are legătură cu obiectul procesului şi concludentă, adică poartă asupra unor împrejurări care sunt de natură să ducă la rezolvarea cauzei respective.

Prin dispoziţiile legale mai sus enunţate a fost recunoscută competenţa instanţei de a hotărî asupra admisibilităţii unei probe în funcţie de pertinenţa şi concludenţa sa, aceasta fiind un corolar firesc şi necesar al învestirii sale cu soluţionarea cauzei pe care este ţinută să o finalizeze printr-o hotărâre legală şi temeinică şi că, dincolo de raţiunile care impun şi justifică o atare prerogativă, consacrarea ei nu relevă însă niciun fine de neconstituţionalitate.

Din actele dosarului se apreciază că instanţa de fond şi-a manifestat această prerogativă analizând pertinenţa şi concludenţa probei, cu raportare la teza probatorie şi a obiectului dedus judecăţii, analiză în urma căreia a apreciat în mod corect că nu este utilă administrarea acestei probe, contrar  celor susţinute de apelantul pârât.

Tribunalul apreciază că apelantul pârât nu a înţeles să facă nicio dovada a împrejurării că a intrat în legalitate nici până la data soluţionării prezentei cauze în apel, litigiul aflându-se pe rolul instanţelor de judecată aproximativ 2 ani, în care apelantul nu a produs nici dovadă a începerii procedurii autorizării construcţiei, la care se adaugă şi perioada de 2 ani  de la data constatării contravenţiei, soluţionării definitive a plângerii contravenţionale şi până la data introducerii în care acesta a înţeles să stea în pasivitate.

Singurul demers este o cerere adresată Direcţiei de Urbanism la data de 21.08.2020, care însă nu este apreciat ca fiind suficient pentru a respinge acţiunea sau a stabili un nou termen în care acesta să poată intra în legalitate, termenul de care a beneficiat până în prezent apreciindu-se ca fiind mai mult decât rezonabil, raţiuni pentru care apreciază că şi cererea acestuia de a beneficia de un termen de 90 de zile în vederea demolării apare ca fiind inoportună.

Cum, apelantul nu are autorizaţie de construire pentru lucrarea a cărei demolare s-a solicitat prin prezenta acţiune, sunt incidente dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 50/1991 potrivit cu care se impune desfiinţarea construcţiilor, instanţa de fond pronunţând o sentinţă legală şi temeinică cu aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legale incidente prin raportate la starea de fapt corect reţinută, astfel că în conformitate cu dispoziţiile art.480 alin.2 NCPC, Tribunalul urmează să admită apelul, să anuleze în parte sentinţa civilă nr. 3296/19.03.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova şi rejudecând să respingă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Poliţia Locală a Municipiului Craiova, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, urmând a menţine în rest dispoziţiile sentinţei civile apelate, asupra fondului cererii deduse judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamatului Poliţia Locală a Municipiului Craiova, invocată de apelant.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a Şefului Poliţiei Locale Craiova, invocată de apelant, ca neîntemeiată.

Admite apelul formulat de apelantul-pârât G. S., CNP ..., domiciliat în Craiova, ..., judeţul Dolj, împotriva sentinţei civile nr. 3296/19.03.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 31339/215/2018, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Poliţia Locală a Municipiului Craiova, cu sediul în Craiova, ..., judeţul Dolj  şi Şeful Poliţiei Locale a Municipiului Craiova în calitate de împuternicit al Primarului Municipiului Craiova.

Anulează în parte sentinţa civilă nr. 3296/19.03.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova şi rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Poliţia Locală a Municipiului Craiova, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei civile apelate.

Definitivă.

Pronunţată azi, 24 septembrie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

Red.jud.A.C.T.

Tehn.S.V./5 ex/23.11.2020.

Jud.fond-C.G.B.

Domenii speta

Spete similare