Constructii-actiune în constatare suplinire acord

Decizie 1262 din 27.07.2020


Pe rol se află judecarea cauzei Civile privind pe apelanţii R.O.I. şi D.A. şi pe intimaţii L.O. şi  R.M., având ca obiect acţiune în constatare suplinire acord.

INSTANŢA,

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sent. civ. nr. xxx pronunţată de J.I. la data de 30.07.2019, instanţa a admis acțiunea formulată de reclamantul L.O. în contradictoriu cu pârâţii R.O.I., R.M. şi D.A., constatând refuzul nejustificat al pârâţilor de a-şi exprima acordul cu privire la edificarea de către reclamant a unui imobil sediu de firmă pe terenul situat în xxx înscris în cartea funciară nr. 152400, nr. cadastral 152400.

Prin aceeaşi sentinţă au fost obligaţi pârâţii, în solidar, să plătească reclamantului suma de 1.989 lei, reprezentând cheltuieli de judecată şi s-a respins cererea pârâtei D.A. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a hotărî în acest sens, judecătoria a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul L.O. a solicitat în contradictoriu cu pârâții R.O.I., R.M. și D.A. să se constate refuzul nejustificat al pârâţilor de a-și exprima acordul cu privire la edificarea de către reclamant a unui imobil sediu de firma pe terenul proprietatea acestuia, precum și pronunțarea unei hotărâri care să suplinească acordul acestora la emiterea autorizaţie de construire pe numele reclamantului, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamantul a arătat că este proprietarul unei suprafeţe de teren de 539,89 mp situat in intravilan mun. xxx, dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 217/2016, imobil înscris în cartea funciară nr. 152400 Iași, liber de construcţii, categoria de folosinţa arabil. În primăvara anului 2018, a demarat procedura în vederea edificării unui imobil spaţiu de birouri pe terenul proprietatea sa, sens în care a depus documentaţia necesară obţinerii autorizaţiei de construcţie, la 8.02.2018 obţinând certificatul de urbanism nr. 453 în scopul construirii - clădire pentru sediu firma, birouri, depozitare, prestare servicii și împrejmuire teren proprietate. Fiind o zona doar de locuinţe individuale, regimul de înălţime stabilit a fost de P+l, iar gradul de ocupare a terenului de 35 %, cu o retragere laterală de cel puţin 2 m față de limita de proprietate. Indicatorii și reglementările urbanistice au fost incluşi in Planul Urbanistic Zonal aprobat prin HCL nr. 555 /15.12.2017 emisa de Consiliul Local al Municipiului Iași.

Reclamantul a mai arătat că, fiind vorba de edificarea unui construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate, zona fiind este una de imobile case de locuit, pe lângă actele prevăzute de lege, în scopul eliberării autorizaţiei respective, reprezentanţii Primăriei i-au solicitat să depună acordul de vecinătate a vecinilor direct afectaţi, în formă autentică.

A mai precizat că terenul se învecinează pe toate laturile, astfel: cu numitul L.L.N. - fratele reclamantului , pe latura de Vest a proprietăţii, cu drum public (strada xxx) pe latura de Est, cu domnul RC pe latura de Sud și cu numiţii ROI, RBG si D.A., pe latura de Nord a proprietăţii. Aceşti ultimi 3 vecini, sunt coproprietari în cota de 1/ 3 asupra unui teren de 2692 mp înscris în cartea funciara 134913 a oraşului Iași. A obţinut acordul notarial al domnului L.L.N. prin declaraţia autentificata sub nr. 6312/12.07.2018, precum și a domnului R.C. prin declaraţia autentificata sub nr. 3807/26.11.2018. Acelaşi acord fiind exprimat si de numitul R.B.G., unul din cei 3 coproprietari ai terenul învecinat, prin declaraţia autentificata sub nr. 2964/24.08.2018, însă, familia R.O.I. și M. și D.A., au refuzat să își exprime acest acord, deși au fost notificaţi în prealabil.

Reclamantul a subliniat că a respectat în totalitate prevederile art. 27 din Ordinul 839/2010 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 referitoare la asigurarea prin proiect tehnic a măsurilor de punere în siguranţa a construcţiei, pârâţii refuzând nejustificat să își dea acordul pentru efectuarea lucrărilor. Refuzul pârâţilor de a-și exprima acordul este cu atât mai nejustificat cu cât pe imobilul proprietatea lor nu se află edificată nicio construcţie, este teren arabil + vie aflat în extravilan, liber de construcţii, nici unul din pârâţi nelocuind, la adresa unde este imobilul teren,nepunându-se problema vreunei afectări prin edificarea unui imobil spaţiu de birouri, opoziţia acestora fiind nejustificată și doar în scop șicanator. Mai mult, accesul la imobil se va efectua pe partea estică a terenului.

A mai subliniat că edificarea clădirii de birouri nu reprezintă o funcţiune incompatibila cu zona funcţionala - locuinţe individuale, deoarece aceasta activitate nu produce poluare, noxe, zgomot, vibraţii. Dreptului de proprietate al pârâţilor nu li se aduce nici o atingere, iar prin suplinirea acordului nu se încalcă prevederile art. 1 și 8 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului care garantează dreptul la proprietate și la respectarea vieţii private și a domiciliului.

A invocat și faptul că, la acest moment a fost nevoit să solicite prelungirea valabilităţii certificatului de urbanism, cu încă 1 an de zile, în condiţiile în care întreg dosarul pentru eliberarea autorizaţiei este complet și a fost depus spre autorizare sub nr. 105584/16.10.2018, dar această autorizaţie nu se poate elibera în lipsa acordurilor notariale ale pârâţilor.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 27 alin. 6 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii 50/1991.

În probațiune s-a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, anexându-se în copii certificate notificarea 1 şi 2 din 10.01.2019 cu dovada trimiterii prin executor judecătoresc, încheierea de certificare nr. 2 din 21.01.2019 emisă de Birou Notarial S.I.M., contractul de vânzare-cumpărare a terenului autentificat sub nr. 217/29.01.2016, HCL 555/15.12.2017 privind aprobarea PUZ pentru numărul cadastral 152400 împreuna cu planşa anexată și avizată de Primăria Iași și OCPI Iași, certificat urbanism nr. 453/8.02.2018, cerere prelungire valabilitate certificat - adresa nr. 7248/22.01.2019, adresa nr. 105584/27.12.2018 a Primăriei Iași,  extras de carte funciară, avizele solicitate prin certificatul de urbanism cu menţiunea "aviz favorabil" (de la Apavital -nr. 31265 din 2018; de la Primăria Iași-Comisia Circulaţie - nr. 66208 din 2018, Comisia pentru Urmărirea Stabilităţii Versantilor-nr. 66205 din 2018; de la Delgaz-nr. 5022 din 2018; de la Direcţia de Sănătate Publică - nr. 14499 din 2018; adresa nr. 1968 din 2018 emisă de ISU Iași care conclude că nu este necesara obţinerea avizului privind securitatea la incendiu nefiind o construcţie supusă avizări; de la Agenţia pentru Protecţia Mediului - nr. 5031 din 2018 ; de la IPJ Iașii - nr. 78—27 din 2018; de la Salubris - nr. 30673 din 2018; de la telekom - aviz nr. 754/2018, declarații autentice ale vecinilor L.L.N., R.C. și R.B.G., memorii tehnice de arhitectură și organizare a execuției.

Acțiune a fost legal timbrată, reclamantul făcând dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 20 lei.

Cererea de chemare în judecată a fost semnată și susținută în instanță de mandatar avocat D.M., în baza împuternicirii seria IS/700703/2019.

Fiindu-le legal comunicată cererea, pârâții ROI, R.M. nu au depus la dosar întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a formula apărări orale.

Pârâta D.A. a depus la dosar la 15 martie 2019 întâmpinare, invocând pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii, iar pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, cu plata cheltuielilor de judecată.

Pe fondul cauzei pârâta a susținut că nu există vreun temei de fapt – cauză sau izvor de obligații – sau de drept, care să oblige un vecin să își dea acordul pentru edificarea unei construcții a altui vecin, dacă acest acord este necesar pentru obținerea autorizației. Pârâta a susținut că poate refuza să își dea acordul dacă consideră că acea construcție, fiind cu altă destinație decât ce a clădirilor învecinate îl poate prejudicia. Faptul că alți vecini și-au dat deja acordul, nu poate fi considerat un argument serios, fiecare proprietar fiind liber să facă ce vrea. Pârâta a concluzionat că acțiunea trebuie respinsă, pentru că este expresia unui abuz de drept procesual.

Întâmpinarea a fost semnată de mandatar avocat C.C.M. în baza împuternicirii seria IS/522227/2019.

La 04 aprilie 2019, reclamantul prin mandatar avocat a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepției inadmisibilității. Pe fondul cauzei, reclamantul a răspuns susținerilor pârâtei, arătând că acesteia nu i se creează nici un disconfort locativ, în condițiile în care nu locuiește în zonă și nu i se aduce nici o atingere dreptului de proprietate. Reclamantul a mai susținut că, în zonă sunt deja edificate două clădiri în imediata vecinătate a terenului pârâților (vis a vis, pe cealalată parte a drumului public), respectiv există un bloc de 3 etaje finalizat și o clădire în construcție, edificată deja până la etajul 2, clădire care, conform panoului cu datele construcției și ale beneficiarului coroborat cu mențiunile din autorizația de construcție 885/2017, va avea destinația de birouri. A anexat în copii  două planșe fotografice, panoul cu datele de construcție invocate, autorizația de construcție 885/2017.

În ședința publică din 12 aprilie 2019, pentru motivele reținute în încheierea de ședință întocmită la termen, instanța a respins excepția inadmisibilității.

La solicitarea instanței, reclamantul a formulat precizări cu privire la destinația clădirii și la obiectul de activitate al societății, anexând totodată în copii certificate certificatul de înregistrare, certificatul constatator, autorizația de funcționare, rezoluția nr. 500667/13.02.2012 dată de ORC Iași, antecontractul de închiriere din 14.11.2018, adresa nr. 105584/27.12.2018.

La data de 05 iunie 2019, pârâta a formulat precizări scrise, susținând că are intenția clară de a construi un imobil cu destinație de locuință, așa cum rezultă din certificatul de urbanism nr. 903/28.03.2019 pe care l-a anexat în copie la dosar, motiv pentru care refuzul său apare ca fiind pe deplin justificat. A menționat că între funcționalitatea imobilului pe care dorește să în construiască – casă de locuit și funcționalitatea imobilului pe care reclamantul dorește să îl construiască – spațiu comercial/depozit, există o incompatibilitate clară.

În baza art. 304 Cod procedură civilă, reclamantul a formulat note de concluzii, depuse la dosar și avute în vedere de către instanță la pronunțarea prezentei cauze.

Analizând întreg materialul probator, prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:

În fapt, reclamantul L.O. este proprietarul unei suprafeţe de teren de 539,89 mp situat în intravilan municipiul xxx, dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 217/2016, imobil înscris în cartea funciară nr. 152400 Iași, liber de construcţii, categoria de folosinţa arabil. Totodată reclamantul este administrator și unic acționar al SC L.S.S. SRL, în baza actului constitutiv al societății și prin rezoluția nr. 50067 din 2012 emisă de ORC Iași, societate cu capital integral privat, susținută financiar integral de către reclamant. Activitatea societății se desfășoară în xxx, unde este și sediul social al acesteia. Societatea are ca obiect de activitate principal – prestări servicii în domeniul arhivistic, fiind o societate autorizată de Arhivele Naționale conform legii 16/1996 și a legii 138/2013, conform autorizației nr. 279/2014. Societatea are ca domeniu de activitate și prestări servicii informatice, reclamantul fiind inginer IT, coordonând activitatea de IT din cadrul firmei.

 Terenul în suprafață de 539,89 mp, situat în intravilanul municipiului xxx a fost achiziționat de către reclamant pentru a construi o clădire cu destinație de spații birouri și depozitare documente/arhivare în apropierea terenului pe care se află în prezent sediul social al societății SC L.S.S. SRL.

Zona în care este situat terenul este o zonă extravilană a Iașului, iar pe măsură ce au fost edificate construcții, parcelele au fost introduse în intravilan. Terenul în suprafață de 539,89 mp se află în prezent în intravilan și învecinează pe toate laturile, astfel : cu numitul L.L.N. - fratele reclamantului, pe latura de Vest a proprietăţii, cu drum public (strada Grigore T Popa) pe latura de Est, cu domnul R.C. pe latura de Sud și cu numiţii R.O.I., R.B.G. si D.A., pe latura de Nord a proprietăţii. Aceşti ultimi 3 vecini, sunt coproprietari în cota de 1/ 3 asupra unui teren de 2692 mp înscris în cartea funciară 134913 a oraşului Iași. Terenul pârâţilor este situat în extravilan şi este de categorie arabil şi vie. Nu este îngrădit.

În vederea construirii clădirii cu destinație de spații birouri și depozitare documente/arhivare, reclamantul a solicitat Primăriei Municipiului Iași autorizația de construire. La data de 8.02.2018 a obţinut certificatul de urbanism nr. 453/08.02.2018 în scopul construirii unei clădiri pentru sediu firmă, birouri, depozitare, prestare servicii și împrejmuire teren proprietate. Fiind o zona doar de locuinţe individuale, regimul de înălţime stabilit a fost de P+l, iar gradul de ocupare a terenului de 35 %, cu o retragere laterală de cel puţin 2 m față de limita de proprietate. Indicatorii și reglementările urbanistice au fost incluşi în Planul Urbanistic Zonal aprobat prin HCL nr. 555 /15.12.2017 emisa de Consiliul Local al Municipiului Iași.

Fiind vorba de edificarea unui construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate, pe lângă actele prevăzute de lege, în scopul eliberării autorizaţiei respective, reprezentanţii Primăriei i-au solicitat reclamantului să depună acordul de vecinătate a vecinilor direct afectaţi, în formă autentică, conform prevederilor art. 27 alin. 1 litera c din Ordinul 839/2009 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.

Reclamantul a obţinut acordul notarial al domnului L.L.N. prin declaraţia autentificata sub nr. 6312/12.07.2018, precum și a domnului R.C. prin declaraţia autentificata sub nr. 3807/26.11.2018. R.B.G., unul din cei 3 coproprietari ai terenul învecinat, și-a exprimat acordul prin declaraţia autentificata sub nr. 2964/24.08.2018, însă, familia R.O.I. și M.și D.A., au refuzat să își exprime acest acord, deși au fost notificaţi în prealabil să se prezinte la sediul notarului public I.M.S. la 21.01.2019, așa cum rezultă din notificările nr. 1 şi nr. 2 din 10.01.2019, comunicate prin executor judecătoresc.

La data de 28.03.2019, Primăria Municipiului Iași a emis la cererea pârâtei D.A. certificatul de urbanism sub nr. 930/28.03.2019, prin care se reține că pentru construirea unei locuințe individuale, terenul trebuie introdus în intravilan.

Instanța urmează să verifice dacă refuzul exprimat de către pârâți este unul justificat, sau în caz contrar instanța trebuie să constate că acest refuz este nejustificat și să pronunțe o hotărâre care va fi acceptată de către emitentul autorizației de construire în locul acordului vecinilor.

În drept, instanța reține dispozițiile art. 27 alin. 1 litera c din Ordinul 839/2009 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991potrivit căruia: „Acordul vecinilor: (1) Acordul vecinilor, prevăzut la pct. 2.5.6. al secţiunii I "Piese scrise" a cap. A. "Documentaţia tehnica pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - D.T.A.C.", prevăzut în anexa nr. 1 la Lege, este necesar în următoarele situaţii: a)pentru construcţiile noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate - şi numai dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora; b)pentru lucrări de construcţii necesare în vederea schimbării destinaţiei în clădiri existente;c) în cazul amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate".

Conform alin .6 „refuzul nejustificat de a-și da acordul se constată de către instanța de judecată competentă, hotărârea acesteia urmând să fie acceptată de către emitentul autorizației de construire/desfiinţare în locul acordului vecinilor”

Pârâta D.A. a susținut că refuză să își exprime acordul cu privire la construcția care urmează a fi edificată pe terenul reclamantului, datorită funcționalității clădirii – depozit/sediu de birouri, funcționalitate incompatibilă cu destinația construcției pe care intenționează să o ridice - casă de locuit. Pârâta a susținut că dorește să-și construiască o locuință în afara Iașului, într-o zonă liniștită de casă și nu poate accepta ca pe proprietatea vecină să își desfășoare activitatea o societate, care va ridica un sediu de birouri.

Instanța reține că într-adevăr zona în care se află proprietățile părților este o zonă pe care sunt construite preponderent case, însă din planșele fotografice depuse la dosar de către reclamant, rezultă că, în zonă sunt deja edificate în imediata vecinătate a terenului pârâților, un bloc de 3 etaje finalizat și o clădire în construcție, care, conform panoului cu datele construcției și ale beneficiarului coroborat cu mențiunile din autorizația de construcție nr. 885/2017, va avea destinația de birouri, având deja ridicate două etaje.

 Regimul de înălţime stabilit pentru construcția ce se vrea edificată e către reclamant,  este de P+l, iar gradul de ocupare a terenului de 35 %, cu o retragere laterală de cel puţin 2 m față de limita de proprietate. Indicatorii și reglementările urbanistice au fost incluşi în Planul Urbanistic Zonal aprobat prin HCL nr. 555 /15.12.2017 emisa de Consiliul Local al Municipiului Iași. Din memoriul tehnic rezultă că accesul la imobilul reclamantului se va face pe partea estică a proprietății sale, fără a deranja pârâții care au accesul pe proprietate pe partea nordică.

Ridicarea acestei construcții nu reprezintă o funcționalitate incompatibilă cu zona, activitatea pe care pârâtul o va efectua neproducând poluare, noxe, zgomot sau vibrații. Societatea are ca obiect de activitate principal – prestări servicii în domeniul arhivistic, iar ca obiect secundar prestare de servicii informatice activități care, în mod obișnuit nu ar trebui să producă deranj pentru vecini. Reclamantul a respectat în totalitate prevederile art. 27 Ordinul 839/2010 referitoarea la asigurarea prin proiectul tehnic a măsurilor de punere în siguranță a construcției, a informat clar și detaliat pârâții cu privire la scopul edificării construcției și activitățile ce se vor desfășura în clădire, iar din memoriul depus la doar rezultă că lucrarea respectă normele legale  privind rezistența și stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea și siguranța în exploatare.

 Cu privire la certificatul de urbanism sub nr. 930/28.03.2019, instanța reține că, într-adevăr pârâta D.A. a solicitat un astfel de document, din care rezultă că pentru a putea solicita autorizație de construire a unui imobil de locuit, trebuie  urmată procedura introducerii terenului în intravilanul municipiului Iași, însă la acest moment nu există nici o certitudine că acest imobil va fi efectiv construit. A anihila dreptul unei societăți de a-și construi un sediu de birouri, pentru ipoteza în care există posibilitatea construirii unei locuințe este o măsură excesivă. În situația în care, pârâta își va construi efectiv locuința, iar activitatea desfășurată de societatea reclamantului îi va genera disconfort, va putea solicita a fi luate măsuri împotriva acesteia, mergându-se până la anularea autorizației de funcționare.

Instanţa mai reţine că pârâţii R.O.I., R.M. nu au justificat în nici un fel refuzul, neexprimând nici un punct de vedere în cauză, deşi au fost legal citaţi pe tot parcursul procesului.

Față de cele reținute, instanța va admite acțiunea formulată de reclamantul  L.O. în contradictoriu cu pârâţii R.O.I., R.M. şi D.A. şi va constata refuzul nejustificat al pârâţilor de a-şi exprima acordul cu privire la edificarea de către reclamant a unui imobil sediu de firmă pe terenul situat în xxx înscris în cartea funciară nr. 152400, nr. cadastral 152400Cheltuieli

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, faţă de prevederile art.451 şi urm. Cod procedură civilă şi faţă de soluţia de soluţia de mai sus în raport de care pârâţii apar ca fiind în culpă procesuală, instanţa urmează să oblige pârâţii, în solidar, să plătească reclamantului suma de 1989 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, să respingă cererea pârâtei D.A. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată şi să constate că pârâţii R.O.I. şi R.M. nu au solicitat plata cheltuielilor de judecată. Cheltuielile de judecată în cuantum total de 1989 lei sunt reprezentate de: 20 lei taxă de timbru achitată prin transfer bancar la 23.01.2019, 1700 lei onorariu de avocat achitat conform chitanţelor 48/22.04.2019, 43/28.03.2019 şi 33/18.12.2018, 119 lei contravaloarea notificărilor 1 şi 2 emise pin intermediul executorului judecătoresc şi 100 lei, costul înscrierii certificatelor la notar, sumă achitată conform chitanţei 0600060/10.01.2019.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel pârâţii D.A. şi R.O.I. solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul L.O., cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată din fond şi din apel.

În subsidiar, chiar în eventualitatea admiterii acţiunii, solicită cenzurarea cheltuielilor de judecată acordate de instanţa de fond în cuantum excesiv.

În motivare se arată că instanţa de fond recunoaşte că zona în care se află proprietăţile părţilor este o zonă pe care sunt construite preponderent case. Instanţa găseşte o singură excepţie, care din păcate nu face nimic altceva decât să întărească regula - din planşe fotografice rezultă că în zonă este edificat un bloc de 3 etaje finalizat şi o clădire în construcţie care va avea destinaţia de birouri. Prima clădire indicată de instanţă, care face un efort vădit în a găsi în zonă construcţii si cu altă destinaţie decât cea de locuinţă, si anume blocul cu 3 etaje, este tot un imobil de locuinţe. în ceea ce priveşte blocul care va avea destinaţia de biroruri, acesta NU vine să dea tonul zonei, transformând-o dintr-o zonă rezidenţială într-un parc tehnologic. Dimpotrivă, cel care vrea să edifice un sediu de firmă, o hală de producţie, în fine, vrea să consacre o clădire unui scop lucrativ, trebuie să obţină, într-adevăr, acordul expres cel puţin al vecinilor săi. E normal să se întâmple aşa într-o zonă rezidenţială -care nu este una industrială. Pârâţilor, oricum, nu li se poate servi exemplul şi impusă conduita altor vecini care şi-au dat acordul pentru edificarea unor sedii de firmă/hale în proximitatea proprietăţilor lor.

Aprecierea instanţei conform căreia activitatea pe care o va efectua reclamantul (instanţa scrie din greşeală „pârâtul") nu va provoca poluare, noxe, zgomot sau vibraţii, este o apreciere strict subiectivă, care nu se bazează pe nimic. Dimpotrivă, dacă avem în vedere doar transportul obiectelor ce vor fi depozitate, acesta se va face evident prin intermediul unor autovehicule mari, care prin ele însele pot produce şi poluare şi noxe şi zgomot şi vibraţii. în al doilea arând, societatea respectivă va avea angajat, evident, personal care se va afla într-o forfotă continuă, de natură să deranjeze vecinii. în al treilea rând, orice depozit, după cum ştim, poate în timp atrage igrasie, şobolani, mucegai, care în mod evident pot infesta si zonele limitrofe.

Faptul că reclamantul deţine la nivel formal, în acte, aprobările necesare şi că respectă scriptic - la nivel de proiect - normele legale privind rezistenţa şi stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena şi siguranţa în exploatare, nu înseamnă că la nivel practic, după edificarea construcţiei şi începerea activităţii, lucrurile vor sta la fel de bine. Oricum, lipsa acordului nu poate fi justificată doar de înlăturarea unui pericol real, iminent, ci pur şi simplu de discomfortul pe care vecinul nu doreşte să îl aibă. Pârâţii pur si simplu nu îşi doresc să fie deranjaţi de activitatea unui depozit vecin.

Prima instanţa este evident parţială când, deşi proiectele ambelor părţi se află deocamdată este la stadiul de documentaţie (atât în ceea ce priveşte depozitul ce urmează a fi edificat de reclamant, cât si locuinţa ce urmează a fi edificată de pârâtă), afirmă că nu există o certitudine că imobilul lui D.A. va fi construit, dar nu are niciun dubiu asupra construirii imobilului reclamantului, ba mai mult îl şi vede cu ochii minţii cum funcţionează impecabil şi nu deranjează pe nimeni. Instanţa susţine că "a anihila dreptul unei societăţi de a-şi construi un sediu de birouri, pentru ipoteza în care există posibilitatea construirii unei locuinţe este o măsură excesivă". A interveni asupra liberului arbitru al părţilor, spunem noi, este oricum o măsură excesivă. Instanţa a ales să fie excesivă împotriva reclamantei. Din formularea de mai sus rezultă, cum am spus, că instanţa are certitudinea că imobilul reclamantului se va face şi va respecta toate normele legale, atat în teorie , cât şi în practică (mai mult, va avea o activitate restrânsă şi discretă, de natură să nu deranjeze), în timp ce imobilul pârâtei instanţa este însă sigură că nu se va face.

Legea dă posibilitatea vecinilor de a nu-şi da acordul tocmai pentru ca, în viitor, să fie evitate proceduri mult mai complicate şi mai păguboase pentru ambele părţi. Instanţa de fond însă, în mod curios, chiar propune ca remediu o astfel de procedură, singurul scop fiind, evident, salvgardarea imediată a proiectului reclamantului. Astfel, instanţa invită pârâta D.A., DACĂ îşi va contrui efectiv locuinţa şi DACĂ activitatea desfăşurată de societatea reclamantului îi va crea discomfort, să solicite, eventual, ANULAREA AUTORIZAŢIEI DE FUNCŢIONARE. Cu alte cuvinte, în dispreţul scopului dreptului, care este arta a ceea ce este echitabil şi util, instanţa propune o soluţie de viitor distructivă, în schimbul respectării liberului arbitru şi opririi din faşă a unui proiect păgubos.

Legat de cheltuielile de judecată, ele au fost admise într-un cuantum excesiv şi trebuie cenzurate, reclamantul invocând cheltuieli care nu au fost necesare prezentei cauze (onorariu notar, onorariu executor judecătoresc etc).

În dovedire indică înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

În drept invocă disp. art. 480 alin. 2 C. pr. civ.

Prin întâmpinarea la apel depusă la data de 23.10.2019 (fila 13), intimatul a solicitat respingerea apelului promovat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 8944 din 30.07.2019 a Judecătoriei laşi, cu obligarea apelanţilor şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în această fază procesuală.

În mod corect instanţa de fond a admis acţiunea formulată de reclamantul intimat şi a constatat că subzistă refuzul nejustificat al pârâţilor apelanţi de a-şi exprima acordul cu privire la edificarea de către reclamantul intimat a unui imobil sediu de firmă pe terenul situat în xxx , pronunţând o hotărâre care să suplinească acest acord .

Motivele de apel sunt neîntemeiate, toate susţinerile făcute de apelanţi, neputând fi catalogate ca motive justificate pentru a putea explica lipsa acordului dat intimatului cu privire la edificarea construcţiei pe terenul proprietatea sa. Din contra, explicaţia apelanţilor, considerată de aceştia un motiv justificat este că „pur şi simplu nu îşi doresc să fie deranjaţi de activitatea unui depozit vecin " ( conform susţinerile din fila 2 motive apel, paragraf ultim).

Situaţia de fapt a fost foarte clar dovedită de intimatul reclamant la instanţa de fond, respectiv acesta este proprietarul unei suprafeţe de teren de 539,89 mp în intravilan zona Bucium strada Grigore T Popa nr. 13, teren liber de construcţii. Pe acest teren, intimatul, dorind edificarea unui spaţiu de birouri, a obţinut certificatul de urbanism nr 453 din 2018 în scopul construirii clădirii pentru sediu de firmă, birouri, depozitare, prestare servicii şi împrejmuire proprietate . Rezultă clar din înscrisurile depuse de intimat la instanţa de fond faptul că acesta doreşte edificarea unei construcţii ce urmează a fi folosită ca spaţiu de birouri şi prestări servicii arhivistice, înscrisuri depuse la termenul din 24.5.2019 . Această construcţie ce urmează a fi edificată nu prezintă nici o disfuncţionalitate incompatibilă cu zona, activitatea pe care o va efectua intimatul neproducând poluare, noxe, zgomot sau vibraţii, a prezentat apelanţilor toate măsurile de punere în siguranţă a construcţiei, materialele folosite, aspecte privind structura de rezistenţă a clădirii, normele privind protecţia mediului, măsurile de organizare de şantier pe durata derulării construcţiei. Terenul intimatului se învecinează cu numitul L.N.L. pe latura vestică ( care şi-a dat acordul notarial ), cu R.C. pe latura sudică ( care şi-a exprimat acordul ), cu drum pe latura estică, şi la nord cu apelanţii D.A., R.O. căsătorit cu R.M. şi R.B.G. ( care şi-a dat acordul notarial ), toţi coproprietari în cotă de 1/ 3 asupra unui teren de 2692 mp .

Intimatul reclamant a respectat în totalitate prevederile art. 27 Ordinul 839/2010 referitoare la asigurarea prin proiectul tehnic a măsurilor de punere în siguranţă a construcţiei, în condiţiile în care a informat clar si detaliat apelanţii cu privire la scopul edificării construcţiei şi activităţile pe care le va desfăşura în clădire ( conform notificărilor trimise prin birou notarial I.S. la începutul anului 2019 ), în condiţiile în care apelanţii nu au nicio construcţie edificată pe terenul proprietatea lor (din contra, este teren extravilan, aceştia locuind efectiv în alte locaţii), în mod corect instanţa de fond a concluzionat că refuzul acestora de a-şi exprima acordul este nejustificat , dovedind de fapt o reaua credinţă de care dau dovadă.

Faptul că intimatul reclamant a depus înscrisuri la instanţa de fond a fost cu scopul de a arăta instanţei că zona unde se află terenul apelanţilor nu mai este una preponderent de case ( cum susţin apelanţii, care nici nu cunosc lucrările realizate în zonă ) dovedind cu înscrisuri că în acea zonă sunt edificat alte două clădiri - respectiv un bloc cu 3 etaje şi o clădire în construcţie cu destinaţia sediu de birouri, demontând astfel susţinerile apelanţilor că zona este una preponderent de locuinţe individuale . Este adevărat că acceptul dat de alţi vecini pentru edificarea acestor construcţii ( bloc, sediu de firmă ), nu poate fi dată ca exemplu apelanţilor, dar dovedeşte odată în plus că refuzul apelanţilor de a-şi exprima acordul, este total nejustificat , raportat la aspectul zonei unde se află terenul acestora .

Nu sunt reale susţinerile apelanţilor în sensul că imobilul construit va produce poluare, noxe, zgomot sau vibraţii, va fi o forfotă continuă ce va deranja pe apelanţi, va fi focar de infecţii cu şobolani, igrasie, mucegai, deşi terenul proprietatea acestora este un teren extravilan, liber de construcţii, arabil, teren viran, fără să existe edificat nimic pe acest teren ( nici măcar vreo fundaţie turnată). Toţi coproprietarii acestui teren locuiesc în alte zone din laşi, acest teren fiind viran din momentul dobândirii de către aceştia .

A încercat apelanta D.A. să justifice un eventual refuz prin aceea că a obţinut un certificat de urbanism, dar acesta este strict pentru obţinerea PUZ-ului de trecere a terenului din extravilan în intravilan, trecere care se face prin hotărâre de CL ( pe care nu o deţin ), ulterior urmând a obţine certificat de urbanism, pentru a edifica unul dintre ei fiind necesară ieşirea din indiviziune ( deoarece terenul este stăpânit în coproprietate ), deci edificarea unei eventuale construcţii ( care la acest moment nici nu se cunoaşte dacă va fi locuinţă individuală sau poate chiar spaţiu de firmă ) nefiind un lucru cert, ci viitor. Corect a reţinut instanţa de fond că nu se poate anihila dreptul intimatului de a-şi construi un sediu de birouri ( pentru care deţin certificat de urbanism ) pentru ipoteza incertă a construirii unei posibile locuinţe de către apelanta D.A. ( ceilalalţi coproprietari nemanifestându-şi în nici un fel intenţia de a edifica construcţii pe acel teren ).

De asemenea, sunt nejustificate afirmaţiile apelanţilor când susţin că ambele proiecte ar fi la stadiu de documentaţie, implicit că nu ar exista vreo certitudine cu privire la edificarea construcţiei de către intimat. Este adevărat că proiectul intimatului este la stadiul de documentaţie, dar acest lucru se datorează strict atitudinii apelanţilor care au refuzat să îşi exprime acordul notarial, determinând pe intimat să obţină prelungirea certificatului de urbanism, în schimb, instanţa trebuie să observe că procedura de obţinere a autorizaţiei necesare începerii edificării, este mult avansată în ceea ce priveşte pe intimat, deoarece acesta a obţinut prin HCL trecerea terenului său din extravilan în intravilan (încă din 2017 ), a obţinut certificat de urbanism ( în 2018, certificat care deja a fost prelungit o dată având valabilitate până în februarie 2020, are toate avizele necesare edificării construcţiei ; pe când, apelanta D.A. nu are obţinut nici măcar PUZ-ul de trecere a terenului din extravilan în intravilan, nu are efectuată nici o dezmembrare a terenului, nu are obţinut nici un certificat de urbanism, deci intenţia sa de a edifica o construcţie ( care nici nu se ştie dacă va fi locuinţă individuală ) este una incertă, viitoare, fără a putea fi preconizată vreo dată la care se va putea materializa. La acest moment, intimatul este singurul care deţine toate avizele necesare edificării unei construcţii, iar în situaţia în care imobilul pe care îl va edifica nu va respecta avizele, sau va produce vreun disconfort apelanţilor, aceştia au alte căi legale la dispoziţie de care pot uzita . Dar în condiţiile în care, la acest moment există toate avizele obţinute, există dovezi clare cu privire la activitatea pe care o desfăşura intimatul în acel spaţiu de birouri - spaţiu de arhivare, în condiţiile în care există dovezi clare care atestă că edificarea acestei construcţii nu reprezintă o funcţionalitate incompatibilă cu zona funcţională, în condiţiile în care apelanţii nu locuiesc deloc în zonă ( deci un eventual disconfort, zgomot nu poate fi pus în discuţie la acest moment), este absolut nejustificat refuzul acestora de a-şi exprima acordul în sensul edificării de către intimat a unei construcţii.

Instanţa trebuie să analizeze situaţia de fapt la momentul formulării acţiunii, când nu exista decât certificatul de urbanism eliberat intimatului, existând intenţia - dovedită, a acestuia de a edifica o construcţie, fără ca apelanţii să fi dovedit vreo intenţie de edificare a unei construcţii ( demersul de a obţine trecerea terenului din extravilan în intravilan fiind efectuată în cursul procesului de la fond, şi doar cu scopul preconstituirii de probe ), mai ales că nici unul nu locuieşte la adresa unde se află terenul, apelanţii nefiind în vreun fel afectaţi de construcţia care urmează a fi edificată de intimat.

Cu privire la motivul subsidiar de apel vizând reducerea cheltuielilor de judecată, se arată că şi acest motiv este neîntemeiat.

Cheltuielile de judecată acordate au fost dovedite în cauză, pe deplin justificate, instanţa acordându-le în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă - partea în pretenţii suportă cheltuielile de judecată ocazionate şi dovedite de cealaltă parte . Astfel, intimatul reclamant, premergător acţiunii, a notificat apelanţii la notariat în vederea exprimării de către aceştia a acordului, notificare expediată prin birou executor judecătoresc, suportând astfel, pe lângă onorariul efectiv al avocatului, şi cheltuieli suplimentare cu expedierea prin BEJ M., precum şi cu obţinerea încheierilor de certificare de la notar.

Cu privire la onorariul apărătorului, acesta a fost un onorariu stabilit în raport de complexitatea cauzei şi munca implicată . Conform art. 127 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat, onorariile se stabilesc de către avocaţi în funcţie de mai multe criterii, printre care timpul şi volumul de muncă alocat respectivului dosar, complexitatea şi dificultatea cazului, experienţa, notorietatea, experienţa, reputaţia avocatului, iar potrivit art. 128 alin. 1 onorariile se stabilesc liber între avocat şi client, în limitele legii şi ale statutului.

Astfel că o cenzurare a onorariului de avocat ar fi pe deplin nejustificată, în condiţiile în care contractul încheiat între avocat şi clientul său, în afară de finalitatea vizibilă de prestare a asistenţei juridice în faţa instanţei de judecată, activitatea are şi o componentă invizibilă de cercetare, de pregătire a dosarului şi a acţiunilor aferente ( drept dovadă că a fost o procedură prealabilă de notificare a apelanţilor ). În acest caz, avocatul ce a reprezentat reclamantul în faţa instanţei de fond a depus o activitate complexă de pregătire a dosarului în ceea ce priveşte adunarea tuturor actelor, a probelor pe care urma să le propună în sprijinirea cauzei, pregătirea acţiunii, redactarea, cât şi susţinerea acţiunii, formularea răspunsului la întâmpinare, a precizărilor, a concluziilor scrise.

Prezentarea propriu-zisă în faţa instanţei a avocatului a fost precedată de întâlniri cu reclamantul pentru punerea la punct a strategiei ce urmează a fi abordată pe timpul procesului. Toată această activitate anterioară procesului, perspectiva unui proces anevoios -anticipată din cauza refuzului constant al apelanţilor de a-şi exprima acordul, care s-a şi dovedit prin susţinerile acestora care au invocat excepţii absolut neîntemeiate, au făcut precizări în dorinţa de a tergiversa cauza, au dus la negocierea unui onorariu .

În dovedire se solicită proba cu înscrisuri.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 21.11.2019 (fila 30), apelanţii solicită respingerea tuturor apărărilor şi argumentelor intimatului care vorbeşte despre destinaţia de spaţiu de birouri şi prestări servicii arhivistice, însă un flux de oameni şi de materiale, un du-te vino continuu, va fi fără îndoială. Apoi, oricând reclamantul poate schimba obiectul de activitate al firmei şi folosi hotărârea din prezenta cauză pentru a desfăşura pe viitor ORICE fel de activitate lucrativă.

Nu are relevanţă dacă apelanta D.A. locuieşte sau nu acum pe terenul adiacent, atîta timp cât a demonstrat, prin certificatul de urbanism, că intenţionează a construi acolo o locuinţă. Faptul că în zonă sunt şi imobile mai înalte, până la trei etaje, nu anulează statutul rezidenţial al zonei şi nu face exagerată pretenţia apelanţilor de a fi prezervat, de către vecini, climatul caracteristic unei astfel de zone.

În apel nu s-au administrat probe noi.

La data de 16.06.2020 instanţa a repus cauza pe rol pentru a se face precizări de către părţi cu privire la admisibilitatea cererii de chemare în judecată din perspectiva art. 35 teza a II-a C. pr. civ.

Sub acest aspect, Tribunalul reţine că la termenul din 20.07.2020 reclamantul, prin apărător ales, precizează că prezenta acţiune nu are efectiv 2 capete de cerere ci, în esenţă, se urmăreşte pronunţarea unei hotărâri care să suplinească acordul pârâţilor, existenţa acestui refuz fiind de fapt premisa pentru admiterea acţiunii.

Mai mult, Tribunalul reţine că, astfel cum s-a observat şi de către prima instanţă, însăşi legiuitorul a folosit expresia constatării de către instanţă a refuzului nejustificat al vecinilor de a-şi da acordul (art. 27 alin. 6 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 50/1991), astfel încât acţiunea reclamantului nu apare ca inadmisibilă în raport de aceste considerente.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de apel şi a dispoziţiilor legale incidente, instanţa de control judiciar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul L.O. a solicitat în contradictoriu cu pârâții R.O.I., R.M. și D.A. să se constate refuzul nejustificat al pârâţilor de a-și exprima acordul cu privire la edificarea de către reclamant a unui imobil sediu de firma pe terenul proprietatea acestuia, precum și pronunțarea unei hotărâri care să suplinească acordul acestora la emiterea autorizaţie de construire pe numele reclamantului, cu cheltuieli de judecată.

Prima instanţă a admis acțiunea formulată de reclamantul L.O. în contradictoriu cu pârâţii R.O.I., R.M. și D.A. constatând refuzul nejustificat al pârâţilor de a-şi exprima acordul cu privire la edificarea de către reclamant a unui imobil sediu de firmă pe terenul situat în xxx înscris în cartea funciară nr. 152400, nr. cadastral 152400.

Susţin apelanţii că din considerentele hotărârii pronunţate de judecătorie nu rezultă niciun argument solid în favoarea admiterii acţiunii, subliniind că pârâţii pur şi simplu nu îşi doresc să fie deranjaţi de activitatea unui depozit vecin care, de altfel, „nu vine să dea tonul zonei”, transformând-o din zonă rezidenţială în parc tehnologic.

Dar, în primul rând, instanţa reţine ca apelanţii pârâţi nu au făcut proba susţinerilor conform cărora zona respectivă ar fi o zonă rezidențială, respectiv acea zona dintr-o localitate in care se aplica reguli speciale de circulație si in care intrările si ieșirile sunt semnalizate conform cu prevederile in vigoare, astfel cum se prevede în art. 158 din Regulamentul de aplicare al OIG nr. 195/2002.

Relevante sunt în prezenta cauză prevederile Hotărârii privind aprobarea Planului Urbanistic Zonal pentru xxx, nr. cadastral 152400 (fila 28 şi urm. ds. fond) în care se reglementează expres ce utilizări sunt admise şi care sunt interzise, iar spaţiul de birouri avut în vedere de reclamant se încadrează la utilizările admise, fiind prevăzute inclusiv sedii de firme, servicii pentru intreprinderi, proiectare, cercetare, expertizare, consultanţă şi chiar funcţiuni comerciale şi servicii profesionale cu condiţia ca suprafaţa acestora să nu depăşească 200 mp. ADC şi să nu afecteze liniştea, securitatea şi salubritatea zonei, condiţii ce apar ca îndeplinite în cauza de faţă raportat la destinaţia imobilului ce se vrea a fi edificat de reclamant.

De asemenea, în certificatul de urbanism nr. 453/08.02.2018 (fila 35 ds. fond), la punctul 3 Regimul tehnic se reiau utilizările admise prin Planul Urbanistic Zonal, menţionând ca regim de construire: P + 1E şi se menţionează expres că prezentul certificat de urbanism poate fi utilizat în scopul declarat, respectiv pentru construire clădire pentru sediu de firmă, birouri, depozitare, prestări servicii şi împrejmuire pe teren deţinut în proprietate.

Într-adevăr, potrivit art. 27 alin. 1 lit. c din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 50/1991 prevăd că acordul vecinilor, este necesar în următoarele situații: „c) în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate”.

Dar, contrar celor susţinute de apelanţi, acest acord nu are un caracterul unui drept discreţionar, nefiind lăsat pur şi simplu la latitudinea exclusivă a liberului arbitru al vecinilor, dovadă fiind că însăşi legiuitorul a menţionat la art. 27 alin. 3 că „Situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) corespund cazurilor în care, urmare investiției noi pot fi create situații de disconfort generate de incompatibilități între funcțiunea preexistentă și cea propusă, atât în situația în care se aduc modificări de destinație a spațiilor în interiorul unei clădiri, cât și în situația în care funcționalitatea unei construcții noi este incompatibilă cu caracterul și funcționalitatea zonei în care urmează să se integreze. Cauzele cele mai frecvente sunt cele legate de afectarea funcțiunii de locuit prin implementarea unor funcțiuni incompatibile datorită zgomotului, circulației, degajării de noxe, etc.”

Prin urmare, acordul vecinilor este chiar limitat şi condiţionat la justificarea faptului ca edificarea noii construcţii să fie în mod vădit incompatibilă  cu caracterul şi funcţionalitatea zonei, în aşa fel încât s-ar ajunge chiar la nerespectarea utilizărilor admise de Planul Urbanistic Zonal.

Dar, în cazul de faţă, chiar prin eliberarea certificatului de urbanism reclamantul probează că edificarea imobilului cu destinaţie de spaţiu de birouri se încadrează în utilizările admise de Planul Urbanistic Zonal, iar simplele susţineri ale apelanţilor în sensul că prin activitatea pe care o va desfăşura reclamantul vor produce mai mult zgomot şi mai multe deşeuri nu apar ca suficiente în dovedirea caracterului justificat al refuzului cât timp nu se probează că aceste noxe, zgomote, vibraţii sau deşeuri s-ar produce în asemenea măsură încât activitatea desfăşurată ar deveni, practic, una dintre cele interzise de Planul Urbanistic Zonal.

Mai mult decât atât, în argumentarea faptului că dreptul de refuz al vecinilor de a-şi da acordul nu are un caracter discreţionar, stau şi prevederile alin. 6 al art. 27 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 50/1991 potrivit cărora „Refuzul nejustificat de a-și da acordul se constată de către instanța de judecată competentă, hotărârea acesteia urmând să fie acceptată de către emitentul autorizației de construire/desființare în locul acordului vecinilor”.

Or, în cauza de faţă, instanţa reţine că reclamantul a probat atât destinaţia pe care urmează să o dea clădirii, destinaţie din care nu rezultă funcţiuni incompatibile cu zona şi chiar dovedeşte, în plus, faptul că în aceeaşi zonă se află în construcţie o altă clădire de birouri (P+2), în timp ce apelanţii nu probează caracterul justificat al refuzului lor în niciun fel.

Practic, singura probă adusă de pârâţi în prezenta cauză este certificatul de urbanism nr. 930 emis după data prezentei cereri de chemare în judecată şi depus la filele 130 – 133 dosar, dar din care rezultă tocmai faptul că, în prezent, terenul acestora are regim extravilan, categoria de folosinţă „vie, arabil”, nefiind în sine destinat construcţiilor, iar simpla cerere de introducere a acestui teren în categoria „intravilan”, nu este de natură a conferi un caracter justificat refuzului.

Pe cale de consecinţă, reţinând că nu s-a stabilit nicio culpă procesuală în sarcina intimatului reclamant, instanţa apreciază ca nefondată şi cererea de obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la cererea apelanţilor de cenzurare a cheltuielilor de judecată acordate de instanţa de fond în cuantum excesiv, Tribunalul constată că, prin sentinţa apelată, au fost obligaţi pârâţii, în solidar, să plătească reclamantului suma de 1.989 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, din care 20 lei taxă de timbru achitată prin transfer bancar la 23.01.2019, 1700 lei onorariu de avocat achitat conform chitanţelor 48/22.04.2019, 43/28.03.2019 şi 33/18.12.2018, 119 lei contravaloarea notificărilor 1 şi 2 emise pin intermediul executorului judecătoresc şi 100 lei, costul înscrierii certificatelor la notar, sumă achitată conform chitanţei 0600060/10.01.2019.

Dar, pe de o parte, instanţa reţine că apelanţii nu precizează în mod clar care cheltuieli din cele enumerate ar avea un caracter excesiv şi ar trebui cenzurate, neargumentând dacă nemulţumirea vizează suma globală stabilită (care, în fapt, a rezultat în urma unui simplu calcul matematic) sau doar anumite cheltuieli apar ca având cuantum excesiv şi în raport de ce criterii ar trebui reţinut caracterul excesiv.

Dimpotrivă, tribunalul constată, în lipsa oricăror criterii indicate de apelanţi, caracterul chiar modic al sumelor ce au condus la stabilirea finală a cheltuielilor de judecată datorate, inclusiv cu referire la onorariul de avocat de 1.700 lei care, deşi nu este un onorariu minim, nu poate fi apreciat nici ca excesiv în raport de munca efectiv depusă, probele aduse în susţinerea acţiunii şi complexitatea cauzei.

De altfel, în ceea ce priveşte onorariul de notar şi onorariul de executor acestea sunt în mod evident cheltuieli făcute în legătură cu soluţionarea prezentei cauze şi care chiar au contribuit la dezlegarea litigiului, astfel încât că apar ca având un caracter util chiar în dovedirea existenţei unui refuz din partea pârâţilor, iar solicitarea apelanţilor de a nu fi avute în vedere nu apare ca întemeiată.

Astfel, raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, Tribunalul, în baza disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ., va respinge apelul formulat de către apelanţii R.O.I. şi D.A. în contradictoriu cu intimaţii L.O. şi  R.M. împotriva sentinţei civile nr. xxx/30.07.2019, a J.I., sentinţă pe care o menţine.

În temeiul art. 453 alin. 1 C. pr. civ. va obliga apelanţii R.O.I. şi D.A. să achite intimatului L.O. cheltuieli de judecată în apel de 750 lei, reprezentând onorariul avocatului ales.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge cererea de apel formulată de apelanţii R.O.I. şi D.A. în contradictoriu cu intimaţii L.O. şi  R.M. împotriva sentinţei civile nr. xxx/30.07.2019, a J.I., sentinţă pe care o menţine.

Obligă apelanţii R.O.I. şi D.A. să achite intimatului L.O. cheltuieli de judecată în apel de 750 lei, reprezentând onorariul avocatului ales.